Stâlpii Islamului şi Valorile Morale - M. Ghazali

Stâlpii Islamului şi Valorile Morale

Scopul profeţiei – Perfecţionarea principiilor morale

Profetul (Pacea şi Binecuvântarea Lui Allah fie asupra lui), a declarat principalul scop al trimiterii sale în această lume şi metoda prin care cheamă oamenii în următoarele cuvinte:

„Am fost trimis numai pentru motivul perfecţionării principiilor morale.” (Al-Muta)

Acest mesaj măreţ a lăsat o impresie de neuitat în istoria omenirii şi a fost util în transmiterea şi aducerea oamenilor sub influenţa Căruia se afla permanent Profetul Muhammed (pacea şi binecuvântarea Lui Allah fie asupra sa). Scopul său nu era altul decât întărirea principiilor morale ale oamenilor pentru ca aceştia să vadă adevărata realitate, o lume plină de perfecţiune şi frumuseţe şi să incerce să atingă acest ţel în mod conştient.

Premărirea este un act obligatoriu în Islam şi a fost inclusă în principalii stâlpi ai credinţei islamice. Dar, formele Islamice de preamărire nu sunt un fel de exerciţiu mistic care leagă oamenii cu forţă misterioasă, necunoscută care îl supune pe om să execute fapte inutile şi mişcări fără sens. Toate formele obligatorii de preamărire sunt asememeni unor exerciţii care îi antrenează pe oameni să dobândească un comportament corect şi să ducă o viaţă cinstită şi să adere la aceste virtuţii toată viaţa oricare ar fi schimbările care se produc pe parcurs.

Rugăciunea împiedică săvârşirea de păcate, ea fiind o formă obligatorie de slăvire, de care omul este atras cu interes şi voinţă. El practică tot timpul pentru ca viaţa lui să fie ferită de boli şi ca trupul său să fie sănătos şi puternic.

Coranul Cel Sfânt şi sunnah Profetului sunt dovezi ale acestor realităţi.

Când Allah a poruncit rugăciunile obligatorii a specificat următoarele:

“Rugăciunea împiedică obscenitatea şi răul.”

Ferirea de rău, răutăţi şi purificarea de faptele rele sunt de asemenea realităţi ale rugăciunii. Într-un Hadis Qudsi este menţionat:

“Accept rugăciunile persoanei care adoptă politica modestiei, conştientă de Măreţia Mea, nu păcătuieşte împotriva mea, îşi dedică timpul preamărindu-Mă şi este îngăduitor cu săracii, călătorii, persoanele slabe şi suferinde.

Dania este un mijloc de purificare, obligatoriu pentru “sahihe Nisab”. Nu reprezintă doar o taxă care este colectată din buzunarele oamenilor, ci scopul său principal este răspândirea seminţelor bunătăţii, simpatiei şi bunăvoinţei, furnizarea unui mijloc de introducere în societate şi stabilirea unei relaţii de iubire şi prietenie.

Scopul plătirii daniei a fost menţionat în Coran în următoarele cuvinte:

“O Profetule! Ia din bunurile lor milostenie, prin care să-i curăţeşti şi să-i binecuvântezi.” (Tauba: 103)

Curăţirea sinelui de impurităţile lumeşti şi ridicarea standardelor societăţii la înălţimile decenţei şi purităţii reprezintă înţelepciunea din spatele acestei taxe.

Din acest motiv, Profetul a dat un sens larg noţiunii de sadaqah şi a fost impusă fiecărui musulman. Profetul a spus:

“A zîmbi în compania fratelui tău reprezintă milostenie. Impunerea săvârşirii de fapte bune şi împiedicarea păcătuirii reprezintă milostenie. Călăuzirea cuiva pe calea cea dreaptă înseamnă milostenie. Îndepărtarea obstacolelor de pe drum precum ghimpii şi oasele, reprezintă milostenie. A turna apă din vasul tău în vasul fratelui tău reprezintă milostenie. A ghida o persoană cu deficienţe vizuale reprezintă milostenie pentru tine. (Bukhari)

Împrejurimile deşertului şi viaţa beduinilor – un mediu ce îşi are bazele în conflicte interne – a fost locaţia în care învăţăturile Islamului au fost expuse lumii şi arată scopurile şi rezultatele acestor învăţături şi ce efect au avut asupra arabilor din acele vremuri întunecate.

Postul reprezintă de asemenea un stâlp al Islamului, el fiind obligatoriu.

Profetul (salleAllahu aleyhi wa sellem) a spus:

“Postul nu este doar o abţinere de la mâncare şi băutură, dar este şi o abţinere/ o ferire de lucrurile rele şi obscene. Dacă în timpul postului, cineva te insultă sau începe o ceartă, tu spune, ‘Eu postesc’.”

În Coran se arată impunerea postului prin următoarele cuvinte:

„O, voi cei care credeţi, v-a fost statornicit vouă Postul, aşa cum le-a fost prescris şi celor dinaintea voastră – Poate că veţi fi cu frică!” (Surat Al-Baqarah: 183)

Hajj este un pelerinaj obligatoriu pentru a micşora iubirea pentru lumea care ne înconjoară. Uneori omul crede că a călători în locurile sfinte şi a efectua pelerinaj, care a fost impus pentru orice musulman care îsi permite acest lucru, şi care este inclus în Stâlpii de bază a Islamului, este numai o formă de preamărire care nu are legătură cu moralitatea şi caracterul oamenilor.

“Pelerinajul are loc în lunile cunoscute. Acelui care s-a decis să facă Pelerinajul în aceste luni îi sunt oprite în timpul Pelerinajului împreunarea cu muierea, nesupunerea şi cearta. Şi binele pe care îl faceţi, Allah îl ştie. Luaţi cu voi provizie, dar cea mai bună provizie este evlavia! Şi fiţi cu frică de Mine, voi cei care aveţi minte!” (Surat Al-Baqarah: 197)

Acestea sunt doar trăsăturile esenţiale ale formelor de preamărire care sunt bine-ştiute şi practicate în Islam, fiind Sâlpii de bază ai Islamului. Ei ne arată relaţia profundă care există între religie şi moralitate şi cît de puternică şi durabilă este această relaţie. Cît de variate sunt aceste forme de preamărire şi diferite unele faţă de altele în spirit şi aspect, dar apropiate privind scopul şi obiectivele, prin care Profetul a arătat principala ţintă.

Aşadar, salah (rugăciunea), sawm (postul), zekat (dania), Hajj (pelerinajul) şi alte forme de preamărire asemeni acestora sunt pietrele de temelie pentru atingerea perfecţiunii, şi sunt mijloace de curăţire şi purificare care duc spre o viaţă liniştită. Datorita atributelor înalte şi calităţilor nobile care sunt părţi inalienabile şi rezultatele acestor forme de preamărire, le-au fost acordate o poziţie înaltă în religia Lui Allah.

În aceste forme de preamărire nu sunt purificate inimile oamenilor dacă aceştia nu nutresc cele mai bune calităţi faţă de acei care îi observă, şi dacă nu îmbunătăţesc relaţia dintre Allah şi robii săi, atunci nu le mai rămâne decât distrugere şi devastare.

Allah Spune:

“ Cel care vine nelegiuit la Domnul său, acela va avea parte de Gheena, în care el nici nu va muri, dar nici nu va trăi. /Iar aceia care vin la El credincioşi şi care au săvârşit fapte bune, aceia vor avea treptele cele mai înalte,/ Grădinile Edenului, pe sub care curg pâraie. Veşnic vor avea ei sălaş în ele, căci aceasta e răspala acelora care s-au curăţit.” (TaHa: 74-76).