Islamul critică paraziţii societăţii - Muhammed al-Gazali

Islamul critică paraziţii societăţii

Islamul îi condamnă pe cei ce trăiesc ca o prelungire a altora, din mila acelora, pe cei ce vor să vieţuiască la fel ca vulpile mulţumite că mănâncă resturile de la masa leului.

Un musulman se află cu mult deasupra acestui fel de trai, de a se întreţine pe spatele altora. El trebuie să se ferească de locurile şi situaţiile dezonorante şi să meargă chiar până la capătul lumii, dacă este necesar, în căutarea unei vieţi onorabile şi demne.

Trimisul lui Allah a relatat despre locuitorii Raiului şi  prietenii lor, precum şi despre locuitorii iadului şi de acoliţii lor. Astfel, pentru primul grup a menţionat calităţile bune şi avantajele puterii, bunei cuviinţe şi moralităţii, în vreme ce pentru al doilea grup a menţionat infamia, josnicia şi plăcerile imorale.

„Locuitorii Raiului sunt de trei feluri. Primii sunt cei care au avut un comportament cinstit şi echilibrat, care au fost milostivi şi smeriţi şi s-au purtat cu blândeţe şi dreptate. Alţii sunt cei care au fost buni şi plini de blândeţe faţă de toate rudele, apropiaţii şi faţă de toţi musulmanii. Şi, în sfârşit, mai sunt aceia care, deşi au avut soţie şi copii, au reuşit să se ţină departe de lucrurile neîngăduite. Între locuitorii iadului se vor număra aceia care au fost necinstitţi, nu şi-au putut stăpâni lăcomia, ci s-au dedat la păcate. Apoi sunt aceia care te-au înşelat în ficare dimineaţă şi seară  în legătură cu bunurile şi familia ta.” Profetul a vorbit despre avariţie, minciună, vulgaritate şi lipsă de cuviinţă şi a zis: „Allah m-a inspirat să spun că trebuie să fiţi umili şi nimeni să nu se fălească şi să-i asuprească pe alţii.” (consemnat de Muslim)

Totuşi, nu sunt puţine ocaziile când un musulman se confruntă cu necazuri şi ajunge să se desconsidere pe sine, legat cu cătuşele deprimării. De asemenea, teama ca va decădea ca individ şi că va fi dezonorat în ochii lumii, îl obligă uneori să se ascundă şi să nu ia nici o iniţiativă. El vede lucrurile printr-o prismă greşită şi consideră că numeroase nenorociri şi necazuri sunt de rău augur. Productivitatea sa în viaţă scade considerabil. Un musulman are însă datoria să rupă aceste lanţuri care-l ţintuie în necaz şi nenorociri şi să muncească din greu pentru a depăşi aceste situaţii zdrobitoare.

Ultimul Profet al lui Allah se ruga necontenit ca Allah să-l ferească de toate relele şi necazurile: „O, Allah! La Tine caut adăpost în faţa necazurilor şi greutăţilor. Tu să mă aperi de umilinţă, de lenevie, de laşitate şi josnicie, pentru ca religia mea să triumfe. La Tine caut adăpost de cruzimea şi tirania asupritorilor.” (consemnat de Abu Daud)

Răbdarea şi speranţa sunt arme ale prezentului şi viitorului. În tovărăşia lor, omul poate să îndure cele mai mari greutăţi şi să nu se simtă umilit, dimpotrivă, toate laturile vieţii sale se întăresc împotriva răului şi el se înalţă deasupra nelegiuirilor şi ispitelor, căci el este credincios, un sclav drept-credincios care se roagă şi imploră în genunchi, doar înaintea lui Allah.

_____________________________________________________
Extras din cartea "Caracterul musulmanului", de Muhammed Al-Gazali
Asociatia Surori Musulmane, 2010