Khadiyget-ul Kubra - RadiyAllahu anha!

Khadijah bint Khuwaylid (Allah sa fie multumit de ea!)

Abu Hurairah (Allah sa fie multumit de el!) a relatat că Gebrail [Îngerul Gavril] (Pacea fie asupra lui!) a venit la Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) şi i-a spus:

„O Trimis al lui Allah! Aceasta este Khadijah, vine spre tine cu un vas în care este supă de carne [ori ceva de mâncare/băut]. Când va ajunge la tine, binecuvântează-o din partea Stăpânului ei [Allah] şi din partea mea, şi dă-i vestea bună de a avea un palat din Qasab în Paradis, unde nu va fi niciun zgomot ori vreo osteneală. ” (Al-Bukhari)

Tăria de caracter şi calităţile nobile ale Khadijei (Allah sa fie multumit de ea!) i-au câştigat onoarea de a fi binecuvântată de Allah Preaînaltul prin intermediul Îngerului Său Gebrail (Pacea fie asupra lui!).

O întruchipare a loialităţii, integrităţii, adevărului, a comportamentului bun şi modest şi a mărinimiei; generoasă, isteaţă şi înţelegătoare, a fost crescută într-o atmosferă de bunăstare şi lux. Ea fost prima personă care a avut o credinţă statornică în cele enunţate de Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) şi care a acceptat Islamul ca religie şi mod de viaţă încă de la început, fără a şovăi nicio clipă. Ea a fost binecuvântată cu distincţia de a fi salutată cu Pace de către Allah Preaînaltul şi Îngerul Gebrail (Pacea fie asupra lui!). Ea a fost prima femeie din toate timpurile care a fost atât de onorată. A fost prima soţie a Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), el nerecăsătorindu-se pe toată durata vieţii ei. Au trăit împreună în pace şi înţelegere pentru mai mult de douăzeci si patru de ani. În casa ei, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a primit revelaţiile lui Allah Preaînaltul prin intermediul Îngerului Gebrail (Pacea fie asupra lui!). În timpul asediului pe care Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) l-a trăit în Mekka, în Şi’aab Abi Talib, ea se afla alături de el, sprijinindu-l permanent şi sacrificându-şi tot confortul vieţii.

Când aceasta a decedat, Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) i-a fost inima zdrobită din cauza pierderii unei tovarăşe delicate, care i-a fost alături în timpul celor mai dificile perioade ale vieţii sale. El a urmărit personal pregătirile mormântului ei şi a coborât în el pentru a-l verifica. Apoi i-a coborât el însuşi trupul în mormânt. Astfel a luat sfârşit viaţa unei doamne, cea mai mare susţinătoare a Islamului în perioada lui de început. Ea a fost mama Fatimei (Allah sa fie multumit de ea!) – prima doamnă a Paradisului, bunica dragilor nepoţei ai Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) – Hassan şi Hussein (Allah sa fie multumit de ei!) – care sunt consideraţi a fi primii tineri ai Paradisului.

Khadijah (Allah sa fie multumit de ea!) care fusese crescută în lux în locuinţa plină de bunăstare a tatălui ei, confrunta acum greutăţile economice cu răbdare şi curaj care sunt în mod necesar parte a oricărei suferinţe.

Măreţia caracterului şi comportamentului Khadijei (Allah sa fie multumit de ea!) ÎL mulţumeau pe Allah Preaînaltul atât de mult încât îi trimitea urări speciale. Această întâmplare a fost relatată de Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) lui Abu Hurairah (Allah sa fie multumit de ea!) şi citată într-una din relatările autentice consemnate în culegerea Imamului Bukhari.

Khadijah (Allah sa fie multumit de ea!) era soţia şi mama ideală. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a locuit în casa ei, care a devenit un loc binecuvântat datorită prezenţei lui şi a faptului că Gebrail (Pacea fie asupra lui!) venea foarte des să-l viziteze aici pentru a-i revela versetele coranice. A devenit centrul Islamului, unde companionii şi companioanele îi vizitau pentru a fi părtaşi la ospitalitatea lui Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) şi a soţiei lui.

După Hijrah (emigrare) Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) la Medina, casa a fost ocupată de fratele lui ’Ali. Mai târziu Mu’awiyah bin Abu Sufyan (Allah sa fie multumit de el!) care a transcris câteva din Revelaţiile Divine i-a cumpărat casa şi a construit o moschee. Astfel, locul unde se afla casa Khadijei (Allah sa fie multumit de ea!) a devenit loc de rugăciune şi adorare pentru toate timpurile.


(Ruinele casei mamei drept-credinciosilor Khadigeh - radiyAllahu anha.)

Ea obişnuia să se roage două unităţi de rugăciune, dimineaţa şi seara împreună cu Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), chiar înainte ca rugăciunile să devină obligatorii din porunca lui Allah Preaînaltul. După ce a acceptat Islamul, ea a devenit mult mai contemplativă şi mult mai înclinată spre adorare; a găsit în rugăciune un sentiment binecuvântător de linişte.

’Abdullah bin ’Abbas (Allah sa fie multumit de ea!) a relatat că într-o zi Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a desenat patru linii pe pământ şi-şi întrebă Companionii dacă aveau cunoştinţe despre ceea ce semnifică acele linii. Ei răspunseră respectuos că el ştie mai bine. Apoi el le răspunse că acele linii erau pentru cele mai însemnate doamne ale Universului. Acestea erau Khadijah bint Khawaylid (Allah sa fie multumit de ea!), Fatimah bint Muhammed (Allah sa fie multumit de ea!), Maryam bint ‘Imran – mama Profetului Isus (Pacea fie asupra amândurora!) şi Asiah bint Mazahim (soţia Faraonului).

Prima numită are distincţia de a fi mama tuturor dreptcredincioşilor ori a musulmanilor practicanţi. A doua – Fatimah (Allah sa fie multumit de ea!), fiica Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) i s-a dat fericita veste de a fi îndrumătoarea femeilor Paradisului. Fecioara Maria (Pacea fie asupra ei!) este singura femeia care a dat naştere unui Profet al lui Allah Preaînaltul fără a fi atinsă de vreun bărbat. ’Asiah (Allah sa fie multumit de ea!), cea care a avut o suferinţă îndelungată ca soţie a crudului Faraon, l-a sfătuit pe soţul ei de a-l adopta pe copilul Moise (Pacea fie asupra lui!). Aceasta se întâmpla pe vremea când uciderea copiilor era legea lumii. Toţi nou născuţii băieţi ai neamului Israel erau ucişi din cauza prezicerii că unul dintre ei îl va detrona în cele din urmă pe Faraon şi-l va distruge, numai că îl crescu pe acesta chiar în palatul Faraonului. Această femeie a fost de asemenea una dintre primele care au acceptat Islamul aşa cum fusese predicat de către Moise (Pacea fie asupra lui!).


‘Aişah (Allah sa fie multumit de ea!) relatează că ori de câte ori Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) vorbea despre Khadijah (Allah sa fie multumit de ea!), o făcea în termeni de cea mai înaltă laudă. Într-o zi, gelozia ei feminină înnăscută îi depăşi simţul bunelor maniere şi vorbi în termeni compromiţători la adresa ei, întrebându-se de ce Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) îi lipsea atât de mult când fusese binecuvântat cu o soţie mai tânără şi mai bună. Acest lucru i-a displăcut Profetului, însă indulgent cum era, suspină doar şi răspunse:

„ Nu mi-am găsit încă o soţie mai bună decât ea. Ea a avut încredere în mine atunci când toţi ceilalţi, chiar membri ai familiei mele şi ai tribului, nu au crezut în mine, şi m-a acceptat ca fiind cu adevărat un Profet şi Trimis al lui Allah Preaînaltul. Ea a acceptat Islamul, şi-a cheltuit toată bunăstarea şi toate bunurile lumeşti pentru a mă ajuta să răspândesc această credinţă şi acest lucru tot într-o perioadă în care întreaga lume părea să se fi întors împotriva mea şi mă persecuta. Şi prin ea Allah Preaînaltul m-a binecuvântat cu copii. ”


Khadijah (Allah sa fie multumit de ea!) s-a născut în Mekka în anul 556 d.Ch. Numele mamei ei era Fatimah bint Za’ed, iar al tatălui ei, Khawaylid bin Asad. Era un conducător renumit în rândul tribului Quraiş şi un om de afaceri foarte priceput care a murit în timpul cunoscutei lupte de la Fujjar. Khadijah (Allah sa fie multumit de ea!) a crescut astfel în lux. Ea s-a căsătorit cu Abu Halah Malak bin Nabaş bin Zarrarah bin At-Tamimi căruia i-a născut doi copii, Halah şi Hind. Ea dorea să-şi vadă soţul prosper, aşa că îl susţinuse financiar în deschiderea unei mari afaceri. Însă din nefericire acesta a murit la o anumită perioadă după aceea. Ceva mai târziu, tânăra văduvă s-a căsătorit cu ’Atique bin ’Aith bin ’Abdullah Al-Makhzomi, şi au avut o fiică numită Hindah. Însă căsătoria se destrămă curând pe motive de incompatibilitate. După aceasta, toată atenţia ei a fost dedicată creşterii copiilor şi dezvoltării afacerii moştenite de la tatăl ei. Isteţimea şi abilităţile ei în afaceri au făcut ca afacerea ei să fie una dintre cele mai răspândite în rândul Quraişiţilor. Politica ei era să angajeze oameni muncitori, cinstiţi şi manageri deosebiţi pentru a se ocupa de afaceri în locul ei. Ea îşi exporta mărfurile pe pieţe îndepărtate, cum ar fi ţinuturile din Şam, şi managerii ei cumpărau bunuri de pe acele pieţe pentru a le vinde acasă. Mekka fiind aşezată strategic pe ruta caravanelor de comercianţi şi fiind centrul afacerilor comerciale interne, era o piaţă profitabilă. Pentru bunurile aduse înapoi, managerii primeau 50% din profit, iar aceasta era un stimulent suficient pentru ei.

Khadijah (Allah sa fie multumit de ea!) auzise de integritatea, onestitatea şi comportamentul lui Muhammed, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) astfel că i-a trimis o ofertă de muncă pentru a se ocupa de caravanele ei comerciale. El acceptă bucuros oferta şi începu să muncească pentru ea. Khadijah (Allah sa fie multumit de ea!) îl trimise într-o călătorie de afaceri împreună cu vârstnicul ei sclav şi om de încredere – Maisarah –delegat să-l însoţească şi să-i fie de ajutor.

Această călătorie se dovedi a fi fost o ocazie foarte buna şi Maisarah a fost uimit de câteva scene remarcabile la care el era martor în timpul aceastei călătorii. El a fost impresionat şi cucerit complet de integritatea Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), tăria de caracter, aderenţa la principii, tranzacţiile sale amicale şi abilităţile sale comerciale. Pe drumul de întoarcere dinspre Şam, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) s-a întins sub un copac pentru a se odihni puţin. Nestora, un călugăr evreu cunoscut pentru cunoştinţele sale religioase şi perspicacitatea lui, l-a zărit şi l-a întrebat pe Maisarah cine era tânărul din compania lui. Maisarah i-a spus acestuia totul despre Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) şi despre reputaţia sa de om onest şi inteligent. Nestora i-a răspuns apoi că acest om va fi înnobilat către Profeţie în viitor, întrucât nimeni nu s-a odihnit vreodată sub acel copac deosebit cu excepţia Profeţilor.

Tradiţia spune că Maisarah a zărit doi îngeri purtând un nor deasupra capului Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) pentru a-l proteja de lumina puternică şi căldura arzătoare a Soarelui. El a fost şi copleşit de un sentiment de recunoştinţă pentru a-i fi fost dată şansa de a beneficia de apropiata tovărăşie a acestui om, care va fi fost curând ales de Allah Preaînaltul ca Trimis al Său.

Când a ajuns acasă, Maisarah i-a povestit Khadijei (Allah sa fie multumit de ea!) tot ceea ce se întâmplase în timpul călătoriei în Şam. Ea a fost profund mişcată şi impresionată şi a început să se gândească să-l ceară în căsătorie pe Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!). Dar cum i-ar fi putut exprima gândurile ei? Ea deja refuzase câteva cereri în căsătorie din partea unor bărbaţi aparţinând unora dintre cele mai nobile familii de Quraiş. Cum ar fi reacţionat tribul ei? Ce ar fi spus familia ei? Şi mai mult de atât, ar fi putut propunerea ei să fie acceptată de acest tânăr încă necăsătorit al tribului Quraiş?

Reflectând asupra acestor întrebări şi calculând în sinea ei, într-o noapte,ea visă că soarele strălucitor coborî din Rai în curtea ei, luminându-i locuinţa. Când s-a trezit, ea a mers pentru interpretarea acestui minunat vis la vărul ei, Waraqah bin Nofal, un orb cunoscut pentru abilităţile lui de a interpreta vise şi pentru vastele sale cunoştinţe, în special în ceea ce priveşte Tora şi Injil (Evanghelia). Când i-a auzit visul, i-a zâmbit uşor şi i-a spus să nu se îngrijoreze, întrucât acesta este un vis foarte promiţător. Gloriosul soare pe care-l văzuse coborând în curtea ei indica că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a cărui venire fusese prevăzută în Torah şi Ingil îi va onora casa şi ea va avea mult de câştigat în viaţă datorită prezenţei lui.

După această întâlnire cu Waraqah, ea a devenit mult mai hotărâtă în dorinţa ei de a se căsători cu Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!). Însă nu era încă sigură cum să procedeze. Una dintre prietenele ei foarte apropiate, Nefisah bint Manbah ştia de slăbiciunea ei. Într-o zi, i-a spus Khadijei (Allah sa fie multumit de ea!) că ceea ce o neliniştea atât de mult nu era aşa o mare problemă şi chiar ea o va ajuta la rezolvarea ei. S-a dus imediat la Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) şi fără a sta prea mult la vorbă, i-a cerut permisiunea de a-i pune o întrebare personală. Când el i-a spus că nu are nimic împotrivă, ea l-a întrebat de ce nu se însurase încă. El i-a răspuns că nu avea resursele financiare necesare. Apoi l-a întrebat dacă ar fi dispus să se căsătorească cu o frumoasă doamnă a unei familii nobile şi bogate, care îşi dorea o căsătorie cu el. El a întrebat cine era persoana, iar când îi află identitatea accepă cu condiţia ca şi ea să dorească acest lucru . Bineînţeles că Khadijah (Allah sa fie multumit de ea!) se bucură foarte mult. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) avea la acea vreme douăzeci şi cinci de ani, iar Khadijah (Allah sa fie multumit de ea!) patruzeci de ani. Cei doi unchi ai Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), Hamzah (Allah sa fie multumit de ea!) şi Abu Talib au venit la unchiul ei, ’Omar bin Asad pentru o cerere formală. Cererea a fost acceptată şi data nunţii se fixă; cele două familii începând pregătirile pentru nuntă. La data stabilită, familiile şi prietenii s-au adunat, iar nunta fu celebrată. Halimeh Sa’adiah care l-a alăptat pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) în tinereţe, a fost invitată special la nuntă şi a călătorit din satul ei tocmai la Mekka. La plecare, după încheierea festivităţilor, Khadijah (Allah sa fie multumit de ea!) i-a dăruit numeroase bunuri casnice, o cămilă şi patruzeci de capre pentru a-şi exprima recunoştinţa faţă de acea doamnă care-l îngrijise pe Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) în copilărie.

Khadijah (Allah sa fie multumit de ea!) a fost într-adevăr binecuvântată în căsătoria ei şi a avut şase copii. Prima oară doi fii: Qasim şi ’Abdullah, apoi au urmat fiicele: Zeineb, Ruqiyyah, Umm Kulthum şi Fatimah (Allah să fie mulţumit de ei). Aceştia erau copii minunaţi, inteligenţi şi împreună formau o familie foarte fericită, liniştită şi mulţumită. Însă toate acestea păreau a nu fi suficiente. Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) obişnuia să se retragă o dată pe an pentru o lună în peştera Hira pentru a se dedica total rugăciunii şi meditaţiei. Într-una din zile simţi prezenţa unei alte fiinţe care-l ţinu strâns în braţe. Apoi îl eliberă din strânsoare şi-i ceru să citească; Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) i-a răspuns că nu ştia să citească. Însă persoana a repetat fraza încă o dată şi încă o dată. Şi în cele din urmă el citi aceste Ayat (versete) care sunt primele cuvinte revelate ale Qur’anului. Acestea fac parte din Surat Al-’Alaq din Nobilul Qur’an:

„ Citeşte! În numele Domnului tău Care a creat (tot ceea ce există). Care l-a creat pe om din sânge închegat. Citeşte! Şi Domnul tău este Cel mai Nobil. Este Cel Care l-a învăţat (scrisul) cu calemul. L-a învăţat pe om ceea ce el nu ştia! ” (96: 1-5)

Apoi fiinţa dispăru. Aceasta a fost o experieţă atât de tulburătoare încât Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) s-a întors acasă transpirând şi tremurând. A chemat-o pe Khadijah (Allah sa fie multumit de ea!), cerându-i să-l acopere cu o pătură. După ce s-a întins puţin deveni mai relaxat. Când s-a mai liniştit într-o oarecare măsură, i-a spus soţiei că se temea pentru viaţa lui şi i-a povestit întreaga întâmplare. Khadijah (Allah sa fie multumit de ea!), o imagine a loialităţii şi serenităţii, l-a consolat spunând că Allah Preaînaltul îl va proteja cu siguranţă de orice pericol şi nu va permite nimănui să-l ponegrească, întrucât era un om paşnic şi reconciliant şi întotdeauna a fost prietenos cu toţi. Nu a minţit niciodată, întotdeauna ospitalier, a rezolvat problemele altora şi i-a ajutat pe cei aflaţi în impas. Aceste cuvinte liniştitoare şi încurajatoare de compasiune şi înţelegere din partea Khadijei (Allah sa fie multumit de ea!) i-au dat acestuia încredere şi o putere incomensurabilă. Apoi l-a luat cu ea pentru a-l întâlni pe vărul ei, Waraqah bin Nofil, care imediat a stiut identitatea fiinţei din peştera Hira ca fiind Îngerul Gebrail (Pacea fie asupra lui!), Mesager al lui Allah Preaînaltul, care îl vizitase şi pe Moise. Waraqah era foarte în vârstă şi ar fi dorit să trăiască pentru a vedea perioada când Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) va fi forţat de către oamenii lui să plece în exil. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a fost foarte surprins şi-a întrebat dacă într-adevăr poporul lui îi va face una ca asta. Waraqah l-a asigurat că era tipic pentru oameni să nu aprecieze ori să urmeze vreun Profet ce s-ar ridica din rândul lor. Aşa cum spune şi proverbul: „ Un Profet nu este niciodată apreciat pe pământ propriu. ” Waraqah a adăugat că ar fi dorit să fie în viaţă la momentul respectiv pentru a-l putea ajuta. Profetul a spus faptul că dacă ceea ce i-a fost zis era adevărat, atunci cu siguranţă înseamna că era Profetul lui Allah Preaînaltul, a cărui sosire fusese menţionată în scripturi.

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a avut şase copii împreună cu Khadijah (Allah sa fie multumit de ea!) – patru fete şi doi băieţi. Cele patru fiice au crescut ca fiice credincioase şi curajoase ale Islamului. Ele au fost numite Zeineb, Ruqiyyah, Umm Kulsum şi Fatimah (Allah sa fie multumit de ele). Toate au emigrat cu Profetul la Medinah. Zeineb (Allah sa fie multumit de ea!) s-a căsătorit cu Abul ’Aas bin Rabi’ah şi Ruqayyah (Allah sa fie multumit de ea!) s-a căsătorit cu ’Osman (Allah sa fie multumit de el!). Când aceasta muri, el o luă de soţie pe Umm Kulsum (Allah sa fie multumit de ea!). Fatimah (Allah sa fie multumit de ea!) s-a căsătorit cu ’Ali bin Abi Talib (Allah sa fie multumit de ei!).

Primele trei fiice au murit în timpul vieţii lui Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), iar îndrăgita sa fiică Fatimah (Allah sa fie multumit de ea!) a trăit doar şase luni după moartea lui.

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a avut trei fii, doi dăruiţi de Khadijah (Allah sa fie multumit de ea!) şi Ibrahim, al treilea fu dăruit de Maria Qabtiyyah (Allah sa fie multumit de ea!). Primul fiu fu numit Qasim, iar Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) ajunsese să fie cunoscut ca Abu Qasim (Abu/tatăl lui Qasim). Al doilea fiu ’Abdullah era de asemenea cunoscut ca Tahir (cel curat) ori Tayyib (cel bun). Ambii au murit în copilărie, iar necredincioşii au fost nespus de fericiţi că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) nu mai avea moştenitori pentru a-i continua nobila misiune. Al treilea fiu, Ibrahim, fu născut de soţia sa, Maria Qibtiyyeh (Allah sa fie multumit de ea!). Si el muri de asemenea în copilărie. Când l-a văzut pe Ibrahim pe moarte, l-a ridicat uşor şi a spus că era neputincios şi nu putea face nimic înaintea voinţei lui Allah Preaînaltul.

„ Ştiam că moartea este inevitabilă şi face parte din viaţă. Ştim, de asemenea, că cei rămaşi în urmă îi vor ajunge pe cei plecaţi mai înainte; dacă nu ar fi aşa, ne-am întrista mult mai mult de moartea lui Ibrahim. Sufletul îl jeleşte şi ochiul varsă lacrimi, dar nu este potrivit să folosim cuvinte care ar putea să-i displacă lui Allah, Creatorul nostru şi Cel care ne Întreţine. ”

În ziua în care Ibrahim a murit a fost eclipsă de soare. Arabii din timpurile vechi erau superstiţioşi şi asociau aceste fenomene ale naturii – eclipsele de lună şi de soare – cu moatea unui mare om. Mulţi musulmani chiar începură să asocieze eclipsa de soare cu moartea lui Ibrahim. Dar Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) se îndreptă imediat spre amvon şi în timpul predicii lui spuse:

„ Eclipsele de lună şi de soare sunt semne ale lui Allah Preaînaltul. Ele nu au niciodată loc datorită morţii vreunei persoane. Când observi oricare din acestea oferă Salat. ”

Duşmanii lui au început să-l numească Ebter, adică cel care nu are descendenţi, a cărui descendenţă fu oprită. Însă Allah Preaînaltul avea mai multe binecuvântări de durată pentru el. Apoi i-a revelat frumoasele versete ale Surat Al-Kauthar, a 108-a Surah a Nobilului Qur’an.

„ Într-adevăr, v-am dăruit vouă Al-Kauthar (prisosinţă). De aceea întoarce-te în rugăciune către Domnul tău şi sacrifică. Întrucât cel ce te urăşte, va fi fără urmaşi. ” (108: 1-3)

Când necredincioşii văzură că Islamul atrăgea din ce în ce mai multe persoane în ciuda tuturor piedicilor lor, ei se întruniră pentru a stabili ce paşi trebuie urmaţi pentru a opri răspândirea acestei noi religii. Au decis să declare o răscoală politică şi economică deschisă şi totală tribului Banu Hashim. Aceasta se întâmplă în cel de-al şaptelea an după ce Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) se declară Trimis al lui Allah Preaînaltul. Acesta este de asemenea cunoscut în istoria Islamului ca Şi’ab Abi Talib.

A fost atât de crunt, încât copiii nevinovaţi se confruntau cu chinuri groaznice din pricina foametei, iar adulţii supravieţuiau mâncând frunze din copaci. Şi totuşi adevăraţii adepţi ai lui Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) nu întoarseră spatele religiei lor adevărate şi ieşiseră din această încercare, mai puternici şi mai curaţi decât înainte.

Odată, când stăteau de vorbă în Mina, au zărit un tânăr chipeş apropiindu-se. El şi-a spălat cu grijă mâinile şi picioarele, după care se aşeză respectuos cu mâinile încrucişate la piept. Curând o doamnă respectabilă, de viţă nobilă, şi un tânăr chipeş i se alăturară. ’Afif îl întrebă pe ’Abbas ce faceau şi dacă aceasta era o nouă formă de exerciţiu. ’Abbas îi răspunse că tânărul era fiul fratelui său ’Abdullah, iar doamna era soţia lui. Aceasta era o femeie de mare cinste şi un model de soţie şi mamă. Flăcăiaşul era fiul fratelui său Abu Talib. Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a dat de veste că el este Trimisul lui Allah Preaînaltul şi a început să predice o nouă religie numită Islam. La momentul potrivit, ’Afif acceptă Islamul, dar întotdeauna regretă faptul că nu-l însoţise pe Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) şi pe Companionii săi în rugăciune şi adorare în acea memorabilă zi la Mina, când auzi pentru prima oară de Islam.



Khadijah (Allah sa fie multumit de ea!) muri doar cu trei ani înainte de Hijrah sau migrarea Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) la Medinah. Ea a murit la vârsta de 65 ani, oferind aproape 25 de ani lui Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) şi cauzei Islamului. Când Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a văzut-o în chinurile morţii, a consolat-o, spunându-i că aşa a fost porunca lui Allah Preaînaltul şi faptul că-i este teamă. se va dovedi a fi în favoarea ei. Ochii ei se luminară şi se uită lung la soţul ei, după care sufletul îi părăsi trupul lumesc. Mormântul ei a fost pregătit într-un loc numit Hujjoon, lângă Mekka. Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a coborât în el pentru a se convinge că totul era în ordine şi a coborât-o uşor cu propriile-i mâini în mormânt. Astfel, a trecut în nefiinţă „Mama” tuturor musulmanilor, cea care s-a sacrificat cu totul pentru Islam.

În acelaşi an a decedat cel mai mare sprijin şi protector al său din familie, unchiul său Abu Talib. Astfel, în numai câteva luni au murit doi dintre cei mai apropiaţi de sufletul Profetului, dintre Companioni si sprijinatori. Pe lângă acel personal sentiment de pierdere grea şi răpire, Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) era profund neliniştit de faptul că munca sa de propovăduire a cuvântului lui Allah Preaînaltul se confrunta cu probleme şi obstacole. Unchiul său îl protejase în momentele critice cu influenţa şi autoritatea sa; înstărita lui soţie se dedică întru totul în mod generos acestei cauze şi, de asemenea, îi oferi un mare suport moral şi emoţional. Căminul ei era un refugiu de linişte pentru el, întrucât ea prelua toate responsabilităţile în a se ocupa de gospodărie, de a creşte şi educa patru tinere fiice. Ori de câte ori era chinuit de necredincioşi, ea îi dăruia un suport moral şi o încredere de neclintit.

Una dintre doamnele Quraişilor, Khawlah bint Hakim, l-a vizitat pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) pentru a-l consola şi i-a văzut starea depresivă şi de durere şi l-a întrebat despre asta. El i-a răspuns că era normal să fie marcat de absenţa ei, din moment ce fusese o mamă iubitoare pentru copiii lui acum neglijaţi; fusese o soţie loială şi sensibilă care-i împărtăşea secretele. Şi era normal şi uman să-i simtă lipsa din moment ce-i fusese alături în cele mai dificile momente.



Un Companion al Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) relata că ori de câte ori ar fi primit un cadou, l-ar fi trimis imediat vreunei doamne ce fusese prietenă cu Khadijah (Allah sa fie multumit de ea!). ‘Aişah (Allah sa fie multumit de ea!), o soţie preferată a lui Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) spunea că ori de câte ori era sacrificată o capră, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) trimitea ceva carne şi prietenelor Khadijei (Allah sa fie multumit de ea!). Când i-a spus despre asta odată, el i-a răspuns:

„ Am mare respect pentru prietenii ei, întrucât ea are un loc special în sufletul meu. ”

‘Aişah (Allah sa fie multumit de ea!) a spus că nu simţise niciodată un aşa sentiment specific feminin de gelozie faţă de nici una din soţiile Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) aşa cum simţise pentru Khadijah (Allah sa fie multumit de ea!).

De asemenea, zicea că ori de câte ori Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) ar fi povestit despre ea, ar fi vorbit numai cu cuvinte mari şi i-ar fi lăudat calităţile şi s-ar fi rugat pentru iertarea ei.

Aşa cum Allah Preaînaltul spune în Surat Al-Fajr din Nobilul Qur’an că le va fi spus credincioşilor pioşi:

„ O tu cel aflat în absolută odihnă şi mulţumire! Întoarce-te la Domnul tău – mulţumit tu însuţi şi mulţumindu-i (Lui)... ” (89: 27-30)