Imam al-Azzam Abu Hanifeh

Marele Imam Abu Hanifeh

(Allah să fie mulţumit de el!)

Imamul Abu Hanifeh, numit „Imamul“ de către Abu Dawud şi “Imamul, unul dintre aceia care a ajuns la cer” de către Ibn Hager, este cunoscut în Lumea Islamică drept “Marele Imam” (al-Imam al A’zzam) şi şcoala lui are cel mai mare număr de adepţi dintre cele 4 şcoli Ehl-ul Sunnah. Este primul dintre cei 4 Imami Mujtehizi şi singurul tabi’i, dintre cei care i-au văzut pe Companionii Enes ibn Malik, ‘Abdullah ibn Abi Awfa, Sahl ibn Sa’d al-Sa’idi, Abu al-Tufayl şi ‘Amir ibn Wathila.

Abu Hanifeh este primul din Islam care a organizat scrierea jurisprudenţei (fiqh) în subtitluri cuprinzând în totalitate Legea, începând cu curăţenia (tahara), urmată de rugăciune (salah), o ordine care a fost reţinută de toţii savanţii ce au urmat precum Imamul Malik, Shafi’i, Abu Dawud, Bukhari, Muslim, Tirmizi, şi alţii. Toţi aceştia, cât şi urmaşii lor sunt îndatoraţi lui Abu Hanifeh şi i-au acordat o parte din răsplata lor pentru că a fost primul ce le-a deschis această cale, potrivit hadith-ului Profetului saaws: “Acela care începe ceva bun în Islam are atât răsplata lui cât şi răsplata acelora care practică respectivul lucru până în Ziua Judecăţii, fără a se micşora răsplata nici unuia dintre ei. Acela care începe ceva rău în Islam, va suporta pedeapsa pentru acel lucru cât şi pedeapsa tuturor celor care practică acel lucru până în Ziua Judecăţii, fără a se micşora pedeapsa vreunuia dintre ei.” Imaul Aş-Şafi’i s-a referit la acest lucru când a afirmat: “Oamenii sunt toţi copiii lui Abu Hanifeh în fiqh, ai lui Ibn Ishaq în istorie, ai lui Malik în hadis şi ai lui Muqatil în tefsiyr.”

Al-Khatib a relatat de la studentul lui Abu Hanifeh, Abu Nu’aym că acesta a spus: “Musulmanii ar trebui să facă du’a pentru Abu Hanifeh, pentru că Sunen şi Fiqh au fost menţinute de-a lungul timpului pentru ei, datorită lui.” Az-Zehebi a scris câte un volum despre viaţa fiecarui mare Imam dintre cei 3 şi a spus: “Relatarea întregii vieţi a lui Abu Hanifeh necesită 2 volume.” Fiul lui, Hammad a spus în timp ce spăla trupul fara suflet al tatălui său pentru înmormântare. „Fie ca Allah Să aibă milă de tine! Ai obosit pe orişicine încearcă să ţină pasul cu tine.”

Abu Hanifeh era deosebit de pios, el refuzând oferta pe care i-a făcut-o Ibn Hubayra, de a fi judecător, chiar şi atunci când cel din urmă a pus să fie biciuit. Ca şi Imamul Bukhari şi Imamul Aş-Şafi’i, obişnuia să facă 60 de recitări complete ale Qur’an-ului (khatim) în fiecare Ramadan: una pe timp de zi şi una pe timp de noapte, în afara cursurilor pe care le ţinea şi altor îndatoriri. Ibrahim ibn Rustum al-Marwazi a spus: “4 sunt Imamii care au recitat întregul Qur’an într-o singură rak’a: ‘Osman bin ‘Affan, Tamim al-Dari, Sa’id ibn Jubayr şi Abu Hanifeh.” Ibn al Mubarak a spus: “ Abu Hanifeh timp îndelungat reuşea să se roage cele 5 rugăciuni cu o singură abluţiune.”

Al-Suyuti relatează în Tabyd al-Sahifa că un oarecare vizitator a venit să-l observe pe Abu Hanifeh şi l-a văzut întreaga zi în moschee, predând, răspunzând la fiecare întrebare atât din partea elevilor cât şi a oamenilor de rand, nu se ridica decât pentru rugăciune, apoi statea acasa şi se ruga în timp ce alţi oameni dormeau, cu greu mânca sau dormea, şi totuşi era cel mai frumos şi mai amabil dintre oameni, tot timpul în alertă şi niciodată obosit, zi după zi pentru mult timp, astfel încât la final vizitatorul a spus: sunt convins că acest lucru nu este un lucru obişnuit, ci wilaya (prietenia cu Allah).

Aş-Şafi’i a spus: “Cunoaşterea gravitează în jurul a 3 oameni: Malik, al-Layth şi Ibn ‘Uyayna.” Az-Zehebi a explicat: “Gravitează de asemenea şi în jurul lui al-Awza’i, al-Thawri, Ma’mar, Abu Hanifeh, Şu’ba şi cei doi Hammazi (Ibn Zayd şi Ibn Salama).”

Sufyan al-Thawri l-a lăudat pe Abu Hanifeh când a spus: “Noi eram în faţa lui Abu Hanifeh precum păsărelele în faţa şoimului” şi Sufyan l-a sprijinit când Abu Hanifeh l-a vizitat după mortea fratelui său şi a spus: “Acest om deţine o înaltă clasă în cunoaştere, şi dacă nu m-aş ridica în faţa lui pentru ştiinţa sa, m-aş ridica pentru vârsta sa, şi dacă nu pentru vârsta sa atunci pentru grija sa pentru indatoririle sale in faţa lui Allah (wara’), şi dacă nu pentru aceasta, atunci pentru fiqh.” Ibn al-Mubarak a vorbit doar în cuvinte de laudă despre Abu Hanifeh şi spunea despre el că este un semn de la Allah. Ibn al-Mubarak şi Sufian al-Thawri au spus: “Abu Hanifeh a fost în timpul lui unul dintre cei mai mari învăţaţi din întreaga lume.” Ibn Hajar de asemenea a relatat că Ibn al-Mubarak a spus: “Dacă Allah nu mă salva prin intermediul lui Abu Hanifeh şi Sufyan (al-Thawri), aş fi fost asemenea oamenilor de rand.” Zehebi relatează în felul: “Aş fi fost un inovator.”

Un exemplu legat de claritatea pe care o are în deducţia normelor legale din texte-izvor o reprezintă citirea următorului hadis:

Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: „Viaţa ta în comparaţie cu viaţa popoarelor trecute este asemeni perioadei dintre ’asr şi apus. Exemplul tău şi exemplul evreilor şi creştinilor este acela al unui om care a angajat muncitori şi le-a spus: Cine va lucra pentru mine până la miezul zilei pentru câte un qirat (o parte dintr-un dinar)? Evreii au lucrat până la jumatatea zilei pentru câte in qirat. Apoi omul a spus: Cine va lucra pentru mine între mijlocul zilei şi ’asr pentru câte un qirat? Creştinii au lucrat de la prânz până la rugăciunea ’asr pentru câte un qirat. Apoi omul a spus: Cine va lucra pentru mine între ’asr şi magrib pentru câte 2 qirat? Aceia într-adevăr merită o răsplata dublă. Evreii şi creştinii s-au enervat şi au spus: Am lucrat mai mult, dar am fost plătiţi mai puţin. Dar Allah a spus: „V-am nedreptăţit Eu cumva? Ei au negat. Apoi a spus: Aceasta este binecuvântarea Mea pe care o dau cui doresc Eu.”

Rezultă din propoziţia „Am muncit mai mult” că timpul de la amiază până la ’asr este întotdeauna mai mare decât cel dintre ’asr şi magrib. Acest lucru este confirmat de dovezi autentice ca:

Profetul s-a grăbit să se roage pentru zuhr şi a întârziat ruga ’asr.

Profetul a spus: „Fie ca Allah să aibă milă de cei care se roagă 4 raka înainte de ’asr.

’Ali a întârziat în a se ruga ’asr puţin după ce soarele s-a schimbat, şi l-a mustrat pe mu’ezzin care îl repezea cu cuvintele: „Încearca să ne înveţe Sunnah!”

Ibrahim al Nakha’i a spus: ”Aceia care au venit înaintea ta obişnuiau să se grăbească pentru zuhr şi întârziau mai mult ’asr.” Al-Tahanawi a spus: „Aceia care au fost înaintea ta erau Companionii.”

Ibn Mas’ud a întârziat în a se ruga ’asr.

Sufyan al-Thawri, Abu Hanifeh şi cei 2 companioni Muhammed ibn a-Hasan şi Abu Yusuf au considerat în concluzie că este mai bine să mărească timpul dintre zuhr şi ’asr prin întârzierea celei de-a doua atât timp cât soarele nu începe să se înroşească; în timp ce majoritatea considerau că rugăciunea ’asr trebuie făcută mai devreme.

Ca orice persoană apropiată lui Allah, Abu Hanifeh avea duşmanii lui. ‚’Abdan a spus că l-a auzit pe Ibn al-Mubarak spunând: „Dacă îi auzi discreditându-l pe Abu Hanifeh atunci mă discreditează şi pe mine. Adevărat mi-e teamă pentru ei de nemulţumirea lui Allah.” Autentică este şi afirmaţia relatată de Bişr al-Hafi: „Nimeni nu-l critică pe Abu Hanifeh exceptând un invidios sau un ignorant.” Hamid ibn Adam al-Marwazi a spus: „L-am auzit pe Ibn Al-Mubarak spunând: „Nu am văzut niciodată pe cineva care să se teamă mai mult de Allah decât Abu Hanifeh, chiar şi atunci când este încercat sub bici, prin bani şi proprietăţi.” Abu Mu’awiya al-Darir a spus: „Dragostea pentru Abu Hanifeh este parte din Sunnah.”

http://video.google.com/videoplay?docid=-1194082005055508852# - Imamul Abu Hanifeh

____________________________________________________

Articol tradus de Alexandra Hanu pentru Asociatia Surori Musulmane.