Sărăcia distruge toată frumuseţea

Sărăcia distruge toată frumuseţea

Sărăcia şi nevoia este o stare care generează omului o mulţime de necazuri. Ea îl aruncă din poziţia pe care Allah i-a oferit-o şi există întotdeauna o teamă ascunsă că l-ar putea lipsi de nobleţea pentru care Allah l-a numit cel mai bun dintre toate creaturile.

Firea omenească nu suportă să vadă pe cineva în haine murdare, rupte şi zdrenţăroase, prin care ies la iveală defectele unui om, să nu aibă încălţări care să-i acopere picioarele sau călcâiele sau să fie flămând de mai multe zile, să se uite cu lăcomie la mâncarea gustoasă şi să n-o poată gusta.

Cei care văd asemenea scene triste, dureroase, şi nu sunt deloc înduioşaţi, nu se pot numi fiinţe omeneşti, nu sunt musulmani. Este omenesc să te simţi tulburat şi să-ţi pară rău când vezi situaţia grea a celor nefericiţi. Cel care este lipsit de această calitate elementară nu se poate numi om, ci stâncă.

Problema care se pune, referitoare la credinţă, este că oamenii ar trebui să se teamă de Domnul lor pentru starea acestor oameni neajutoraţi şi săraci.

Profetul Muhammed (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui!) a fost martor odată la o asemenea scenă. Lacrimile au început să-i curgă pe obraz şi a fost foarte tulburat. El i-a adunat pe toţi musulmanii şi a ţinut o predică foarte folositoare. Le-a reamintit de drepturile oamenilor asupra altor oameni şi de îndatoririle lor. I-a prevenit cu privire la pedeapsa lui Allah şi de consecinţele pe care le vor suporta în Viaţa de Apoi. Predica lui a fost atât de eficace, încât toţi cei prezenţi acolo au donat de bună voie tot ce au avut şi s-au adunat atât de mulţi bani, încât omul a cărui stare îl mişcase atât de mult pe Profet, a devenit un om bogat în urma acestui ajutor spontan de la companionii Profetului, şi toate lipsurile lui au fost acoperite.

Gerir a relatat: „Ne aflam în compania Profetului, dis-de-dimineaţă. Nişte oameni au venit înaintea lui. Erau rău îmbrăcaţi. Pânzele ce-i acopereau erau rupte în mai multe locuri. Mulţi dintre ei erau din tribul Madhar. Când Profetul a văzut în ce stare jalnică se aflau, sângele i-a fugit din obraji. El a intrat în casa lui, apoi a ieşit şi i-a cerut lui Bilal să facă chemarea la rugăciune. El a chemat credincioşii la rugăciune şi Profetul a condus rugăciunea.” Apoi a ţinut o cuvântare şi a zis: „O, voi, oameni! Fiţi cu frică de Domnul vostru care v-a făcut dintr-o singură fiinţă şi a făcut din aceasta şi pe perechea ei şi care a răspândit din cele două [fiinţe] mulţi bărbaţi şi femei! Fiţi cu frică de Allah în numele căruia vă conjuraţi [unii pe alţii] şi [fiţi cu frică de ruperea] legăturilor de rudenie, căci Allah este Veghetor peste voi!”. [Coran 4:1] „O, voi ce ce credeţi, fiţi cu frică de Allah! Şi fiecare suflet să bage de seamă ce trimite înainte pentru Ziua de mâine!” [Coran 59:18] Apoi Profetul a zis: „Toată lumea să dea milostenie bani, haine, curmale, grâu...” Şi a continuat şi i-a îmboldit: „Daţi, chiar dacă este şi o curmală uscată ca iasca.” Relatatorul spune că după aceea, un om din neamul ansarilor a adus o traistă atât de plină că i-a alunecat din mână şi a căzut la pământ înainte ca el să ajungă la Profet. Şi alţi oameni au adus lucruri pentru a fi împărţite ca milostenie, până ce s-au format două grămezi mari de alimente şi haine. În momentul acela, am văzut că faţa Profetului strălucea de bucurie, de parcă era aurită. Apoi el a zis: „Oricine a adus o tradiţie (Sunna) bună în islam va avea parte de răsplata ei (sewab), precum şi de răsplata celorlalţi care făptuiesc după ea, fără nici o împuţinare a răsplăţii celor care făptuiesc după aceea Sunna. Şi oricine a introdus în islam un sistem negativ, îşi va primi pedeapsa pentru acesta, şi aşa îşi va primi pedeapsa şi cei ce vor urma acel sistem.” (consemnat de Muslim).

Aceste cuvinte elocvente ne invită să ne încercăm credinţa şi să încercăm să concurăm unii cu alţii în fapte virtuoase, cum ar fi bunăstarea socială, munca pe vreme nefavorabilă sau lucrurile de ajutorare după calamităţi naturale, etc.

Pe de altă parte, aceste cuvinte atenţionează pe cei ce introduc practici negative în societate, sporind prin aceasta problemele şi complicaţiile societăţii şi lăsându-şi urmaşii să înfrunte toate consecinţele negative ale faptelor lor.