ISLAMUL GARANTEAZĂ SĂ ADUCĂ NAŢIUNII VIITOARE
Nu există nici un regim în această lume care poate să aducă naţiunii viitoare, în aceeaşi măsură în care Islamul o poate face, tot ce aceasta necesită în materie de norme, principii, obiective şi hotărâri. În Sfântul Coran sunt scrise numeroase pasaje care descriu acestă caracteristică particulară, prezentând exemple atât generale cât şi detaliate, aceasta oferind un remediu clar şi précis. Nici o naţiune nu aderă la toate acestea fără reuşită în aspiraţiile sale.
ISLAMUL ŞI SPERANŢA
O naţiune viitoare are nevoie de o amplă si ambiţioasă viziune. Coranul a dezvoltat în comunitatea (naţiunea) sa acest sentiment într-o manieră care face ca chiar și o naţiune moartă să revină la viaţă, plină de ambiţie, speranţă şi fermitate. Sunt suficiente numai denumirile sale, acestea deznădăjduind drumul spre necredinţă şi lipsa de speranţă ca o manifestare de eroare. Dacă cea mai slabă naţiune ar auzi cuvintele Atotputernicului:
“ Insă Noi am dorit să Ne arătăm îndurarea faţă de aceia care au fost socotiţi slabi pe pamânt şi să îi facem pe ei modele de urmat şi să-I facem pe ei mostenitori. “
(Surat Al – Qasas: versete 5-6)
Şi în cuvintele Atotputernicului:
“ Nu fiţi slabi şi nici întristaţi, căci voi veţi fi cei biruitori, dacă sunteţi credincioşi! Dacă aţi primit o rană, şi ceilalţi oameni au primit răni asemenea ei. Astfel schimbăm Noi aceste zile între oameni …”
(Surat Al – Imran: versete 139-140)
Şi în cuvintele Atotputernicului:
“ El este Cel care i-a scos pe cei care nu au crezut dintre oamenii Cărţii, din căminele lor în prima pribegie. Nu aţi crezut că vor ieşi, dar ei şi-au închipuit că cetăţile lor îi vor apăra de Allah. Însă Allah a venit la ei de acolo de unde ei nu se aşteptau şi a aruncat spaimă în inimile lor. Şi ei au dărâmat casele lor cu propriile mâini si cu mâinile drept-credincioşilor. Trageţi învăţăminte, voi cei care aveţi ochi! “
(Surat Al – Haşr: verset 2)
Şi în cuvintele Atotputernicului:
“ Sau aţi socotit că veţi intra în Rai înainte de a se fi abătut asupra voastră încă asemenea celor (care s-au abătut) asupra celora care au fost înainte de voi? I-au lovit nenorociri şi iar nenorociri şi au fost zgâlţâiţi până într-atât încât au zis Trimisul şi cei care au crezut împreună cu el: “ Când vine ajutorul lui Allah? (Răbdare) Ajutorul lui Allah este (cu siguranţă ) aproape! “
( Surat Al – Baqara: verset 214)
Dacă cea mai slabă dintre naţiuni ar auzi aceste veşti bune şi ar citi aceste povestiri realiste şi cu aplicabilitate, fără nici o îndoială ar apărea ca cea mai puternică naţiune în credinţă şi spirit. Ei ar vedea în această speranţă, o forţă care să îi determine să “ plonjeze “ sau să se cufunde în problemele şi dificultăţile pe care le întâmpină indiferent cât de severe acestea pot fi, să ţină piept acestora, confruntându-le indiferent cât de imense sunt, până în momentul în care vor atinge perfecţiunea la care ei au aspirat.
ISLAMUL ŞI MĂREŢIA SA
Naţiunile viitoare au nevoia de a găsi mândrie şi onoare în naţionalismul lor, asa cum o naţiune straşnică procedează cu istoria şi meritele sale, imaginea lor punându-şi amprenta adânc în gândirea şi inimile fiilor lor, în cele din urmă oferindu-şi sângele şi viaţa în numele onoarei si a acestei nobile glorii. Astfel, ei vor izbuti pentru binele patriei, pentru mândria şi prosperitatea acesteia. Nu vom vedea şi nici nu vom găsi în niciun alt regim, un ideal mai mare, mai virtuos şi mai milostiv aşa cum vedem în adevăratul Islam.
Pentru naţiunea care cunoaşte că onoarea şi nobleţea sunt caracteristici ce au fost consacrate de Allah în previziunea Sa şi astfel consemnate în Cartea Sa cu porunci, El, Cel Preaslavit şi Atotputernic, spune:
“ Sunteţi cea mai bună comunitate care s-a ivit pentru oameni. “
(Surat Al- Imran: verset 110)
şi în cuvinetele Atotputernicului:
“Astfel Noi am făcut din voi o comunitate cumpătată pentru ca să fiţi martori în legătură cu oamenii şi pentru ca Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) să fie martor în legătură cu voi. “
(Surat Al-Baqara: verset 143)
“ A lui Allah este puterea şi a Trimisului Său şi a dreptcredincioşilor.”
(Surat Al – Munafiqun: verset 8)
se află cea mai vrednică dintre naţiuni care sacrifică omenirea şi tot ce conţine aceasta, Dumnezeu dându-i onoarea. Naţiunile moderne au muncit din greu pentru a promova această imagine fermă în mintea celor tineri, bărbaţi şi băieţi deopotrivă. Astfel, am auzit: “ Germania mai presus de toate! “ şi “ Italia mai presus de toate! “ şi “ Trăiască Marea Britanie! “ Dar diferenţa dintre sentimentele pe care ideologia islamică le transmite şi sentimentele transmise de aceste sloganuri şi ideologii este aceea că, un musulman întotdeauna caută să se apropie şi să fie în legătură cu Allah, în timp ce o persoană care nu este musulmană nu depăşeşte semnificaţia literală a acestor cuvinte. Mai mult de atât, în crearea de astfel de sentimente, Islamul a definit scopul său, a făcut din acesta o datorie strictă a fiecarui musulman pentru a-l putea menţine, clarificând că nu este doar o chestiune de şovinism extrem sau mândrie falsă ci doar pentru a conduce lumea la un bine comun. Referitor la aceasta, Allah subhanu wa ta’ala a spus:
“ Voi porunciţi ceea ce este drept şi opriţi ceea ce este nedrept şi credeţi în Allah.”
(Surat Al-Imran: verset 110)
Cu alte cuvinte, prin aceste valori ridicate se urmăreşte, lupta împotriva răului şi respect pentru ideal în timpul îndeplinirii oricărui act. Cu ajutorul acestor sentimente, primii musulmani, au atins cel mai înalt nivel de dreptate şi milostenie de care a dat dovadă vreo altă comunitate. Pe de altă parte, concepţia de dominaţie şi stăpânire, pe care o au naţiunile occidentale, nu ar putea defini obiectivul lor fără a fi un habotnic înşelător şi prin urmare, rezultatul a fost un război sângeros împotriva naţiunilor slabe. În acest sens, ideologia islamică a adoptat cel mai bun curs şi a căutat să insufle acest lucru oamenilor săi, ţinându-i departe pe aceştia de orice trăsătură caracterizată prin răutate şi opresiune. Islamul a extins frontierele patriei islamice şi a poruncit trudirea pentru bunăstarea sa şi sacrificarea de sine de dragul libertăţii şi măreţiei. Conform gândirii islamice, prin patrie se întelege:
- ţara însăşi.
- celălalte ţări islamice, pentru toţi acestea sunt privite ca un popor de origine şi un domiciliu pentru orice musulman.
- Aceasta se extinde de la primul imperiu Islamic pe care strămoşii pioşi l-au construit cu sângele lor scump şi preţios şi peste care au ridicat steagul lui Allah. Amprenta pe care au lăsat-o aceştia încă trăieşte si strigă despre trecutul lor glorios şi măreţ. Musulmanii vor fi întrebaţi în faţa lui Allah subhanehu wa ta’ala de ce nu au făcut nimic pentru a restitui pământurile sale.
- Astfel patria unui musulman se extinde pentru a cuprinde lumea întreagă. Nu aţi auzit cuvintele lui Allah subhanehu wa ta’ala?
“ Luptaţi-vă cu ei până ce nu va mai fi necredinţă şi credinţa va fi numai în Allah! “
(Surat Al Baqara: verset 193)
Aşadar Islamul a conciliat sentimentele naţionalismului local cu cele ale naţionalismului comun, în tot ceea ce este bun pentru omenire:
“ O, voi oameni! Noi v-am creat pe voi dintr-un bărbat şi o muiere şi v-am făcut pe voi popoare şi triburi, pentru ca să vă cunoaşteţi. “
(Surat Al Hujurat: verset 13)
ISLAMUL ŞI SĂNĂTATEA PUBLICĂ
Naţiunile care sunt în prezent şi cele care vor urma, trebuie să exceleze în ceea ce priveşte forţa militară, iar susţinerea unei astfel de forţe necesită sănătate fizică şi rezistenţă. Islamul punctează acest aspect în povestea unei naţiuni care a fost gata de luptă de dragul libertăţii sale, a independenţei şi a formării. De dragul lui Allah, pentru această luptă ei au ales un conducător, care din punct de vedere moral şi ideologic să fie sănătos, straşnic, puterea sa fizică în special, să poată să îi permită să poarte povara acestei lupte. Aceasta este ceea ce Sfântul Coran relatează cu privire la copiii lui Israel şi confirmarea liderului lor, Saul (Taalut).
“ Allah l-a ales pe el peste voi şi la înzestrat cu prisos de învăţătură şi putere trupească! “
(Surat-al-Baqarah (2),verset 247)
Trimisul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a vorbit foarte mult despre acestă idée în mai multe întamplări sau evenimente şi îi îndemna pe credincioşi să îşi păstreze puterea lor fizică (corporală), la fel cum le-a cerut acest lucru şi în ceea ce priveşte puterea lor spirtituală. Referitor la aceasta există un hadis sahih care menţionează:
“ Credinciosul puternic este mai bun decât credinciosul slab.”
Şi de asemenea:
“ Într-adevăr corpul tău are un drept asupra ta! “
Trimisul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a explicat principiile sănătăţii publice comunităţii sale, în special în ceea ce priveşte medicina preventivă, aceasta din urmă fiind mai deosibită dintre cele două aspecte ale medicinei.
El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
“ Suntem un popor care nu mănâncă decât dacă ne este foame, iar atunci când mâncăm, nu mâncăm pe săturate.”
Iar atunci când Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obişnuia să caute apă potabilă, El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) căuta apa dulce. Şi El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a interzis a se urina sau defeca în apele stătătoare, a declarat carantina împotriva ciumei din ţările afectate, astfel, locuitorii nu puteau să părăsească o astfel de ţară şi nici alţii nu puteau să intre. În cele din urmă, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a acordat o atenţie mărită sportului fizic, şi anume: tragerea cu arcul, înotul, echitaţia şi alergatul, îndemnând comunitatea sa să participe şi să-şi arate interesul pentru ele. Există chiar şi o întâmplare în acest sens, în care se relatează:
“Cel care ştia să tragă cu arcul apoi a uitat, el nu face parte din comunitatea mea.”
Iar El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a interzis cu stricteţe celibatul, viaţa monahală, pedepsirea şi slăbirea organismului, în scopul de a se apropia de Allah subhanu wa ta’ala. Referitor la toate aceste chestiuni, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi-a îndemnat comunitatea a fi moderată. Toate acestea demonstrează profunda îngrijorare a Islamului pentru sănătatea comunităţii sale, pentru eforturile intense care s-au făcut în a o proteja şi acceptarea Islamului a oricărui lucru care care este bun pentru bunăstarea si fericirea sa generală.
ISLAMUL ŞI ŞTIINŢA
Aşa cum naţiunile au nevoie de putere ele au nevoie şi de ştiinţă, cu ajutorul căreia să sprijine această putere şi să o direcţioneze în cel mai bun mod posibil, asigurându-le tot ceea ce este necesar în materie de invenţii şi descoperiri. Islamul nu respinge ştiinţa; într-adevăr o face ca pe o obligaţie ca şi achiziţionarea puterii şi îi oferă tot sprijinul de care are nevoie. Este suficient a spune ca primul verset din Cartea lui Allah care a fost revelat, este:
“ Citeşte! În numele Domnului tău care a creat, Care l-a creat pe om din sânge închegat! Citeşte! Domnul tău este cel mai Nobil, Este Cel care l-a învăţat cu calemul, L-a învăţat pe om ceea ce el nu a ştiut! “
(Surat-al-‘Alaq (96), versetele 1-5)
Trimisul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a stipulat ca o parte a răscumpărării pentru politeiştii capturaţi la bătălia de la Bedr să fie: fiecare persoană capturată trebuia să înveţe 10 copii musulmani să scrie şi să citească. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a făcut toate acestea în încercarea sa de a se strădui cât mai mult cu putinţă să şteargă orice urmă de analfabetism din comunitatea sa. Allah nu a acordat statut de egalitate între învăţaţi şi ignoranţi. El, subhanehu wa ta’ala, spune:
“ Oare sunt egali cei care ştiu cu aceia care nu ştiu? Însă numai aceia care au minte, trag învăţăminte.”
(Surat-az-Zumar (39), versetul 9)
Islamul a acordat o mare valoare cernelii marilor savanti, ba chiar egală cu cea a sângelui unui martir. Coranul corelează ştiinţa şi puterea împreună în două nobile versete:
“ Dreptcredincioşii nu trebuie să purceadă cu toţii, ci să purceadă din fiecare grup o parte din ei, pentru ca să înveţe bine religia şi să-i prevină (pe cei din) neamul lor, când se întorc. Poate că ei vor şti să se ferească! O, voi cei care credeţi! Luptaţi împotriva necredincioşilor de lângă voi! Ei să găsească în voi asprime! Şi să ştiţi că Allah este alături de cei care au frică! “
(Surat-at-Tawbah (9), versete 122-123)
Coranul nu face distincţie între științele religioase și celelalte științe şi le susţine pe amândouă. Se rezumă la ştiinţele naturale doar într-un singur verset, încurajând omul să le studieze. A înţelege şi a fi familiarizaţi cu Universul este o modalitate de a-L onora pe Allah subhanehu wa ta’ala şi o cale spre cunoaşterea Lui. Aceasta este ceea ce spune Atotputernicul:
“Oare nu vezi că Allah a făcut să coboare din cer apă?!
(Surat-Fatir (35), verset 27)
Aici Allah se referă la astronomie şi Univers, precum şi la conexiunea dintre cer şi pământ. Apoi Allah spune:
“ Noi am făcut apoi să iasă la iveală roduri cu felurite culori.”
(Surat-Fatir (35), verset 27)
Aici Allah se referă la ştiinţa uimitoare a botanicii.
“ În munţi sunt dâre albe şi roşii, cu felurite culori, şi stânci foarte negre. “
(Surat-Fatir (35), verset 27)
Aici se face o trimitere către ştiinţa geologiei şi diferitele straturi ce alcătuiesc pământul.
“ Tot astfel sunt şi printre oameni şi vieţuitoare şi vite cu felurite culori. “
(Surat-Fatir (35), verset 28)
Aici se face referire la ştiinţa biologiei şi sistemul de clasificare. Credeţi că aceste versete au omis vreuna din ştiinţele naturale? La toate acestea Atotputernicul adaugă:
“ Singurii ce se tem de Allah sunt învăţaţii dintre robii Săi.”
(Surat-Fatir (35), verset 28)
Nu observaţi că, cu o astfel de construcţie minunată de versete, Allah porunceşte şi încurajează omenirea să studieze universul, aşezându-i pe cei care au o cunoaştere adâncă în misterele universului pe aceaşi treaptă cu cei care-L respectă şi Îl cunosc.
ISLAMUL ŞI PRINCIPIILE MORALE
Naţiunile viitoare, mai presus de orice, au nevoie să impună demnitatea şi să stabilească un cod de înaltă ţinută etică, împreună cu un spirit mărinimos care să fie însufleţit de aspiraţii măreţe. Pentru aceasta vor trebuie să îndeplinească cerinţele unei noi epoci, care nu pot fi îndeplinite decât dacă stăpâneşte sincere şi puternice principii morale, întemeiate pe o credinţă profundă, cu o fermitate de neclintit, un mare sacrificiu de sine şi o considerabilă toleranţă. Islamul este singurul care poate crea un astfel de suflet perfect, deoarece a făcut ca purificarea/curăţarea sufletului să fie fundament al izbândei. Cel Atotputernic spune:
“ Izbândeşte cel care-l curăţeşte şi pierdut este cel care-l strică!”
(Surat-ash-Shams (91), versetele 9-10)
Allah Preaînaltul a clădit refacerea societăţii revenind mai întâi asupra refacerii personalităţii şi a principiilor morale, spunând:
“ Allah nu schimbă starea unor oameni până ce ei nu schimbă ceea ce se află în sufletele lor.”
(Surat-ar-Ra’d (13), verset 11)
Veţi găsi versete care se adâncesc în aspectele individuale ale comportamentului nobil al fiecăruia, şi veţi vedea că ele reprezintă o forţă ce nu poate fi atacată, cerându-i fiecărui individ să îşi purifice şi să îşi consolideze sufletul, aşa cum Cel Atotputernic spune:
“Între dreptcredincioşi sunt oameni care au fost sinceri în legământul pe care l-au făcut faţă de Allah, unii dintre ei au pierit, iar alţii dintre ei aşteaptă fără să schimbe nimic (din legământul lor) , pentru ca Allah să îi răsplătească pe cei sinceri pentru sinceritatea lor şi să-i chinuiască pe cei făţarnici...”
(Surat-al-Ahzaab (33), versetele 23-24)
În ceea ce priveşte generozitatea, sacrificiul de sine, răbdarea, toleranţa şi depăşirea greutăţilor, Allah Preaînaltul spune:
“Aceasta pentru că pe ei nu-i încearcă nici sete, nici trudă, nici foame pe calea lui Allah şi ei nu calcă într-un loc care să-i mânie pe necredincioşi şi nu pricinuiesc nici un rău vreunui duşman, fără ca aceasta să li se scrie lor o faptă bună. Într-adevăr, Allah nu pierde răsplata făcătorilor de bine. Şi să nu suporte ei nici o cheltuială – nici mică, nici mare – şi să nu străbată nici o vale fără ca aceasta să li se scrie lor, pentru ca Allah să-i răsplătească pentru cele mai bune fapte pe care le împlineau! “
(Surat-at-Tawbah (9), versetele 120-121)
Nu există nici un factor care să determine aşa cum o face Islamul, care poate trezi conştiinţa, care poate stârni sentimente şi în acelaşi timp să vegheze asupra personalităţii. Acesta este singurul care poate reglementa secretele cele mai profunde şi cele mai ascunse.
ISLAMUL ŞI ŞTIINŢA ECONOMIEI
Naţiunea care se află în creştere are nevoie, de asemenea de a reglementa afacerile sale economice. Aceasta a fost cea mai importantă întrebare a acestei ultime epoci. Islamul nu neglijează acest aspect, ci mai degrabă a prevăzut toate orientările posibile. Îl poţi auzi pe Allah Preaînaltul vorbind despre protejarea şi ocrotirea bunurilor, explicând valoarea acestora şi necesitatea de a le acorda importanţă:
“ Şi nu încredinţaţi celor nepricepuţi averile vaostre, pe care Allah le-a făcut pentru voi mijloc de trai. “
(Surat-an-Nisaa’ (4), verset 5)
Iar El, Preaînaltul spune cu privire la echilibrarea cheltuielilor şi a veniturilor:
“ Şi nu ţine mâna înlănţuită în jurul gâtului tău, dar nici nu o întinde de tot.”
(Surat-al-Israa’ (17), verset 29)
Iar Trimisul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) spune:
“Cel care economiseşte nu va fi în dificultate.”
Ceea ce este valabil pentru o persoană, este la fel de valabil şi pentru o naţiune, aşa cum a spus Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!):
“ Cât de excelentă este averea cinstită pentru un om cinstit! “
Orice sistem economic bun este bine venit în Islam, acesta îndemnându-şi naţiunea să-l promoveze şi să nu pună nici un obstacol în calea sa. Jurisprudenţa islamică este completă, plină de tot felul de norme cu privire la operaţiunile financiare, explicându-le în detalii amănunţite, acest lucru fiind foarte clar că nu ar omite o aprofundare ulterioară.
În cele din urmă, în cazul în care naţiunea posedă toate aceste întăriri: speranţă, ştiinţă, putere, sănătate şi o economie solidă, aceasta va fi, fără nici o îndoială, cea mai puternică dintre toate neamurile, iar viitorul îi va aparţine. Mai ales, dacă la toate acestea se mai adaugă faptul că, acest neam a fost purificat de egoism, agresivitate, egotism şi aroganţă şi a ajuns la dorinţa de bunăstare a întregii lumi. Într-adevăr, Islamul a garantat acest lucru, astfel încât nu există nici o scuză pentru o naţiune care vrea să crească şi refuză acest lucru, deviind de la calea sa.
