VINUL ( KHAMR )
dr. Yusuf Al-Qardawi
Vinul/alcoolul (khamr) este acea substanţă care conţine alcool şi care produce ameţirea sau beţia.
Sunt prea bine cunoscute pentru a le mai pomeni consecinţele negative pe care alcoolul le are asupra minţii şi trupului individului, asupra religiei şi asupra vieţii sale, pericolele pe care le reprezintă pentru apărarea familiei şi pentru membrii ei – soţie şi copii, ameninţările lui pentru comunităţi şi popoare, pentru existenţa lor spirituală, materială şi morală.
Pe bună dreptate a afirmat un cercetător: Omul nu a primit nicio lovitură mai mare decât cea a alcoolului. Dacă s-ar întocmi o statistică a cazurilor de nebuni incurabili din cauza alcoolului aflaţi în spatele întregii lumi, al celor care s-au sinucis sau i-au ucis pe alţii sub influenţa alcoolului, a celor care suferă de boli nervoase, gastrice sau intestinale din pricina alcoolului, a celor care au ajuns la faliment din cauza lui, a celor care şi-au vândut averile sau le-au pierdut fiind înşelaţi din pricina alcoolului, am constata că este vorba de un număr impresionant de cazuri, încăt orice sfat în privinţa lui ar fi neînsemnat.
Înainte de apariţia Islamului, arabii erau pasionaţi de băutură şi de petrecerile cu ea. Acest lucru se poate constata şi după limba lor, în care există aproape o sută de sinonime pentru cuvântul vin (khamr), după poezia lor, care a descris licoarea, cupa, soiurile de vin şi petrecerile lor.
Când a apărut, Islamul a adoptat faţă de ei o metodă educativă foarte înţeleaptă, procedând la interzicerea lui treptată. Mai întâi le-a arătat lor că răul lui este mai mare decât folosul lui, apoi i-a oprit de la împlinirea Rugăciunii fiind beţi, apoi Allah a relevat versetele cuprinzătoare, categorige din Surat Al-Ma’ida:
’’ O, voi cei care credeţi! Vinul, jocul de noroc, pietrele ridicate[1] şi săgeţile[2] [pentru prezicere] sunt numai murdării din lucrătura lui Şeitan. Deci feriţi-vă de ele ca să izbândiţi! / Doară Şeitan doreşte să semene între voi duşmănie şi ură, prin vin şi prin jocul de noroc, şi să vă abată de la pomenirea lui Allah şi de la Rugăciune. Oare nu vă veţi opri voi [de la acestea] ?’’ (Al-Ma’ida: 90-91 ).
Allah a subliniat prin aceste două versete în modul cel mai limpede şi categoric interzicerea vinului şi a jocului de noroc, alăturându-le idolilor şi săgeţile pentru divinaţie, socotindu-le pe ele nelegiuiri – cuvânt folosit în Coran numai pentru lucrurile foarte urâte - , socotindu-le pe ele a fi din lucrul lui Şeitan – ştiut fiind că lucrul lui este socotit nelegiuit şi respins - , cerând evitarea lor şi făcând din această evitare o cale către izbândă, menţionând urmările lor spirituale, cum sunt îndepărtarea de la îndatoririle religioase de a-L pomeni pe Allah şi de a împlini Rugăciunea, cerând apoi renunţarea la ele cu cea mai limpede expresie: ’’Oare nu vă veţi opri voi [de la aceasta]? .
Răspunsul drepcredincioşilor la această declaraţie a fost: Ne-am oprit, Doamne, de la ele! Ne-am oprit, Doamne, de la ele !
Drepcredincioşii au săvârşit minuni după revelarea acestor versete: omul care avea în mână cupa din care băuse numai pe jumătate, când a auzit acest verset, a îndepărtat cupa de la gură şi a deşertat-o în ţărână.
Numeroase guverne au fost convinse de efectele negative ale alcoolului asupra indivizilor, asupra famiilor şi asupra ţărilor. Unele dintre ele au încercat să-l interzică prin lege şi forţă – aşa cum s-a întâmplat în America de Nord - , dar au eşuat. Numai Islamul a reuşit în lupta împotriva lui.
Reprezentanţii bisericii au exprimat opinii diferite în privinţa atitudinii creştinismului faţă de vin. Ei s-au bizuit pe un text din Evanghelie în care se spune că puţin vin este bun pentru stomac. Chiar dacă aceste vorbe ar fi adevărate şi dacă puţin vin ar fi cu adevărat bun pentru stomac, tot ar trebuie să se renunţe la acest vin puţin care atrage după el o cantitate mai mare, căci primul pahar ispiteşte la al doilea, acesta la al treilea şi tot aşa până ce devine viciu.
Atitudinea Islamului faţă de alcool, precum şi faţă de tot ceea ce favorizează consumul lui, a fost foarte clară şi categorică.
Tot ceea ce priveşte beţia este khamr şi este oprit
Primul lucru pe care l-a declarat Profetul în acesată chestiune a afost acela că el nu a privit la materia din care se face vinul ( khamr ), ci la urmările pe care le are vinul ( khamr ), adică îmbătarea. Aşa încât tot ceea ce provoacă îmbătarea este ( khamr ), oricum i-ar spune oamenii şi oricare ar fi materia din care este făcut. Pornind de la acest principiu, înseamnă că berea şi toate celelalte băuturi alcoolice sunt interzise ( haram ).
Profetul -Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!- a fost întrebat despre băuturile care se prepară din miere, din mei sau din orz şi a dat un răspuns cuprinzător, spunând: ’’ Orice îmbată este khamr, iar khamr-ul este oprit ( haram )’’[3] .
Iar califul Omar a spus, adresându-se oamenilor: ’’ Khamr este ceea ce influenţează mintea ’’[4] .
Ceea ce îmbată când este în cantitate mare este oprit ( haram ) şi când este în cantitate mică
Islamul a fost încă o dată categoric atunci când a privit la cantitatea de vin ( khamr ) consumată, oricât de mare sau mică ar fi aceasta, arătând că este de ajuns ca piciorul omului să alunece pe această cale pentru ca el să meargă mai departe şi să se ducă în jos, fără să-i mai pese de nimic.
De aceea Trimisul lui Allah -Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!- a zis: ’’ Ceea ce îmbatăcând este în cantitate mare este oprit ( haram ) şi când este în cantitate mică ’’[5] ‚’’ Ceea ce îmbată când este grămadă[6] este oprit şi atunci când este doar un căuş de palmă’’.[7]
Comercializarea băuturilor
Profetul -Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!- nu s-a limitat la oprirea consumării băuturilor, oricât de mică sau de mare ar fi cantitatea, ci a interzis şi negoţul cu ele, chiar şi cu nemusulmanii. Musulmanului nu-i este permis să fie importator sau exportator de băuturi alcoolice, propietar al unui magazin în care se vând băuturi alcoolice sau lucrător într-un astfel de magazin sau local.
De aceea Profetul -Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!- a blestemat zece persoane care ar putea fi implicate în producerea, vânzarea şi consumarea vinului: ’’ cel care stoarce strugurii, cel care cere să fie storşi strugurii, cel care îl bea, cel care îl aduce, cel căruia îi este adus, cel care îl toarnă, cel care îl vinde, cel care profită din banii rezultaţi de vânzarea lui, cel care îl cumpără, cel care plăteşte pentru ca altcineva să cumpere pentru el’’[8] .
Când au fost relevate versetele din Surat al-Ma’ida menţionate mai sus, Profetul -Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!- a zis: ’’ Allah a oprit vinul ( khamr ), iar cel care a avut ceva din el, când a aflat acest verset, nu trebuie să mai bea din el şi nici să-l mai vândă! ’’ Iar transmiţătorul acestui hadis a mai adăugat: ’’ Oamenii au ieşit atunci cu vinul pe care-l aveau pe străzile oraşului Medina şi l-au vărsat ’’[9] .
După metoda Islamului de a împiedica folosirea de argumente şi acţiuni ce pot ajuta pentru a săvârşi ceea ce este oprit ( haram ), musulmanului i s-a interzis să vândă strugurii unei persoane care ştie că-i va stoarce pentru a prepara vin din ei vin. Într-un hadis se relatează: ’’ Acela care adună strugurii în sezonul culesului pentru a-i vinde unui evreu sau unui creştin sau oricui ştie că vrea să prepare vin[10] se aruncă de bunăvoie în Foc[11]’’[12] .
Musulmanul nu oferă în dar băuturi
Dacă vânzarea băuturilor şi folosirea banilor rezultaţi din aceasta îi sunt oprite musulmanului, este bine de ştiut că oferirea în dar unui nemusulman – evreu, creştin etc.- este socotită tot oprită ( haram ). Musulmanul nu trebuie să ofere băuturile drept cadou, nici să le primească drept dar; el este bun şi nu dăruieşte decât ceea ce este bun şi nu primeşte decât ceea ce este bun.
S-a relatat că un bărbat a vrut să-i dăruiască Profetului -Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!- un burduf de vin, dar Profetul i-a că Allah l-a oprit. Atunci omul a zis:
- Şi nu-l mai vând?
-’’ Ceea ce a fost oprit de a mai fi băut este oprit şi să fie vândut ’’, i-a răspuns Profetul.
- Nu pot nici să-l ofer în dar evreilor? A întrebat omul atunci.
-’’ Ceea ce a fost oprit este oprit şi să fie oferit în dar evreilor’’, a zis Profetul.
- Atunci ce să fac cu el? S-a tânguit omul.
- ’’Îl arunci în deşert!’’ i-a răspuns Profetul -Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască![13] .
Evitarea petrecerilor în care se consumă băuturi
În baza acestei rânduieli, li s-a poruncit musulmanilor să evite întâlnirile şi cercurile în care se consumă băuturi şi să evite să stea împreună cu cei care beau. S-a relatat că Omar – Allah să fie mulţumit de el şi să-l miluiască! – zicând: ’’ Acela care crede în Allah şi în Ziua de Apoi, să nu stea la o masă la care se bea vin!’’[14]
Musulmanului i s-a poruncit să schimbe lucrul oprit când îl vede, iar dacă nu poate face să dispară, atunci să plece şi să stea departe de locul lui şi de cel care-l acceptă.
S-a relatat că în vremea domniei sale, califul Omar, fiul lui Abd al-Aziz îi biciuia pe cei care beau vin cât şi pe cei care stăteau cu ei, chiar dacă nu beau împreună cu ei. Odată au fost aduşi la el câţiva oameni care fuseseră surprinşi bând vin şi a poruncit să fie biciuiţi. Dar cineva i-a zis: Printre ei se află şi cutare şi cutare care n-a băut. Atunci califul a poruncit: Începeţi chiar cu el! Nu aţi auzit vorbele lui Allah Preaînaltul?
’’ El doară v-a arătat [ relevat ] în Carte că dacă veţi auzi că versetele lui Allah sunt tăgăduite sau luate în derâdere[15], să nu staţi împreună cu ei decât dacă vor începe ei o altă discuţie, căci altcum, veţi fi asemenea lor ’’. ( Al-Nisa’: 140 )
Vinul/alcoolul ( khamr ) este boală, nu este leac
Prin toate prescripţiile sale foarte clare, Islamul a fost categoric în lupta împotriva vinului, pentru îndepărtarea musulmanului de el, pentru ridicarea de bariere între el şi vin. Islamul nu a lăsat deschisă nicio portiţă, oricât de îngustă, pentru apropierea de el si pentru consumarea lui.
Musulmanului nu i s-a îngăduit nici să bea din el,- oricât de puţin ar fi -, nici să-l vândă, să-l cumpere, să-l dăruiască sau să-l producă; nici să-l introducă în prăvălia sau în casa lui, nici să-l aducă la petreceri sau în alte ocazii, nici să-l ofere unui musafir nemusulman, nici să-l introducă în vreun fel de mâncare sau băutură.
Ne vom referi aici la un alt aspect, în legătură cucare s-ar putea să se întrebe unii: folosirea alcoolului ( khamr ), sub formă de medicament. Trimisul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! - a răspuns şi la aceasta, când un bărbat l-a întrebat în legătură cu vinul, zicând: Eu îl prepar pentru leacuri. Atunci Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! - i-a răspuns: ’’ El nu este un leac, ci este boală!’’[16] Şi tot Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!- a mai zis: ’’Allah a trimis boala şi leacul şi a făcut pentru fiecare boală un leac. Aşadar lecuiţi-vă, dar nu vă lecuiţi cu un lucru oprit!’’[17].
Ibn Mas’ud – Allah să fie mulţumit de el! – a zis în legătură cu băuturile alcoolice: ’’ Allah nu v-a făcut leac din ceea ce v-a oprit vouă!’’[18]
Nu este de mirare că Islamul interzice tratamentul medical cu alcool sau cu alte lucruri oprite. Oprirea unui lucru – aşa cum a spus şi imamul Ibn al-Qayyim[19] – impune evitarea lui şi regurgerea la orice mijloc pentru a sta departe de el, iar recurgerea la el sub formă de medicament şi îndemnarea la aceasta contravine prescripţiilor Legiuitorului.
Apoi a adăugat: În îngăduirea încercării de tămăduire cu ajutorul lui – îndeosebi dacă sufletele sunt înclinate spre el – se află o justificare pentru folosirea lui îndemnat de poftă sau de plăcere, îndeosebi dacă oamenii ştiu că el este folositor, îndepărtează bolile şi le aduce tămăduirea.
În acest leac interzis se află motive pentru sporirea suferinţei care se speră că va fi tratată.
Ibn al-Qayyim – Allah să-l ierte! – a atras atenţia asupra unui aspect psihologic important: Una din condiţiile lecuirii cu un medicament este acceptarea lui, considerarea lui a fi folositor şi credinţa în binecuvântarea lui de către Allah. Se ştie că dacă musulmanul consideră un anumit lucru a fi oprit, atunci el nu îl va mai accepta şi nu va mai crede în binecuvântarea lui şi astfel utilitatea lui va fi ca şi inexistentă. Cu cât omul va fi mai credincios cu atât el îl va urâ mai mult şi va avea mai puţină încredere în el, dar dacă el îl va lua ca ’’leac’’ într-o astfel de situaţie, el nu va fi medicament, ci boală![20].
Cu toate acestea, în legea islamică sacră ( şeri’ah ) necesitatea prevalează. Deci, presupunând că vinul sau un produs rezultat din amestecarea cu el ar fi administrat pentru o boală care ar reprezenta o primejdie pentru viaţa omului, el neputând fi înlocuit de un alt medicament, - cu toate că nu cred să existe foarte priceput şi care respectă religia, nu trebuie să se scape din vedere că legile islamice sacre ( şeri’ah ) se bazează pe ’’uşurare’’ şi pe înlăturarea dificultăţilor şi, în consecinţă, nu opresc de la aceasta, cu condiţia să fie în cadrul unor limite cât mai mici cu putinţă:
’’Iar dacă cineva a fost constrâns, fără plăcere şi fără poftă, Domnul tău este Iertător, Îndurător.’’ ( Al-’ An’am: 145 )
DROGURILE
’’ Khamr este ceea ce infuenţează mintea ’’ sunt vorbele luminoase pe care le-a rostit Omar bin al-Khattab de la amvonul Profetului -Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!-, pentru a delimita cu ele conceptul de ’’ khamr ’’, astfel încât să nu se ridice alte întrebări şi să se evite îndoielile celor care au bănuieli. Tot ceea ce pune stăpânire pe mine şi-i schimbă natura ei distinctă, împiedicând-o de la dreapta judecată, este ’’ khamr ’’ oprit, pe care atât Allah cât şi Trimisul Său l-au interzis până în Ziua de Apoi.
În această categorie intră şi substanţele cunoscute sub numele de droguri în care sunt incluse haşişul, cocaina, opiul şi altele, care influenţează negativ asupra judecăţii drepte a celui care le consumă, asupra lucrurilor şi întâmplărilor, astfel încât ea poate ajunge să socotească a fi departe, făcând-o să uite de realitate, să-şi închipuie ceea ce nu există în realitate, să plutească în lumea viselor şi închipuirilor, căci la aceasta aspiră cei care iau droguri, voind să uite de e, de religia lor, de lumea lor, să plutească în lumea închipuirilor.
Aceasta pe lângă moleşeala pe care o provoacă în trup, amorţirea nervilor, subminarea sănătăţii, căderea psihică, distrugerea voinţei, slăbirea sentimentului datoriei, toate acestea transformându-i pe cei care iau aceste otrăvuri în membrii alteraţi ai societăţii.
La aceasta se mai adaugă risipirea banilor şi ruinarea caselor, datorită sumelor uriaşe cheltuite pentru obţinerea substanţelor respective, poate cu preţul hranei copiilor sau cu preţul urmării unei căi necinstite pentru obţinerea banilor necesari procurării lor.
Dacă mai menţionăm şi faptul că ’’ cele rele sunt cele rele şi aducătoare de stricăciune ’’, ni se arată şi mai limpede necesitatea interzicerii acestor rele ale căror urmări nefaste din punct de vedere medical, psihic, moral, social şi economic sunt evidente.
Toţi legiştii musulmani au fost în unanimitate de acord cu intrezicerea acestor rele care s-au manifestat în vremea lor şi printre aceştia, la loc de frunte, se cuvine să fie menţionat Ibn Taymiyya care a spus: ’’ Haşişul este oprit ( haram ), indiferent dacă cel care îl ia se ameţeşte sau nu se ameţeşte. Însă adevărul este că nu-l iau decât depravaţii, datorită ameţelii şi plăcerii pe care le-o provoacă. În această privinţă, el se aseamănă cu băuturile alcoolice. Vinul provoacă agitaţie şi ceartă, în vreme ce haşişul provoacă moleşeală şi supunere, dar în el se află şi alterarea firii şi a minţii, stimularea poftei sexuale, pierderea atenţiei la onoare, acestea făcându-l mai periculos chiar decât băuturile alcoolice ’’. El a apărut printre oameni odată cu venirea tătarilor. Atât pentru luarea unei cantităţi mici cât şi luarea unei cantităţii mici cât şi pentru preluarea unei cantităţi mari din el, pedeapsa este aplicarea a optzeci sau patruzeci de lovituri de bici.
Cel care consumă haşiş este la fel ca acela care consumă băuturi alcoolice, şi chiar mai rău în unele privinţe, atât unul cât şi celălalt primesc aceeaşi pedeapsă. Ibn Tamiyya a zis:’’ Rânduiala este că pentru ceea ce este plăcut sufletul din cele oprite – cum sunt alcoolul sau preacurvia - ,dacă este săvârşit, pedeapsa este cea prescisă ( hadd )[21]. Dar pentru cele neplăcute din cele oprite – cum este consumarea mortăciunii - , dacă este săvârşită, pedeapsa o apreciază judecătorul[22] . Consumatorii de haşiş îl poftesc şi nu acceptă să renunţe la consumarea lui, şi astfel textele din Coran şi din Tradiţia Profetului ( Sunna ) care tratează subiectul vinului ( Khamr ) se aplică în egală măsură şi la haşiş şi la altele asemenea lui.
Mâncarea şi băutura a ceea ce este dăunător sunt oprite ( haram )
Există o normă generală în Legea islamică divină ( şari’a ) în conformitate cu care musulmanului nu-i este îngăduit să consume nicio mâncare sau băutură care i-ar putea provoca moartea lent sau instantaneu – cum ar fi otrava sau ceva asemănător – sau care i-ar putea provoca vătămări, nici să mănâce sau să bea o anumită mâncare sau băutură care ştie că poate să-l îmbolnăvească, nici musulmanul nu este stăpânul lui însuşi, ci este proprietatea religiei şi comunităţii sale, iar viaţa sa, sănătatea sa şi averea sa sunt cu toate binefacerile lui Allah, de care nu-i este îngăduit să dispună după bunul său plac. Allah Preaînaltul a grăit:
’’ Şi nu vă ucideţi voi înşivă! Allah este Îndurător cu voi! ’’ ( An-Nisa’: 29 )
Şi tot El a grăit:
’’ Şi nu vă aruncaţi cu propriile voastre mâini [ pradă ] pieirii! ’’ ( Al-Baqara : 195 )
Iar Trimisul lui Allah -Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!- a zis:
’’ Nici rău, nici vătămare nu sunt îngăduite! ’’[23] .
În conformitate cu acest principiu, conchidem şi noi: Consumarea tutunului, de vreme ce s-a dovedit că este dăunător celui care-l fumează, este haram, îndeosebi atunci când acest lucru este stabilit de un medic specialist în legătură cu o anumită persoană. Şi chiar dacă nu s-ar confirma daunele sale pentru sănătate, el înseamnă irosire de bani pentru ceea ce nu este folositor nici în Viaţa de Apoi, nici în viaţa lumească. Iar Profetul -Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!- a oprit de la irosirea banilor[24]. Iar această interdicţie este cu atât mai valabilă dacă este vorba de cineva care are cineva care are nevoie de bani pentru întreţinera sa şi a familiei sale.[25]
[1] Idolii (N.T.)
[2] Săgeţile folosite în divinaţie (N.T.)
[3] Relatat de Muslim (N.A.)
[4] General acceptat (N.A.)
[5]Relatat de Ahmad, Abu Dawud şi At-Tirmizi (N.A.)
[6] În textul arab apare cuvântul firq, veche unitate arabă de greutate egală cu şaisprezece ratli, un ratli variind ca greutate, de la o şară arabă la alta, între 0,5 – 3,2 kg (N.T.)
[7] Relatat de Ahmad, Abu Dawud şi At-Tirmizi (N.A.)
[8] Relatat de At-Tirmizi şi Ibn Maja, fiind preluat de la transmiţători demni de încredere. (N.A)
[9] Relatat de Muslim (N.A.)
[10] Adică unui musulman (N.A.)
[11] Focul Gheenei (N.T.)
[12] Relatat de At-Tabarani în Al – Awsat, iar Al-Hafiz l-a socotit a fi bun în Bulugh al-marami (N.A.)
[13] Relatat de Al-Hamidi în Musnad-ul său (N.A.)
[14] Relatat de Ahmad, iar sensul respective se găseşte şi la At-Tirmizi (N.A.)
[15] Lucru pe care îl făceau idolatrii de la Mekka şi evreii de la
[16] Relatat de Muslim, Ahmad, Abu Dawud şi At-Tirmizi (N.A.)
[17] Relatat de Abu Dawud (N.A.)
[18] Relatat de Al Bukhari şi comentat (N.A.)
[19] Vezi Zad al-ma’ad, vol.III, p.115-116 (N.A.)
[20] Op. Cit. (prelucrare) (N.A.)
[21] Este o pedeapsă bine determinată prin revelaţie pentru câteva fapte cunoscute şi determinate şi care nu poate fi shimbată sau anulată (N.T.)
[22] Este o pedeapsă pe care o apreciază judecătorul, numită (Ta’zir) “blamare”, care variază, după gravitatea faptului săvârşit, între o simplă blamare verbală şi moarte
[23] Relatat de Ahmad şi Ibn Maja (N.A.)
[24] Relatat de Al-Bukhari (N.A)
[25] În lucrarea noastră Huda al-Islam există o fatwa lungă în legătură cu fumatul pe care o recomandăm spre a fi consultată de către aceia care voiesc să cunoască această chestiune mai detaliat (N.A.)
____________________________________________________
Permis și interzis in Islam, Autor: Sheikh Yusuf Al-Qaradawi , traducere si publicare: Liga Islamică și Culturală în România
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu