Caracterul Musulmanului - Muhammed Al-Ghazali

In Surat Al-'A'raf, legea relatiei dintre calauzire si pacat a fost mentionata astfel:

"Voi sa-i indepartez de la semnele Mele pe cei care sunt ingamfati, pe pamant, pe nedrept. Chiar de-ar vedea fiecare semn, ei tot nu cred in el. Iar daca vad calea cea buna, ei nu o primesc drept drum, dar daca vad calea ratacirii, o primesc drept drum. Aceasta pentru ca ei tin semnele Noastre de mincinoase si sunt nepasatori fata de ele!" - Surat Al-'A'raf: 146

Atunci cine ramane "cel mai bun model", pastrandu-se departe de marsaviile lumii? In versetele imediat urmatoare din Surat At-Tin, raspunsul este dat astfel:

"Fara de aceia care cred si implinesc fapte bune" - Surat At-Tin

In paginile anterioare am vazut ca rezultatul credintei si al faptelor drepte este perfectiunea caracterului moral.

Exista un antidot pentru firea rea

Pozitia Islamului vis-a-vis de natura pura a omului, precum si puterea si taria acesteia au fost discutate. In ceea ce priveste felul cum Islamul trateaza firile rele, si acest lucru s-a clarificat. Islamul ii avertizeaza pe oamenii rauvoitori. Islamul incredinteaza controlul unei astfel de firi in mainile unui intelect sanatos si incurajeaza o astfel de fire sa se incline in fata naturii neprihanite din om si sa se predea lui Allah.

Profetul a facut aluzie la unele dintre astfel de firi:

"Fiul lui Adam ajunge la batranete si doua obiceiuri nu-l parasesc. Unul este lacomia, iar al doilea este nesfarsitul lant al sperantelor." - (Muslim)

"Cel mai mare rau care se gaseste in om este lasitatea infricosatoare si zgarcenia dezonoranta". - (Abu Daud)

"Daca fiului lui Adam i s-ar da o vale (plina) de aur, el si-ar dori sa aiba inca una. Iar daca i s-ar mai da o alta, el va fi lacom dupa o a treia. Foamea fiului lui Adam nu va fi satisfacuta decat cand ramasitele lui vor fi amestecate cu tarana. Iar cel care se intoarce la Allah, Allah ii accepta pocainta sa." - (Bukhari)

Sfantul Quran a mentionat unele dintre obisnuinte in Surat Al-Imran:

"Frumoasa a fost facuta sa para in ochii oamenilor dragostea pentru cele jinduite - femeile, progeniturile, multe gramezi de aur si argint, caii de rasa aleasa, animalele si ogoarele. Acestea sunt placerea vietii celei pamantesti, in vreme ce Allah este buna intoarcere." Surat Al-'Imran: 14

Primul lucru la care Islamul vrea ca omul sa fie atent este faptul ca a urmari dorintele carnale ale sinelui si cerintele lui fara sfarsit, nu-l va face niciodata satisfacut si multumit. Adevarul si calea corecta nu-i vor fi acceptabile. Conditia sinelui este astfel ca atunci cand o dorinta ii este satisfacuta, acesta vrea imediat ca sa i se satisfaca o alta dorinta. Este mereu preocupat de a manca, a bea, a avea un ragaz bun, fiind lacom de dorinta de a avea mai mult si mai mult din orice. Nu ezita sa comita pacate si acte de agresiune si cruzime. De aceea, Quranul a interzis omului sa-si urmeze dorintele care sunt considerate haram:

"Si nu urma poftei care te abate de la calea lui Allah! Aceia care se abat de la calea lui Allah vor avea parte de osanda aspra, pentru ca au uitat de Ziua Socotirii." - Surat Sad: 26

Tactica necredinciosilor, necesitatea impotrivirii fata de aceasta si importanta sa au fost mentionate in aceste cuvinte:

"Si daca adevarul s-a potrivit cu poftele lor, s-ar fi stricat cerurile si pamantul, precum si toti cei care se afla in ele. Insa noi le-am adus pomenirea lor, dar ei de la pomenirea lor se intorc." - Surat Al- Mu'minun: 71

Este necesar sa facem distinctia dintre dorintele interzise ale sinelui si dorinele legitime, pentru ca unii oameni asa-numiti religiosi au amestecat aceste doua lucruri intr-un mod foarte periculos.

Daca omul vrea sa se bucure de bunurile acestei lumi, atunci nu e nimic rau in asta, si este o greseala foarte mare ca acest fel de cerinte si dorinte legitime au fost incluse in lista lucrurilor interzise, a faptelor rele. Consecinta acestui lucru este ca omul isi satisface dorintele sale legitime si respectabile, dar constiinta sa devine precum constiinta acelor oameni care accepta crimele ca fiind legitime, adoptandu-le in mod constient. Cand acesta realizeaza ca a comis o greseala si ca acel pacat face parte inevitabil din viata sa, atunci el comite pacate si mai serioase, complacandu-se in actiuni strict interzise. Altfel spus, de aceasta data el devine un infractor si un pacatos in sensul adevarat al cuvantului.

Sfantul Quran a acordat o atentie speciala acestui aspect declarand in mod foarte clar ca dorintele pure ale sinelui si cele legitime sunt bune si permise, oferind sansa folosirii lucrurilor halal si curate. A declarat orice interventie a limitarii si inhibitiei in aceasta sfera a decentei si legitimitatii prin intermediul oricarui fel de strictete asupra sinelui ca fiind ceva rau si obscen pentru ca deschide poarta actelor obscene si a pacatelor.

"O, oameni, mancati din ceea ce se afla pe pamant si este ingaduit si bun [ca hrana] si nu urmati pasii lui Seitan, caci el va este dusman marturisit.

El va porunceste numai raul si ticalosia si sa spuneti despre Allah ceea ce nu stiti." - Surat Al-Baqara: 168, 169

Este o realitate ca punand restrictii pe consumul a ceea ce este legitim (helal) si curat (tayyib) nu inseamna decat a-I atribui acuzatii false lui Allah, iar acest lucru inseamna raul si ticalosia pe care Satana i-o porunceste omului sa o faca. Islamul nu reprima astfel de naturi si inclinatii prin forta si pedeapsa, nici nu le aplaneaza sau sfarama, ci Islamul urmeaza o metoda echiibrata, lipsita de orice fl de exces.

Moralitatea detine controlul

Cum regulile si preceptele firii sanatoase sunt garantate de credinta si indreptare, neavand nici o legatura cu erezia si agnosticismul, acelasi lucru este valabil si in cazul firilor si obiceiurilor rebele. In ambele cazuri, numai un caracter moral puternic si solid le pot controla. Acolo unde Sfantul Quran a mentionat slabiciunea omului, teama sa, bogatia si indiferenta sa, tot acolo a clarificat si faptul ca remediul impotriva acestor lucruri dezonorante sta in urmarea caii religiei.

"Omul a fost facut nestatornic;

Cand are parte de rau, el este abatut

Iar cand are parte de bine, el este zgarcit,

Afara de cei care fac Rugaciunea,

Care sunt staruitori in Rugaciunea lor,

Din a caror avere este un drept hotarat,

Pentru cersetor si pentru cel lipsit;

Iar aceia care socotesc adevarata Ziua Judecatii

Si aceia care se tem de osanda Domnului lor -

Caci nu exista nici o aparare impotriva chinului Domnului lor! -

Si aceia care isi pastreaza castitatea" - Surat Al-Me'aarij: 19-29

Se cunoaste faptul ca un caracter moral nu se dezvolta dintr-o data. Nici nu este puternic si solid de la inceput. Acest lucru cere consecventa si se formeaza treptat. Iar in solidificarea lui exista multe etape. Acesta este motivul pentru care in hranirea si cresterea sa ni se cere sa indeplinim unele fapte care trebuiesc repetate. Calitatea care se dezvolta din acestea ar trebui sa aiba consecventa, de exemplu rugaciunea, postul, pelerinajul Hajj, dania Zekat precum si indeplinirea unor alte forme de adorare, ca marturisirea credintei in Ziua de Apoi si a avea teama de pedepele sale, etc.

Cand firile rele persista in faptele lor si sunt statornice pe pozitia lor gresita, continuand sa incerce a traversa calea cea rea din cand in cand, atunci nu exista nici un remediu stabilit si temporar pentru a controla si preveni aceasta. Excesul si intensitatea lor pot fi aduse la nivelul normal numai de cineva care este mai puternic si mai tare decat ele si care poate sa le aduca la un nivel echilibrat.

Esenta discutiei este ca Islamul respecta natura umana si considera invataturile sale ca fiind vocea acestei naturi. Islamul avertizeaza firile rebele si le indreapta punctul de vedere. Acele forme de adorare care au fost facute obligatorii in Islam sunt pentru a intari natura umana si pentru a intoarce dorintele in directia corecta. Iar aceste forme de adorare nu-si indeplinesc indatoririle in mod satisfacator si obiectivele dorite din ele nu pot fi atinse pana ce ele nu creeaza acel caracter moral ideal si inclinatia de a-i trata pe ceilalti intr-un mod exemplar.

_________________________________________
Caracterul Musulmanului, Muhammed Al-Ghazali
Asociația Surori Musulmane, 2010