Accepta viaţa precum este

Accepta viaţa precum este

Plăcerile vieţii sunt pe termen scurt şi de cele mai multe ori urmate de regrete. Viaţa înseamnă responsabilitate, o calătorie în care schimbarea este constantă şi dificultaţile sunt neîndurătoare în desfăşurarea lor.


Nu vei găsi niciodata un parinte, o soţie sau un prieten care să nu aibe niciun fel de probleme. Allah a voit ca lumea să fie completată de cele doua extreme: binele si răul, dreptatea şi corupţia, fericirea şi suferinţa. Aşadar bunătatea, integritatea şi fericirea sunt lucruri care duc spre Rai; răutatea, corupţia şi nefericirea sunt pentru Iad. Profetul Muhammed ( Pacea şi Binecuvantarea fie asupra lui) a spus:

“Blestemul lumii este acela da a purta tot ce este în lume în afara amintirii lui Allah, ceea ce îi urmează (faptele bune si tot ceea ce Allah iubeşte) , cei învăţaţi şi cei ce învaţă.


Aşa că trăieşte conform cu realitatea fără a-ţi închipui cum este viaţa perfectă, o viaţă în care nu există nici griji nici truda zilnică. Accepta viaţa aşa cum este şi adaptează-te tuturor circumstanţelor. Sub nicio forma nu vei găsi asemenea lucruri precum omul fără defecte sau situaţia perfectă deoarece ireproşabilitatea şi perfecţiunea sunt calităţi străine de noi în acesta viaţă. Este necesar să încercăm să înbunătăţim lucrurile: să luăm ceea ce este uşor şi să lăsăm greul deoparte şi de cele mai multe ori să trecem peste greşelile celorlalţi.

Ia-i în considerare pe cei necăjiţi

Uită-te în jurul tău, în stânga şi dreapta ta. Oare chiar nu îi vezi pe cei necăjiţi şi nefericiţi? În fiecare casă exista o durere şi pe fiecare obraz curge o lacrimă.


Oare câte necazuri sunt şi câţi oameni nu perseverează în munca lor de a lupta cu ele? Nu eşti singur cu necazurile tale, care de fapt pot fi puţine in comparaţie ce cele ale celorlalţi. Oare câţi oameni nu sunt ţintuiţi la pat pentru ani de zile şi nu îşi pot spune durerea?


Oare câţi oameni nu au mai văzut lumina zilei de ani de zile deoarece sunt în închisori neştiind altceva in afara aspectului celor patru colţuri ale celulei lor?


Oare câţi părinţi nu şi-au pierdut nou-nascuţii în momentul naşterii? Oare câţi oameni nu sunt împovăraţi cu probleme?


Compară-te cu cei care sunt mai oropsiţi decât tine, gândeşte-te la lumea acesta ca la o închisoare care este locuinţa tristeţii şi supărării. În zorii zilei castelele sunt pline de locuitori, dar când pe neştiute apare boala şi dezastrul toata lumea îl părăseşte într-o clipită, lăsând castelul gol şi părăsit. Viaţa poate fi liniştită, corpul să fie sanătos, o viaţă îndestulată şi copii sanătoşi; şi totuşi, în câteva zile toate acestea se pot transforma în sărăcie, moarte, secesiune şi boala poate să le ia locul:

“Voi locuiţi în sălaşurile celor care au fost nelegiuiţi faţă de ei însişi şi vi s-a arătat vouă limpede ce am făcut cu ei.”

[Qur’an 14:45]


Trebuie să te adaptezi precum o cămilă deşertului care reuşeşte atunci când e nevoie să îngenuncheze pe pietre. De asemenea, trebuie să îţi compari greutăţile cu cele alor din jurul tău şi cu cei ce au fost înaintea ta; ar trebui să realizezi că eşti mult mai fericit decât au fost aceştia şi că greutăţile abia te-au atins. Aşa că laudă-L pe Allah pentru mărinimia Lui, fii mulţumit cu ceea ce ţi-a dat, caută recompense în ceea ce ţi-a fost luat şi consolare faţă de necazurile celor din jurul tău.


Avem un exemplu demn de urmat în Profetul Muhammed ( Pacea şi Binecuvântarea fie asupra lui): cu toate că măruntaiele unei cămile erau puse pe capul lui, picioarele îi sângerau şi mandibula îi era ruptă, a ramas înţepenit într-o trecătoare montană şi forţat să se hrănească cu frunze, a fost alungat din Mecca, şi-a pierdut dinţii în bătălii, soţia lui a fost acuzată pe nedrept de adulter, 70 dintre companionii lui au fost ucişi, a fost îndepărtat de fiul lui şi de cele mai multe dintre fetele lui, El care ar fi înghiţit şi o piatra numai că să nu mai resimtă acut foametea, care a fost acuzat de vrăjitorie, de a fi poet, nebun- toate în acelaşi timp, Profetul a fost protejat de Allah în timpul tuturor acestor necazuri şi încercări. Profetul Zekeriya a fost ucis, Profetul Ioan a fost măcelărit, asupra Profetului Moise s-au abătut dure încercări, Profetul Avraam a fost aruncat în focuri (Pacea şi Binecuvântarea fie asupra tuturor) şi toţi Imami care nu s-au abatut de la calea lor au fost supuşi unor asemenea tratamente. Omar a fost asasinat şi la fel au fost şi Uthmaan şi Ali ( Allah să fie mulţumit de toţi!). În trecut, mulţi învăţaţi au fost înecaţi, închişi sau torturaţi:

“Sau aţi socotit că veţi intra în Rai înainte de a se fi abătut asupra voastră încă asemenea ( celor care s-au abătut) asupra celora care au fost înainte de voi?

[Qur’an 2:214]

Rugăciunea

“O, voi cei care credeţi! Căutaţi ajutor întru răbdare şi rugăciune ( As-Salat), căci Allah este cu cei răbdători.”

[Qur’an 2:153]

Dacă eşti asediat de teamă şi anxietate, ridică-te şi roagă-te, sufletul tău aşa va fi liniştit şi vă găsi alinarea. Atâta timp cât îţi faci rugăciunea cu inima deschisa va avea asupra ta aceste efecte.


Rugăciunea constituia pentru Profet un motiv de bucurie şi plăcere; era singurul lucru pe care îl putea face la nesfârşit fără a se sătura sau a se simţi obosit.


Sunt atâtea autobiografii despre oameni care au simţit nevoia de a se ruga atunci când s-au aflat într-un impas şi doar aşa au reuşit să îşi păstreze puterea şi voinţa de a trece peste toate greutăţile.


Rugaciunea Temei (care este făcută doar în vreme de război) a fost scrisă pentru situaţiile de criză când membrele îţi sunt grav rănite, decapitări sunt peste tot în jurul tău şi din ce în ce mai multe suflete zboară către ceruri. Este o vreme când nimic altceva nu mai dă roade împotriva acestora în afară de o rugăciune spusă din adâncul sufletului.

Generaţia de astăzi este pusă sub problema stresului cotidian şi a altor probleme psihice. Aceştia ar trebui să se întoarcă spre moschee, să îşi efectueze rugăciunile şi să caute să IL mulţumească pe Allah. Dacă nu se vor întâmpla toate acestea, lacrimile nu vor secătui sufletele şi durerea ne va distruge psihicul.


Dacă facem cele cinci rugaciuni zilnice din toată inima noastră vom căpata cea mai mare binecuvântare: ispaşirea păcatelor noastre şi inaltarea în faţa lui Allah. Rugăciunea este şi un posibil leac împotriva stării de boală deoarece inculca credinţa în sufletele noastre. Cât despre aceia care nu vin la moschee şi nu îşi fac rugăciunea, nefericirea şi nenorocirile se vor abate asupra lor şi vor duce o viaţa amărâtă.

“ Iar aceia care nu cred că vor avea parte de nenorocire şi Allah va lăsa faptele lor în deşert.”

[Qur’an 47: 8]

______________________________________________
Extras din cartea "Nu te intrista!", Aid al-Qarni
Asociatia Surori Musulmane, 2010.