RUGACIUNILE DE SARBATOARE ('ID)
Rugaciunile celor doua sarbatori au fost instituite in primul an dupa emigrare. Ele sunt sunnah mu'kkadah, Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) facandu-le intotdeauna, cerand barbatilor si femeilor sa faca acelasi lucru.
Ingrijirea (curatenia) pentru cele doua sarbatori : Este preferabil sa se faca ghusl, sa se parfumeze si sa se poarte cele mai bune haine de cele doua sarbatori.
Ja'far ibn-Muhammed a relatat de la tatal sau, sub autoritatea bunicului, care a relatat ca Profetul obisnuia sa poarte o manta yemenita, de fiecare data cand sosea ziua de sarbatoare (relatat de ash-Shaf'i si al-Baghawi)
Al-Hassan as-Sibt a spus : "Mesagerul lui Allah ne-a poruncit ca, de cele doua sarbatori, sa purtam cele mai bune haine pe care le avem, sa folosim cel mai bun parfum si sa sacrificam cel mai bun animal." (relatat de al-Hakim, in lantul sau gasindu-se si Ishaq ibn Barzakh, declarat slab de catre al-'Azdi, in timp ce Ibn Hibban sustine ca este demn de incredere)
Ibn al-Qayyim a scris : "Profetul obisnuia sa poarte cele mai minunate haine, avand una speciala pe care o prefera de sarbatori si jumu'ah."
Mancarea de cele doua sarbatori : De 'id-ul fitr (sfarsitul Ramadanului) este bine sa se manance inainte de a merge la rugaciunea specifica, insa nu acelasi lucru se poate spune si despre 'id-ul adha (comemorand sacrificiul profetului Avraam). Astfel, daca de 'id-ul fitr este sunnah sa se manance un numar impar de curmale inainte de rugaciune, de 'id-ul adha acest lucru trebuie amanat pana la revenirea de la rugaciune cand se poate manca din ceea ce a fost sacrificat (daca a fost sacrificat un animal).
Anas a relatat : "Profetul nu mergea la sarbatoarea intreruperii postului pana cand nu consuma un numar impar de curmale." (relatat de Ahmad si al-Bukhari)
Buraidah a spus : "Profetul nu obisnuia sa participe la sarbatoarea de intrerupere a postului pana cand nu manca, iar in ziua sacrificiului ('id-ul adha) nu servea nimic pana cand nu se intorcea [de la rugaciune]." (relatat de at-Tirmidhi si Ibn Majah, precum si de catre Ahmad care a adaugat : "Si obisnuia sa manance din ceea ce a sacrificat.")
In al-Muwatta' s-a retinut de la Sa'id ibn al-Musayyab ca oamenilor li s-a spus sa manance inainte ca iasa afara in ziua care marcheaza finalul postului.
Ibn-Qudamah a spus : "Nu cunosc sa existe vreo divergenta de opinie legata de grabirea mancarii [de dimineata devreme] in ziua care marcheaza terminarea postului."
Mersul la locul de rugaciune (musalla) : Rugaciunea de sarbatoare poate sa fie facuta in moschee, insa este preferabil ca ea sa se desfasoare intrun loc situat in afara orasului, atat timp cat nu exista niciun motiv sau scuza sa se procedeze altfel (ex. : vremea urata etc.), deoarece Profetul se ruga de cele doua sarbatori la periferia Medinei, el niciodata nerugandu-se in moscheea sa, cu exceptia cazului in care ploua.
Abu Hurairah a relatat ca ploua in ziua de sarbatoare, ceea ce l-a determinat pe Profet sa-i conduca in rugaciunea specifica in moschee. (relatat de Abu Dawud, Ibn Majah si al-Hakim, lantul sau continand un relatator necunoscut; Al-Hafiz a spus in at-Talkhis : "Lantul sau [de relatatori] este slab", iar adh-Dhahabi a subliniat : "Acest hadis este respins").
Femeile si copii mergand afara pentru rugaciunea de sarbatoare : Shari'ah cere femeilor si copiilor sa mearga la rugaciunea de sarbatoare. In categoria femeilor se includ atat cele casatorite, cat si cele necasatorite, tinere sau varstnice, precum si cele aflate in perioada de menstruatie.
Umm 'Atiyah a spus : "Ni s-a spus sa mergem de cele doua sarbatori impreuna cu femeile necasatorite si cele aflate in perioada de menstruatie pentru a asista la un lucru bun [n.t., placut lui Allah] si pentru a face dua' pentru musulmani. Femeile care se aflau in perioada de menstruatie stateau separate de celelalte." (relatat de al-Bukhari si Muslim)
Ibn 'Abbas a spus ca Profetul obisnuia sa-si ia la cele doua sarbatori sotiile si fiicele sale. (relatat de Ibn Majah si al-Baihaqi)
Si el relateaza mai departe : "Am iesit afara impreuna cu Profetul in ziua de terminare a postului si in cea a sacrificiului, iar el s-a rugat si a tinut o predica (khutbah), dupa care a mers la femei si le-a reamintit de Allah Preainaltul, indemnandu-le sa ofere milostenie." (relatat de al-Bukhari)
Alegand drumuri diferite pentru a merge si a se intoarce la (de la) musalla : Majoritatea savantilor sunt de parere ca este preferabil pentru cineva sa mearga la rugaciune pe o cale si sa se intoarca acasa pe o alta, indiferent ca este vorba de un imam sau de un membru din adunare. Jabir a relatat : "In ziua de sarbatoare Profetul obisnuia sa aleaga carari diferite." (relatat de al-Bukhari)
Abu Hurairah a spus : "Dupa ce Profetul mergea la rugaciunea de sarbatoare, revenea pe un drum diferit." (relatat de Ahmad, Muslim si at-Tirmidhi)
Este, insa, permisa revenirea pe acelasi drum. Bakr ibn Mubashir a spus : "In zilele de sarbatoare obisnuiam sa merg cu, companionii Profetului catre musalla, trecand printr-o anumita vale din Medina, ajungeam la locul de rugaciune, ne rugam impreuna cu Mesagerul lui Allah, iar la final reveneam la casele noastre prin aceeasi vale. (relatat de Abu Dawud, al-Hakim si al-Bukhari in al sau Tarikh; Ibn as-Sakin a spus ca lantul sau [de relatatori] este acceptabil)
Timpul rugaciunilor de 'id : Incepe de cand Soarele s-a ridicat trei metri deasupra liniei orizontului si se termina cand ajunge la punctul sau cel mai inalt.
Ahmad ibn Hassan al-Bana' a inregistrat ca Jundub a spus : "Profetul s-a rugat [n.t., ca limita de timp, in ziua de sarbatoare] de 'id-ul fitr pana cand Soarele s-a ridicat [aproximativ] sase metri [n.t., doua rumah, fiecare avand aproximativ trei metri] deasupra orizontului, si trei metri in ziua sacrificiului."
Ash-Shaukani a spus : "Aceasta relatare este cea mai buna in materie de rugaciune de sarbatoare, aratand ca este preferabil sa se grabeasca rugaciunea de 'id adha si sa se intarzie cea de 'id fitr."
Ibn Qudamah a notat : "Este sunnah sa se faca rugaciunea de 'id adha mai devreme pentru a oferi oamenilor posibilitatea sa sacrifice, iar salat-ul fitr sa se intarzie pentru a permite plata zakat al-Fitr. Nu cunosc sa existe vreo diferenta de opinie pe acest subiect."
Adhan-ul si iqamah pentru rugaciunea de 'id : Ibn al-Qayyim a scris : "Cand Mesagerul lui Allah a mers la musalla (locul rugaciunii), a facut rugaciunea fara niciun adhan sau iqamah si fara sa rosteasca 'as-salatu jami'ah' (rugaciunea cu grupul)."
Ibn 'Abbas si Jabir au relatat ca nu exista niciun adhan in ziua de terminare a postului sau in ziua de sacrificiu. (relatat de al-Bukhari si Muslim). Muslim a inregistrat ca 'Ata a spus : "Jabir mi-a adus la cunostinta ca nu s-a facut niciun adhan pentru sarbatoarea de terminare a postului, nici cand imamul a sosit si nici dupa aceasta. Si nicio iqamah sau alt fel de chemare."
Sa'd ibn abi-Waqqas a relatat : "Profetul a facut rugaciunea de sarbatoare fara adhan sau iqamah. Obisnuia sa tina doua predici (khutba) stand in picioare si separandu-le printr-o asezare [n.t., asezandu-se intre cele doua]." (relatat de al-Bazzar).
Tekbir-ul din timpul rugaciunii de 'id :
Rugaciunea de sarbatoare consta din doua unitati (rak'at), pe parcursul carora este sunnah sa se spuna tekbir-ul de sapte ori, dupa cel de deschidere si inainte de recitarea din Coran, in prima rak'ah. In cea de-a doua rak'ah, se face tekbir de cinci ori, dupa cel care se obisnuieste la ridicarea din prosternare. La fiecare pronuntare a tekbir-ului se ridica mainile. Acestea au la baza o relatare transmisa de la 'Umar si fiul sau, Abdullah.
'Amr ibn Shu'aib a relatat de la tatal sau, sub autoritatea bunicului sau, ca Profetul facea 12 takbir-uri in rugaciunea de sarbatoare, dintre care sapte in prima rak'ah si cinci in cea de-a doua. Nici inainte si nici dupa 'id el nu s-a mai rugat altceva. (relatat de Ahmad si Ibn Majah; Ahmad a sustinut : "Eu urmez aceasta.")
Abu Dawud si ad-Daraqutni au relatat ca Profetul a spus : "In timpul [rugaciunii] intreruperii postului se recita tekbir-uri in prima rak'ah si cinci in cea de-a doua, recitarea din Coran venind dupa ele, in ambele rak'at." Aceasta este cea mai puternica opinie si apartine majoritatii invatatilor dintre companioni, urmasii lor si savantilor. Ibn Abdul-Barr, comentand cu privire la numarul de tekbir-uri, a notat : "Ne-a revenit din mai multe lanturi bune de relatatori ca Profetul facea sapte tekbir-uri in prima rak'ah si cinci in cea de-a doua. Acestea au fost relatate de 'Abdullah ibn 'Amr, Ibn 'Umar, Jabir, 'Aishah, Abu Waqid si 'Amer ibn 'Auf al-Mazni. Nimic din cele pe care le-a spus, indiferent ca a facut-o printr-un lant de relatatori puternic sau slab, nu difera fata de cele prezente." [1]
Referitor la pauzele dintre tekbir-uri, s-a spus ca Profetul pastra tacerea pentru o scurta perioada de timp, nerelatandu-se ceva referitor la ceea ce spunea cu exactitate. Cu toate acestea, at-Tabarani si al-Baihaqi au relatat, cu un lant puternic, ca Ibn Mas'ud obisnuia sa-L preaslaveasca pe Allah Preainaltul si sa se roage pentru Profet, in aceste [mici] pauze. Acelasi lucru a fost spus si de Hudhaifah si Abu Musa. Recitarea tekbir-urilor este sunnah, ceea ce inseamna ca rugaciunea nu este anulata daca cineva le neglijeaza cu sau fara intentie.
Ibn Qudamah a spus : "Nu cunosc sa existe vreo diferenta de opinie in aceasta privinta." Ash-Shaukani a mentionat ca opinia cea mai puternica este aceea ca, daca o persoana a uitat sa recite tekbir-urile, nu este obligata sa efectueze prosternarea de uitare. [2]
--------
[1] Scoala Hanefi sustine ca in prima rak'ah trebuie facute trei tekbir-uri, dupa cel de inceput si inainte de recitare.
[2] Ahmad si Ash-Shaf'i au sustinut ca in aceste intervale de pauza este preferabila preamarirea lui Allah Preainaltul si rostirea de expresii precum : Subhan Allah si La ilaha illAllahu wa Allahu Akbar.
Rugaciunea dinaintea si dupa salatul 'id : Nu exista nicio dovada ca ar exista vreo rugaciune sunnah inainte sau dupa salatul 'id. Nici Profetul nu a efectuat asemenea rugaciuni si nici companionii sai, cand au ajuns la locul rugaciunii (musalla).
Ibn 'Abbas a relatat : "Mesagerul lui Allah a mers la locul rugaciunii de 'id si a efectuat doua rak'ah [ale rugaciunii de 'id] fara a se mai ruga ceva inainte sau dupa ele." (relatat de grup)
S-a relatat ca Ibn 'Umar a procedat asemanator, sustinand ca acesta era obiceiul Profetului.
Al-Bukhari a retinut ca lui Ibn 'Abbas ii displacea persoana care facea o rugaciune inainte de salatul 'id. Referitor la rugaciunile voluntare intrun asemenea moment, Ibn Hajar a notat in Fath al-Bari ca nu exista nicio marturie care sa le interzica, decat daca momentul respectiv este unul din zi in care este dezagreat a se efectua rugaciunea.
Pentru cine este valabila efectuarea rugaciunii de 'id : Rugaciunea de 'id este valida pentru barbati, femei, copii, bastinasi (locuitorii permanenti ai zonei), pentru cei care o efectueaza cu grupul sau in mod individual. De asemenea, este valida savarsirea ei acasa, la moschee, intrun loc special destinat etc.
Acela care lipseste salatul 'id cu grupul poate sa se roage doua rak'ah. In Sahih al-Bukhari, gasim in capitolul respectiv notat : "Daca o persoana lipseste de la salatul 'id, poate sa se roage doua rak'ah, aceeasi situatie aplicandu-se si femeilor, in general celor care raman acasa sau locuiesc in zone izolate [de la tara]. Aceasta are la baza cuvintele Profetului : 'Musulmani, aceasta este sarbatoarea noastra.' " Anas ibn Malik i-a solicitat protejatului sau, Ibn abi-'Utbah, [care locuia] intro zona izolata, sa-si ia familia si copiii si se efectueze [rugaciunea de 'id] asa cum au procedat si oamenii de la oras, facand aceleasi tekbiruri. 'Ikrimah a spus : "Oamenii de la tara sa se adune pentru 'id si sa efectueze doua rak'ah, ca si imamul [lor]." 'Ata a adaugat : "Daca nu ati facut [rugaciunea de] 'id, rugati-va doua rak'ah."
Predica [khutbah] rugaciunii de 'id : Predica de dupa rugaciunea de 'id este sunnah, ceea ce inseamna ca este bine a fi ascultata. Abu Sa'id a spus : "In ziua de sarbatoare a terminarii postului si a sacrificiului, Profetul obisnuia sa mearga la locul de rugaciune [musalla], sa inceapa cu rugaciunea si, dupa ce o termina, se adresa oamenilor stransi in siruri, atragandu-le atentia [asupra anumitor lucruri], sfatuindu-i si indemnandu-i [sa faca fapte bune]. Iar daca dorea sa dea dispozitii fortelor armate sau sa ordone ceva anume, o facea, dupa care pleca." Abu Sa'id, a adaugat : "Oamenii au continuat sa procedeze asemanator pana cand am sosit cu Marwan, pe cand era guvernator al Medinei, la una dintre cele doua sarbatori. Cand am ajuns la locul rugaciunii, am gasit un amvon [minbar] construit de Kathir ibn as-Salt. [1]
Cand [am vazut] ca se urca pe el inainte de rugaciune, l-am tras de hainele sale. El m-a indepartat si a tinut predica inainte de salah. I-am reprosat : 'Pe Allah, ai schimbat [ordinea].' El mi-a raspuns : 'Abu Sa'id … ceea ce stiai tu este depasit.' I-am spus : 'Pe Allah, ceea ce stiu este mai bun decat ceea ce nu stiu.' Mi-a raspuns : 'Este posibil ca oamenii sa nu ramana dupa salah, din aceasta cauza am tinut mai intai predica.' " (relatat de al-Bukhari si Muslim)
'Abdullah ibn as-Sa'ib a spus : "Am facut rugaciunea de 'id impreuna cu Mesagerul lui Allah si dupa ce am terminat-o, a rostit : 'Vom tine o khutba. Cine doreste sa ramana, poate sa stea, iar cine nu doreste, poate pleca.' " (relatat de an-Nasa'i, Abu Dawud si Ibn Majah).
Orice relatare care sugereaza ca exista doua predici in ziua de sarbatoare, imamul asezandu-se intre ele [la fel ca la predica din ziua de vineri], este considerata slaba. An-Nawawi a spus : "Nu exista nimic de substanta legat de faptul ca ar exista mai mult de o singura khutbah." Ibn al-Qayyim a scris : "Profetul incepea toate predicile slavindu-L pe Allah si nu exista nicio relatare din care sa rezulte ca isi incepea predica din ziua de 'id cu tekbir."
Ibn Majah a notat in a sa Sunan, de la Sa'id, muezinul Profetului, ca Profetul obisnuia ca in timpul predicilor sa rosteasca tekbir, iar in timpul predicilor de 'id avea obiceiul sa rosteasca chiar si mai multe tekbiruri. Aceasta, insa, nu demonstreaza ca incepea khutbah cu el ! Oamenii au pareri diferite in ceea ce priveste inceputul khutbei de 'id si a celei pentru salatul istisqa' (rugaciunea pentru ploaie). Unii sustin ca ele incep cu tekbir, in vreme ce altii - ca, in cazul salatului istisqa, predica se deschide cu ruga de iertare sau chiar cu slavirea lui Allah."
Sheikul Islamului, Ibn Taimiyyah a evidentiat : "Este corect acest lucru, deoarece Profetul a spus : 'Orice activitate care nu incepe cu lauda lui Allah are de suferit.' Profetul si-a inceput toate discursurile aducandu-I slava Lui Allah. Contrar a ceea ce sustin mai multi juristi [ca el incepea rugaciunea pentru ploaie cerandu-I iertare Lui Allah si predica de 'id cu tekbir, nu avem absolut nicio dovada in sunnah Profetului. Mai mult, sunnah contrazice acele afirmatii, la inceputul tuturor predicilor, el slavindu-L pe Allah."
-------
[1] Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) nu a folosit un mimbar pentru predica de 'id.
Felicitarile reciproce din zilele de 'id :
Este ceva demn de lauda a te felicita cu celalalt in zilele de sarbatoare.
Jabir ibn Nafir a relatat : "Cand companionii Profetului se intalneau unii cu ceilalti in ziua de 'id, isi spuneau unii celorlalti, 'taqabbal minna wa minka [Fie ca Allah] sa accepte de la noi si de la tine.' " Ibn Hajar a spus ca lantul sau de relatatori este hasan.
Pomenirile [tekbir-urile] din zilele de ‘id :
Este sunnah sa fie recitate tekbir-uri in zilele de sarbatoare. Referitor la ‘id si sfarsitul postului, Allah Preainaltul spune : “… si sa impliniti acest numar [de zile de post] si sa-L preamariti pe Allah [n.t., sa se recite tekbir], pentru ca va calauzeste pe calea cea buna. Poate ca veti fi multumitori !” (2 : 185)
Cu privire la sarbatoarea sacrificiului, Allah Preainaltul spune : “Pomeniti-L pe Allah in cateva zile statornicite !” (2 : 203) si “Astfel vi le-am supus voua, pentru ca voi sa-L preamariti pe Allah, pentru ca v-a calauzit pe voi.” (22 : 37)
Majoritatea savantilor spun ca, in ziua de sarbatoare a intreruperii postului, perioada de timp dedicata rostirii tekbir-urilor este cuprinsa intre momentul cand se pleaca spre rugaciunea de ‘id si inceputul predicii [khutbah]. In acest sens a fost retinut o relatare slaba, insa in egala masura exista si altele autentice, de la Ibn ‘Umar si alti companioni care au procedat astfel. Al-Hakim a spus : “Aceasta sunnah a fost practicata de catre ahl-il hadis. Malik, Ahmad, Ishaq si Abu Thaur [au facut precizari pe acest subiect].”
O parte a savantilor sustin ca tekbir-urile incep odata cu noaptea de dinainte de ‘id, cand este zarita Luna, pana cand se pleaca spre locul de rugaciune [musalla] si soseste imamul. Intervalul de timp asociat tekbir-urilor din timpul sarbatorii sacrificiului este cuprins intre ziua de ‘Arafah si rugaciunea ‘asr din a 13-a zi a Dhul-Hijjah.
Ibn Hajar a notat in Fath al-Bari : “Nimic din toate acestea nu sunt confirmate ca fiind de la Profet. Relatarea cea mai clara a companionilor este aceea ca ‘Ali si Ibn Mas’ud au recitat tekbir-uri din ziua de ‘Arafah si pana la ‘asr din ultima zi de Mina. Ibn al-Mundhir si altii au relatat aceasta practica. Ash-Shaf’i, Ahmad, Abu Yusuf si Muhammed au urmat-o, fiind si punctul de vedere al lui ‘Umar si Ibn ‘Abbas.”
In zilele de tashriq (trei zile dupa ‘idul adha) nu exista un timp anume pentru tekbir-uri. Dimpotriva, este preferabil sa se recite tekbir-uri oricand pe parcursul acestor zile.
Al-Bukhari a inregistrat : “Pe timpul cat a stat in Mina, ‘Umar a recitat tekbir-uri in cortul sau [atat de tare], incat oamenii din moschee l-au auzit si au inceput sa faca si ei la fel, apoi cei din piete si toata Mina a inceput sa rasune de tekbir-uri. Ibn ‘Umar obisnuia sa spuna tekbir in tot acest timp petrecut la Mina, intre rugaciuni, atat stand culcat pe patul sau din cort, cat si plimbandu-se. Maimuna spunea tekbir-uri in Ziua Sacrificiului. In zilele de tashriq, femeile rosteau tekbir-uri odata cu barbatii, stand in spatele lui Abban ibn ‘Uthman si ‘Umar ibn ‘Abdulaziz.”
Al-Hafiz a comentat : “Aceste relatari ne arata ca tekbir-urile sunt rostite oricand in aceste zile, dupa rugaciune (salah) si oricand altcandva. Unii spun ca tekbir-urile trebuie recitate doar dupa salah, altii - numai dupa rugaciunile fard, nu si dupa nawafil, altii - declara ca ar trebui spuse doar de catre barbati, nu si de catre femei, in timp ce altii sustin ca ar trebui in adunare, nu in mod individual. Alte persoane afirma ca sunt rezervate doar celor care efectueaza rugaciunea la timp, nu si celor care o recupereaza pe cea pierduta ori numai locuitorilor permanenti, nu si calatorilor sau doar locuitorilor orasului respectiv, nu si celor din zonele rurale. In mod limpede, al-Bukhari este de parere ca este pentru toata lumea si ca relatarile pe care el le-a inregistrat ii sustin punctul de vedere.”
Aceste pomeniri (tekbir-uri) pot sa fie facute in mai multe feluri. Forma cea mai clara este cea relatata printr-un lant sahih de catre ‘Abdurrazaq, de la Salman, care a spus : “Ei au facut tekbir astfel : ‘Allahu akbar, Allahu akbar, Allahu akbar kabira.’ ” De la ‘Umar si ibn Mas’ud a fost relatata [forma] : “Allahu akbar. Allahu akbar, La ilaha illAllah. Allahu akbar. Alllahu akbar wa lillahil-hamd.” (trad. “Allah este Cel Mai Mare. Allah este Cel Mai Mare. Nu exista alta divinitate in afara de Allah. Allah este Cel Mai Mare. Toata lauda I se cuvine lui Allah.”)
http://www.youtube.com/watch?v=6xCStuCYuZY&feature=player_embedded
________________
http://islamulazi.ro/forum/index.php?showtopic=5706&pid=75525&st=0&#entry75525
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu