În numele lui Allah Cel Milostiv, Îndurător
AL IV-lea PRINCIPIU ISLAMIC ÎN LEGĂTURĂ CU CEEA CE ESTE PERMIS (HALAL) ŞI CU CEEA CE ESTE INTERZIS (HARAM)
4.INTERZICEREA A URMAT DUPĂ RĂUTATE ŞI ADUCEREA DE STRICĂCIUNE
Allah Preaînaltul, care este Creatorul oamenilor şi Dăruitorul a nenumărate binefaceri, are dreptul să le permită şi să le interzică lor ce voieşte. De asemenea, El are dreptul să le impună lor orice îndatoriri şi ritualuri, ăn vreme ce ei nu au dreptul să se opună sau să se revolte. Acesta este dreptul derivând din calitatea Lui de Stăpân al lor şi din calitatea lor de robo ai Lui. Dar, din îndurarea faţă de robii Săi, Allah a stabilit ceea ce este permis şi ceea ce este oprit din raţiuni ce ţin de interesul oamenilor înşişi şi nu au îngăduit decât ceea ce este bun şi nu a oprit decât ceea ce este rău.
Este adevărat că Allah Preaînaltul a oprit comunităţii iudeilor unele lucruri bune, însă a făcut aceasta pentru a-i pedepsi pentru nelegiurea lor şi pentru că au încălcat lucrurile sacre, aşa după cum a grăit Preaslăvitul: ’’ Iar acelora care s-au iudaizat le-am oprit Noi pe toate cele cu o unghie, iar de la bovine şi oi le-am oprit Noi lor grăsimile, în afară de ceea ce poartă pe spatele lor sau este în măruntaie sau se amestecă între oase. Astfel i-am pedepsit Noi pentru fărădelegea lor şi Noi spunem numai Adevărul.’’ ( Al-An’am: 146 ).
Când l-a trimis pe ultimul dintre profeţii Săi cu religia generală şi veşnică, Allah şi-a arătat îndurarea faţă de oameni: după ce interdicţiile avuseseră caracterul de pedeapsă temporară împotriva unui neam arogant şi neînduplecat – după cum l-a calificat Tora. În Coran se relatează referitor la oamenii Cărţii: ’’ El le porunceşte ceea ce este bine şi-i opreşte de la ceea ce este urât, le îngăduie lor bunătăţilor şi le opreşte lor pe cele necurate şi-i uşurează pe ei de povara lor şi de lanţurile care au fost asupra lor.’’ ( Al’A’raf: 157 ).
Allah a orânduit ca penitenţă ( takfir ) a păcatelor în Islam alte lucruri decât oprirea bunătăţilor; a orânduit căinţa ( tawaba ) sinceră, care curăţă păcatele, aşa cum apa curăţă murdăria, a orânduit faptele bune care anulează faptele rel, a orânduit milosteniile care sting păcatele, aşas cum apa stinge fosul, şi pe lângă acestea mai sunt şi încercările şi nenorocirile care lovesc musulmanul şi cu care păcatele se risipesc, aşa cum se risipesc frunzele uscate ale pomilor în anotimpul toamnei.
Astfel, a devenit cunoscut în Islam că interdicţia urmează după răutate şi aducere de stricăciune. Ceea ce este stricăciune curată este oprit, în vreme ce ceea ce este folos curat este îngăduit, lucru în care stricăciunea este mai mare decât folosul oprit, iar cel în care folosul este mai mare este îngăduit. Această situaţie este declarată în Coran în legătură cu vinul ( khamr ) şi cu jocul de noroc: <<>> (Al-Baqara: 219).
Dacă în Islam se întreabă despre cele care sunt îngăduite, se răspunde cu claritate că acestea sunt ’’ cele bune ’’, adică lucrurile pe care sufletele moderate le socotesc a fi bune şi pe care toţi oamenii le socotesc a fi recomandabile, fără să fie vorba de rezultatul unui obicei. Allah Preaînaltul a grăit:
<<>> ( Al-Ma’ida: 4 )
Şi a mai grăit Allah:
’’ Astăzi vă sunt îngăduite vouă cele bune’’ ( Al-Ma’ida: 5 ).
Nu este nevoie ca musulmanul să cunoască în detaliu răul şi stricăciunea din pricina căruia Allah a interzis ceva. Se poate întâmpla ca pentru el să rămână necunoscut ceea ce pentru altcineva este cunoscut sau se poate întâmpla ca răul dintr-un lucru să nu fie cunoscut într-un anumit moment şi să devină cunoscut ulterior. Drept-credinciosul are datoria să zică întotdeauna: ’’Noi auzim şi ne supunem!’’ ( Al-Baqara: 285 ).
Allah a oprit, de pildă, consumarea cărnii de porc. Dreptcredinciosul musulman nu a văzut alt motiv pentru interzicerea ei în afară de faptul că porcul este socotit un animal murdar. Dar cu trecerea timpului ştiinţa a descoperit că în carnea lui se află viermi şi microbi ucigători. Dar indiferent dacă ştiinţa n-ar fi descoperit nimic sau ar fi descoperit chiar mai multe în legătură cu carnea de porc, credinciosul musulman va conzinua să-l socotească a fi murdar.
Tot astfel s-a relatat că Profetul Muhammed – Allah să-l binecuvinteze şi să-l miluiască! – a zis: ’’ Feriţi-vă de cele trei care aduc blestem: să vă faceţi nevoile în izvoare, în mijlocul drumului şi la umbră!’’ .În primele veacuri, lumea s aştiut că acestea sunt nişte lucruri socotite urâte, respinse de bunul gust şi de buna-cuviinţă. Dar pe măsura avansării descoperirilor ştiinţifice, lumea şi-a dat seama că ’’ cele trei care atrag blestemul ’’ sunt dintre cele mai primejdioase lucruri pentru sănătatea publică şi reprezintă principala sursă a răspândirii unor boli parazitare pericoloase cum sunt ankylostoma şi skis osomiasis.
Şi astfel, pe măsură ce razele ştiinţei au devenit mai pătrunzătoare şi s-a extins sfera descoperirilor, ne-au devenit tot mai clare avantajele permiterii de către Islam a unor lucruri şi interzicerii altor lucruri ca şi ale tuturor rânduielilor lui. Şi cum să nu fie aşa, de vreme ce el este o orânduială de la Cel Atotştiutor, Înţelept şi Îndurător cu robii Săi:
’’ Allah ştie să-l deosebească pe cel care face bine. Şi dacă ar vrea Allah, ar putea să vă copleşească cu greutăţile. Căci Allah este Atotputernic, Înţelept.’’ ( Al-Baqara: 220 ).
AL IV-lea PRINCIPIU ISLAMIC ÎN LEGĂTURĂ CU CEEA CE ESTE PERMIS (HALAL) ŞI CU CEEA CE ESTE INTERZIS (HARAM)
4.INTERZICEREA A URMAT DUPĂ RĂUTATE ŞI ADUCEREA DE STRICĂCIUNE
Allah Preaînaltul, care este Creatorul oamenilor şi Dăruitorul a nenumărate binefaceri, are dreptul să le permită şi să le interzică lor ce voieşte. De asemenea, El are dreptul să le impună lor orice îndatoriri şi ritualuri, ăn vreme ce ei nu au dreptul să se opună sau să se revolte. Acesta este dreptul derivând din calitatea Lui de Stăpân al lor şi din calitatea lor de robo ai Lui. Dar, din îndurarea faţă de robii Săi, Allah a stabilit ceea ce este permis şi ceea ce este oprit din raţiuni ce ţin de interesul oamenilor înşişi şi nu au îngăduit decât ceea ce este bun şi nu a oprit decât ceea ce este rău.
Este adevărat că Allah Preaînaltul a oprit comunităţii iudeilor unele lucruri bune, însă a făcut aceasta pentru a-i pedepsi pentru nelegiurea lor şi pentru că au încălcat lucrurile sacre, aşa după cum a grăit Preaslăvitul: ’’ Iar acelora care s-au iudaizat le-am oprit Noi pe toate cele cu o unghie, iar de la bovine şi oi le-am oprit Noi lor grăsimile, în afară de ceea ce poartă pe spatele lor sau este în măruntaie sau se amestecă între oase. Astfel i-am pedepsit Noi pentru fărădelegea lor şi Noi spunem numai Adevărul.’’ ( Al-An’am: 146 ).
Când l-a trimis pe ultimul dintre profeţii Săi cu religia generală şi veşnică, Allah şi-a arătat îndurarea faţă de oameni: după ce interdicţiile avuseseră caracterul de pedeapsă temporară împotriva unui neam arogant şi neînduplecat – după cum l-a calificat Tora. În Coran se relatează referitor la oamenii Cărţii: ’’ El le porunceşte ceea ce este bine şi-i opreşte de la ceea ce este urât, le îngăduie lor bunătăţilor şi le opreşte lor pe cele necurate şi-i uşurează pe ei de povara lor şi de lanţurile care au fost asupra lor.’’ ( Al’A’raf: 157 ).
Allah a orânduit ca penitenţă ( takfir ) a păcatelor în Islam alte lucruri decât oprirea bunătăţilor; a orânduit căinţa ( tawaba ) sinceră, care curăţă păcatele, aşa cum apa curăţă murdăria, a orânduit faptele bune care anulează faptele rel, a orânduit milosteniile care sting păcatele, aşas cum apa stinge fosul, şi pe lângă acestea mai sunt şi încercările şi nenorocirile care lovesc musulmanul şi cu care păcatele se risipesc, aşa cum se risipesc frunzele uscate ale pomilor în anotimpul toamnei.
Astfel, a devenit cunoscut în Islam că interdicţia urmează după răutate şi aducere de stricăciune. Ceea ce este stricăciune curată este oprit, în vreme ce ceea ce este folos curat este îngăduit, lucru în care stricăciunea este mai mare decât folosul oprit, iar cel în care folosul este mai mare este îngăduit. Această situaţie este declarată în Coran în legătură cu vinul ( khamr ) şi cu jocul de noroc: <<>> (Al-Baqara: 219).
Dacă în Islam se întreabă despre cele care sunt îngăduite, se răspunde cu claritate că acestea sunt ’’ cele bune ’’, adică lucrurile pe care sufletele moderate le socotesc a fi bune şi pe care toţi oamenii le socotesc a fi recomandabile, fără să fie vorba de rezultatul unui obicei. Allah Preaînaltul a grăit:
<<>> ( Al-Ma’ida: 4 )
Şi a mai grăit Allah:
’’ Astăzi vă sunt îngăduite vouă cele bune’’ ( Al-Ma’ida: 5 ).
Nu este nevoie ca musulmanul să cunoască în detaliu răul şi stricăciunea din pricina căruia Allah a interzis ceva. Se poate întâmpla ca pentru el să rămână necunoscut ceea ce pentru altcineva este cunoscut sau se poate întâmpla ca răul dintr-un lucru să nu fie cunoscut într-un anumit moment şi să devină cunoscut ulterior. Drept-credinciosul are datoria să zică întotdeauna: ’’Noi auzim şi ne supunem!’’ ( Al-Baqara: 285 ).
Allah a oprit, de pildă, consumarea cărnii de porc. Dreptcredinciosul musulman nu a văzut alt motiv pentru interzicerea ei în afară de faptul că porcul este socotit un animal murdar. Dar cu trecerea timpului ştiinţa a descoperit că în carnea lui se află viermi şi microbi ucigători. Dar indiferent dacă ştiinţa n-ar fi descoperit nimic sau ar fi descoperit chiar mai multe în legătură cu carnea de porc, credinciosul musulman va conzinua să-l socotească a fi murdar.
Tot astfel s-a relatat că Profetul Muhammed – Allah să-l binecuvinteze şi să-l miluiască! – a zis: ’’ Feriţi-vă de cele trei care aduc blestem: să vă faceţi nevoile în izvoare, în mijlocul drumului şi la umbră!’’ .În primele veacuri, lumea s aştiut că acestea sunt nişte lucruri socotite urâte, respinse de bunul gust şi de buna-cuviinţă. Dar pe măsura avansării descoperirilor ştiinţifice, lumea şi-a dat seama că ’’ cele trei care atrag blestemul ’’ sunt dintre cele mai primejdioase lucruri pentru sănătatea publică şi reprezintă principala sursă a răspândirii unor boli parazitare pericoloase cum sunt ankylostoma şi skis osomiasis.
Şi astfel, pe măsură ce razele ştiinţei au devenit mai pătrunzătoare şi s-a extins sfera descoperirilor, ne-au devenit tot mai clare avantajele permiterii de către Islam a unor lucruri şi interzicerii altor lucruri ca şi ale tuturor rânduielilor lui. Şi cum să nu fie aşa, de vreme ce el este o orânduială de la Cel Atotştiutor, Înţelept şi Îndurător cu robii Săi:
’’ Allah ştie să-l deosebească pe cel care face bine. Şi dacă ar vrea Allah, ar putea să vă copleşească cu greutăţile. Căci Allah este Atotputernic, Înţelept.’’ ( Al-Baqara: 220 ).
Inshaallah vom continua!
_______________________________________________________
Extras din Permis si Interzis in Islam - Prof. Dr. Yusuf Al-Qaradawi
Traducerea si editarea au fost realizate de catre Liga Islamica si Culturala din Romania
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu