Moderatia in Islam - dr. Gemal Bedewi
Allah a daruit musulmanilor pe langa celelalte binecuvantari o caracteristica grandioasa – echilibrul (moderatia). Acest lucru apartine intregului islam: Coran, Baqara: „Astfel Noi am făcut din voi o comunitate cumpătată, pentru ca să fiţi martori în legătură cu oamenii şi pentru ca Profetul să fie martor în legătură cu voi.“ (Coran, Surat Al-Baqarah:143)
Acest verset „am făcut din voi o comunitate“ nu este folosit cu sensul de tara, natiune, caci o tara inseamna o bucata de pe pamant si oamenii care traiesc pe ea cu istorie comuna. Dar din punct de vedere islamic inseamna ca orice persoana care crede in Allah si in Trimisul sau, face parte din aceasta natiune. Oricine face marturisirea de credinta, este membru al acestei fratii generale, care se intinde sub cerul liber, cu diferite limbi si culturi.
Exista un amestec de idei, din pacate referitor la expresia „moderat“, de mijloc. Acest cuvant nu este precis. In limba araba, daca spui „mijloc“ se intelege a fi cel mai bun, esenta sa. In alte limbi sunt multe cuvinte care sunt sinonime, iar prin traducerea inexacta a cuvantului „wasat/wasatiyyeh“ sensul devine foarte indepartat de cel initial, pentru ca de multe ori „moderat“ este numit astazi cel care accepta orice din punct de vedere politic (si nu numai).
Exista 6 chestiuni care ne vor explica ce este Wasatiyah – echilibrul, cumpatarea, moderaţia
1. Echilibrul in ceea ce priveste credinta. Materialistii spun ca ei cred doar in ceea ce se poate demonstra stiintific, caci insasi stiinta este constienta de imposibilitatea explicarii unor lucruri. Stiintele exacte nu sunt atat de exacte si au limite ce nu pot fi depasite. Sunt altii care merg in extrema cealalta, care spun ca atata timp cat omul nu poate sa atinga toate laturile inseamna ca noi oamenii trebuie sa credem in tot ce ni se spune fara sa gandim prea mult, aceasta fiind metafizica. Aici intervine mijlocul. Allah exista, dar nu poate fi vazut. Echilibrul trece de la negarea completa, la acceptarea oricarui lucru. Primele versete revelate, surat al-Alaq (65:1-5) vorbesc despre stiinta si credinta. Daca citim hadisurile (Traditia profetica), gasim indemnul la aceasta stiinta. Coranul ne indeamna sa gandim, caci gandirea este un dar pentru noi de la Allah. In acelasi timp, stim ca modul in care sunt asezate acum versetele coranice, nu este acelasi cu ordinea in care au fost ele revelate. Surat al-Baqarah incepe cu descrierea credinciosilor: aceia care cred in ghayb (cele nevazute). Ne indeamna sa observam ce ne inconjoara, sa ne gandim la creatia noastra si a celor din jur, dar ne spune ca sunt chestiuni nevazute, in care trebuie sa credem. Nu putem demonstra ca Allah exista, dar nici nu putem sa demonstram inversul.
2. Echilibrul in actele de adorare. Sunt oameni care au ajuns intr-o extrema, materialismul pur, care pe noi ne obliga sa nu il mai pomenim pe Allah. Unii nu se mai roaga nici macar cele 5 rugaciuni, caci omul prins in furtuna materialista ajunge asa. Ei au si probleme psihice din aceasta cauza. Avem si alta latura, cei care vor sa IL adore pe Allah, dar care resping foloasele acestei lumi, se retrag in munti si il adora pe Allah, traind modest numai din ce produc ei.
In surat Luqman:31, Doreste-ti viata de poi dar nu uita de aceasta viata (dunia) si nu purcede in stricaciune pe pamant. Allah ne-a daruit multe lucruri si trebuie sa ne folosim de ele pentru lumea de Apoi; sa folosim averea pentru milostenii (sadaqah), fapte bune, dar sa nu uitam nici de ce ne-a daruit de Allah. Va aduceti aminte de cei 3 care s-au asezat impreuna in vremea Profetului. Acestia 3 doreau sa se apropie de Allah si unul spunea: toata noaptea ma voi ruga, in fiecare noapte. Altul a spus: eu voi posti zilnic. Al treilea a spus: eu vreau sa ma apropii de Allah fara sa ma casatoresc, pentru a nu ma distrage de la actele de adorare. Profetul s.a.s. a spus: „Ma jur pe Allah ca eu sunt cel mai apropiat de Allah si cel mai pios; dar eu noaptea ma si rog, dar ma si odihnesc, eu tin post, dar sunt si alte zile in care nu tin post si ma casatoresc. Aceasta este traditia mea si cine doreste altceva, nu va fi acceptat.
3. Cumpatarea in aplicarea Islamului. Unii oameni spun ca trebuie sa ne oprim la hotararile pe care le-au luat unii oameni acum sute de ani, caci ei sunt cei mai capabili. Altii spun ca Islamul este foarte flexibil, chiar daca gasim unele versete care contravin generatiei noatre. Aici gasim un haos si un zid care nu poate fi trecut. Aici gasim Şeri’ah islamica care gaseste mijlocul, echilibrul. Avem lucruri fixe si lucruri ce nu pot fi explicate. In multe tari exista constitutie si legislatura. Constitutia nu se schimba zilnic, ele vorbesc despre drepturile esentiale ale cetateanului. Acestea nu se schimba zilnic, insa legile celelalte se pot schimba. In Tefsirul lui Seyyid Qutb spune ca nu exista contraziceri intre cele fixe si cele flexibile. Putem vedea ca exista o miscare dinamica in Univers, este continuu o miscare, dar aceasta miscare nu este haotica. Nu putem schimba in ideologie, in actele de adorare, nu putem inventa mai multe. Sunt chestiuni care sunt helal si altele care sunt haram. Pe acestea le numim fixe. Savantii au spus ca sunt unele chestiuni care se numesc flexibile si acestea se schimba in functie de locatie si timp. Un exemplu poate fi cel al marelui imam aş-Şafi’yi care a dat anumite verdicte in Bagdad si alte verdicte in Cairo. De asemenea am putea spune despre cele doua ca in actele de adorare, intelegerea islamului, unii spun ca trebuie sa practice islamul fix si altii un islam usor. Exista diferenta intre usurare si delasare. Exista versete in Coran si traditii profetice despre usurare. Cel mai bun exemplu il avem in companioni, care luau exemple diferite din comportamentul Profetului. Ibn Omar era inlexibil in aplicarea islamului. Ibn Abbas, unul dintre cei mai mari companioni ai Trimisului lui Allah, era in favoarea usurarii, dar cea cu stiinta. ‘Aişa (radiyAllahu anha) spunea despre Profet (sallAllahu alehi we sellem) cand profetul avea de ales din doua cai, el o alegea pe cea mai usoara, daca amandoua erau permise.
4. Echilibrul in viata sociala. Sunt unii filosofi care sustin ca nu exista necesitatea unui sistem de guvernare, dar exista si extrema cealalta, dictatura. Noi in Islam respingem amandoua extremele. Exista un guvern, institutii de conducere. Recunoastem ca exista libertate de miscare, dar nu pentru orice. Avem Şura, dar aceasta nu este tocmai democratia europeana. Conform democratiei conducatorii trebuie alesi. Toti oamenii sunt liberi in a lua o hotarare. Acelasi lucru il spune si Islamul, insa islamul a venit acum 1400 de ani. O democratie da dreptul oamenilor de a-l urmari (controla) pe guvernator. In islam, la fel, guvernatorul nu trebuie sa fie lasat liber si atunci cand greseste trebuie schimbat. Unii dintre savanti au spus ca se poate folosi si forta in schimbarea guvernatorului daca nu se varsa prea mult sange si este benefic acest lucru.
5. Echilibrul in sistemul economic. Mai ales in perioadele de criza, ori gasim aceste forme de conducere, ori gasim o libertate la nesfarsit, in care se spune ca poti cumpara si vinde orice si se ajunge la averi foarte mari. Este intra-adevar o extrema a economiei. Crizele sunt datorate acestei libertati prea mari. In cealalta extrema se afla comunismul, in care omul nu detine nimic, ci doar in comun. Guvernatorul unei tari cu adevarat islamice, dupa ce este ales este obligat de a pune dari si impozite pentru a exista o dezvoltare in acea tara. In Coran si traditia profetica nu exista numai ceea ce este bine pentru musulmani, ci pentru intreaga lume. Chiar si economistii recunosc daunele dobanzii. O alta cauza a crizei, este aceea ca noi schimbam valori economice care nu exista. Nu ai voie sa vinzi ceva care nu exista. Cu totii suntem victime ale sistemului economic bazat pe bid’ah. Criza se bazeaza si pe faptul ca noi cumparam si vindem ceea ce nu este palpabil.
Noi ca musulmani in minoritate, putem sa creem institutii financiare ce nu se bazeaza pe ribaa (camata), care sa aiba o latura numai pentru musulmani.
6. Cumpatarea, echilbrul in politica. In politica nu trebuie sa existe o latura de stanga si o latura de dreapta, ci doar calea de mijloc, conform Coranului si Sunnei.
Puteti citi despre acest invatat al zilelor noastre chiar de pe site-ul sau - jamalbadawi.net .
Despre Gemal Bedewi in enciclopedia wikipedia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu