Dr. Muhammed 'Imarah este un savant al lumii islamice, nascut in 1931 in Egipt. 'Imarah este doctor in management islamic si in limba araba. De asemenea este specializat si are numeroase lucrari scrise in domenii precum: management, stiinte politice din perspectiva islamica, probleme legate de identitate, aspecte ale globalizarii, crestinizarea musulmanilor, drepturile omului si Islamul si altele... Este unul dintre redactorii revistei Hira cu distributie in Egipt, Turcia, Iordania, Algeria si Maroc.
Dr. Muhammed 'Imarah (Muhammad Amarah) este autorul a peste 200 de titluri de carte, fiecare dintre ele exceland prin informatiile valoroase prezentate.
Sora noastra Lavinia din Craiova a tradus pentru Asociatia Surori Musulmane un articol amplu foarte bun al dumnealui: "Diferente culturale ale terminologiei". Sunt lucruri bine de stiut de fiecare dintre noi, pentru ca altfel riscam sa cadem in capcanele lumii in care traim, capcane de care nu mai sunt constienti majoritatea oamenilor.
Diferente culturale ale terminologiei
dr. Muhammed 'Imarah
dr. Muhammed 'Imarah
Introducere
În descrierea sa de diferenţe culturale ale terminologiei, Dr. Muhammad `Imarah consideră că terminologia ar putea fi văzută ca un recipient şi o unealtă care transmit mesajul în spatele înţelesului. Acesta a fost cazul multor termeni de-a lungul istoriei şi printre civilizaţii diferite.
Terminologia poate fi, de asemenea, considerată prin intermediul implicaţiilor şi mesajelor pe care le transmite. În mod adecvat se poate face referire la propoziţia „Terminologia nu crează dispute”. Aceasta deoarece utilizarea recipientului (terminologia) drept instrument (transmiţător de mesaj) este obişnuită printre civilizaţii şi concepte, deoarece fiecare civilizaţie şi cultură are propriile implicaţii şi mesaje distincte. [1]
Orice confuzie sau deviere în terminologie crează un dezechilibru în structura de ansamblu şi îi distruge valoarea sau duce la pierderea adevărului intrinsec. Selecţionarea unei terminologii precise şi exacte afectează profund mai degrabă conţinutul decât doar forma, ceea ce provoacă efecte grave şi necesită o dezbatere a înţelesurilor şi implicaţiilor terminologiei.
Trebuie menţionat că moştenirea noastră culturală accentuează utilizarea de cuvinte prexise şi exacte, în mod particular atunci când cuvintele au legătură cu anumite situaţii. Musulmanilor li se cere cu stricteţe să folosească terminologii şi cuvinte precise şi să evite sinonimele, chiar dacă cuvintele poartă acelaşi înţeles (O, voi cei de-o credinţă! Nu spuneţi cuvinte cu înţeles ambiguu) (Qur`an, Surah Al-Baqarah 2, 104).
Documentele din cadrul conferinţelor Naţiunilor Unite, în special cele despre femei, sunt încărcate de diferiţi termeni care formează bazele soluţiilor propuse pentru problemele sociale globale. Aceste soluţii pot fi înţelese doar utilizând cuvinte şi terminologii precise şi exacte, deoarece problema principală/iniţială apare când terminologia şi cuvintele nu sunt folosite într-un mod precis.
Terminologia imprecisă şi inexactă este importată în societăţile care sunt diferite în totalitate în ceea ce priveşte cultura, limba, modul de viaţă şi civilizaţie, ceea ce constituie cea de-a doua problemă. Însămânţarea de concepte într-un mediu cultural diferit nu conduce la aceleaşi rezultate ca şi în mediul cultural original. `Ali Sharit, filozoful iranian, numeşte acest lucru „geografia cuvintelor”. El crede că, în timp ce anumite cuvinte pot fi adecvate într-un anumit mediu, ele se pot comporta diferit când sunt importate şi plantate în alt mediu.
A treia problemă apare când conceptele importate încep să constituie standarde pentru fenomenele sociale ale celui de-al doilea mediu cultural, devenind, prin urmare, concepte globale şi standarde internaţionale. Cel de-al doilea mediu se transformă într-o copie a culturii originale, iar succesul său devine dependent de similaritatea sa cu mediul cultural original.
A patra problemă, esenţială, este că importul şi plantarea/însămânţarea de concepte şi standarde izolează conceptele şi valorile originale ale celui de-al doilea mediu cultural şi cauzează retragerea acestora. Cu cât are loc mai mult acest proces de înlocuire, cu atât mai mult aceste concepte sunt ignorate şi izolate.
A cincea problemă este o adevărată tragedie. Conceptele originale sunt, atunci, văzute şi interpretate prin intermediul conceptelor importate, având drept scuză faptul că aceste concepte importate sunt standarde globale/mondiale în faţa cărora culturile, civilizaţiile şi valorile sunt perimate.
Un exemplu clar este referirea religioasă la Creştinism din lumea occidentală, în dezbaterea relaţiei dintre religie şi ştiinţă şi a contradicţiilor dintre ele. Mulţi gânditori din lumea musulmană, în încercarea lor de a păşi pe urmele occidentalilor, nu se referă la Islam, religia religiilor, când discută aceeaşi chestiune. Dimpotrivă, ei apelează la aceleaşi argumente folosite în Occident în legătură cu contradicţiile dintre Creştinism şi ştiinţa modernă. Întrebarea este, ar trebui gânditorul din lumea musulmană care, psihologic, aparţine Occidentului să discute cultura societăţii sale de origine sau pe cea a celeilalte societăţi ale cărei valori, obiceiuri şi mod de viaţă el le-a adoptat?
Prin urmare, necesitatea acurateţii solicită ambele aspecte de mai jos:
1. Conceptele de bază ale problemelor femeilor şi relaţiilor umane ar trebui eliberate de toate formele de raţioamente greşite şi înţelegeri eronate. Aceasta pentru că cuvintele sunt folosite ca o formă de exprimare şi au implicaţii psihologice asupra oamenilor. Limbajul este mai degrabă esenţa interacţiunii culturale decât un instrument simbolic de exprimare. Conceptele vestice despre sfera socială şi femei, îndeosebi, ar trebui respinse pentru a elibera terminologia. Conceptele vestice sunt încărcate de gândirea şi principiile filozofice ale occidentalilor care le refelectă cultura. Fiecare naţiune are propria sa limbă care reflectă valori profund legate de convingerile şi viziunea sa asupra Omului, universului şi vieţii şi care, prin urmare, nu poate fi separată de mediul său. Terminologia şi conceptele referitoare la chestiunile feminine sau sfera socială nu pot fi considerate în acelaşi mod precum numele de invenţii şi lucruri.
2. Adoptarea conceptelor pur islamice care reprezintă o anumită structură sau un mod bine organizat de gândire automat eşuează dacă unul dintre acestea este adoptat separat, deoarece conceptele islamice au ca origine ideea de Unicitate a Domnului. Drept rezultat, ele formează o unitate completă care le diferenţiază de alte concepte. Conceptele islamice exprimă problemele într-un mod mai universal şi la diferite niveluri şi percepţii. Ele oferă, totodată, anumite dovezi la niveluri diferite de analiză. Prin urmare, conştientizarea importanţei cuvântului şi a responsabilităţii sale potrivit Coranului formează o bază pentru eliberarea / deschiderea mentală.
Procesul adoptării conceptelor islamice ţinteşte, în esenţă, următoarele obiective:
1. Crearea unei identităţi musulmane distincte, având natură, sursă, metode şi scopuri islamice. Terminologia poartă mesaje şi este un instrument pentru comunicare şi exprimare a viziunilor noastre despre Creator, univers şi viaţă.
2. Învăţarea de către musulmani a unor concepte care sunt relevante pentru natura lor adevărată, concepte care reflectă credinţa, îndatoririle, ceea ce este permis (halal) şi ceea ce este interzis (haram), teama de Dumnezeu.
3. Respingerea apelului de globalizare a conceptelor occidentale şi considerare a lor drept moştenire umană. Potrivit Dr. Ahmad Sidqi Al-Dajani, Occidentul monopolizează globalizarea, care are drept referinţă doar Occidentul. orice standard occidental este considerat internaţional, de parcă Occidentul ar fi singura lume care există. [3]
Terminologia Esenţială Conferinţelor Naţiunilor Unite referitoare la Femei şi Sfera Socială
Documentele conferinţelor Naţiunilor Unite privind femeile şi problemele sociale abundă în termeni specifici / particulari care pot fi înţeleşi doar în conexiune cu înţelesul şi limba lor originală (engleza) şi dintr-o viziune occidentală legală.
„Genul” este pilonul celei mai mari părţi a terminologiei Naţiunilor Unite. Termenii N.U. fie explică lucrurile pe baza genului, fie le interpretează ambiguitatea. „Genul” provoacă confuzie, este înşelător şi ambiguu, iar încercarea de a-l descrie cu acurateţe este dezamăgitoare. A apărut prima oară în documentul Conferinţei de la Cairo din 1994, de peste 51 de ori. Articolul 4, paragraful 19 din declaraţie solicită eliminarea tuturor formelor de distincţie bazate pe gen. Totuşi, nu a cauzat nicio dispută deoarece a fost tradus ca referindu-se la sex (masculin/feminin).
La Conferinţa Femeilor de la Beijing din 1995, „gen” apare de 233 de oriîn documentul acesteia. Unii creştini occidentali s-au opus obiectivelor Conferinţei de la Beijing şi au jucat un rol major în definirea genului şi dezvăluirea semnificaţiilor sale implicite.
Conform Enciclopediei Britannica, identitatea de gen este dată de simţirea Omului drept mascul sau femelă. În majoritatea cazurilor, identitatea de gen coincide cu caracteristicile organice. Există, totuşi, cazuri când sentimentele umane nu se potrivesc cu caracteristicile organice, iar identitatea de gen (simţămintele personale ca mascul sau femelă) nu se conformează identităţii organice. Astfel de cazuri apar când fiinţa umană doreşte să-şi schimbe caracteristica organică, în ciuda evidenţei acesteia. În asemenea cazuri, fiinţa umană crede că el/ea ar trebui să aparţină sexului opus. Identitatea de gen nu este, prin urmare, stabilită la naştere ci, mai degrabă, este supusă factorilor psihologici şi sociali care o schimbă şi o afectează. O altă identitate de gen se poate dezvolta ulterior şi poate înăbuşi identitatea originală. Atunci se dezvoltă orientarea sexuală.
Definiţia identităţii de gen dată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (O.M.S.) este şi mai rea. O.M.S. defineşte genul ca termenul utilizat pentru a descrie caracteristicile bărbaţilor şi femeilor formate social, fără referire la diferenţele organice.
În timpul conferinţei de la Beijing, discuţia delegaţiilor despre semnificaţia reală a identităţii de gen a generat o dispută lugă pe durata a câteva zile. S-a format un comitet pentru definirea termenului. Occidentul a refuzat să definească genul ca sex (masculin/feminin) şi comitetul nu a reuşit să definească cuvântul şi a căzut de acord să nu îl mai definească. Aceasta dovedeşte reaua voinţă insistenţa hotărâtă de a impune şi forţa orientarea sexuală anormală ca un comportament social, altfel de ce se opune Occidentul să definească genul ca fiind doar sex (masculin/feminin)? S-a format un alt comitet, care a eşuat, de asemenea. Occidentul a insistat pe alcătuirea unei definiţii care să includă orientarea sexuală anormală, în timp ce celelalte ţări s-au opus şi au refuzat să accepte această definiţie. Rezultatul a fost nedefinirea genului.
Raportul din 1997 al Comisiei de Evoluţie Socială afirmă clar că „genul” este un concept social fără legătură cu diferenţele biologice.
Documentele Conferinţei despre Stabilirea Curţii Internaţionale Penale desfăşurată la Roma între 14 – 18 iunie 1998 au încercat să incrimineze legile care penalizează/pedepsesc orientarea sexuală anormală. Occidentul a inclus în aceste documente că toate formele de distingere sau pedeapsă pe baza genului constituie o crimă împotriva umanităţii. Folosirea cuvântului englezesc „gender” (gen) era ea însăşi ciudată, deoarece atât textele arabe cât şi cele franceze foloseau cuvântul pentru „sex”, deoarece genul nu are o definiţie specifică sau precisă. Acest lucru a motivat delegaţiile arabe şi musulmane, conduse de Arabia Saudită, Qatar şi Siria, să înlocuiască „gen” cu „sex”, iar disputa a durat, ca de obicei, zile întregi. Unul dintre delegaţii arabi a zis: „Dacă spuneţi că <
În ciuda obiecţiilor hotărâte arabe şi islamice, nu s-a reuşit scoaterea „genului” din textul englezesc. Totuşi, s-a ajuns la o soluţie de compromis, aceea de a defini genul ca masculin sau feminin în cadru social. Arabia Saudită a refuzat să accepte acest lucru, deoarece „în cadru social” înseamnă că diferenţele dintre bărbaţi şi femei sunt sociale şi nu organice, ceea ce este definiţia genului. Ceea ce este şi mai rău este faptul că occidentalii au reuşit să definească sexul ca masculin şi feminin într-un cadru social.
Conferinţa pentru Tineret din 1999 de la Lahay face apel la formarea unei agenţii în fiecare şcoală pentru „a aboli imaginea tradiţională şi negativă a identităţii de gen, cu scopul de a educa studenţii cu privire la drepturile lor sexuale şi de reproducere şi de a crea o identitate pozitivă pentru fete/femei şi băieţi/bărbaţi.” Declaraţia cere cu neruşinare guvernelor să-şi reconsidere legile în vigoare şi să legifereze legi noi care să fie în acord cu drepturile adolescenţilor şi tinerilor de a se bucura de „sănătate sexuală” şi sănătate reproductivă fără nicio discriminare bazată pe gen. [4]
„Acordarea de drepturi” este pe cât de faimos în toate documentele Conferinţelor Naţiunilor Unite, pe atât de ambiguu. Agenda temporară a Comisiei Centrale a Femeilor, la cea de-a 44-a sesiune „Continuarea celei de-a patra Conferinţe Mondiale pentru Femei” şi în discuţiile privind integrarea problemelor femeilor în activităţile principale ale Organizaţiilor Naţiunilor Unite, a inclus faptul că în relaţie cu femeile şi sărăcia, activităţile organizaţiilor Naţiunilor Unite sunt centrate pe importanţa acordării de drepturi femeilor în toate sferele (economic, politic şi social). Cartea Femeile şi Acordarea de Drepturi [5] nu a inclus, cu toate acestea, o definiţie specifică a acordării drepturilor. Totuşi, într-unul din grupurile de lucru ale Conferinţei Pacificului privind Femeile, Progresul şi Acordarea de Drepturi, Vanessa Griffen a afirmat că acordarea de drepturi femeilor înseamnă pur şi simplu mai multă forţă pentru femei, iar forţa reprezintă un nivel înalt de putere şi control. Reprezintă, de asemenea, potenţialul femeilor de a se exprima şi al celorlalţi de a le asculta.
Acordarea de drepturi este abilitatea de a defini şi crea din perspectiva unei femei, de a face alegeri sociale eficiente şi de a influenţa deciziile sociale în toate sferele sociale, nu doar în acelea care sunt acceptabile pentru femei din punct de vedere social. Este recunoaşterea şi respectul egal pentru femei şi abilitatea de a participa în toate sferele sociale, nu doar în interior. Este participarea recunoscută şi apreciată a femeilor. Această lungă definiţie conferă şi mai multă ambiguitate acordării de drepturi. Nu explică nimic şi este deschisă interpretării potrivit fiecărei situaţii.
Articolul 12 din Declaraţia Conferinţei de la Beijing a inclus „acordarea de drepturi şi progresul/emanciparea femeilor”, incluzând dreptul la gândire, religie şi convingere. Acest paragraf sprijină viziunea Occidentului de a elibera femeile de toate restricţiile spirituale, etice sau de gândire şi de a le permite să exerseze libertatea în calitate de indivizi sau de membri ai comunităţii în scopul facilitării dominaţiei modului de viaţă occidental.
„Sănătatea de reproducere” sau „sănătatea sexuală” sunt doi dintre termenii cei mai alarmanţi din cadrul Naţiunilor Unite. Documentele Naţiunilor Unite consideră sănătatea de reproducere şi sexuală drept drepturi umane care nu sunt limitate doar la cuplurile legal căsătorite. Sănătatea sexuală şi de reproducere este prvită ca o nevoie firească şi un drept pentru oricine de orice vârstă fără restricţii legale sau religioase.
Agenda Conferinţei Mondiale pentru Populaţie şi Dezvoltare de la Cairo, 5 – 13 septembrie 1994, decidea că sexul protejat bazat pe consimţământ reciproc este un drept pentru toţi, întocmai precum mâncarea. Nu este limitat la cuplurile căsătorite legal şi este un drept uman dictat de natura umană, nefiind supus poruncilor lui Dumnezeu (din punctul de vedere al documentului). Nici Dumnezeu, nici religiile nu au fost menţionate în proiectul/schiţa programului, nici măcar o dată. Religiile nu au fost deloc menţionate în program, care este de mărimea unei cărţi mici. [6]
„Sănătatea de reproducere” este un termen pozitiv, deoarece face apel la îmbunătăţirea sănătăţii reproductive a bărbaţilor şi femeilor prin relaţii sănătoase, instrucţiuni şi îndrumare sănătoase. Totuşi, utilizarea sa în programul de Planificare Familială şi integrarea sa în „Planificarea de Fertilizare” (limitând rata naşterilor în anumite locuri) se centrează în jurul unui anumit înţeles, respectiv furnizarea de mai multe servicii de reproducere şi sexuale, incluzând accesul public necondiţionat la contraceptive.
„Uniuni/Legături şi Cupluri” a fost unul dintre cei mai controversaţi termeni ai Conferinţei Mondiale pentru Populaţie de la Cairo. Declaraţia conferinţei menţiona legături şi cupluri în afara familiei, care este singura temelie firească/normală pentru orice comunitate umană. Termenul a fost repetat la conferinţele de la Beijing, Istanbul şi Lahay. Acest lucru transmite încercarea persistentă de a legaliza orientarea sexuală anormală, care a fost recunoscută de unele biserici şi state din Occident. Prin urmare, nu a fost uimitor faptul că Mary Robinson, Înalt Comisar al Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului şi fost preşedinte al Irlandei, s-a dedicat depunerii tuturor eforturilor pentru a sprijini Alianţa Internaţională a Homosexualilor. La întâlnirea ei cu Alianţa la sfârşitul anului 1998, şi-a declarat intenţia de a numi un observator pentru drepturile homosexualilor, [7], incluzând dreptul la căsătorii homosexuale şi lesbiene, şi de a continua lupta împotriva legilor care pedepsesc orientarea sexuală anormală. Opinia ei era că toate formele de distingere/discriminare pe baza comportamentului sexual sunt ilegale.
Mai multe ţări, inclusiv ţări arabe şi islamice, Vaticanul, unele ţări din America Latină şi China au încercat să afirme faptul că căsătoria este o înţelegere/un acord între un bărbat şi o femeie care alcătuiesc o familie. Familia este o instituţie socială responsabilă pentru reproducerea şi creşterea copiilor. Documentele Naţiunilor Unite, totuşi, promovau formele diferite ale familiei. Conferinţa de la Beijing a fost martora unei alte dezbateri/controverse, când documentul său a prevăzut că familia are forme variate care diferă în funcţie de societate. Ţările care s-au opus acestei afirmaţii au încercat în zadar să adauge cuvântul „convenţional” la descrierea familiei şi a formelor familiei. Cu toate acestea, ţările occidentale au refuzat.
Documentele Naţiunilor Unite au introdus un alt concept al familiei decât cel recunoscut de toate religiile. Conceptul religios este că familia se bazează pe căsătoria legală a unui bărbat şi a unei femei. Documentele, totuşi, consideră relaţiile în afara căsătoriei drept afaceri ilicite şi relaţii homosexuale sau lesbiene, [8] care sunt anormale.
Documentul Conferinţei de la Cairo nu numai că permite aceste forme de familie, dar le şi conferă drepturi şi face apel la abolirea tuturor piedicilor şi formelor de discriminare împotriva acestor relaţii anormale şi păcătoase. „Toate formele de discriminare în relaţie cu politicile de căsătorie şi familia în toate formele sale trebuie eliminate.” Obiectivul conferinţei era dezvoltarea de politici şi legi care să ofere familiei un sprijin mai bun şi să contribuie la stabilitatea ei, luând în considerare formele variate ale acesteia. Ulterior, documentul a explicat „formele familiei” drept căsătoria cuplurilor de acelaşi sex şi relaţiile în afara căsătoriei/nunţii, solcitând drepturi egale pentru toate. [9]
Astfel de concepte de relaţii şi practici sexuale şi familie transformă sexul protejat bazat pe consimţământul reciproc într-un drept al oricărei fiinţe umane şi îl consideră la fel de important precum mâncarea. Sexul nu este supus regulilor căsătoriei legale dintre un bărbat şi o femeie ci, mai degrabă, este permis femeilor şi bărbaţilor necăsătoriţi de toate vârstele, între adolescenţi, lesbiene şi homosexuali.
La Conferinţa pentru Habitate de la Istanbul din 1996, a izbucnit o nouă luptă asupra definiţiei familiei, ceea ce dovedeşte insistenţa organizaţiilor care sponsorizează aceste conferinţe de a răspândi anarhia sexuală prin ruperea familiei şi devierea de la conceptul ei. Controversa a ţinut mai multe zile, dacă familia este o unitate socială care ar trebui sprijinită sau unitatea socială primară/esenţială care ar trebui sprijinită. Controversa era asupra utilizării articolului hotărât şi a cuvântului „primară”, la care Occidentul avea obiecţii, ca de obicei. Mai mult, pentru a doua oară s-a dezbătut dacă familia are forme variate. La finalul luptei, Canada şi Uniunea Europeană continuau să creadă în existenţa formelor variate ale familiei, în opoziţie cu viziunea Chinei şi a ţărilor nealiate. Concluzia a fost adoptarea, în Declaraţia de la Cairo, a unei atitudini de mijloc cu privire la soţ şi soţie şi păstrarea „familiei în toate formele sale”.
Astfel de conferinţe internaţionale asupra femeilor încearcă să elimine familia. Acest lucru se manifestă în termenii utilizaţi cu referire la copiii bastarzi. În trecut, se folosea „nelegitim” pentru a descrie astfel de copii. În zilele noastre, cuvintele folosite sunt „copii în afara căsătoriei”, „copii naturali” şi, în fine, „copii din dragoste”. [10]
„Libertatea orientării sexuale” a fost menţionată pentru prima dată la Conferinţa de la Beijing. Articolul 226 al documentului conferinţei face apel la libertatea de orientare sexuală ca fiind unul din drepturile omului. Multe dintre statele participante au încercat fie să definească, fie să elimine termenul. Occidentul, totuşi, în frunte cu statele scandinave, Canada, Statele Unite şi Uniunea Europeană, a afirmat că libertatea de orientare sexuală nu adaugă un nou drept la drepturile şi libertăţile omului. Termenul a fost eliminat din declaraţie, doar pentru a fi repetat la Conferinţa Tinerilor de la Brag, Portugalia, din 1998.
Organizaţiile liberale şi asociaţiile homosexualilor au încercat să folosească „libertatea de orientare sexuală” pentru a doua oară. Încecarea lor a eşuat, confruntându-se cu obiecţii hotărâte. Totuşi, au reuşit să adauge un nou termen cu aceeaşi semnificaţie: „teama de orientare sexuală atipică”, adică teama de orientare sexuală anormală. Declaraţia chema la lupta împotriva „discriminării, rasismului şi a temerii de orientare sexuală atipică.”
La Conferinţa Tineretului şi a Organizaţiilor Non-Guvernamentale din 1999 de la Lahay, „libertatea de orientare sexuală” a fost impusă în declaraţia conferinţei. Educaţia sexuală va fi obligatorie în toate fazele educaţiei. Va fi acordată libertatea de plăcere, încredere şi exprimare sexuală şi de orientare sexuală anormală. Guvernele mondiale nu vor discrimina tinerii pe baza rasei, religiei, culturii, sexului sau orientării sexuale, ceea ce reprezintă mai degrabă o nouă victorie pentru asociaţiile homosexuale. Conceptul de libertate a orientării sexuale a fost implicit menţionat în Conferinţa Populaţiei din 1994 de la Cairo, iar apoi s-a mutat treptat la Brag în 1998 şi, în cele din urmă la Lahay în 1999.
Cazul lui Nicolas Tonen, homosexualul australian, este un exemplu al rolului influent pe care îl joacă organizaţiile Naţiunilor Unite. Nicolas a dat în judecată legea statului său (Tasmania, Australia) la Comisia Drepturilor Omului de la Naţiunile Unite. Legea pedepseşte orientarea sexuală anormală, ceea ce Nicolas considera o încălcare a drepturilor sale şi o imixtiune în viaţa sa personală. Nicolas a considerat acets lucru o încălcare a aderării Australiei la Convenţia Drepturilor Civile şi Politice ale Omului. Comisia Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului este desemnată să monitorizeze punerea acestora în practică şi respectarea lor de către statele semnatare, potrivit unui protocol special anexat la Convenţia Drepturilor Civile şi Politice ale Omului din 1966. Tratatul din 1966 nu se referă la drepturile sexuale sau la Libertatea de Orientare Sexuală în niciunul din articolele sale, ci mai degrabă încurajează respectul faţă de căsătorie şi sanctitatea vieţii maritale. Totuşi, Comisia a reuşit să includă libertatea de orientare sexuală şi nepermisiunea imixtiunii statelor în vieţile persoanle ale indivizilor. Statele nu sunt îndreptăţite să se amestece în vieţile intime din motive de interes public, protecţia eticii sau prevenirea epidemiilor. Comisia a obligat Australia, ca stat semnatar, să respecte libertatea de orientare sexuală şi a obligat Tasmania ca, în termen de 90 de zile, să-şi amendeze legea penală pentru a corespunde aderării sale internaţionale la tratat. [11]
Forţa de muncă feminină: Partea cea mai rea a viziunii Occidentului în ceea ce priveşte problemele femeilor este aceea că femeile sunt considerate indivizi solitari, excluşi din familie, societate şi ţară, care nu au legătură cu nimic. Forţa de muncă a omului a fost redefinită ca muncă cuantificabilă, depusă în viaţa publică pentru plata în bani, care este supusă legii cererii şi a ofertei. Această definiţie exclude maternitatea, creşterea copiilor şi îndatoririle casnice, deoarece asemenea muncă nu poate fi măsurată cu precizie, iar femeile nu sunt plătite în bani pentru ea.
Totuşi, asemenea muncă încarcă vieţile şi preocupările femeilor, şi nu poate fi monitorizată deoarece îndatoririle sunt îndeplinite în viaţa personală. Munca de acasă a femeilor nu se măsoară după preţ, deşi este nespus de preţioasă. Dar documentul nu o consideră muncă. „Nu fac nimic, stau doar acasă”, este răspunsul unei casnice întrebate despre slujba ei. Aceasta înseamnă că, în ciuda dinamicii/vitalităţii şi a dificultăţii maternităţii, este considerată „nimic”, deoarece femeile nu sunt plătite pentru ea şi nu este depusă în viaţa publică.
Acesta este fundamentul nesfârşitelor conferinţe despre femei, planificare familială şi mişcarea de eliberare a femeilor, care vizează spargerea familiilor şi eliberarea femeilor de rolurile lor stereotipe precum „Mama”. Comisia Naţiunilor Unite pentru Statutul Femeilor crede că asemenea roluri ţin femeile prizoniere [12], iar documentul Celei de-a Patra Conferinţe Mondiale a Femeilor (Beijing) considera munca femeilor din casă ca soţii şi mame drept muncă neremunerată.
Convenţia pentru Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare împotriva Femeilor (CEDAW) include mai mulţi termeni încărcaţi de semnificaţii, care necesită a fi discutaţi şi lămuriţi.
„Discriminare” este pivotul pentru CEDAW şi este un termen legal cu implicaţii sociale. În engleză, „discriminare” exprimă mai degrabă injusteţe decât distingere/separare. Totuşi, nu toate actele de distingere a celor care diferă unul de altul sunt injuste. Egalitatea poate fi realizată doar în rândul acelora care se bucură de caracteristici, funcţii şi capacitate legală similare (ansamblul sarcinilor şi îndatoririlor).
„Roluri stereotipe” este doar un atac asupra familiei în forma sa instinctivă, considerată de toate religiile şi comunităţile normale, care reprezintă majoritatea lumii. Familia este compusă dintr-un bărbat şi o femeie care sunt căsătoriţi legal. Sarcinile de viaţă sunt distribuite între ei, în căutarea de integrare. „Roluri stereotipe” înseamnă că sunt roluri stereotipe de femei pentru femei şi roluri stereotipe de bărbaţi pentru bărbaţi.
CEDAW cere, prin urmare, eliminarea rolurilor stereotipe şi credinţa că există o largă posibilitate a schimbării rolurilor, presupunând că acestea sunt neutre. Maternitatea este o funcţie socială, nu o caracteristică biologică. Oricine poate îndeplini rolul maternal. Acesta este motivul pentru care Naţiunile Unite, interpretând CEDAW, solicită concediu de îngrijire a copiilor pentru bărbaţi, pentru a permite mamelor să funcţioneze în sarcina lor primară, respectiv angajarea în viaţa publică în schimbul plăţii.
CEDAW a folosit „dreptul la beneficii familiale” pentru a se referi la egalitatea absolută la moştenire între fraţi şi surori. Potrivit Dr. Muhammad `Imarah, „dreptul la beneficii familiale” este un termen care creează confuzie şi a fost format în acest fel pentru a evita reacţia islamică în dezbaterea egalităţii la moştenire.
„Drepturile femeii (ca părinte) fără referire la statutul ei marital” separă dreptul unei femei ca părinte de statutul ei ca femeie şi nu indică motivul legal sau ilegal al creării „femeii ca părinte”. Acest lucru accentuează ceea ce s-a discutat în anumite documente ale Naţiunilor Unite cu referire la femei şi sfera socială: o mamă este părinte fără nicio legătură cu modul în care a rămas însărcinată. Prin urmare, documentul Conferinţei pentru Populaţie de la Cairo a separat căsătoria, sexul şi reproducerea şi le-a considerat teme diferite şi separate.
Lista Terminologiei Problematicilor Majore
Gen
Emancipare
Sănătatea reproducerii
Sănătate sexuală
Legături şi cupluri
Familie
Familia în toate formele sale
Libertate de orientare sexuală
Orientare sexuală
Muncă neremunerată
Discriminare
Roluri stereotipe
Dreptul la beneficii familiale
Maternitatea ca funcţie socială
Drepturile femeii (ca părinte) fără referire la statutul ei marital
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
CLICK AICI PENTRU A CITI SI DESCARCA GRATUIT TRADUCEREA IN LIMBA ROMANA A CARTII "ISLAMUL SI CELALALT".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu