Să păstraţi secretele altora - M. Ghazali

Să păstraţi secretele altora

- o dovadă de încredere

Încrederea mai înseamnă şi să aperi drepturile adunărilor la care participi. Să nu dezvălui informaţiile şi secretele lor altora.

Numeroase relaţii sunt afectate, prieteniile se destramă şi interesele sunt periclitate când cineva dezvăluie informaţii şi secrete ale adunărilor, citând corect sau incorect sursa, punând astfel în pericol toate planurile.

Trimisul lui Allah a spus: "Când un om spune ceva cuiva şi apoi îti marturiseşte ţie înseamnă un semn de încredere."

Discuţia confidenţială a întâlnirilor trebuie aparată, potrivit legilor morale şi principiilor religiei, altfel sfinţenia ei dispare.

Dacă un musulman este prezent la o astfel de întâlnire unde criminalii conspiră între ei pentru a face rău altora, atunci este responsabilitatea sa să încerce să prevină acest păcat, după cum se pricepe mai bine.

Trimisul lui Allah a spus: “Secretele adunărilor reprezintă o dovadă de încredere, însa fac excepţie trei feluri de adunări: cea în care se varsă sange haram (nevinovat), cea în care se permite sexul haram (interzis) sau cea în care proprietatea este contestată in mod ilegal." (Abu Dawud)

Legaturile conjugale sunt sfinte în ochii Islamului. Relaţiile familiale dintre soţ si soţie şi problemele lor mutuale trebuie protejate pe deplin. Nici măcar persoana cea mai apropiată nu trebuie informată despre acestea.

Oamenii nesăbuiti însă îşi povestesc problemele intime şi relaţiile familiale în tot locul, chiar şi unor oameni străini. Acesta este un nărav foarte urât şi Allah 1-a declarat haram.

Asma bint Yezid povesteşte că se afla alături de Profet şi tot acolo şedeau şi un soţ cu soţia sa. Profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: "Se află aici vreun om care povesteşte despre lucrurile pe care le face nevasta lui? Şi se află vreo nevastă care povesteşte altora despre relaţia pe care o are cu soţul ei?" Oamenii, de frică, nu au spus nimic. Eu am zis: "O, Trimis al lui Allah! Pe Dumnezeu, şi soţii şi nevestele lor fac acest lucru." El a zis: "Să nu mai spuneti asa ceva. Exemplul ce rezultă din aceasta este ca un diavol ce întalneşte o diavoliţă şi se împreunează cu ea în văzul lumii." (Ahmed)

Profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: "În Ziua Judecăţii, cea mai mare necinste în faţa lui Allah va fi că un bărbat işi iubeste nevasta şi nevasta este şi ea apropiată de soţul ei, însă el dezvăluie altora secretele nevestei sale." (Muslim)

Unele lucruri ni se încredintează pentru a fi protejate o perioadă fixă de timp şi a fi apoi returnate la cerere. Noi suntem răspunzători pentru aceste bunuri.

În vreme ce emigra la Medina, Profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) l-a lăsat în urmă pe vărul său, ca acesta să poată înapoia politeiştilor bunurile pe care le primise el în păstrare, deşi politeiştii erau membri aceleiaşi comunităţi care-1 alungaseră din locul său de baştină. El a fost obligat să părăsească locuinţa din cauza credinţei sale, însa cum poate un om decent să se poarte necuviincios chiar şi cu oamenii necuviincioşi şi ticăloşi?

Maimun din Mehran spune că trei feluri de comportament s-au aflat întotdeauna atât la omul bun, cât şi la cel rău: păstrarea încrederii, respectarea promisiunii şi bunătatea.

Să consideri lucrurile date în păstrare ca fiind proprietate personală este o ticaloşie, un furt.

Abdullah bin Mes’ud spune că lupta pentru cauza lui Allah şterge toate păcatele, mai puţin însuşirea ilegală a lucrurilor aflate în pastrare. El spune că în Ziua Judecăţii va fi adusă o persoană care a luptat pentru cauza lui Allah şi care va spune: "O, Stăpân al nostru! Cum este posibil cand lumea s-a sfarşit?" Atunci se va spune: "Aruncati-1 in iad." Şi în prezenţa lui vor fi aduse lucrurile ce i-au fost date lui în păstrare, în aceeaşi formă în care i-au fost încredinţate în această lume. El le va vedea şi le va recunoaşte. Se va îndrepta spre ele, le va apuca şi le va căra pe umeri până ce va avea impresia ca a reuşit să iasă, dar atunci lucrurile vor aluneca de pe umerii lui. El va alerga din nou să le prindă. Şi tot asa se va întampla cu el pe vecie. Apoi el a zis că rugaciunea (salat, namaz) este o garanţie, ablutiunea (wudu, abdest) este o garanţie, să cântăreşti sau să măsori un lucru este o garanţie. Şi a enumerat el o gramadă de lucruri, dupa care a adăugat că cea mai importantă garanţie este avuţia sau lucrurile ce se pastrează sau se înapoiază.

Cel ce a relatat acest Hadis spune că el a mers la Bara bin A'azid şi 1-a întrebat ce părere are despre ce a spus Ibn Mes’ud. Bara bin A'azid a răspuns: "A grăit adevarul. Nu ai auzit această poruncă a lui Alah:

"Allah vă porunceşte să daţi înapoi stăpânilor lor lucrurile încredinţate, iar dacă judecaţi între oameni, să judecaţi cu dreptate!"

[Coran 4:58]

Păstrarea garanţiei apără drepturile lui Allah şi ale supusilor Săi, îi fereşte pe oameni de josnicie şi meschinărie şi ajunge la nivelul dorit doar când această calitate este absorbită de firea şi conştiinţa oamenilor, coboară în adâncul inimilor lor şi este aparată împotriva influenţelor legăturilor apropiate sau îndepărtate.

Astfel poate fi explicat sensul acestui Hadis, relatat de Huzeifeh bin Yaman: "Păstrarea garanţiei a fost clădită în adâncul inimilor oamenilor. Apoi a apărut Coranul şi oamenii au învăţat din Coran şi Sunnah." (Muslim)

Ştiinţa Şariei nu poate fi indiferentă la comportamentul virtuos şi păstrarea garanţiei semnifică o cunoaştere corectă a Coranului şi a Sunnei, precum şi o constiinţă trează. Dacă moare conştiinţa atunci dispare şi calitatea de a păstra garanţia. Într-un astfel de moment, recitarea versetelor din Coran şi studierea Hadis-urilor nu este de nici un folos, dar aspiranţii islamului cred despre alţii şi chiar despre ei înşişi că sunt purtători ai acestei calităţi, însă atunci se naşte următoarea intrebare: "Cum poate cel ce respinge adevărul să pastreze o garanţie?"

Din această pricină, Huzaifa a afirmat că cel care nu are credinţă pierde calitatea de garant. Tot în acest sens, el spune: "Apoi am început să discutăm despre dispariţia calităţii de a păstra garanţia şi Profetul a zis: "Când omul cade într-o stare asemenea somnului, încrederea se scurge din inima lui până când nu mai ramane decât o urmă. Apoi intră într-un altfel de somn şi încrederea se zbârceşte în inima lui, ajungând să arate ca o crestătură". Apoi Profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a zis: "Atunci oamenii vând şi cumpără, dar nimeni nu mai dă un lucru spre păstrare, astfel încât se spune că într-o anumită familie există un om demn de încredere şi se povesteşte cât de îngăduitor, bine crescut şi înţelept este el! Cu toate acestea nu există nici o iotă de credinţă în inima lui."

Acest Hadis schitează o imagine oribilă a dispariţiei calităţii din inimile oamenilor necinstiţi. Este ca şi când găseşti uneori urme de bunătate în firea celor ticăloşi, deşi aceasta nu are nici o influenţă în viaţa lor. Şi deseori faptele bune acoperă faptele rele, deşi în mod clar nu pot reînvia inimile moarte. Această persoană lipsită de constiinţă apreciază oamenii după propriile ei dorinţe şi preferinţe. El nu face distincţie dintre credinta şi necredinţa din ei.

Păstrarea lucrurilor încredinţate este o calitate foarte importantă. Oamenii cu credinţa slabă nu au parte de ea. Allah a dat un exemplu despre cum poate povara ei să pună la încercare întreaga existenţă a omului. De aceea, această responsabilitate nu poate fi considerată un lucru obişnuit şi nu este permisă nici o neglijenţă în împlinirea cerinţelor ei:

"Noi am propus cerurilor, pământului şi munţilor sarcina de a purta povara Adevărului, dar ele au refuzat să o poarte şi le-a fost teamă de ea, însă s-a încărcat omul cu ea, căci el este tare nedrept [faţă de el însuşi] şi tare neştiutor."

[Coran 33:72]

Nedreptatea şi neştiinţa sunt două păcate ce 1-au împresurat pe om şi omul trebuie să înceapă o luptă (jihad) împotriva lor. Credinţa nu va fi deplină daca nu este curăţată şi purificată de dreptate.

"Cei care cred şi nu amestecă puritatea credinţei lor cu nedreptatea, aceia sunt în siguranţă şi ei sunt bine călăuziţi".

[Coran 6:82]

"Şi se tem de Allah singuri invăţaţii dintre robii săi. Dar Allah este Puternic si Iertător".

[Coran 35:28]

Acesta este motivul pentru care, după ce se menţionează calitatea de păstrător a omului, în următoarele versete din Surat Al-Ahzab se spune că cei nedrepţi şi neştiutori se dedau la păcate, sunt ipocriţi şi merită pedeapsa lui Allah; iar Allah îi ocroteşte pe cei credincioşi şi cinstiţi.

"[Este astfel] pentru ca Allah să-i osândească pe făţarnici şi pe făţarnice, pe politeişti şi pe politeiste. Însă Allah primeşte căinţa dreptcredincioşilor şi dreptcredincioaselor. Allah este Iertator şi Îndurător."

[Coran 33:73]

Bunăstarea şi resursele dăruite de Allah înseamnă încredere

Încrederea mai înseamnă şi o analiză a forţei de percepţie cu care Allah ne-a binecuvântat. Ar trebui să acorzi puţină atentie acelor capacităţi speciale cu care te-a înzestrat Allah. Dacă te uiţi la averea şi la copiii tăi, care îti sunt foarte dragi, simţi că toate acestea reprezintă încrederea pe care Allah o are în tine. De aceea este necesar ca acestea să fie sacrificate pentru cauza Lui şi să fie folosite pentru a-i împlini voia. Dacă pierzi vreunul dintre aceste lucruri să nu începi să plângi şi să te vaiţi şi să nu te gândeşti că ai fost deposedat de avutul tău personal, fiindcă în comparaţie cu tine Allah este mai îndreptăţit şi El are dreptul să-1 folosească dupa cum îi place. Dacă esti pus la încercare printr-o înmulţire a bunurilor tale, atunci să nu şovăi să participi la jihad, când eşti chemat să faci astfel şi să nu te răzvrăteşti faţă de Allah din cauza lor. Nici să nu te simţi convins de puterea lor.

O, voi cei care credeti! Nu-L vicleniţi pe Allah şi pe Trimis! Nici nu vicleniţi asupra celor ce v-au fost încredinţate, cu bună ştiinţă! / Şi să ştiţi că bunurile voastre şi copiii voştri nu sunt decât o încercare şi că la Allah se află rasplata mare. [Coran 8:27-28]