În numele lui Allah Cel Milostiv, Îndurător
AL III - lea PRINCIPIU ISLAMIC ÎN LEGĂTURĂ CU CEEA CE ESTE PERMIS ( HALAL ) ŞI CU CEEA CE ESTE INTERZIS ( HARAM )
3.INTERZICEREA LUCRURILOR PERMISE ŞI PERMITEREA CELOR INTERZISE SUNT ASEMĂNĂTOARE CU ASOCIAŢIONISMUL ( ŞIRK )
Dacă Islamul i-a blamat pe cei care opresc de la anumite lucruri şi pe cei care îngăduie anumite lucruri după bunul lor plac, în totalitatea lor, el se referă în mod special la cei care opresc pe un ton mult mai violent, având în vedere gravitatea tendinţei de a le opri oamenilor fără niciun moti lucrurile pe care Allah li le-a hărăzit din belşug şi venirea acestei tendinţe în întâmpinarea dorinţelor unor oameni ai religiei înclinaţi spre exagerare şi fanatism. Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – s-a opus acestei tendinţe spre exagerare şi fanatism cu toată forţa şi i-a blamat pe fanatici, vestind pieirea lor prin cuvintele: ’’Să piară cei neîduplecaţi! Să piară cei neînduplecaţi!
El şi-a anunţat mesajul spunând: ’’ Am fost trimis cu religia cea adevărată şi tolerantă’’. Aceasta este adevărată în ceea ce priveşte dogma şi unicitatea lui Allah, dar este tolerantă în ceea ce priveşte practica şi legislaţia iar în partea opusă stă politeismul şi oprirea de la ceea ce este permis. Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a menţionat aceste ultime ascpecte atunci când a relatat că Domnul Său Cel Binecuvântat şi Preaînalt a grăit stfel: ’’Eu i-am creat pe robii Mei întru credinţa cea adevărată, dar au venit peste ei şeitanii care i-au dus în rătăcire, îndepărtându-i de la credinţa lor, şi le-au oprit lor ceea ce Eu le-am îngăduit şi le-au poruncit să-Mi facă Mie semeni în privinţa cărora Eu nu le-am pogogrât nicio dovadă ( că îmi sunt semeni )’’.
Oprirea de la ceea ce este permis este asemănătoare cu facerea de semeni lui Allah, adică politeismul. De aceea, Coranul i-a dezaprobat cu tărie pe arabii politeişti pentru facerea de semeni lui Allah, pentru idolii lor şi penru că şi-au oprit diverse mâncăruri vegetale şi animale pe care nu le-a oprit Allah. Aşa de pildă, oprirea obţinerii de foloase de la Al-Bahira, As-Sa’iba, Al-Wasila şi Al-Ham. Înainte de venirea Islamului, în perioada Al-Jahiliyya, exista obiceiul ca după ce o cămilă năştea cinci pui, ultimul dintre ei fiind mascul, să i se cresteze urechea şi să se interzică folosirea ei pentru călărie, fiind dedicată zeilor. Ea nu putea fi nici sacrificată, nici folosită la căratul poverilor şi nici nu putea fi alungată de la resursele de apă sau de la locurile pentru păşunat. Acestei cămile i-au dat numele de Al-Bahira, adică cea cu urechea crestată. Exista, de asemenea, obiceiul ca un bărbat care se întorcea dintr-o călătorie sau se lecuia după o boală sau ăn alte situaţii să lase cămila slobodă, aceasta primind un tratament asemănător cu cel de care avea parte Al-Bahira, ea primind numele de As-Sa’iba, adică cea slobodă. Dacă o oaie făta o mieluşică, aceasta era a lor, dar dacă făta un mascul, acesta era dedicat zeilor. Dacă făta doi miei – un mascul şi o femelă -, atunci ei ziceau că mieluşica este legată de fratele ei şi nu-l mai sacrificau pentru zeii lor. Aceasta se numea A-Wasila. Când un armăsar fecunda o iapă ce fusese adusă pe lume de unul din puii lui, atunci spuneau că el şi-a apărat spinarea şi nu mai era călărit sau folosit la căratul poverilor şi era numit Al-Hami. Există interpretări variate pentru aceste patru situaţii, dar în jurul aceleiaşi idei.
Coranul a respins aceste interdicţii, iar necredincioşilor nu le-a găsit nicio justificare pentru imitarea strămoşilor lor şi persistenţa în rătăcire: ’’ N-a statornicit Allah nimic despre Bahira, nici despre Sa’iba, nici despre Wasila şi nici despre Ham. Însă cei care nu cred au născocit minciuni împotriva lui Allah şi cei mai mulţi dintre ei nu au judecată. / Când li se spune: ’’ Veniţi la ceea ce v-a pogorât Allah şi la Trimis!’’ , ei zic: ’’ Pentru noi sunt de ajuns cele cu care i-am găsit pe părinţii noştri!’’ . Dar dacă părinţii lor nu ştiau nimic şi nu erau călăuziţi ( pe calea cea bună )?’’ ( Al-Ma’ida: 103-104 ).
Surat al-’An’am cuprinde o discuţie amănunţită în legătură cu vitele – cămile, bovine, ovine, caprine – despre care au pretins că ar fi oprite, prezentată de Coran într-o manieră ironică, dar convingătoare:
’’(El a creat ) opt suflete în perechi: două ovine şi două caprine. Spune: ’’ Pe cei doi bărbătuşi i-a oprit El sau pe cele două femeiuşe, ori ce este cuprins în pântecele celor două femeiuşe? Spuneţi-Mi Mie cu ştiinţă, dacă voi aveţi dreptate cu adevărat?’’ / Două cămile şi două bovine. Spune: ’’ Cei doi bărbătuşi i-a oprit El sau cele două femeiuşe, ori ce este cuprins în pântecele celor două femeiuşe? Sau aţi fost voi, cumva, martori când v-a poruncit Allah aceasta?!’’>> ( Al-’An’am: 143-144 ).
Surat al-’A’raf cuprinde o altă discuţie în care Allah îi dezaprobă pe cei care opresc ( de la anumite lucruri ) şi care înfăţişează pricipiile de bază permanente ale lucrurilor interzise: <> (Al-’A’raf: 33)
Aceste discuţii din surele mekkane care se ocupă de confirmarea dogmei, a unicităţii lui Allah şi a existenţei Vieţii de Apoi, ne demonstrează că acest lucru – din punct de vedere al Coranului – nu face parte din lucrurile secundare sau amănunte, ci dintre principiile de bază şi conceptele generale.
La Medina au apărut printre musulmani unii care erau înclinaţi către rigoare şi exagerare, către abţinerea de la lucrurile bune şi plăcute. Allah Preaînaltul a relevat versete în care ei sunt opriţi la limitele stabilite de El şi întorşi pe calea cea dreaptă a Islamului, cum este şi acesta: ’’ O, voi cei care credeţi! Nu opriţi bunătăţile pe care Allah vi le-a îngăduit şi nu călcaţi ( poruncile ), căci Allah nu-i iubeşte pe cei ce încalcă ( poruncile )! / Mâncaţi din ceea ce Allah v-a dăruit, ca fiind îngăduit şi bun, şi fiţi cu frică de Allah în care voi credeţi!’’ ( Al-Ma’ida: 87-88 ).
Dacă Islamul i-a blamat pe cei care opresc de la anumite lucruri şi pe cei care îngăduie anumite lucruri după bunul lor plac, în totalitatea lor, el se referă în mod special la cei care opresc pe un ton mult mai violent, având în vedere gravitatea tendinţei de a le opri oamenilor fără niciun moti lucrurile pe care Allah li le-a hărăzit din belşug şi venirea acestei tendinţe în întâmpinarea dorinţelor unor oameni ai religiei înclinaţi spre exagerare şi fanatism. Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – s-a opus acestei tendinţe spre exagerare şi fanatism cu toată forţa şi i-a blamat pe fanatici, vestind pieirea lor prin cuvintele: ’’Să piară cei neîduplecaţi! Să piară cei neînduplecaţi!
El şi-a anunţat mesajul spunând: ’’ Am fost trimis cu religia cea adevărată şi tolerantă’’. Aceasta este adevărată în ceea ce priveşte dogma şi unicitatea lui Allah, dar este tolerantă în ceea ce priveşte practica şi legislaţia iar în partea opusă stă politeismul şi oprirea de la ceea ce este permis. Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a menţionat aceste ultime ascpecte atunci când a relatat că Domnul Său Cel Binecuvântat şi Preaînalt a grăit stfel: ’’Eu i-am creat pe robii Mei întru credinţa cea adevărată, dar au venit peste ei şeitanii care i-au dus în rătăcire, îndepărtându-i de la credinţa lor, şi le-au oprit lor ceea ce Eu le-am îngăduit şi le-au poruncit să-Mi facă Mie semeni în privinţa cărora Eu nu le-am pogogrât nicio dovadă ( că îmi sunt semeni )’’.
Oprirea de la ceea ce este permis este asemănătoare cu facerea de semeni lui Allah, adică politeismul. De aceea, Coranul i-a dezaprobat cu tărie pe arabii politeişti pentru facerea de semeni lui Allah, pentru idolii lor şi penru că şi-au oprit diverse mâncăruri vegetale şi animale pe care nu le-a oprit Allah. Aşa de pildă, oprirea obţinerii de foloase de la Al-Bahira, As-Sa’iba, Al-Wasila şi Al-Ham. Înainte de venirea Islamului, în perioada Al-Jahiliyya, exista obiceiul ca după ce o cămilă năştea cinci pui, ultimul dintre ei fiind mascul, să i se cresteze urechea şi să se interzică folosirea ei pentru călărie, fiind dedicată zeilor. Ea nu putea fi nici sacrificată, nici folosită la căratul poverilor şi nici nu putea fi alungată de la resursele de apă sau de la locurile pentru păşunat. Acestei cămile i-au dat numele de Al-Bahira, adică cea cu urechea crestată. Exista, de asemenea, obiceiul ca un bărbat care se întorcea dintr-o călătorie sau se lecuia după o boală sau ăn alte situaţii să lase cămila slobodă, aceasta primind un tratament asemănător cu cel de care avea parte Al-Bahira, ea primind numele de As-Sa’iba, adică cea slobodă. Dacă o oaie făta o mieluşică, aceasta era a lor, dar dacă făta un mascul, acesta era dedicat zeilor. Dacă făta doi miei – un mascul şi o femelă -, atunci ei ziceau că mieluşica este legată de fratele ei şi nu-l mai sacrificau pentru zeii lor. Aceasta se numea A-Wasila. Când un armăsar fecunda o iapă ce fusese adusă pe lume de unul din puii lui, atunci spuneau că el şi-a apărat spinarea şi nu mai era călărit sau folosit la căratul poverilor şi era numit Al-Hami. Există interpretări variate pentru aceste patru situaţii, dar în jurul aceleiaşi idei.
Coranul a respins aceste interdicţii, iar necredincioşilor nu le-a găsit nicio justificare pentru imitarea strămoşilor lor şi persistenţa în rătăcire: ’’ N-a statornicit Allah nimic despre Bahira, nici despre Sa’iba, nici despre Wasila şi nici despre Ham. Însă cei care nu cred au născocit minciuni împotriva lui Allah şi cei mai mulţi dintre ei nu au judecată. / Când li se spune: ’’ Veniţi la ceea ce v-a pogorât Allah şi la Trimis!’’ , ei zic: ’’ Pentru noi sunt de ajuns cele cu care i-am găsit pe părinţii noştri!’’ . Dar dacă părinţii lor nu ştiau nimic şi nu erau călăuziţi ( pe calea cea bună )?’’ ( Al-Ma’ida: 103-104 ).
Surat al-’An’am cuprinde o discuţie amănunţită în legătură cu vitele – cămile, bovine, ovine, caprine – despre care au pretins că ar fi oprite, prezentată de Coran într-o manieră ironică, dar convingătoare:
’’(El a creat ) opt suflete în perechi: două ovine şi două caprine. Spune: ’’ Pe cei doi bărbătuşi i-a oprit El sau pe cele două femeiuşe, ori ce este cuprins în pântecele celor două femeiuşe? Spuneţi-Mi Mie cu ştiinţă, dacă voi aveţi dreptate cu adevărat?’’ / Două cămile şi două bovine. Spune: ’’ Cei doi bărbătuşi i-a oprit El sau cele două femeiuşe, ori ce este cuprins în pântecele celor două femeiuşe? Sau aţi fost voi, cumva, martori când v-a poruncit Allah aceasta?!’’>> ( Al-’An’am: 143-144 ).
Surat al-’A’raf cuprinde o altă discuţie în care Allah îi dezaprobă pe cei care opresc ( de la anumite lucruri ) şi care înfăţişează pricipiile de bază permanente ale lucrurilor interzise: <
Aceste discuţii din surele mekkane care se ocupă de confirmarea dogmei, a unicităţii lui Allah şi a existenţei Vieţii de Apoi, ne demonstrează că acest lucru – din punct de vedere al Coranului – nu face parte din lucrurile secundare sau amănunte, ci dintre principiile de bază şi conceptele generale.
La Medina au apărut printre musulmani unii care erau înclinaţi către rigoare şi exagerare, către abţinerea de la lucrurile bune şi plăcute. Allah Preaînaltul a relevat versete în care ei sunt opriţi la limitele stabilite de El şi întorşi pe calea cea dreaptă a Islamului, cum este şi acesta: ’’ O, voi cei care credeţi! Nu opriţi bunătăţile pe care Allah vi le-a îngăduit şi nu călcaţi ( poruncile ), căci Allah nu-i iubeşte pe cei ce încalcă ( poruncile )! / Mâncaţi din ceea ce Allah v-a dăruit, ca fiind îngăduit şi bun, şi fiţi cu frică de Allah în care voi credeţi!’’ ( Al-Ma’ida: 87-88 ).
inshaallah vom continua!
____________________________________________________________
Extras din Permis si Interzis in Islam - Prof. Dr. Yusuf Al-Qaradawi
Traducerea si editarea au fost realizate de catre Liga Islamica si Culturala din Romania
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu