(Pacea fie asupra lui!)
Profetul nostru Ibrahim (Pacea fie asupra lui!) s-a căsătorit cu Sara, alături de care a trăit mulţi ani fericiţi, însă, deşi ajunseseră la o vârstă înaintată, nu aveau încă niciun copil. Sara avea o sclavă pe nume Hager. Ea i-a spus soţului ei astfel:
- Noi am îmbătrânit de tot şi nu avem niciun copil, pentru că eu sunt stearpă, nu pot zămisli. Ia-o în căsătorie pe această sclavă! Poate că Allah îţi va da un copil de la ea şi ne vom veseli restul vieţii noastre cu el.
Ibrahim i-a răspuns:
- Nu, Sara. Mă tem că, din cauză că tu nu ai copii, vei fi geloasă pe Hager. Dacă Allah ar fi vrut să ne dea un copil, ni l-ar fi dat.
Sara l-a asigurat pe soţul ei că, dimpotrivă, ea va fi fericită la naşterea copilului lui Hager şi astfel se vor putea bucura cu toţii de acel copil.
Aşadar Ibrahim s-a căsătorit cu Hager, iar Hager a rămas însărcinată cu Ismail, însă Ibrahim nu ştia despre aceasta. Într-o noapte, pe când Ibrahim stătea în faţa cortului, iar soţia lui, Sara, înăuntrul lui, au venit trei tineri la el care i-au spus:
- Pacea fie asupra ta, Ibrahim!
- Şi asupra voastră! Poftiţi, le-a răspuns Ibrahim arătându-le cu mâna loc pentru a se aşeza.
Profetul Ibrahim vroia să îi ospăteze pe musafirii lui, aşa că l-a pus pe unul dintre oamenii lui să sacrifice o vită. S-a pregătit mâncarea, iar Ibrahim i-a invitat la masă, însă ei nu au venit. Ibrahim s-a speriat. El a crezut că nu au mâncat pentru că sunt hoţi, că vor să îi fure bunurile sau pentru că au de gând să-i facă vreun rău.
El i-a întrebat cine sunt, la care aceştia au răspuns că sunt îngeri şi că au venit pentru a-i vesti că va avea un copil. Ibrahim le-a răspuns că nu se poate aşa ceva, deoarece el este foarte bătrân, însă îngerii i-au spus că aceasta este Voia lui Allah. Când a auzit Sara acestea a fost surprinsă, a râs, iar îngerii i-au spus:
- Sara, şi tu vei avea un copil pe nume Ishak, iar el va avea un fiu pe nume Iaqub.
După câteva luni, Hager a născut un copil pe care tatăl lui l-a numit Ismail. Ibrahim s-a bucurat foarte mult la naşterea lui Ismail. Sara a început să fie foarte geloasă şi i-a cerut lui Ibrahim să îi ducă undeva departe pe Hager şi pe fiul său – Ismail.
Încrezându-se în Allah, Ibrahim i-a luat pe cei doi şi i-a dus într-un loc îndepărtat, în apropierea locului în care astăzi se află Kaba, şi le-a făcut acolo un cort. S-a rugat la Allah şi i-a încredinţat Lui.
După puţin timp de la întoarcerea lui Ibrahim acasă, Sara a născut un copil pe care l-au numit Ishaq şi pe care l-au iubit foarte mult.
Hager trăia împreună cu fiul ei, Ismail. Într-o zi, pentru că li se terminase apa, ea nu a mai putut să-l alăpteze pe Ismail, nu mai avea lapte. Lui Ismail îi era tare sete şi foame, însă nu ştiau de unde puteau face rost de apă în deşert.
Hager, lăsând copilul în cort, a început să caute apă în deşert şi a alergat de şapte ori între colinele Safa şi Marwa. Dezamăgită că nu a putut găsi apă, s-a întors în cort, crezând că fiul ei deja murise de sete. Însă, spre marea ei surprindere, l-a găsit pe Ismail jucându-se şi arătând cu degeţelele spre apa ţâşnită din nisip. Ea a băut pe săturate şi I-a mulţumit lui Allah, slăvindu-L.
Oamenii din caravanele care treceau pe acolo au fost foarte miraţi când au văzut acea apă, deoarece cunoşteau deşertul locului. Atunci oamenii au înţeles că Ismail era un copil ales, binecuvântat.
După un timp, Ibrahim a venit să-şi vadă soţia şi fiul, însă a fost foarte surprins când a văzut în locul acela foarte multe corturi. Atunci a înţeles că Allah îi acceptase ruga în care ceruse ca El să „deschidă inima oamenilor spre ei” şi a împlinit două unităţi de rugăciune în locul în care până astăzi pelerinii Casei lui Allah se roagă precum el.
El venea aici în fiecare an, se îngrijea de soţia lui – Hager, de fiul său – Ismail şi se ruga în Casa lui Allah.
Au trecut ani şi Ismail crescuse. Acum era un tânăr chipeş care credea în Allah şi ÎL adora numai pe EL. Tatăl lui îl învăţase încă de mic cum şi cui să se roage.
Pe când Ibrahim (Pacea fie asupra lui!) dormea într-o noapte, a auzit o voce care îi spunea că Allah Preaînaltul îi cere să-şi sacrifice fiul. Auzind aceasta, el a împlinit două unităţi de rugăciune şi a plecat la fiul său, l-a trezit, s-au îndepărtat de corturi şi i-a spus despre vocea pe care a auzit-o, despre porunca divină.
În timp ce Ibrahim (aleyhi-s selam) se îndrepta spre cortul fiului său, Şeytan a încercat să îl facă să se răzgândească amintindu-i că Ismail este fiul cel mult dorit al său, fiul cel mult iubit. Însă Ibrahim aleyhi-s selam s-a întors şi a spus „Allah este Cel mai Mare!“ şi a aruncat o piatră în direcţia în care se afla Şeytan. Acesta a continuat să încerce să îl facă să renunţe la supunerea în faţa voii lui Allah, însă Ibrahim a făcut de fiecare dată acelaşi lucru şi s-a rugat la Allah să-i întărească credinţa şi să îi dea putere.
Atunci când merg la pelerinaj, musulmanii fac precum Ibrahim aleyhi-s selam şi aruncă şi ei cu pietricele în aceleaşi locuri.
Ismail l-a asigurat pe tatăl său de răbdarea sa şi l-a încurajat să facă ce i s-a cerut. Ibrahim nu a vrut ca fiul său să vadă cuţitul. I-a legat mâinile la spate, i-a pus capul pe stânca din faţa lui şi a scos cuţitul cel mare, ascuţit. Însă, din porunca lui Allah, cuţitul nu a tăiat gâtul lui Ismail, iar EL a trimis un berbec pentru a fi sacrificat în locul fiului lui Ibrahim care a fost mulţumit pentru că împlinise întocmai porunca. Ibrahim l-a dezlegat pe Ismail şi a sacrificat în locul lui berbecul, s-a rugat două unităţi de rugăciune şi I-a mulţumit lui Allah pentru slobozirea fiului său.
Din acea zi, noi sacrificăm animale in zilele Sarbatorii Sacrificiului şi dăruim carnea săracilor pentru a-I mulţumi lui Allah pentru eliberarea lui Ismail.
Allah le-a poruncit lui Ibrahim şi Ismail să construiască Kaba. Ei tăiau împreună pietrele şi ridicau construcţia. Erau foarte fericiţi că pot împlini porunca lui Allah şi se rugau să fie dintre robii Lui.
(In fotografie este "Locul lui Ibrahim" - Maqam Ibrahim - de langa Ka'aba. Este locul din care cei doi profeti (aleyhima-s selam) au reconstruit Casa lui Allah. In imagine se pot vedea urmele picioarelor lui Ismail aleyhi-s selam, acum aflate intr-o carcasa aurita.)
Când au terminat construcţia, Allah i-a spus lui Ibrahim că aceasta este Casa Lui şi i-a poruncit să nu Îi facă asociaţi, să ţină această Casă curată pentru ca oamenii să facă tawaf acolo, să facă rugăciuni în ea şi, cu frică de EL, să I se prosterneze Lui. I-a poruncit să cheme oamenii să vină călare sau pe jos să Îi viziteze Casa.
Ibrahim (Pacea fie asupra lui!) a făcut întocmai, iar oameni din toate părţile lumii au început să vină. Allah l-a învăţat pe Ibrahim cum să facă pelerinajul, iar el i-a învăţat la rândul lui pe ceilalţi.
Din neamul lui Ismail a venit profetul Muhammed, iar din neamul profetului Ishak au venit profeţii Y'aqub, Yuusuf, Muusa, Dawud şi Suleyman – Pacea fie asupra fiecăruia dintre ei!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu