INDATORIREA NOASTRA FATA DE ALLAH PREAINALTUL

INDATORIREA NOASTRA FATA DE ALLAH PREAINALTUL

Allah Preainaltul a spus intr-un hadis qudsi: „Oricine se arata cu dusmanie fata de cineva devotat Mie, eu voi porni un razboi imptriva lui. Robul Meu nu se apropie de mine mai mult cu ceva decat cu indatoririle religioase pe care i le-am prescris. Robul Meu continua sa se apropie de Mine cu acte de adorare suplimentare, astfel ca Eu sa-l iubesc. Cand ajung sa il iubesc, sunt urechea cu care el aude, vederea cu care el vede, mana cu care loveste si piciorul cu care calca. Atunci cand el Imi cere ceva, eu i-l ofer cu siguranta. Nu sovai mai mult in privinta vreunui lucru, asa cum sovai in privinta capturarii sufletului robului meu credincios: el uraste moartea, iar eu urasc sa il ranesc.“

Musulmanul trebuie sa aiba grija de sarcinile sale religioase si sa stea departe de ceea ce Allah Subhanehu wa Te'aala a interzis. Dupa ce isi implineste indatoririle religioase obligatorii, daca doreste sa se apropie de Allah el ar trebui sa persiste in oferirea de acte de adorare voluntare si sa continue sa faca aceasta pana ce ajunge sa isi atinga scopul – dragostea lui Allah. Atunci cand incearca sa ajunga la dragostea lui Allah ar trebui sa aiba in minte un verset ca un slogan pentru el:

A zis: „Ei sunt pe urmele mele si eu am grãbit spre Tine, Doamne, pentru ca sã fii multumit”

(Surat Ta-Ha:84)

 

Frati si surori in islam, trebuie sa persistam in a bate la usa milosteniei lui Allah. Ibn Mes’ud (Allah sa fie multumit de el!) a spus: „Oricine iubeste sa bata la usi, acestea se vor deschide curand in fata lui.“ Profetul Dawud aleyhi-s selam obisnuia sa se roage astfel: „O, Allah! Iti cer Tie dragostea Ta, dragostea celor care Te iubesc pe Tine si munca care aduce la mine dragostea Ta. O, Allah! Fa dragostea Ta mai placuta mie decat propria mea persoana, decat familia mea si decat apa rece [intr-o zi torida].“ (Hadis relatat de Abu Darda radiyAllahu anhu si consemnat de At-Tirmizi)

Pentru musulman dragostea si multumirea lui Allah reprezinta scopul si obiectivul sau maret. Oricine gusta din bucuria de a avea parte de dragostea lui Allah va prospera atat in aceasta lume, cat si in lumea de Apoi.

In aceasta privinta Imamul al Qayyim a spus: „Rangul la care sa se bucure de dragostea lui Allah reprezinta scopul principal al rivalilor, obiectivul celor care muncesc din greu, deliciul adoratorilor devotati [lui Allah], provizia inimilor si sufletelor si placerea ochilor. Oricine va rata dragostea lui Allah, va rata viata adevarata, lumina, tamaduirea si bucuria adevarata. Dragostea lui Allah este spiritul credintei si al faptelor. Fara ea, credinta si faptele sunt precum un trup fara suflet.“ (Ibn al Qayyim, Medarij as-Salikin)

Şeikh-ul Islam Ibn Teymiyyeh a spus: „Exista un Paradis in aceasta lume; oricine esueaza in privinta acestuia, va rata Paradisul din Lumea de Apoi.“

Un alt mare savant a spus: „Nenorociti sunt oamenii in aceasta lume: ei parasesc aceasta lume fara sa guste din cel mai bun lucru din ea.“ El a fost intrebat: „Care este cel mai bun lucru din ea?“ El a concluzionat: „Este dragostea si pomenirea lui Allah.“

Asadar un om drept care L-a iubit foarte mult pe Allah a spus astfel: „Uneori ma gandesc ca daca locuitorii Paradisului ar afla (experimenta) aceast statut [al dragostei lui Allah], cu siguranta ei ar fi intr-o fericire eterna.“

Caile pe care un rob se apropie mai mult de Allah sunt urmatoarele:

- devotiune si adorare profunda in timpul rugaciunii;

- rugaciunea din toiul noptii (Qiyam-ul leyl, tehejjud) in care robul IL invoca pe Domnul sau, recunoaste neglijenta sa si Ii cere lui Allah ajutor si iertare;

- recitarea Coranului cel Sfant - musulmanul ar trebui sa se straduiasca in a recita/citi intregul Coran macar intr-o luna. In timpul recitarii el trebuie sa mediteze la sensurile versetelor. Este de preferat (pentru cine are posibilitate) ca recitarea Coranului sa se faca in timpul rasaritului Soarelui. Allah Preainaltul spune: "Împlineste Rugãciunea [As-Salat] de la înclinarea soarelui pânã la întunericul noptii si citirea din zori, cãci citirea din zori are martori." (Surat al Isra':78)

- rugile si varsarea lacrimilor sincere in singuratate de frica lui Allah;

- amintirea treaza a semnificatiei mortii si pregatirea pentru ea, vizitarea in mod des a mormintelor si a celor bolnavi;

- studierea biografiei companionilor Profetului Muhammed si a inaintasilor musulmani;

- pastrarea lui Allah in minte in toate actiunile si gandurile sale;

- pomenirea continua a lui Allah, chiar si atunci cand inima sa este inconstienta. Cu privire la acest lucru, Ibn 'Ata' a spus: "Nu abandonati pomenirea lui Allah din cauza inconstientei inimii. Simplul motiv pentru aceasta este ca abandonarea pomenirii lui Allah reprezinta o ofensa mai ticaloasa decat pomenirea lui Allah de catre o inima inconstienta... Fie ca Allah sa inlocuiasca neglijenta voastra cu constiinta: [Jur] pe Allah, nu este imposibila!"

-postul: Postul purifica trupul, face inima mai sensibila, faciliteaza adorarea lui Allah si face ca omul sa duca o viata onorabila si demna. (Imam Al-Ghazali: Ihya Ulum ad-Din, Cf. Ibn al Qayyim: Al Wabil as-Sayyib si Al-Fawa-id, Ibn Al Jawzi: Sifat as-Safwah si Muhammad Ahmad Ar-Rashid: Ar-Raqa'iq)