Mustrarea şi reproşul sunt semne de răutate - M. Gazali

Mustrarea şi reproşul sunt semne de răutate

Există şi unii oameni a căror mânie nu dispare. Ei sunt întotdeauna tulburaţi şi această furie le imprimă pe faţă trăsături de duritate şi răceală. Dacă cineva se ciocneşte cu ei, atunci ei scuipă foc asemenea unui furnal. Furia, mânia, freamătul nărilor şi înroşirea ochilor sunt semne ce vestesc inceperea unui şuvoi de insulte şi blesteme. Islamul nu este vinovat de toate aceste defecte murdare.

Trimisul lui Allah (sallAllahu aleyhi wa sellem) a spus: „Un credincios nu batjocoreşte, nici nu blestemă, nici nu mustră şi nici nu-şi îngăduie vorbe sau fapte obscene.” (consemnat de Tirmizi)

Blestemul şi mustrarea sunt semne de răutate şi aceasta este o calitate josnică. Cei ce-i blestemă pe alţii pentru lucruri mărunte se supun distrugerii. Este de datoria omului să evite o faptă necuviincioasă, chiar dacă potrivnicul său îi face un mare rău.

Dacă în inimă există credinţă, alături de aceasta se va dezvolta generozitatea, spiritul de toleranţă, îngăduinţa şi răbdarea şi va apărea mânia faţă de cei ce ne încalcă drepturile şi dezgustul faţă de dorinţa lor de ditrugere.

Profetul a fost rugat să invoce mânia lui Dumnezeu împotriva politeiştilor şi să-i blesteme. El a zis: „Eu am fost trimis ca o binecuvântare (Rahmeh). Nu am fot trimis să dojenesc şi să repoşez.” (consemnat de Muslim)

Cu cât un musulman se stăpâneşte mai bine şi îşi controlează furia, cu atât iartă mai mult greşelile altora şi are mai multă milă faţă de ceilalţi pentru greşelile lor, cu atât va fi mai înalt rangul său dinaintea lui Allah.

Din această pricină, Profetul l-a dezaprobat pe Abu Bekr atunci când şi-a blestemat sclavul, şi a zis: „Nu este potrivit pentru un credincios să mustre şi să reproşeze.” (consemnat de Muslim)

Într-o altă variantă se menţionează că Profetul a zis: „Nu este posibil să începeţi să mustraţi şi să reproşaţi şi în acelaşi timp să rămâneţi credincioşi (siddiq) şi cinstiţi.” (relatat de Hakim)

Pentru a-şi răscumpăra greşeala, Abu Bekr şi-a eliberat sclavul, apoi a mers la Profet să-şi ceară scuze şi a zis că nu va mai face niciodată un astfel de lucru.

Motivaţia acestui lucru este că mustrarea şi reproşul sunt cu atât mai negative, cu cât exprimă mai clar furia oarbă a cuiva decât ideea de a-i pedepsi pe alţii. Nu este deloc cuviincios să-i insulţi pe ceilalţi strigând la ei.
Trimisul lui Allah a spus: „Când omul blesteamă pe cineva, atunci blestemul se ridică la cer, însă găseşte porţile cerului închise. Apoi se întoarce pe pământ, dar şi aici găseşte porţile închise. De aceea, rătăceşte încoace şi încolo şi dacă nu găseşte loc potrivit, se îndreaptă spre omul care a fost blestemat. Dacă acesta a meritat blestemul, atunci ramane la el; daca nu l-a meritat, se întoarce asupra celui ce a blestemat.” (relatat de Abui Daud).

Blestemul şi ocara sunt interzise (haram)

Islamul a declarat blestemul şi ocara, schimbul de cuvinte şi fapte vulgare şi obscene ca fiind interzise.

Apar numeroase ciocniri în care este atacată onoarea omului, precum şi schimburi de acuzaţii şi momente în care se caută greşelile altora. Este atinsă reputaţia rudelor şi a femeilor casei şi se fac încercări de a răscoli trecutul îndepărtat. Există doar o singură cauză a acestui păcat murdar şi aceasta este că omul este copleşit de mânie şi nu mai ţine cont de buna cuviinţă şi bunele maniere. Întreaga responsabilitate pentru comiterea acestui păcat josnic cade asupra celui ce a aprins primul scânteia. Într-un hadis este scris: „Întregul păcat pentru jignirea şi blestemul reciproc va cădea asupra celui ce a început primul, mai puţin atunci când cel oprimat ajunge la limita îndurării.” (consemnat de Muslim)

Există o singură cale de a scăpa de aceste patimi intense şi aceasta este ca toleranţa să prevaleze asupra furiei şi mâniei şi iertarea să ţină în frâu dorinţa de răzbunare.

Fără nici o îndoială, dacă onoarea unui om sau a rudelor şi prietenilor lui este afectată, dacă el suferă şi dispune de mijloace şi resurse necesare răzbunării, atunci doreşte fără zăbavă să se răzbune şi nu se linişteşte până ce nu-şi satisface setea de răzbunare.


___________________________________

Extras din cartea "Caracterul musulmanului", de Sheikh Muhammed Al-Gazali
Asociatia Surori Musulmane, 2010.