Felicitare - Sarbatoarea Sacrificiului

Vineri, 27 noiembrie 2009 (10 Zul-Hijjeh 1430) este prima zi a Sarbatorii Sarcificiului, una dintre cele doua mari sarbatori anuale ale musulmanilor. Aceasta sarbatoare dureaza patru zile, timp in care musulmanii sacrifică animale (vite, oi, berbeci, capre, cămile), dupa care împart din carnea lor sărmanilor, vecinilor, musafirilor, familiei. Această sărbătoare se numeşte în limba arabă 'Id Al-Adha (عيد الأضحى)şi în limba turcă Kurban Bayram - Sărbătoarea Sacrificiului. Semnificaţia acestei sărbători o puteţi afla citind articolul de mai jos "Profetul Ismail" (Pacea fie asupra lui!).

   Fie ca această sărbătoare să aducă comunităţii musulmane pace, linişte, lumina credinţei, prosperitate! O, Allah, binecuvântează casele musulmanilor şi fă din ele un lăcaş al religiei Tale! Amin!

‎

Un strigat al credinciosilor in ziua de Arafat

Un strigat al credinciosilor in ziua de Arafat

de Mohamed Khodr

LABAIK ALLAH HUMMA LABAIK, LABAIK LA SHARIKA LAKA LABAIK!
(Iata-ma, o Allah - raspunzind chemarii Tale -, iata-ma!

Iata-ma, Tu esti Fara de seama, iata-ma!)

Ridicati-va, musulmani, ridicati-va glasurile si inimile in Ziua de Arafat: IATA-MA, ALLAH!

Tema: Razboi impotriva Islamului: Iraq, Palestina, Cecenia, Kashmir, India, China, Filipine, Europa, SUA etc
Problema: Natiunea musulmana tacuta
Propunere: In urmatoarea Zi de Arafat…

…sa ne rugam impreuna cu pelerinii de pe Arafat, sa protestam pasnic si sa condamnam amenintarile, razboaiele si varsarea de singe musulman sau ne-musulman in lume. Sa-i cerem lui Allah swt iertare pentru timpul pierdut fara credinta, pentru vieti si averi irosite, pentru un lung sir de taceri, sa ne rugam pentru pace, curaj si dreptate. Sa marturisim cerurilor si pamintului ca ne vom rededica vietile ca adevarati musulmani in credinta si actiune. Sa spunem lumii ca musulmanii doresc pace si respect reciproc, dar niciodata nu vor mai ramine indiferenti in fata nedreptatilor.

In cea mai sfinta zi in Islam, Ziua de Arafat

…sa se auda toti muezzinii din toate minaretele proclamind cu bucurie: “Allah este cel mai mare, Allah este cel mai mare, Allah este cel mai mare. Marturisesc ca nu exista alt dumnezeu decat Allah si ca Muhammad este Trimisul lui Allah”.
...sa lase toti musulmanii dupa rugaciunea de Dhuhr treburile lumesti, sa umple strazile si sa strige intr-un suflet si intr-un glas de sa se auda in intreaga lume: „Labeik Allahumma Labeik, Labeik La Sharika Laka Labeik”.
In Ziua de Arafat, noi musulmanii ne reintarim credinta, paminturile, resursele, dreptul de a studia si a ne urma credinta asa cum a fost ea revelata, de a trai in pace si dreptate in lume cu onoare, respect si demnitate. Noi, Ummah (natiunea) musulmana, urmasi ai Profetului Muhammad saws, ne proclamam unitatea, telul si hotarirea de a ne apara impotriva oricarei amenintari si agresiuni impotriva Islamului, a paminturilor noastre si a natiunii noastre din partea musulmanilor rataciti sau a agresorilor straini si a celor ce fac rau, de oriunde si oricind.
Sa se ridice cu putere chemarea musulmanilor credinciosi in adhan-ul fiecarui minaret si in vocea fiecarui copil musulman si sa zguduie lumea spre o noua realitate, o Noua Ordine Mondiala, o schimbare de regim impotriva oricarui si a tuturor opresorilor celui sarac si slab, impotriva nedreptatii care incalca toate legile religioase, morale, etice si internationale.
Niciodata pamintul nu va fi fost martor unei asemenea zguduiri ca cea a 1.2 miliarde de musulmani de peste tot in lume proclamindu-si obedienta Dumnezeului Unic, Allah swt, si Mesagerului Sau Muhammad saws; proclamindu-si independenta de frica si opresiune; proclamindu-si lumii dorinta de a trai in pace si respect cu toata creatia lui Dumnezeu; insa declarind cu tarie ca daca musulmani de oriunde sint oprimati si omoriti, musulmanii de peste tot se vor ridica sa-si apere fratii.
„Cit despre aceia care se ajuta si izbindesc, dupa ce sint nedreptatiti, impotriva acestora nu este drum [pentru dojana]; ci drumul pentru dojana este impotriva acelora care-i napastuiesc pe [ceilalti] oameni si savirsesc faradelegi pe pamint, fara de dreptate. Acestia vor avea parte de chin dureros”. (Quran, traducerea sensurilor 42:41-42)

Promisiunea lui Allah catre credinciosii Lui este clara, iar El nu-si calca niciodata Cuvintul: Ajutati-va pe voi insiva si Eu va voi ajuta. Sustineti-Ma pe Mine si Eu va voi sustine.

De la unul, de la cei putini a venit izbinda; de la cei multi a venit esecul



In anul 610 dH un om, un om binecuvintat, omul ales de Unicul Stapin al Intregii Creatii a primit ultimul mesaj pentru salvarea umanitatii, Sfintul Coran, pentru a reintoarce omenirea din intunericul ignorantei, imoralitatii, lacomiei si idolatriei spre lumina adorarii Unicului Dumnezeu al universului, care si-a aratat iar si iar mila Sa creaturilor lipsite de recunostinta prin multe revelatii si binecuvintatii Lui profeti, de la Noe, Avraam, Isac, Ismael, Iacob, David, Solomon, Moise, Isus, pina la Pecetea Profetilor, Muhammad, pace fie asupra tuturor. Mesajul lui Allah swt catre omenire de-a lungul istoriei a fost acelasi adevar fundamental: Islam... un mesaj ce cheama omenirea sa se supuna si sa venereze numai pe El.
De la un om, insotit de cei mai piosi, curajosi, lipsiti de egoism si invatati companioni, a reinviat o credinta ce garanteaza omului victoria deplina asupra pasiunilor lumesti, slabiciunilor, lacomiei, invidiei, imoralitatii, rasismului si urii „celuilalt”, cu o rasplata viitoare in Paradis in compania lui Allah swt, a Profetului Muhammad si a tuturor celorlalti profeti si oameni piosi, barbati si femei.
Dintr-un mic grup de credinciosi a crescut o credinta, o Ummah, o natiune sub stindardul Islamului, al Profetului Muhammad saws. O natiune si o civilizatie care s-au intins in toata lumea, de la Oceanul Atlantic pina la Marea Chinei: o natiune a fratiei, fara clase sau rase, fara frontiere sau vize, dar cu o dorinta puternica pentru credinta, adorare, unitate, cunoastere, curiozitate, pace si dreptate pentru toti.
Cei putini de demult au devenit cei multi de astazi, 1.2 miliarde musulmani de toate nationalitatile. Islamul a avut suisuri si coborisuri. In ultimii 500 de ani musulmanii au darimat teoria conform careia unde-s multi puterea creste. Daca cineva doreste sa inteleaga de ce o credinta sau o idee incepe sa se clatine, trebuie sa priveasca inapoi si sa analizeze motivele inexplicabilei, rapidei si glosioasei cresteri a acestei credinte.
Islamul s-a ridicat datorita puternicei credinte a musulmanilor. Islamul a cazut din cauza scaderii credintei musulmanilor.
Daca vor cauta cu adevarat si cu onestitate in mintile, inimile si sufletele lor, musulmanii de astazi vor gasi putina cunostere, lipsa de credinta ferma, de adorare, sacrificiu, respectare a fratiei, a muncii, rabdarii, perseverentei, nu vor gasi putere pentru „jihad” impotriva tentatiilor lumesti si pentru apararea credintei, a paminturilor, proprietatii si onoarei. Multi dintre noi care purtam eticheta „musulman” pe dinafara nu o mai regasim in interior. Putem usor pacali lumea, insa Allah stie tot ce se afla inlauntrul nostru.
Nici unul dintre companionii Profetului saws nu ar recunoaste Islamul asa cum este practicat el de musulmanii de astazi.

Cruciade externe de organizare, cruciade interne de uitare

Astazi Mesajul lui Allah swt de supunere, indurare si iluminare a omenirii, Islam, se confrunta cu doua cruciade ce pot rani temporar credinta, insa nu vor reusi niciodata sa invinga sau sa micsoreze lumina data si protejata de Unicul si Singurul Dumnezeu al Universului ca dar din dragoste pentru Creatia Sa.

Cruciada externa, vestica, iudeo-crestina impotriva Islamului este una inteligenta, bine organizata si finantata, „pro-activa”, depinzind de o defaimatoare campanie literara, de relatii publice si mass media, care asigura protectia si justificarea pentru expansiune militara, santaj economic si impunerea unei vointei politice intregii lumi.

Aceasta campanie isi bate joc de orice forma de respect legal, religios, moral sau etic pentru viata, decenta si intelegere a adevarului, clasind irelevante toate organizatiile internationale, conventiile, tratatele si legile. Detinerea puterii a permis natinunilor „civilizate” din Vest luxul propriei absolviri de pacatul ipocriziei. Vestul a mers la confesionalul creat de mina omului si s-a iertat pe sine de rau. Omul vestic s-a autoincoronat salvatorul lumii prin bombe si reclame.

A doua cruciada impotriva Islamului este si mai periculoasa, si mai invaziva, asemeni unui cancer tacut ce se raspindeste in corpul Ummei musulmane. Este o cruciada interna a musulmanilor insisi impotriva Islamului, prin ignorarea credintei, a invataturilor si practicilor sale, prin analfabetismul raspindit, pierderea respectului de sine si a demnitatii, prin ducerea unei existente lipsite de morala, acceptarea dictatorilor corupti si prin tacerea de veacuri in fata amenintarilor catre paminturile lor, proprietati, propriile persoane sau chiar credinta lor.

Cruciada musulmana impotriva Islamului este o „cruciada de uitare”, uitare a cunosterii Islamului, uitare a increderii puternice in Allah si in Mesagerul Lui, uitare a increderii si respectului reciproc, uitare a muncii si dedicarii catre Islam manifestata in continua sacrificare a propriilor vieti si averi, uitare a dobindirii de cunostinte despre lume si pregatirea pentru orice posibile amenintari impotriva Islamului si musulmanilor, uitare a invatarii continue pentru a impinge inainte cauza Islamului si vietile musulmanilor, uitare a curajului si puterii in fata necazurilor, uitare a rabdarii si perseverentei, uitare a unitatii Ummei pentru ca nevoile „eului” au devenit superioare nevoilor „noastre”.

Musulmanii au adoptat pasiunile individuale si ale acestei lumi, uitind de Islam, care pune accent pe frumusetea si bunatatea vietii viitoare in comparatie cu joaca vietii din aceasta lume.

Bombe inteligente, politicieni idioti si musulmani tacuti

Niciodata nu trebuie sa ne indoim de mila lui Allah...

„Spune: Intr-adevar, Rugaciunea mea, actele mele de devotiune, viata mea si moartea mea ii apartin lui Allah, Stapinul lumilor!” (Quran, traducerea sensurilor 6:162)

Nici un dezastru mai mare nu ne-a atins decit acela ca parem spectatori tacuti atunci cind credinta noastra, locurile noastre sfinte si propriii nostri frati si surori sint ucisi de cei ce sustin un „razboi defensiv impotriva terorismului”, cind de fapt lanseaza un „terorism ofensiv impotriva razboaielor pentru libertate”. Liderii nostri sint corupti si dictatoriali, in vreme ce masele de musulmani sint tinute in ignoranta si frica de catre acei „alesi” lideri musulmani.

„Bombele inteligente, politicienii idioti si musulmanii tacuti” sint caracteristice timpurilor noastre.

Fratilor si surorilor in Islam, nu putem intoarce cursul timpului, dar inca sintem Ummah binecuvintata a Islamului, supusii Unicului Allah, urmasii celui mai binecuvintat Profet - Muhammad, descendenti ai lui Adam, Evei si ai lui Avraam, pace fie asupra tuturor, cu credinta in Torah si Evenghelia lui Moise si Isus, pace asupra lor. Avem fagaduita lui Allah swt ca daca Il ajutam, si El ne va ajuta, asa cum i-a ajutat pe musulmanii slabiti in Badr.

Am ajuns la o Rascruce a Adevarului care va determina viitorul credintei noastre, a Ummei si a copiilor nostri.

Sa nu fim generatia de musulmani care au coborit stindardul lui Muhammad saws, cel care a impartit in mod glorios adevarul Islamului in lume.

Nu putem si nu avem voie sa ne supunem nimanui si niciunui lucru in aceasta lume in afara de Allah. Inimile noastre trebuie sa bata in ritmul dragostei pentru Paradis, impreuna cu Profetul nostru. Inchideti-va ochii si urechile pentru aceasta lume si deschideti-va inimile si sufletele Islamului, unul altuia, unei vieti de credinta, adorare, bucurie, pace si ajutorare, indiferent de sacrificii.

Dragi frati si surori, musulmani sint omoriti in fiecare zi in lume. Tot ceea ce pretuim este atacat. Paminturile si resursele noastre sint tilharite si femeile noastre sint puse dupa gratii, torturate, alungate si dezonorate. Fiecare musulman a fost transformat intr-un paria, un „potential terorist”.

Acei oameni „civilizati” pretind ca vor sa aduca „libertate si democratie” in Irak, Palestina, tarile arabe si lumea musulmana, camuflindu-si raul, lacomia si crima musulmanilor inocenti in minciuni frumos ornate.

„Daca li se spune lor: ‚Nu faceti stricaciune pe pamint!’, ei zic: ‚Noi, doara, suntem facatori de bine’. Insa ei sint cei facatori de stricaciune, dar nu-si dau seama. Iar daca li se spune lor: ,Credeti, asa cum au crezut oamenii!’, ei zic: ‚Sa credem precum au crezut cei fara de minte?’. De buna seama ei sint cei fara de minte, dar nu o stiu! Allah isi bate joc de ei si-i pasuieste in faradelegea lor si ei ratacesc in nestire. Aceia sint cei care au schimbat calea cea dreapta cu ratacirea.” (Quran, traducerea sensurilor 2:11-13, 15-16)

Cum va raspunde fiecare dintre noi acestui hadith?

Mu’adh ibn Jabal a spus ca Mesagerul lui Allah saws a spus: „Picioarele servitorului lui Allah nu se vor misca nici un milimetru in Ziua Judecatii pina cind el nu va fi intrebat despre patru lucruri (khisal):

1. viata sa: cu ce scop a trait-o?

2. tineretea sa: facind ce a petrecut-o?

3. proprietatea sa: cum a cistigat-o si cum a cheltuit-o?

4. cunoasterea sa: in ce scop a folosit-o?

(in Al-Tirmidhi si Al-Darimi)

Toti trebuie sa raspundem cinstit la aceste intrebari, reamintindu-ne ca Allah stie tot ce tinem ascuns si tot ce aratam. Nu e glorie mai mare, binecuvintare mai mare, dar mai de pret oferit omenirii decit Mesajul Coranului si Mesagerul lui, Muhammad. Ce altceva vom lua cu noi cind murim? Cit de umilitor cind Allah ne va pune aceste intrebari si vom avea lipsuri.

Vrem sa traim in pace in aceasta lume, sa ne adoram Creatorul si sa urmam invataturile Profetului nostru. Insa este vina noastra, nu a Israelului, a Americii sau Europei ca astazi sintem slabi si tematori. Aceste natiuni agresoare isi urmeaza pur si simplu interesele, indiferent cit de inumane; insa noi musulmanii, prin tacerea, pasivitatea si slabiciunea noastra le permitem sa ne tilhareasca de credinta, paminturile, onoarea si demnitatea noastra.

Nu am facut nimic sa raspindim mesajul Islamului. Nu ne-am cultivat cunoasterea, economiile, nici nu am aplicat credinta in vietile sau sistemele noastre de guvernare. Bogatia petrolului, o binecuvintare de la Dumnezeu, a fost acumulata de o mina de oameni pentru existenta lor egoista, puterea si placerile personale. Stam pe loc, in timp ce lumea in jurul nostru se misca rapid in era tehnologiei. Am adoptat partile negative ale culturii vestice, dar nu si etica muncii, cunoasterea, competitivitatea economica, administrativa si capacitatile organizationale.

E socanta imaginea unei femei musulmane cu hijab, in timp ce fiica ei se imbraca asemenea Madonnei. In viata de zi cu zi, ne ingropam credinta si cautam calauzire chiar de la natiunile care ne ataca, si nu de la Allah si credinta noastra, unica noastra sursa de liniste si care ne poate garanta victoria.

Ridicati-va, fratilor si surorilor, in Ziua de Arafat impreuna cu pelerinii si glasuiti lumii, inclusiv liderilor nostri corupti, inainte ca mai mult singe musulman sa curga din cauza bombelor americane si tacerii musulmanilor.

NU VOM MAI TACEA!

Dr. Mohamed Khodr este un medic musulman originar din Orientul Mijlociu. Cu experienta medicala nationala si internationala, a lucrat in Academia de Medicina si Sanatate Publica. Este de asemenea un scriitor freelance ce adesea vorbeste despre Islam, problema palestiniana si politica externa americana in Orientul Mijlociu. Traieste in Washigton DC.

(sursa: www.islamonline.net)

Pentru micii musulmani

 Profetul Ismail

(Pacea fie asupra lui!)

Profetul nostru Ibrahim (Pacea fie asupra lui!) s-a căsătorit cu Sara, alături de care a trăit mulţi ani fericiţi, însă, deşi ajunseseră la o vârstă înaintată, nu aveau încă niciun copil. Sara avea o sclavă pe nume Hager. Ea i-a spus soţului ei astfel:

-                         Noi am îmbătrânit de tot şi nu avem niciun copil, pentru că eu sunt stearpă, nu pot zămisli. Ia-o în căsătorie pe această sclavă! Poate că Allah îţi va da un copil de la ea şi ne vom veseli restul vieţii noastre cu el.

Ibrahim i-a răspuns:

-                         Nu, Sara. Mă tem că, din cauză că tu nu ai copii, vei fi geloasă pe Hager. Dacă Allah ar fi vrut să ne dea un copil, ni l-ar fi dat.

Sara l-a asigurat pe soţul ei că, dimpotrivă, ea va fi fericită la naşterea copilului lui Hager şi astfel se vor putea bucura cu toţii de acel copil.

Aşadar Ibrahim s-a căsătorit cu Hager, iar Hager a rămas însărcinată cu Ismail, însă Ibrahim nu ştia despre aceasta. Într-o noapte, pe când Ibrahim stătea în faţa cortului, iar soţia lui, Sara, înăuntrul lui, au venit trei tineri la el care i-au spus:

-                         Pacea fie asupra ta, Ibrahim!

-                         Şi asupra voastră! Poftiţi, le-a răspuns Ibrahim arătându-le cu mâna loc pentru a se aşeza.

      Profetul Ibrahim vroia să îi ospăteze pe musafirii lui, aşa că l-a pus pe unul dintre oamenii lui să sacrifice o vită. S-a pregătit mâncarea, iar Ibrahim i-a invitat la masă, însă ei nu au venit. Ibrahim s-a speriat. El a crezut că nu au mâncat pentru că sunt hoţi, că vor să îi fure bunurile sau pentru că au de gând să-i facă vreun rău.

         El i-a întrebat cine sunt, la care aceştia au răspuns că sunt îngeri şi că au venit pentru a-i vesti că va avea un copil. Ibrahim le-a răspuns că nu se poate aşa ceva, deoarece el este foarte bătrân, însă îngerii i-au spus că aceasta este Voia lui Allah. Când a auzit Sara acestea a fost surprinsă, a râs, iar îngerii i-au spus:

-                         Sara, şi tu vei avea un copil pe nume Ishak, iar el va avea un fiu pe nume Iaqub.

După câteva luni, Hager a născut un copil pe care tatăl lui l-a numit Ismail. Ibrahim s-a bucurat foarte mult la naşterea lui Ismail. Sara a început să fie foarte geloasă şi i-a cerut lui Ibrahim să îi ducă undeva departe pe Hager şi pe fiul său – Ismail.

Încrezându-se în Allah, Ibrahim i-a luat pe cei doi şi i-a dus într-un loc îndepărtat, în apropierea locului în care astăzi se află Kaba, şi le-a făcut acolo un cort. S-a rugat la Allah şi i-a încredinţat Lui.

După puţin timp de la întoarcerea lui Ibrahim acasă, Sara a născut un copil pe care l-au numit Ishaq şi pe care l-au iubit foarte mult.

Hager trăia împreună cu fiul ei, Ismail. Într-o zi, pentru că li se terminase apa, ea nu a mai putut să-l alăpteze pe Ismail, nu mai avea lapte. Lui Ismail îi era tare sete şi foame, însă nu ştiau de unde puteau face rost de apă în deşert.

Hager, lăsând copilul în cort, a început să caute apă în deşert şi a alergat de şapte ori între colinele Safa şi Marwa. Dezamăgită că nu a putut găsi apă, s-a întors în cort, crezând că fiul ei deja murise de sete. Însă, spre marea ei surprindere, l-a găsit pe Ismail jucându-se şi arătând cu degeţelele spre apa ţâşnită din nisip. Ea a băut pe săturate şi I-a mulţumit lui Allah, slăvindu-L.

Oamenii din caravanele care treceau pe acolo au fost foarte miraţi când au văzut acea apă, deoarece cunoşteau deşertul locului. Atunci oamenii au înţeles că Ismail era un copil ales, binecuvântat.

După un timp, Ibrahim a venit să-şi vadă soţia şi fiul, însă a fost foarte surprins când a văzut în locul acela foarte multe corturi. Atunci a înţeles că Allah îi acceptase ruga în care ceruse ca El să „deschidă inima oamenilor spre ei” şi a împlinit două unităţi de rugăciune în locul în care până astăzi pelerinii Casei lui Allah se roagă precum el.

El venea aici în fiecare an, se îngrijea de soţia lui – Hager, de fiul său – Ismail şi se ruga în Casa lui Allah.

Au trecut ani şi Ismail crescuse. Acum era un tânăr chipeş care credea în Allah şi ÎL adora numai pe EL. Tatăl lui îl învăţase încă de mic cum şi cui să se roage.

Pe când Ibrahim (Pacea fie asupra lui!) dormea într-o noapte, a auzit o voce care îi spunea că Allah Preaînaltul îi cere să-şi sacrifice fiul. Auzind aceasta, el a împlinit două unităţi de rugăciune şi a plecat la fiul său, l-a trezit, s-au îndepărtat de corturi şi i-a spus despre vocea pe care a auzit-o, despre porunca divină.

În timp ce Ibrahim (aleyhi-s selam) se îndrepta spre cortul fiului său, Şeytan a încercat să îl facă să se răzgândească amintindu-i că Ismail este fiul cel mult dorit al său, fiul cel mult iubit. Însă Ibrahim aleyhi-s selam s-a întors şi a spus „Allah este Cel mai Mare!“ şi a aruncat o piatră în direcţia în care se afla Şeytan. Acesta a continuat să încerce să îl facă să renunţe la supunerea în faţa voii lui Allah, însă Ibrahim a făcut de fiecare dată acelaşi lucru şi s-a rugat la Allah să-i întărească credinţa şi să îi dea putere. 

Atunci când merg la pelerinaj, musulmanii fac precum Ibrahim aleyhi-s selam şi aruncă şi ei cu pietricele în aceleaşi locuri.

 

Ismail l-a asigurat pe tatăl său de răbdarea sa şi l-a încurajat să facă ce i s-a cerut. Ibrahim nu a vrut ca fiul său să vadă cuţitul. I-a legat mâinile la spate, i-a pus capul pe stânca din faţa lui şi a scos cuţitul cel mare, ascuţit. Însă, din porunca lui Allah, cuţitul nu a tăiat gâtul lui Ismail, iar EL a trimis un berbec pentru a fi sacrificat în locul fiului lui Ibrahim care a fost mulţumit pentru că împlinise întocmai porunca. Ibrahim l-a dezlegat pe Ismail şi a sacrificat în locul lui berbecul, s-a rugat două unităţi de rugăciune şi I-a mulţumit lui Allah pentru slobozirea fiului său. 

Din acea zi, noi sacrificăm animale in zilele Sarbatorii Sacrificiului şi dăruim carnea săracilor pentru a-I mulţumi lui Allah pentru eliberarea lui Ismail.

Allah le-a poruncit lui Ibrahim şi Ismail să construiască Kaba. Ei tăiau împreună pietrele şi ridicau construcţia. Erau foarte fericiţi că pot împlini porunca lui Allah şi se rugau să fie dintre robii Lui.

(In fotografie este "Locul lui Ibrahim" - Maqam Ibrahim - de langa Ka'aba. Este locul din care cei doi profeti (aleyhima-s selam) au reconstruit Casa lui Allah. In imagine se pot vedea urmele picioarelor lui Ismail aleyhi-s selam, acum aflate intr-o carcasa aurita.)

Când au terminat construcţia, Allah i-a spus lui Ibrahim că aceasta este Casa Lui şi i-a poruncit să nu Îi facă asociaţi, să ţină această Casă curată pentru ca oamenii să facă tawaf acolo, să facă rugăciuni în ea şi, cu frică de EL, să I se prosterneze Lui. I-a poruncit să cheme oamenii să vină călare sau pe jos să Îi viziteze Casa.

Ibrahim (Pacea fie asupra lui!) a făcut întocmai, iar oameni din toate părţile lumii au început să vină. Allah l-a învăţat pe Ibrahim cum să facă pelerinajul, iar el i-a învăţat la rândul lui pe ceilalţi. 

Din neamul lui Ismail a venit profetul Muhammed, iar din neamul profetului Ishak au venit profeţii Y'aqub, Yuusuf, Muusa, Dawud şi Suleyman – Pacea fie asupra fiecăruia dintre ei!

Indatorirea musulmanilor faţă de studii

Indatorirea musulmanilor faţă de studii

În Islam nu există diferenţă între ştiinţa seculară şi ştiinţa religioasă – Islamul îi îndeamnă pe musulmani să le aprofundeze pe amândouă. În Sfântul Coran există un verset care se referă la ambele tipuri de cunoaştere. Acest verset subliniază faptul că cu cât aprofundăm mai mult ştiinţa seculară şi cea religioasă, cu atât vom fi mai conştienţi de existenţa lui Allah. Allah Preaînaltul spune: „Oare nu vezi că Allah a făcut să coboare din cer apă şi că Noi am făcut apoi să iasă la iveală roduri cu felurite culori şi că în munţi sunt dâre albe şi roşii, cu felurite culori, şi stânci foarte negre?! Tot astfel sunt şi printre oameni şi vieţuitoare şi vite cu felurite culori. Singurii ce se tem de Allah sunt învăţaţii dintre robii Săi. Dar Allah este Puternic [şi] Iertător.“ (Fatir:27-28) Musulmanii sunt nevoiţi să aprofundeze toate domeniile ştiinţifice.

În ziua de azi musulmanii sunt în situaţia în care trebuie să concureze cu alte popoare în toate câmpurile cunoaşterii odată ce naţiunile de azi se întrec în domenii ştiinţifice şi inovaţii. Poate cineva se întreabă: „Care e rolul musulmanilor în această întrecere?“.

Din păcate musulmanii devin intrumentele altor popoare atât în partea de Est a lumii, cât şi în Occident. Musulmanii depind de ceilalţi în toate lucrurile – de la micuţul la ac de cusut şi până la cea mai mare rachetă... Aceste popoare ne numesc pe noi „lumea a treia“ sau „ţări nedezvoltate sau subdezvoltate“. Un simplu motiv al acestei situaţii este faptul că noi am neglijat ştiinţele seculare (moderne) şi că nu am mers pe urmele strămoşilor noştri precum Ibn Ruşd (Ibn Rushd), Ibn An-Nafis, Al-Khawarizmi, Ibnul Haitham şi alţii.

Islamul nu este îngrijorat doar de competenţele şi numărul juriştilor, dar şi de cel al doctorilor, inginerilor, fizicienilor, chimiştilor etc. Există chiar o regulă în Islam, conform căreia dacă există o lacună a învăţaţilor într-un anumit domeniu într-o comunitate musulmană din lume, acei musulmani vor fi consideraţi păcătoşi până ce măcar unul dintre ei se va specializa în acel domeniu.

În Islam, învăţarea domeniilor ştiinţifice seculare (moderne) este fard kifayeh asupra membrilor comunităţii musulmane. Fard kifayeh este un termen islamic ce desemnează o obligaţie a comunităţii ce trebuie împlinită de unul sau mai mulţi membri ai societăţii. Dacă niciunul din societate nu ia atitudine în acest sens şi cu toţii sunt nepăsători, atunci întreaga comunitate de acolo este considerată păcătoasă.

Cu adevărat, dacă musulmanii ar fi convinşi de această regulă şi s-ar comporta ca atare, atunci situaţia nefericită în care se află musulmanii acum, s-ar schimba într-una fericită cu voia lui Allah.

Primele zece zile din Dhu’l-Hijjah, cele mai bune de peste an

Slava lui Allah.

Printre perioadele foarte bune pentru acte de adorare sint primele zece zile din Dhu’l-Hijjal, pe care Allah le-a favorizat fata de alte zile. A fost relatat de la Ibn ‘Abbaas ra ca Profetul saws a spus: “Nu exista alte zile in care faptele bune sint mai pe placul lui Allah decit aceste zece zile”. I s-a raspuns: “Nici macar jihad de dragul lui Allah?”. El a raspuns: “Nici macar jihad de dragul lui Allah, decit daca un om pleaca din proprie initiativa la jihad luindu-si toata averea si nu se mai intoarce cu nimic” (relatat de al-Bukhaari 2/457).

A fost relatat de la Anas ra ca Profetul saws a spus: „Nici o fapta nu este mai buna pentru Allah sau mai mult rasplatita decit o fapta buna in primele zece zile de al-Adha”. I s-a raspuns: „Nici macar jihad de dragul lui Allah?”. El a raspuns: „Nici macar jihad de dragul lui Allah, decit daca un om pleaca din proprie initiativa la jihad luindu-si toata averea si nu se mai intoarce cu nimic” (relatat de al-Daarimi 1/357, isnaad-ul a fost clasat hasan in al-Irwa’ 3/398).

Aceste texte si altele indica faptul ca aceste zece zile sint mai bune decit toate celelalte zile din timpul anului, fara exceptie, chiar si decit ultimele zece zile din Ramadan. Insa ultimele zece nopti din Ramadan sint mai bune decit primele zece nopti din Dhu’l-Hijjah, pentru ca includ Laylat al-Qadr, care este mai buna decit o mie de nopti (vezi Tafseer Ibn Katheer 5/412).

Musulmanul trebuie sa inceapa aceste zile cu cainta sincera catre Allah, apoi ar trebui sa faca multe fapte bune, apoi ar trebui sa fie atent la a face urmatoarele fapte:

1. Post

Este Sunnah pentru musulmani sa posteasca in primele noua zile din Dhu’l-Hijjah, pentru ca Profetul saws ne-a incurajat sa facem fapte bune in primele zece zile din Dhu’l-Hijjah, iar postul este una dintre cele mai bune fapte, pe care Allah a ales-o pentru El Insusi, cum spune hadith-ul qudsi: „Allah spune: ‚Toate faptele fiului lui Adam sint pentru el, cu exceptia postului, care este pentru Mine si voi da rasplata pentru el” (relatat de al-Bukhaari 1805).

Profetul saws obisnuia sa posteasca in primele noua zile din Dhu’l-Hijjah. A fost relatat de la Hunaydah ibn Khaalid de la sotia lui ca una dintre sotiile Profetului saws a spus: Profetul saws obisnuia sa posteasca in primele noua zile din Dhu’l-Hijjah si ziua de ‘Ashoora’ si trei zile in fiecare luna, prima luni din luna si doua zile de joi (relatat de al-Nasaa’i 4/205 si de Abu Dawood, clasificat drept saheeh de catre al-Albaani in Saheeh Abi Dawood 2/462).

2. Multa recitare de tahmeed, tahleel si takbeer

Este Sunnah sa recitam takbeer (Allahu Akbar), tahmeed (Al-hamdu Lillah), tahleel (La ilaha illa Allah) si tasbeeh (Subhan-Allah) in primele zece zile din Dhu’l-Hijjah, spunind aceste cuvinte cu voce tare in moschei, case, pe strada si in orice loc este permis sa ne amintim de Allah, sa facem aceste acte de adorare deschis si sa proclamam maretia lui Allah.Barbatii ar trebui sa recite cu voce tare, iar femeile incet.

Allah spune (interpretarea sensurilor):

“Pentru a vedea unele avantaje ale lor si pentru a pomeni numele lui Allah in zile hotarite asupra vitelor cu care El i-a inzestrat” (Al-Hajj 22:28)

Majoritatea invatatilor sint de parere ca „zilele hotarite” sint primele zece zile din Dhu’l-Hijjah, pentru ca a fost relatat de la Ibn ‘Abbaas ra ca zilele hotarite sint primele zece zile din Dhu’l-Hijjah.

A fost relatat de la ‘Abd-Allah ibn ‘Umar ra ca Profetul saws a spus: “Nu exista alte zile mai importante in fata lui Allah sau in care faptele bune sint mai pe placul Lui decit aceste zece zile, asa ca recitati mult tahleel, takbeer si tahmeed pe parcursul lor” (relatat de Ahmad 7/224, isnaad-ul a fost clasat saheeh de catre Ahmad Shaakir).

Takbeer este urmatorul:

Allahu akbar, Allahu akbar, la ilaha illa-Allaah, Allahu akbar, wa Lillaah il-hamd

(Allah este cel mai mare, Allah este cel mai mare, nu exista alt dumnezeu in afara de Allah, Allah este cel mai mare, si toata slava se cuvine lui Allah)

Si exista si alte variante.

Acest takbeer a fost abandonat in zilele noastre, in special la inceputul acestor zece zile. Numai in foarte putine locuri mai poate fi auzit. Ar trebui sa fie recitat cu voce tare, pentru a reimprospata Sunnah si a le reaminti celor nepasatori. A fost dovedit ca Ibn 'Umar si Abu Hurayrah ra obisnuiau sa mearga in piata in primele zece zile ale Dhu’l-Hijjah, recitind takbeer-ul cu voce tare, iar oamenii recitau si ei cind ii auzeau; de exemplu oamenii isi aduceau aminte de takbeer si fiecare recita apoi individual; nu e neaparat sa fie recitat la unison – asta nu e prevazut in sharee’ah.

Reimprospatarea Sunnah ce au fost uitate aduce rasplata mare, asa cum insusi Profetul saws a spus: „Cel care reinvie o sunnah care a fost uitata cind eu nu voi mai fi va primi rasplata egala cu cel care o face, rasplata lui nefiind deloc micsorata”.

3. Hajj si 'Umrah

Una dintre cele mai bune fapte ce poate fi facuta in aceste zece zile este Hajj la Casa sfinta a lui Allah. Celui pe care Allah il ajuta sa mearga in Hajj la Casa Lui si face ritualurile asa cum trebuie va fi inclus in sha Allah printre cei carora li se adreseaza urmatoarele cuvinte ale Profetului saws: „Un Hajj acceptat aduce o rasplata nu mai mica decit Paradisul”.

4. Udhiyah (sacrificiu)

Una dintre faptele bune care aduce o persoana mai aproape de Allah in aceste zece zile este sa faca un sacrificiu, cautind un animal bun si gras si sa cheltuiasca pe acesta de dragul lui Allah.Sa ne straduim sa beneficiem cit mai mult de aceste zece zile, inainte ca neglijentul sa regrete ce a facut si sa ceara sa se intoarca, insa chemarea lui sa fie fara raspuns.

*preluat de pe islamqa.com

http://islamqa.com/en/ref/49042

Sfatul unei mame pentru fiica sa inainte de casatorie

Abd al-Malik a spus: 'Awf ibn Muhallim al-Shaybani, unul dintre cei mai respectati lideri ai nobilitatii arabe in timpul jahiliyyah (timpul ignorantei, sau perioada dinaintea Islamului), si-a casatorit fiica Umm Iyas cu Al-Harith ibn 'Amr al-Kindi.
Dupa ce mireasa a fost pregatita sa fie condusa sotului sau, mama ei Umamah a tinut sa-i dea citeva sfaturi si i-a zis:



Fata mea, daca aceste sfaturi ar fi considerate inutile pe baza bunelor maniere si a nobilei origini familiale, atunci tie ti-ar fi cel mai inutile, pentru ca tu ai aceste calitati; dar vor fi aducere-aminte pentru cei ce uita si ajutor pentru cei intelepti.
Fata mea, daca o femeie ar fi capabila sa se descurce fara un sot, bazindu-se pe averea si pozitia tatalui ei, atunci tu dintre toti oamenii ai fi cel mai in stare sa te descurci fara un sot; insa femeia a fost creata pentru barbat, la fel cum barbatul a fost creat pentru femeie.
Fata mea, curind vei pleca din casa in care ai crescut, unde ai invatat sa mergi, si te vei indrepta spre un loc pe care nu-l cunosti, spre un companion care-ti este strain. Casatorindu-se cu tine, el ti-a devenit stapin, asa ca fii slujitoarea lui, pentru ca el sa-ti devina slujitor.
Ia de la mine zece calitati, care sa-ti fie ajutor si aducere-aminte.
Prima si a doua sint: fii multumita in compania lui, asculta-l si supune-te lui, pentru ca multumirea aduce liniste interioara, iar ascultarea sotului este pe placul lui Allah.
A treia si a patra sint: asigura-te ca mirosi bine si arati bine; el nu ar trebui sa vada nimic urit in tine si nu ar trebui sa simta decit miros placut la tine. Kahl este cea mai buna metoda de infrumusetare, iar apa este mai buna decit cel mai scump parfum.
A cincea si a sasea sint: pregateste-i mincarea la timp si pastreaza linistea cind doarme, pentru ca foamea este ca o flacara furioasa, iar tulburarea somnului il va minia.
A saptea si a opta sint: ai grija de servitori (sau angajati) si copii si de averea lui, pentru ca daca ai grija de averea lui ii arati ca il apreciezi, iar grija pentru copii si slujitori este dovada de buna organizare.
A noua si a zecea sint: niciodata sa nu-i dezvalui secretele si intotdeauna sa-i dai ascultare, pentru ca de ii vei dezvalui secretele vei sta cu teama ca te va putea si el trada, iar daca nu-l vei asculta inima lui va fi plina de ura pentru tine.
Ai grija, fata mea, sa nu arati bucurie in fata lui atunci cind e suparat si sa nu te arati trista atunci cind el e vesel, pentru ca primul caz arata lipsa de judecata, iar al doilea ii va produce tristete.
Onoareaza-l si respecta-l cit mai mult posibil si fii de acord cu el cit de mult poti, astfel incit el sa se bucure de prezenta si conversatia ta.
Sa stii, fata mea, ca nu vei obtine ce-ti doresti pina cind nu vei pune placerea lui inaintea propriei placeri, si dorintele lui inaintea dorintelor tale, in ceea ce-ti place sau nu.
Fie ca Allah sa aleaga ce este mai bine pentru tine si sa te protejeze.

Ce inseamna supunerea sotiei in fata sotului ei

"Doua sint lucrurile la care atit inamicii Islamului, cit si unii musulmani se refera atunci cind vor sa demonstreze ca Islamul favorizeaza cumva barbatii, in detrimentul femeilor. Acest lucru a cauzat probleme serioase secole intregi, dar parca niciodata ca in zilele noastre.

Primul este mentionarea in Coran a faptului ca „barbatii sint proteguitori ai muierilor” (An-Nisa’ 4:34). Aceasta se refera nu la superioritate, ci la responsabilitate. Barbatul trebuie sa aiba grija de femeie. Mama lui, sora, sotia si fiica sint toate responsabilitati pe care Allah i le-a dat in grija. Este responsabil de mincarea lor, casa, ingrijire medicala, educatie, imbracaminte si intretinerea generala. Trebuie sa faca tot ce-i sta in putinta pentru a avea grija de traiul familiei sale. Fara indoiala acesta este intelesul din spatele expresiei ca barbatii sint ‚deasupra’ femeilor.

A doua referire este la hadith-ul unde Profetul sas a spus ca daca ar fi sa se fi poruncit cuiva sa se inchine la altcineva decit Allah, aceasta ar fi fost femeia in fata sotului ei.

Din nou, intelesul este usor de manipulat de catre cei care doresc neintelegerea adevaratului spirit al Islamului. Femeile au responsabilitatea sa se supuna barbatilor lor, fie ei tati, frati, soti sau chiar fiii adulti. Dar trebuie subliniat ca aceasta supunere se refera la deen (religie) si la cum respecta Islamul. Profetul sas obisnuia sa-si spele singur hainele, sa gateasca, sa faca curat si sa aiba grija de lucruri ca orice alt om. Incercati sa va amintiti cind a poruncit familiei sale ca unor sclavi. A facut-o? Bineinteles ca nu. Aceasta este evident impotriva invataturilor Islamului.Femeia are dreptul la proprietate in Islam si nu e obligata sa ofere nici un banut al ei sotului, chiar daca acesta nu lucreaza si nu are nimic. Cu orice contribuie, este considerat caritate si nu este obligatoriu pentru ea. Daca ii spala hainele, pregateste vreun fel special de mincare si face alte lucruri pentru el, este de apreciat. El ar trebui sa-i fie recunoscator lui Allah pentru ca i-a dat asa o sotie. Datoriile ei sint mereu in primul rind pentru Allah, apoi pentru Profet sas. Datoriile catre sotul ei nu sint deloc diferite de cele ale sotului. Ambii sint egali in responsabilitati, datorii si intentii in fata lui Allah.

Fie ca Allah sa ne faca dintre cei care inteleg si urmeaza religia Lui, ameen."

Sheikh Yusuf Estes, pe islamonline.net

Centrul de limbi straine - Biblioteca Judeteana Vrancea

Sambata, 14 noiembrie a avut loc cea de-a treia intalnire a Asociatia “Surori Musulmane”cu cluburile de araba si turca “asezonate” cu iz cultural si de civilizatie la Centrul de Limbi Straine al Bibliotecii Judetene Vrancea. 

Imagini de la cursurile de limba araba si turca:

   

Cursul de limba araba cu copiii din cadrul comunitatii musulmane vrancene:

   

Imagini de la cursul de cultura si civilizatie islamica:

   

Tema prezentata de aceasta data: Sarbatorile religioase ale musulmanilor si pelerinajul la Mecca.

Hajjul inseamna in primul rand o traire parca reala de participare la una din scenele Zilei de Apoi, dat de aceasta nemaiintalnita aglomerare de oameni imbracati in haine de parca ar fi goi, de chemarea la haj care se aseamana cu suflarea in trambita, toti aflandu-se intr-o stare de teama si evlavie totala fata de Allah Preaputernicul, sperand la iertarea si rasplata Lui. 

Hajul inseamna de asemenea intarirea legaturii dintre Allah si robii Sai, deoarece ei vin la Allah, in Casa Lui, luand astfel nastere in sufletul lor o si mai mare dragoste si afectiune.

Pelerinajul este locul in care dreptcredinciosul invata ce inseamna sa depui efort pentru Allah, perseverenta sau rabdarea la nenorociri si greutati. Si aceasta deoarece el poate fi asemanat cu o tabara de instruire si educare divina pentru a depune efort pe calea lui Allah, fiind situat in desert si nu intr-un mediu cu verdeata sau o tara cu conditii de odihna si de lux.

[...]

   

CLICK PENTRU A CITI SI DESCARCA GRATUIT CARTEA DARUL SARBATORII. 

   

Si in incheiere o mica expozitie cu vanzare de produse cu specific arabesc: sapunuri cu ulei de masline, cu miere, cu ulei de ricin, de seminte negre de susam; diverse sortimente de ceaiuri, condimente, sosuri picante, sos de rodii, otet de curmale, halva de diverse sortimente, henna, bukhur si altele. Produsele erau in majoritatea lor marca Durra, o marca recunoscuta in toata lumea pentru produsele organice ce pastreaza traditia siriano-araba. 

    

 

 Melodia care l-a ucis pe Michael Jackson 

(Urma sa o interpreteze in Turneul din Londra)

 

Acestea sunt versurile. Ascultati-le in timp ce ascultati melodia.

هذه كلمات الاغنيه بصوت مايكل وايقاع عمر بانجي وهي آخر أغنيه قبل وفاته الله يرحمه

عند تشغيلك لقارئ الموسيقي انزله و اقرأ الكلمات في نفس الوقت الذي يغنيها مايكل

-----------------------------------------------

Miles away, oceans apart 

بيننا المحيطات وآلاف الاميال

never been my sight always in my heart

لم اراك الى الآن ولكنك تسكن قلبي

the love is always there it will never die

حبي لك دائم ولن يموت ابدا

only growing stronger tears down my eye

حبي لك يكبر وينمو...والدمع تملاء عيني

I am thinking all the time

أنا دائما أفكر وأتمنّى 

when the day will come

متى يأتي اليوم ؟

standing there before you

حينما اقف امامك داعيا

accept this Hajj of mine

أن تقبل حجي

standing in ihram, making my tawaf

واقفا اطوف باحرامي بين يديك 

drinking blessings from your well

واشرب ماء البركه من بئر زمزم

the challenges that I have suffered

التحديات والأبتلاءات التي تعرضت لها

rekindles my imaan

زادت لهيب ايماني

O Allah! I am waiting for the call

يا الله أنني انتظر نداءك لي

praying for the day when I can be near the Kabah wall

انني ادعي لذلك اليوم الذي اكون فيه قرب الكعبه

O Allah! I am waiting for the call

يا الله انني انتظر نداءك لي

praying for the day when I can be near Your Kabah wall

انني ادعي لذلك اليوم الذي اكون فيه قرب الكعبه

I feel alive and I feel strong

أشعر بالحياه وبالقوه

I can feel Islam running in my Veins

اشعر بألاسلام يجري في عروقي

to see my muslim brothers, their purpose all the same

أتوق لرؤيه اخواني المسلمين وهدفنا واحد

greeting one another, exalting one True Name

ان نتبادل التبريك ونسبح بأسم الله الأعلى

I truly hope one day that everyone's a Muslim.

اتمنّى بصدق ان يأتي ذلك اليوم الذي يكون فيه كل الناس مسلمين

that they remember you in everything they say

وان يذكرون اسمك ويسبحونك في كل حين

standing in ihram makimg my tawaf, making my tawaf

واقفا اطوف باحرامي بين يديك

   

drinkingblessings from your well

واشرب ماء البركه من بئر زمزم

the challenges that I have suffered

التحديات والأبتلاءات التي تعرضت لها

rekindles my imaan

زادت لهيب ايماني

O Allah! I am waiting for the call

يا الله أنني انتظر نداءك لي

praying for the day when I can be near the Kabah wall

انني ادعي لذلك اليوم الذي اكون فيه قرب الكعبه

O Allah! I am waiting for the call

يا الله أنني انتظر نداءك لي

praying for the day when I can be near Your Kabah wall

 انني ادعي لذلك اليوم الذي اكون فيه قرب الكعبه


Click pentru a asculta melodia.