Un nou an islamic a inceput sâmbătă

Un nou an islamic a început sâmbătă, 26 noiembrie 2011

Sâmbătă, 26 noiembrie 2011, a coincis cu prima zi a lunii Muharram, ceea ce inseamna începutul unui nou an calendaristic islamic - 1433.

In anul 622 Profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a emigrat din Mecca in Medina la porunca lui Allah Preaînaltul. Acest moment a semnificat inceperea calendarului islamic, anul hijri (de la Hijrah care inseamna emigrare).

Fie ca Allah sa daruiasca musulmanilor de pretutindeni un an nou binecuvantat care sa ii uneasca, pace si lumina in casele si sufletele lor!

Cu adevarat, luna sacra Muharram este o luna binecuvantata si importanta. Este prima luna a calendarului hijri si este una dintre cele patru luni despre care Allah spune: Numarul lunilor la Allah este de douasprezece luni, în Cartea lui Allah, din ziua când El a facut cerurile si pamântul. Patru dintre ele sunt sfinte. Aceasta este religia cea dreapta. Si nu savârsiti în timpul lor nedreptate împotriva sufletelor voastre! Si luptati uniti împotriva politeistilor, întocmai cum lupta ei împotriva voastra! Si sa stiti ca Allah este cu cei care au frica [de El]! (At-Tawba 9:36)

Muharram este numit astfel pentru ca este o luna sfanta (muharram) si tocmai pentru a-i confirma sacralitatea. Allah Preaînaltul spune: Si nu savârsiti în timpul lor nedreptate împotriva sufletelor voastre!, ceea ce inseamna sa avem grija sa nu pacatuim in aceste luni sfinte, pentru ca pacatul in aceste luni cantareste mai greu decat in alte luni. Qatada a spus in legatura cu aceasta propozitie Si nu savârsiti în timpul lor nedreptate împotriva sufletelor voastre! ca greseala facuta in aceste luni este mai serioasa si mai plina de pacat decat cea facuta intr-o alta perioada a anului. Greseala este o problema serioasa in sine, insa Allah ii da mai mare greutate in aceasta perioada. Allah a ales de fiecare data dintre cele create de EL. El a ales dintre îngeri trimisii si dintre oameni a ales trimisii. Dintre vorbe a ales pomenirea Lui (zikr, dhikr). Dintre cele de pe pamant El a ales moscheile, geamiile; dintre luni a ales Ramadanul si lunile sfinte; dintre zile a ales ziua de vineri; dintre nopti a ales Noaptea de al-Qadr (Leylet-ul Qadr), asa ca venerati ceea ce Allah ne-a spus sa veneram. (Extras din Tefsirul lui Ibn Kesiyr, Fie ca Allah sa fie multumit de munca sa!)

Dr. Muzammil H. Siddiqi :

In luna Muharram ne amintim de emigrarea Profetului Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!!) de la Mecca la Medina. In aceasta intamplare sunt foarte multe lectii care sa ne ajute sa intelegem semnificatiile principale ale calendarului hijrah. E bine de amintit ca momentul emigrarii a fost de o importanta capitala pentru evolutia islamului.

De asemenea este din tradiția Profetului Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) sa postim in a noua si a zecea zi a lunii Muharram. Profetul obisnuia sa posteasca in a zecea zi a acestei luni, zi numita "Aşura". Cand Profetul a venit in Medina a observat ca si evreii mediniti posteau in aceasta zi in amintirea profetului Moise (Pacea fie asupra lui!). Profetului i-a placut aceasta traditie si le-a spus evreilor "Noi suntem mai aproape de Moise decat sunteti voi." Asa ca a postit si i-a indemnat si pe companionii sai sa posteasca. Dupa ceva timp, inainte de sfarsitul vietii sale, Profetul i-a indemnat pe musulmani sa adauge si ziua a noua la postul lor. Astfel, ne este recomandat sa postim in a noua si a zecea zi a lunii Muharram.

De asemenea trebuie amintit si sacrificiul lui Huseyn si a familiei lui (Fie ca Allah sa fie multumit de ei toti!). Sacrificiul lor a fost adevaratul Jihad pentru cauza lui Allah, pentru dreptate si adevar. Putem sa luam lectii de curaj, rabdare si perseverenta din episodul de la Karbala (anul 61 dupa Hijrah / 680 d. Ch.)

Şeikhul Seyyid Saabiq a mentionat in cartea sa "Fiqh-us Sunnah":

Abu Hurayrah a relatat: "L-am intrebat pe Trimisul lui Allah: Care dintre rugaciuni este cea mai buna dupa rugaciunile obligatorii? El a raspuns: Rugaciunea din toiul noptii. Am intrebat: Care post este cel mai bun dupa postul din Ramadan?El a spus: Luna lui Allah pe care voi o numiti Muharram." (Ahmed, Muslim, si Abu Dawud).

Mu`awiyyah ibn Ebi Sufyan a relatat ca l-a auzit pe Trimisul lui Allah spunând: "In ceea ce priveste ziua Aşurah - nu este obligatoriu pentru voi sa postiti precum fac eu. Oricine doreste poate posti si care dintre voi nu doreste nu este obligat sa o faca." (Al-Bukhari si Muslim).

Postul in aceste zile a fost categorisit de savanti pe trei nivele:

1. postul de trei zile: ziua a noua, a zecea, a unsprezecea a lunii Muharram;

2. postul in ziua a noua si a zecea a lunii Muharram;

3. postul doar in ziua a zecea a lunii Muharram.

Zile deosebite pentru musulmani

Şeikh Dr. Yusuf al-Qaradawi despre sarbatorirea unor zile cu semnificatii pentru musulmani:
" Unii musulmani sustin ca sarbatorirea oricarei ocazii islamice este interzisa; considera ca zile speciale precum emigrarea Profetului la Medina, Al-Isra wa-l Mi'raj (calatoria nocturna si inaltarea Profetului Muhammed in ceruri), ziua de nastere a Profetului, batalia de la Bedr, cucerirea Meccai si alte ocazii islamice inregistrate in biografia Profetului ar fi bid'ah (inovatii), ceea ce este un semn al ratacirii si prin urmare al focului Iadului. Dar nu este deloc asa. Sunt anumite practici care fac din sarbatorirea unor asemenea zile ceva haram (interzis), si aceasta daca oamenii includ practici interzise sau lucruri ce contravin invataturilor Şeri'ah, asa cum se intampla in unele tari si regiuni unde oamenii practica obiceiuri ciudate cu ocazia nasterii Profetului, a awliyaa' (robi apropiati ai lui Allah) sau a altor oameni drept-credinciosi.

Nu este nicio greseala ca in zile precum ziua de nastere a Profetului Muhammed (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) sa ne amintim si sa amintim oamenilor despre personalitatea uimitoare a Profetului, biografia lui si despre mesajul sau adevarat ce a fost revelat lui de Allah Preaînaltul ca indurare pentru lumi. Cum poate fi considerata aceasta o inovatie (bid'ah)?

Sarbatorirea zilelor cu semnificatii islamice este un mod de a aminti oamenilor despre darurile, binecuvantarile pe care Allah le-a dat oamenilor, si aceasta nu este doar permis, ci este recomandat si laudabil. Allah Preaînaltul le-a poruncit robilor Sai sa isi aminteasca de astfel de ocazii. (O, voi cei care credeti! Aduceti-va aminte de harul lui Allah asupra voastra când au venit ostenii asupra voastra si când Noi am trimis asupra lor un vânt si osteni pe care voi nu i-ati vazut. Si Allah este Cel care Vede ceea ce voi împliniti. Când ei au venit la voi de deasupra voastra si de sub voi si când ochii vostri au fost tulburati si inimile v-au ajuns în gât si v-ati fãcut voi fel de fel de gânduri în privinta [fagaduintei] lui Allah.) (Al-Ahzab 33:9-10)Acest verset coranic aminteste musulmanilor de batalia Al-Ahzab cand quraişiţii, ghatafan si aliatii lor i-au atacat pe Profet si pe cei care il urmau, asediind Medina cu scopul de a se descotorosi de musulmani laolalta. Allah Preaînaltul i-a sustinut pe musulmani si i-a salvat de la planurile anti-islamice ale dusmanilor. Allah s.w.t. a trimis vanturi puternice si soldati dintre îngeri care sa lupte impotriva inamicilor. Este o porunca a lui Allah Preaînaltul pentru musulmani sa nu uite acest eveniment. Asadar, este o porunca divina ca musulmanii sa isi aminteasca de astfel de evenimente care subliniaza binecuvantarile fara seaman ale lui Allah asupra lor.

Allah Preaînaltul spune intr-un alt verset: O, voi cei care credeti! Aduceti-va aminte de binefacerile lui Allah asupra voastra! În ziua când unii oameni au voit sa întinda mâinile lor spre voi [pentru a va ataca], El a oprit mâinile lor de la voi. Fiti cu frica de Allah! În Allah trebuie sa se încreada dreptcredinciosii! (Al-Ma'ida 5:11) Aici Allah aminteste musulmanilor despre incercarile indarjite ale evreilor din tribul Banu Qaynuqa de a-l asasina pe Profetul Muhammed (Pacea si binecuvatarea lui Allah fie asupra lui!). Ei au complotat, insa Allah s-a opus planurilor lor si l-a salvat pe Profet. Allah Preaînaltul spune: Au ticluit ei, însa si Allah a ticluit, caci Allah este cel mai bun între cei care stiu a ticlui. (Al-Enfal 8:30)

Asadar, vedem ca a vorbi despre darurile lui Allah si a le sarbatori este un act de credinta, asa cum a ne aminti de indurarea lui Allah si a aminti aceasta musulmanilor cu ocazia anumitor zile islamice, astfel incat ei sa poata invata lectii morale din acestea reprezinta tot acte alese de credinta. Cu adevarat, nu exista nimic gresit in aceasta, asa cum aceste fapte nu au semne de inovatie sau de erezie in religie. "

Nu contează unde trăiești, ci cum trăiești

Unul dintre subiectele de conversație des întâlnite în ultima vreme se referă la cetățenie. Unii au nevoie de cetățenie, pentru a se bucura de drepturile oferite de unele țări cetățenilor ei, alții se tem ca nu cumva cetățenia să îi ia calitatea de musulman, considerând că nu poate fi și cetățean și musulman în același timp, un sistem de gândire eronat, căci nu știu că, de fapt, a-ți iubi poporul și țara, a te simți legat de locul tău este parte din Islam.Profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ne-a spus – și mulți vor argumenta că era vorba de un loc sfânt – că atunci când a părăsit Mekkah, s-a oprit la marginea orașului, s-a uitat spre orașul său drag și a spus: „Pe Allah, tu ești cel mai drag loc pentru mine și el cel mai iubit loc de Allah și dacă Allah nu le-ar fi dat permisiunea acestor oameni de a mă alunga (căci Allah este Cel care le-a permis mekkanilor să-l alunge pe Profet), nu te-aș fi părăsit niciodată.” Această dragoste sinceră și puternică din sufletul Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era pentru un oraș locuit în majoritate de nemusulmani, de politeiști, oameni care credeau și se închinau la idoli. Mulți ar spune: „da, dar era un oraș sfânt”. Da, dar după ce Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a mutat în Medina, rămânând acolo pentru tot restul vieții, el s-a întors în Mekkah în al optulea an după emigrare și i s-a dat posibilitatea de a rămâne acolo, dar el a preferat să se întoarcă alături de ansari (mediniți) în Medina, dând astfel o lecție importantă, despre cum oamenii care pleacă în alte locuri, se atașează de ele și construiesc împreună cu cei de acolo o societate mai bună, bucurându-se de noua viață. Acum unii ar putea spune că în Medina era vorba de o „societate musulmană”. De fapt nu era o societate musulmană, ci una diversă. În Medina conviețuiau multe comunități, de evrei, nemusulmani, ansari (cei care îi primiseră pe musulmani în Medina, numit pe vremea aceea Yathrib), emigranții din Mekkah. Chiar după ce Mekkah fusese recucerită, o mare parte dintre emigranți au preferat să se întoarcă în Medina împreună cu Profetul, decât să rămână în Mekkah, orașul în care crescuseră și trăiseră până la Hegira (emigrare).Avem exemplul mai multor profeți care și-au părăsit locurile natale și s-au stabilit în alte locuri, deși cei din locurile unde se mutaseră nu erau credincioși. Avem exemplul profetului Iosif, care datorită împrejurărilor a ajuns în Egipt. Dar acest lucru nu l-a împiedicat să ajungă ajutorul ministrului de finanțe, să lucreze pentru marele faraon, fără a-i fi rușine de acest lucru. O parte din companioni au părăsit Mekkah și Medina și s-au stabilit pe alte meleaguri și avem exemple date și de companioane. Umm Hiram bint Milham s-a stabilit în Cipru, unde a și murit. Un alt companion, Abu Al-Darda este îngropat în Alexandria, Egipt, în timp ce alții sunt îngropați în Iraq sau Siria, care pe atunci făcea parte din Imperiul Bizantin.Acest lucru ne învață că nu sunt de condamnat, ci dimpotrivă sunt de lăudat aceia care din diverse motive își părăsesc locurile natale și se stabilesc în alte ținuturi. Oamenii ar trebuie să se ducă spre locuri noi, pe care să le iubească din tot sufletul și să se dedice transformării lor în locuri mai frumoase, care, în definitiv, ar trebui sa fie scopul oricărui om, acela de a-și transforma căminul într-un loc prosper . De ce? Pentru că islamul ne învață că pământul este al lui Allah și ar trebui să mergem și să îl cunoaștem, să cunoaștem noi comunități, în care să ne integrăm și să contribuim la bunăstarea comunității.

www.islamulazi.ro/forum

traducere de pe www.onislam.com

Etica rugăciunilor de sărbătoare

RUGACIUNILE DE SARBATOARE ('ID)

Rugaciunile celor doua sarbatori au fost instituite in primul an dupa emigrare. Ele sunt sunnah mu'kkadah, Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) facandu-le intotdeauna, cerand barbatilor si femeilor sa faca acelasi lucru.

Ingrijirea (curatenia) pentru cele doua sarbatori : Este preferabil sa se faca ghusl, sa se parfumeze si sa se poarte cele mai bune haine de cele doua sarbatori.

Ja'far ibn-Muhammed a relatat de la tatal sau, sub autoritatea bunicului, care a relatat ca Profetul obisnuia sa poarte o manta yemenita, de fiecare data cand sosea ziua de sarbatoare (relatat de ash-Shaf'i si al-Baghawi)

Al-Hassan as-Sibt a spus : "Mesagerul lui Allah ne-a poruncit ca, de cele doua sarbatori, sa purtam cele mai bune haine pe care le avem, sa folosim cel mai bun parfum si sa sacrificam cel mai bun animal." (relatat de al-Hakim, in lantul sau gasindu-se si Ishaq ibn Barzakh, declarat slab de catre al-'Azdi, in timp ce Ibn Hibban sustine ca este demn de incredere)

Ibn al-Qayyim a scris : "Profetul obisnuia sa poarte cele mai minunate haine, avand una speciala pe care o prefera de sarbatori si jumu'ah."

Mancarea de cele doua sarbatori : De 'id-ul fitr (sfarsitul Ramadanului) este bine sa se manance inainte de a merge la rugaciunea specifica, insa nu acelasi lucru se poate spune si despre 'id-ul adha (comemorand sacrificiul profetului Avraam). Astfel, daca de 'id-ul fitr este sunnah sa se manance un numar impar de curmale inainte de rugaciune, de 'id-ul adha acest lucru trebuie amanat pana la revenirea de la rugaciune cand se poate manca din ceea ce a fost sacrificat (daca a fost sacrificat un animal).

Anas a relatat : "Profetul nu mergea la sarbatoarea intreruperii postului pana cand nu consuma un numar impar de curmale." (relatat de Ahmad si al-Bukhari)

Buraidah a spus : "Profetul nu obisnuia sa participe la sarbatoarea de intrerupere a postului pana cand nu manca, iar in ziua sacrificiului ('id-ul adha) nu servea nimic pana cand nu se intorcea [de la rugaciune]." (relatat de at-Tirmidhi si Ibn Majah, precum si de catre Ahmad care a adaugat : "Si obisnuia sa manance din ceea ce a sacrificat.")

In al-Muwatta' s-a retinut de la Sa'id ibn al-Musayyab ca oamenilor li s-a spus sa manance inainte ca iasa afara in ziua care marcheaza finalul postului.

Ibn-Qudamah a spus : "Nu cunosc sa existe vreo divergenta de opinie legata de grabirea mancarii [de dimineata devreme] in ziua care marcheaza terminarea postului."

Mersul la locul de rugaciune (musalla) : Rugaciunea de sarbatoare poate sa fie facuta in moschee, insa este preferabil ca ea sa se desfasoare intrun loc situat in afara orasului, atat timp cat nu exista niciun motiv sau scuza sa se procedeze altfel (ex. : vremea urata etc.), deoarece Profetul se ruga de cele doua sarbatori la periferia Medinei, el niciodata nerugandu-se in moscheea sa, cu exceptia cazului in care ploua.

Abu Hurairah a relatat ca ploua in ziua de sarbatoare, ceea ce l-a determinat pe Profet sa-i conduca in rugaciunea specifica in moschee. (relatat de Abu Dawud, Ibn Majah si al-Hakim, lantul sau continand un relatator necunoscut; Al-Hafiz a spus in at-Talkhis : "Lantul sau [de relatatori] este slab", iar adh-Dhahabi a subliniat : "Acest hadis este respins").

Femeile si copii mergand afara pentru rugaciunea de sarbatoare : Shari'ah cere femeilor si copiilor sa mearga la rugaciunea de sarbatoare. In categoria femeilor se includ atat cele casatorite, cat si cele necasatorite, tinere sau varstnice, precum si cele aflate in perioada de menstruatie.

Umm 'Atiyah a spus : "Ni s-a spus sa mergem de cele doua sarbatori impreuna cu femeile necasatorite si cele aflate in perioada de menstruatie pentru a asista la un lucru bun [n.t., placut lui Allah] si pentru a face dua' pentru musulmani. Femeile care se aflau in perioada de menstruatie stateau separate de celelalte." (relatat de al-Bukhari si Muslim)

Ibn 'Abbas a spus ca Profetul obisnuia sa-si ia la cele doua sarbatori sotiile si fiicele sale. (relatat de Ibn Majah si al-Baihaqi)
Si el relateaza mai departe : "Am iesit afara impreuna cu Profetul in ziua de terminare a postului si in cea a sacrificiului, iar el s-a rugat si a tinut o predica (khutbah), dupa care a mers la femei si le-a reamintit de Allah Preainaltul, indemnandu-le sa ofere milostenie." (relatat de al-Bukhari)

Alegand drumuri diferite pentru a merge si a se intoarce la (de la) musalla : Majoritatea savantilor sunt de parere ca este preferabil pentru cineva sa mearga la rugaciune pe o cale si sa se intoarca acasa pe o alta, indiferent ca este vorba de un imam sau de un membru din adunare. Jabir a relatat : "In ziua de sarbatoare Profetul obisnuia sa aleaga carari diferite." (relatat de al-Bukhari)

Abu Hurairah a spus : "Dupa ce Profetul mergea la rugaciunea de sarbatoare, revenea pe un drum diferit." (relatat de Ahmad, Muslim si at-Tirmidhi)

Este, insa, permisa revenirea pe acelasi drum. Bakr ibn Mubashir a spus : "In zilele de sarbatoare obisnuiam sa merg cu, companionii Profetului catre musalla, trecand printr-o anumita vale din Medina, ajungeam la locul de rugaciune, ne rugam impreuna cu Mesagerul lui Allah, iar la final reveneam la casele noastre prin aceeasi vale. (relatat de Abu Dawud, al-Hakim si al-Bukhari in al sau Tarikh; Ibn as-Sakin a spus ca lantul sau [de relatatori] este acceptabil)

Timpul rugaciunilor de 'id : Incepe de cand Soarele s-a ridicat trei metri deasupra liniei orizontului si se termina cand ajunge la punctul sau cel mai inalt.

Ahmad ibn Hassan al-Bana' a inregistrat ca Jundub a spus : "Profetul s-a rugat [n.t., ca limita de timp, in ziua de sarbatoare] de 'id-ul fitr pana cand Soarele s-a ridicat [aproximativ] sase metri [n.t., doua rumah, fiecare avand aproximativ trei metri] deasupra orizontului, si trei metri in ziua sacrificiului."

Ash-Shaukani a spus : "Aceasta relatare este cea mai buna in materie de rugaciune de sarbatoare, aratand ca este preferabil sa se grabeasca rugaciunea de 'id adha si sa se intarzie cea de 'id fitr."

Ibn Qudamah a notat : "Este sunnah sa se faca rugaciunea de 'id adha mai devreme pentru a oferi oamenilor posibilitatea sa sacrifice, iar salat-ul fitr sa se intarzie pentru a permite plata zakat al-Fitr. Nu cunosc sa existe vreo diferenta de opinie pe acest subiect."

Adhan-ul si iqamah pentru rugaciunea de 'id : Ibn al-Qayyim a scris : "Cand Mesagerul lui Allah a mers la musalla (locul rugaciunii), a facut rugaciunea fara niciun adhan sau iqamah si fara sa rosteasca 'as-salatu jami'ah' (rugaciunea cu grupul)."

Ibn 'Abbas si Jabir au relatat ca nu exista niciun adhan in ziua de terminare a postului sau in ziua de sacrificiu. (relatat de al-Bukhari si Muslim). Muslim a inregistrat ca 'Ata a spus : "Jabir mi-a adus la cunostinta ca nu s-a facut niciun adhan pentru sarbatoarea de terminare a postului, nici cand imamul a sosit si nici dupa aceasta. Si nicio iqamah sau alt fel de chemare."

Sa'd ibn abi-Waqqas a relatat : "Profetul a facut rugaciunea de sarbatoare fara adhan sau iqamah. Obisnuia sa tina doua predici (khutba) stand in picioare si separandu-le printr-o asezare [n.t., asezandu-se intre cele doua]." (relatat de al-Bazzar).

Tekbir-ul din timpul rugaciunii de 'id :





Rugaciunea de sarbatoare consta din doua unitati (rak'at), pe parcursul carora este sunnah sa se spuna tekbir-ul de sapte ori, dupa cel de deschidere si inainte de recitarea din Coran, in prima rak'ah. In cea de-a doua rak'ah, se face tekbir de cinci ori, dupa cel care se obisnuieste la ridicarea din prosternare. La fiecare pronuntare a tekbir-ului se ridica mainile. Acestea au la baza o relatare transmisa de la 'Umar si fiul sau, Abdullah.

'Amr ibn Shu'aib a relatat de la tatal sau, sub autoritatea bunicului sau, ca Profetul facea 12 takbir-uri in rugaciunea de sarbatoare, dintre care sapte in prima rak'ah si cinci in cea de-a doua. Nici inainte si nici dupa 'id el nu s-a mai rugat altceva. (relatat de Ahmad si Ibn Majah; Ahmad a sustinut : "Eu urmez aceasta.")

Abu Dawud si ad-Daraqutni au relatat ca Profetul a spus : "In timpul [rugaciunii] intreruperii postului se recita tekbir-uri in prima rak'ah si cinci in cea de-a doua, recitarea din Coran venind dupa ele, in ambele rak'at." Aceasta este cea mai puternica opinie si apartine majoritatii invatatilor dintre companioni, urmasii lor si savantilor. Ibn Abdul-Barr, comentand cu privire la numarul de tekbir-uri, a notat : "Ne-a revenit din mai multe lanturi bune de relatatori ca Profetul facea sapte tekbir-uri in prima rak'ah si cinci in cea de-a doua. Acestea au fost relatate de 'Abdullah ibn 'Amr, Ibn 'Umar, Jabir, 'Aishah, Abu Waqid si 'Amer ibn 'Auf al-Mazni. Nimic din cele pe care le-a spus, indiferent ca a facut-o printr-un lant de relatatori puternic sau slab, nu difera fata de cele prezente." [1]

Referitor la pauzele dintre tekbir-uri, s-a spus ca Profetul pastra tacerea pentru o scurta perioada de timp, nerelatandu-se ceva referitor la ceea ce spunea cu exactitate. Cu toate acestea, at-Tabarani si al-Baihaqi au relatat, cu un lant puternic, ca Ibn Mas'ud obisnuia sa-L preaslaveasca pe Allah Preainaltul si sa se roage pentru Profet, in aceste [mici] pauze. Acelasi lucru a fost spus si de Hudhaifah si Abu Musa. Recitarea tekbir-urilor este sunnah, ceea ce inseamna ca rugaciunea nu este anulata daca cineva le neglijeaza cu sau fara intentie.

Ibn Qudamah a spus : "Nu cunosc sa existe vreo diferenta de opinie in aceasta privinta." Ash-Shaukani a mentionat ca opinia cea mai puternica este aceea ca, daca o persoana a uitat sa recite tekbir-urile, nu este obligata sa efectueze prosternarea de uitare. [2]

--------

[1] Scoala Hanefi sustine ca in prima rak'ah trebuie facute trei tekbir-uri, dupa cel de inceput si inainte de recitare.
[2] Ahmad si Ash-Shaf'i au sustinut ca in aceste intervale de pauza este preferabila preamarirea lui Allah Preainaltul si rostirea de expresii precum : Subhan Allah si La ilaha illAllahu wa Allahu Akbar.

Rugaciunea dinaintea si dupa salatul 'id : Nu exista nicio dovada ca ar exista vreo rugaciune sunnah inainte sau dupa salatul 'id. Nici Profetul nu a efectuat asemenea rugaciuni si nici companionii sai, cand au ajuns la locul rugaciunii (musalla).

Ibn 'Abbas a relatat : "Mesagerul lui Allah a mers la locul rugaciunii de 'id si a efectuat doua rak'ah [ale rugaciunii de 'id] fara a se mai ruga ceva inainte sau dupa ele." (relatat de grup)

S-a relatat ca Ibn 'Umar a procedat asemanator, sustinand ca acesta era obiceiul Profetului.

Al-Bukhari a retinut ca lui Ibn 'Abbas ii displacea persoana care facea o rugaciune inainte de salatul 'id. Referitor la rugaciunile voluntare intrun asemenea moment, Ibn Hajar a notat in Fath al-Bari ca nu exista nicio marturie care sa le interzica, decat daca momentul respectiv este unul din zi in care este dezagreat a se efectua rugaciunea.

Pentru cine este valabila efectuarea rugaciunii de 'id : Rugaciunea de 'id este valida pentru barbati, femei, copii, bastinasi (locuitorii permanenti ai zonei), pentru cei care o efectueaza cu grupul sau in mod individual. De asemenea, este valida savarsirea ei acasa, la moschee, intrun loc special destinat etc.

Acela care lipseste salatul 'id cu grupul poate sa se roage doua rak'ah. In Sahih al-Bukhari, gasim in capitolul respectiv notat : "Daca o persoana lipseste de la salatul 'id, poate sa se roage doua rak'ah, aceeasi situatie aplicandu-se si femeilor, in general celor care raman acasa sau locuiesc in zone izolate [de la tara]. Aceasta are la baza cuvintele Profetului : 'Musulmani, aceasta este sarbatoarea noastra.' " Anas ibn Malik i-a solicitat protejatului sau, Ibn abi-'Utbah, [care locuia] intro zona izolata, sa-si ia familia si copiii si se efectueze [rugaciunea de 'id] asa cum au procedat si oamenii de la oras, facand aceleasi tekbiruri. 'Ikrimah a spus : "Oamenii de la tara sa se adune pentru 'id si sa efectueze doua rak'ah, ca si imamul [lor]." 'Ata a adaugat : "Daca nu ati facut [rugaciunea de] 'id, rugati-va doua rak'ah."

Predica [khutbah] rugaciunii de 'id : Predica de dupa rugaciunea de 'id este sunnah, ceea ce inseamna ca este bine a fi ascultata. Abu Sa'id a spus : "In ziua de sarbatoare a terminarii postului si a sacrificiului, Profetul obisnuia sa mearga la locul de rugaciune [musalla], sa inceapa cu rugaciunea si, dupa ce o termina, se adresa oamenilor stransi in siruri, atragandu-le atentia [asupra anumitor lucruri], sfatuindu-i si indemnandu-i [sa faca fapte bune]. Iar daca dorea sa dea dispozitii fortelor armate sau sa ordone ceva anume, o facea, dupa care pleca." Abu Sa'id, a adaugat : "Oamenii au continuat sa procedeze asemanator pana cand am sosit cu Marwan, pe cand era guvernator al Medinei, la una dintre cele doua sarbatori. Cand am ajuns la locul rugaciunii, am gasit un amvon [minbar] construit de Kathir ibn as-Salt. [1]


Cand [am vazut] ca se urca pe el inainte de rugaciune, l-am tras de hainele sale. El m-a indepartat si a tinut predica inainte de salah. I-am reprosat : 'Pe Allah, ai schimbat [ordinea].' El mi-a raspuns : 'Abu Sa'id … ceea ce stiai tu este depasit.' I-am spus : 'Pe Allah, ceea ce stiu este mai bun decat ceea ce nu stiu.' Mi-a raspuns : 'Este posibil ca oamenii sa nu ramana dupa salah, din aceasta cauza am tinut mai intai predica.' " (relatat de al-Bukhari si Muslim)

'Abdullah ibn as-Sa'ib a spus : "Am facut rugaciunea de 'id impreuna cu Mesagerul lui Allah si dupa ce am terminat-o, a rostit : 'Vom tine o khutba. Cine doreste sa ramana, poate sa stea, iar cine nu doreste, poate pleca.' " (relatat de an-Nasa'i, Abu Dawud si Ibn Majah).

Orice relatare care sugereaza ca exista doua predici in ziua de sarbatoare, imamul asezandu-se intre ele [la fel ca la predica din ziua de vineri], este considerata slaba. An-Nawawi a spus : "Nu exista nimic de substanta legat de faptul ca ar exista mai mult de o singura khutbah." Ibn al-Qayyim a scris : "Profetul incepea toate predicile slavindu-L pe Allah si nu exista nicio relatare din care sa rezulte ca isi incepea predica din ziua de 'id cu tekbir."

Ibn Majah a notat in a sa Sunan, de la Sa'id, muezinul Profetului, ca Profetul obisnuia ca in timpul predicilor sa rosteasca tekbir, iar in timpul predicilor de 'id avea obiceiul sa rosteasca chiar si mai multe tekbiruri. Aceasta, insa, nu demonstreaza ca incepea khutbah cu el ! Oamenii au pareri diferite in ceea ce priveste inceputul khutbei de 'id si a celei pentru salatul istisqa' (rugaciunea pentru ploaie). Unii sustin ca ele incep cu tekbir, in vreme ce altii - ca, in cazul salatului istisqa, predica se deschide cu ruga de iertare sau chiar cu slavirea lui Allah."

Sheikul Islamului, Ibn Taimiyyah a evidentiat : "Este corect acest lucru, deoarece Profetul a spus : 'Orice activitate care nu incepe cu lauda lui Allah are de suferit.' Profetul si-a inceput toate discursurile aducandu-I slava Lui Allah. Contrar a ceea ce sustin mai multi juristi [ca el incepea rugaciunea pentru ploaie cerandu-I iertare Lui Allah si predica de 'id cu tekbir, nu avem absolut nicio dovada in sunnah Profetului. Mai mult, sunnah contrazice acele afirmatii, la inceputul tuturor predicilor, el slavindu-L pe Allah."

-------

[1] Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) nu a folosit un mimbar pentru predica de 'id.

Felicitarile reciproce din zilele de 'id :




Este ceva demn de lauda a te felicita cu celalalt in zilele de sarbatoare.

Jabir ibn Nafir a relatat : "Cand companionii Profetului se intalneau unii cu ceilalti in ziua de 'id, isi spuneau unii celorlalti, 'taqabbal minna wa minka [Fie ca Allah] sa accepte de la noi si de la tine.' " Ibn Hajar a spus ca lantul sau de relatatori este hasan.

Pomenirile [tekbir-urile] din zilele de ‘id :




Este sunnah sa fie recitate tekbir-uri in zilele de sarbatoare. Referitor la ‘id si sfarsitul postului, Allah Preainaltul spune : “… si sa impliniti acest numar [de zile de post] si sa-L preamariti pe Allah [n.t., sa se recite tekbir], pentru ca va calauzeste pe calea cea buna. Poate ca veti fi multumitori !” (2 : 185)
Cu privire la sarbatoarea sacrificiului, Allah Preainaltul spune : “Pomeniti-L pe Allah in cateva zile statornicite !” (2 : 203) si “Astfel vi le-am supus voua, pentru ca voi sa-L preamariti pe Allah, pentru ca v-a calauzit pe voi.” (22 : 37)

Majoritatea savantilor spun ca, in ziua de sarbatoare a intreruperii postului, perioada de timp dedicata rostirii tekbir-urilor este cuprinsa intre momentul cand se pleaca spre rugaciunea de ‘id si inceputul predicii [khutbah]. In acest sens a fost retinut o relatare slaba, insa in egala masura exista si altele autentice, de la Ibn ‘Umar si alti companioni care au procedat astfel. Al-Hakim a spus : “Aceasta sunnah a fost practicata de catre ahl-il hadis. Malik, Ahmad, Ishaq si Abu Thaur [au facut precizari pe acest subiect].”

O parte a savantilor sustin ca tekbir-urile incep odata cu noaptea de dinainte de ‘id, cand este zarita Luna, pana cand se pleaca spre locul de rugaciune [musalla] si soseste imamul. Intervalul de timp asociat tekbir-urilor din timpul sarbatorii sacrificiului este cuprins intre ziua de ‘Arafah si rugaciunea ‘asr din a 13-a zi a Dhul-Hijjah.

Ibn Hajar a notat in Fath al-Bari : “Nimic din toate acestea nu sunt confirmate ca fiind de la Profet. Relatarea cea mai clara a companionilor este aceea ca ‘Ali si Ibn Mas’ud au recitat tekbir-uri din ziua de ‘Arafah si pana la ‘asr din ultima zi de Mina. Ibn al-Mundhir si altii au relatat aceasta practica. Ash-Shaf’i, Ahmad, Abu Yusuf si Muhammed au urmat-o, fiind si punctul de vedere al lui ‘Umar si Ibn ‘Abbas.”
In zilele de tashriq (trei zile dupa ‘idul adha) nu exista un timp anume pentru tekbir-uri. Dimpotriva, este preferabil sa se recite tekbir-uri oricand pe parcursul acestor zile.

Al-Bukhari a inregistrat : “Pe timpul cat a stat in Mina, ‘Umar a recitat tekbir-uri in cortul sau [atat de tare], incat oamenii din moschee l-au auzit si au inceput sa faca si ei la fel, apoi cei din piete si toata Mina a inceput sa rasune de tekbir-uri. Ibn ‘Umar obisnuia sa spuna tekbir in tot acest timp petrecut la Mina, intre rugaciuni, atat stand culcat pe patul sau din cort, cat si plimbandu-se. Maimuna spunea tekbir-uri in Ziua Sacrificiului. In zilele de tashriq, femeile rosteau tekbir-uri odata cu barbatii, stand in spatele lui Abban ibn ‘Uthman si ‘Umar ibn ‘Abdulaziz.”

Al-Hafiz a comentat : “Aceste relatari ne arata ca tekbir-urile sunt rostite oricand in aceste zile, dupa rugaciune (salah) si oricand altcandva. Unii spun ca tekbir-urile trebuie recitate doar dupa salah, altii - numai dupa rugaciunile fard, nu si dupa nawafil, altii - declara ca ar trebui spuse doar de catre barbati, nu si de catre femei, in timp ce altii sustin ca ar trebui in adunare, nu in mod individual. Alte persoane afirma ca sunt rezervate doar celor care efectueaza rugaciunea la timp, nu si celor care o recupereaza pe cea pierduta ori numai locuitorilor permanenti, nu si calatorilor sau doar locuitorilor orasului respectiv, nu si celor din zonele rurale. In mod limpede, al-Bukhari este de parere ca este pentru toata lumea si ca relatarile pe care el le-a inregistrat ii sustin punctul de vedere.”

Aceste pomeniri (tekbir-uri) pot sa fie facute in mai multe feluri. Forma cea mai clara este cea relatata printr-un lant sahih de catre ‘Abdurrazaq, de la Salman, care a spus : “Ei au facut tekbir astfel : ‘Allahu akbar, Allahu akbar, Allahu akbar kabira.’ ” De la ‘Umar si ibn Mas’ud a fost relatata [forma] : “Allahu akbar. Allahu akbar, La ilaha illAllah. Allahu akbar. Alllahu akbar wa lillahil-hamd.” (trad. “Allah este Cel Mai Mare. Allah este Cel Mai Mare. Nu exista alta divinitate in afara de Allah. Allah este Cel Mai Mare. Toata lauda I se cuvine lui Allah.”)

http://www.youtube.com/watch?v=6xCStuCYuZY&feature=player_embedded
________________
http://islamulazi.ro/forum/index.php?showtopic=5706&pid=75525&st=0&#entry75525

Sărbătoarea Sacrificiului

Pe 6 noiembrie 2011 musulmanii din lumea întreagă se bucură de Sărbătoarea Sacrificiului, una dintre cele două mai sărbători în Islam. Nici una din aceste sărbători nu poate fi asemănată cu Paştele sau Crăciunul pentru că semnificaţia lor este alta. Una dintre sărbători se numeşte Sărbătoarea Postului (Eid Al-Fitr / Ramazan Bayram şi se sărbătoreşte la sfârşitul lunii de post Ramadan şi cealaltă sărbătoare se numeşte Sărbătoarea Sacrificiului (Eid Al-Adha / Kurban Bayram) , când mulţi dintre musulmani se află în pelerinaj la Mecca. Cu ocazia Sărbătorii Sacrificiului musulmanii sacrifică un animal în numele lui Allah, Cel Unic (o oaie, un berbec, o vacă sau o capră). Ei fac aceasta aşa cum a făcut şi Profetul Avraam atunci când Allah i-a cerut lui să îşi sacrifice fiul, Ismail. Credinţa lui Avraam a fost atunci încercată, iar Dumnezeu nu a lăsat ca Ismail să fie jertfit, ci a trimis lui Avraam un berbec pe care să îl sacrifice în locul fiului său. Urmând exemplul profetului Avraam, şi musulmanii fac acest lucru. O parte din carnea animalului este oferită celor nevoiaşi, o parte este împărţită vecinilor şi rudelor, iar o parte a ei este gătită şi servită musafirilor veniţi în zilele de sărbătoare.

Cu câteva zile înainte, musulmani din lumea întreagă au pornit la drum, având aceeași destinație: Mecca. Ei au început ritualurile marelui pelerinaj (Hajj) pe data de 8 Zu-l Hijjeh (conform calendarului islamic), 4 noiembrie 2011. Pe data de 5 noiembrie (a noua zi din luna pelerinajului) ei s-au aflat pe platoul Arafat al Muntelui Rahma, rugându-se întreaga zi. Această zi de Arafah este unul dintre cele mai importante momente ale pelerinajului. După apusul soarelui ei pleacă spre locul numit Muzdelifeh, apoi se îndreaptă spre Mina, unde se face lapidarea simbolică a lui Șeytan (urmându-l și în aceasta pe profetul Avraam). De acolo pelerinii se îndreaptă spre Mecca, la Casa lui Allah numită Kea'beh, pe care o înconjoară de șapte ori, se roagă două unități de rugăciune în spatele Locului lui Ibrahim, beau apă Zem-Zem, își scurtează din păr și se roagă pentru iertarea păcatelor lor, pentru primirea pelerinajului lor, pentru comunitatea musulmană din întreaga lume... Pelerinajul musulmanilor înseamnă împlinirea mai multor ritualuri într-o anumită ordine și conduită, executate de milioane de pelerini la același moment, în aceleași locuri, îmbrăcați în aceleași haine... toate acestea creează o stare emoțională profundă de umilință în fața Creatorului lor, de evlavie, de credință și nu în ultimul rând de unitate a comunității musulmane care sparge în acele momente barierele societăților din care vin, care țin de statutul social al fiecăruia, de starea financiară, materială, de locul de proveniență... cu toții împlinesc aceleași ritualuri, îmbrăcați în aceleași haine, supunându-se în fața lui Allah într-un singur corp, într-o singură voce...

În dimineaţa primei zile de sărbătoare musulmanii merg la moschee, unde împlinesc o rugăciune specială de sărbătoare şi se felicită cu întreaga comunitate. După aceasta ei obișnuiesc să meargă în vizită la părinţi, bunici, rude, profesori, cunoştinţe cărora le urează sărbători fericite.

Musulmanii din România servesc musafirii şi cunoscuţii cu tradiţionalele baclavale – prăjituri însiropate făcute acasă, dar şi cu alte dulciuri şi prăjituri.
Copiii sărută în semn de respect şi apreciere mâinile părinţilor, bunicilor, profesorilor şi învăţătorilor lor, ale rudelor mai în vârstă.

Fiecare dintre aceste două sărbători sunt ocazii în care credinciosul să mulţumească lui Allah pentru toate binecuvântările oferite de El, să fie mai aproape de El şi mai aproape de cei săraci, nevoiaşi şi neajutoraţi.

6 nov 2011 - ziua de Arafah

Duminică - 6 noiembrie 2011 - prima zi de Sărbătoare a Sacrificiului

Ziua de duminică, 6 noiembrie 2011, coincide cu cea de-a zecea zi a lunii Pelerinajului (luna Zu-l Hijjah), zi în care musulmanii din întreaga lume se vor bucura de prima zi de Sărbătoare a Sacrificiului (ar. Eid Al-Adha / tr. Kurban Bayram). Ziua de dinaintea sărbătorii este petrecută de către pelerini pe platoul Arafat, unul dintre cele mai importante momente ale pelerinajului. Cei rămași acasă, trebuie să îl preaslăvească pe Allah ținând post, adorându-L și invocându-L. Ei spun: „Nu există altă divinitate în afară de Allah, Unicul, Care nu are pe nimeni asociat. A Lui este împărăția și a Lui este mulțumirea și El este peste toate Atotputernic.” (pronunțarea aproximativă în limba arabă: „La ilahe illa Allahu, UahdeHu, la șerike Lehu, Lehul-mulku ua Lehul-hamdu ua Hua ’ala kulli șei-in Qadir.”)

Aişa (Allah să fie mulţumit de ea!) a relatat că Profetul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Nu există nicio altă zi în afară de ziua de ‘Arafah când Allah îi eliberează pe cei mai mulţi dintre slujitorii Săi din Iad. Într-adevăr, El se apropie şi îi laudă pe pelerini îngerilor Lui. Apoi, El întreabă: «Ce caută aceşti slujitori ai Mei?». ( Aşa că El îi iartă)”.

Acest hadis este autentic (sahih) şi a fost consemnat de Muslim.

Poposirea la Arafat

1. Odată ajuns la Arafat, este bine să se stea la Moscheea Nemira până la amiază, însă nu este păcat dacă stă până la apus.

2. La amiază, așa cum se spune în „Tradiția Profetului”, este bine ca imamul să țină o predică, prin care să îi încurajeze pe oamenii să înfăptuiască fapte bune și să se teamă de Allah.

3. Cine nu a făcut rugăciunea de amiază și de după-amiază împreună cu imamul poate să le facă împreună cu un alt grup care se roagă, însă să nu se uite că aceste două rugăciuni se fac împreună.

4. Pelerinul va rămâne apoi în perimetrul zonei Arafat și nu în afara acesteia, iar muntele Rahma este bine să fie între el și Qiblah, iar dacă nu reușește se îndreaptă spre munte.

5. Este bine ca în timpul șederii la Arafat pelerinul să-L pomenească pe Allah, să facă rugăciuni, ridicând mâinile, până la apusul soarelui. Una dintre pomeniri e spuse de Profet - Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui! - și cea mai plăcută este aceasta:

„La ilahe illa allahu, uahdehu, la șerike lehu, lehul-mulku ue lehul-hamdu ue hua ’ala kulli șei-in qadir.”

„Nu există altă divinitate în afară de Allah, Unicul, care nu are pe nimeni asociat. A Lui este împărăția și a Lui este mulțumirea și El este peste toate Atotputernic.”

6. După ce soarele apune, se pleacă spre Muzdalifa în liniște, rostind talbia.

Jabir (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Nu există zile mai bune pentru Allah decât primele zece zile din luna Hajj”. Naratorul a spus: „Un bărbat a întrebat: «O, Profet al lui Allah! Sunt aceste zile mai bune sau sunt la fel cu acelaşi număr de zile petrecute în luptă, pe calea lui Allah?». Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Aceste zile sunt mai bune decât acelaşi număr de zile petrecute în luptă, de dragul lui Allah. Şi nicio altă zi nu este mai bună pentru Allah decât ziua de ‘Arafah, când Allah Atotputernicul şi Gloriosul coboară la cel mai de jos cer (cerul lumii) şi se laudă cu oamenii de pe pământ locuitorilor Raiului (îngerilor) şi spune: ´Uitaţi-vă la slujitorii Mei care vin cu părul lung, prăfuiţi şi îndeplinesc pelerinajul. Ei au venit din toate direcţiile, cu speranţă în Îndurarea Mea, deşi ei nu au văzut pedeapsa Mea. Deci nu există nicio altă zi în afară de ziua de ‘Arafah când atât de mulţi oameni sunt scăpaţi de Foc´»”.

Acest hadis este autentic datorită altor hadisuri sahih (sahih li ghairihi) şi a fost consemnat de Ibn Hibban.

După apusul Soarelui în Ziua de Arafat, pelerirnii se îndreaptă către Muzdelifeh.

Înnoptarea la Muzdelifeh

1. Odată ajuns, pelerinul va face rugăciunea de apus (Maghrib/akșam) și rugăciunea de noapte (va face însă doar două ra’ka în loc de patru). Se va face chemarea la rugăciune (azan) o singură dată, iar chemarea de începere a rugăciunii (iqamah) se va face la fiecare rugăciune în parte. Dacă din anumite motive nu poate ajunge la Muzdalifa până la miezul nopții, pelerinul poate face oriunde altundeva rugăciunea.

2. Este bine să se meargă la culcare devreme pentru ca a doua zi să se poată efectua celelalte ritualuri ale pelerinajului.

3. Cei slabi, femeile și copiii pot părăsi Muzdalifah după miezul nopții și dispariția lunii.

4. Se face rugăciunea de dimineață devreme, după care, îndreptat spre Qiblah, pelerinul se roagă la Allah și continuă astfel până la ivirea zorilor.

5. După ce se ivesc zorii, pelerinul pleacă de la Muzdalifa, îndreptându-se spre Mina. În drum spre Mina se strâng șapte pietricele.

6. În drum spre Mina este bine ca pelerinul să spună telbia și, dacă poate, să meargă mai repede când ajunge în locul Mahsir (n.t. denumirea unei văi situată între Muzdalifa și Mina).

7. Poposirea la Arafat nu se termină decât a doua zi dimineața, după ce a răsărit soarele (în ziua în care se sacrifică animale - ziua Nahr).

8. Dacă soarele a răsărit în ziua Nahr, iar pelerinul nu s-a aflat la Arafat, el a pierdut pelerinajul, însă dacă a condiționat la intenție acest lucru, atunci pelerinajul e primit. Dacă nu a pus această condiție, atunci el face ’umrah (adică face tauaf, sa’i și își taie părul). În anul următor el trebuie să facă din nou pelerinajul.

Marele savant in jurisprudenta islamica, Seyyid Sabiq scrie urmatoarele despre primele zece zile din Luna Zu-l Hijjah:

"Jabir (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Cele zece zile ale lunii Dhul Hijjah sunt cele mai bune zile la Allah.” Un bărbat a întrebat: „Sunt aceste zece zile mai bune decât acelaşi număr de zile petrecute luptând pentru Allah?” Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Sunt mai bune decât acelaşi număr de zile petrecute luptând pentru Allah. Dar nu există o zi mai bună în faţa lui Allah decât ziua de Arafah. În această zi Allah Preaînaltul coboară în cel mai apropiat cer şi este mândru de robii Săi de pe pământ şi le spune celor din ceruri: „Priviţi robii Mei. Au venit de departe sau din împrejurimi, cu părul răvăşit şi fetele prăfuite, spre a căuta Mila Mea, deşi nu au văzut încă pedeapsa Mea. Cu mult mai mulţi oameni sunt eliberaţi din Focul Iadului decât în orice altă zi.” Al-Munzhri a spus că acest hadis a fost relatat de Abu Ya’ala, Al-Bazzar, Ibn Khuzaimah şi Ibn Hibban, ale carui exprimare a fost dată aici.

Ibn al-Mubarak a relatat de la Sufyan Ath-Thauri, care a relatat de la Az-Zuabir bin Ali, care la rândul său a relatat de la Anas bin Malik: „Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a petrecut ziua la Arafah până aproape de apusul soarelui. Apoi a spus: «Bilal, cere oamenilor să facă linişte şi să mă asculte.» Bilal s-a ridicat şi a cerut oamenilor să facă linişte şi să îl asculte pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Când oamenii au făcut linişte, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Oameni, Acum puţină vreme îngerul Gibril / Gavril a venit la mine, mi-a transmis salutări din partea lui Allah şi mi-a spus că Allah i-a iertat pe toţi cei care îşi petrec ziua la Arafah, toţi cei care se opresc la Mash’ar al-Haram şi că le-a garantat datoriile.» Atunci ’Umar bin al-Khattab (Allah să fie mulţumit de el!) s-a ridicat şi a întrebat: «Trimis al lui Allah, acestea sunt numai pentru noi?» Profetul a răspuns: «Acestea sunt pentru voi şi toţi cei care vor veni după voi până în Ziua de Apoi.» ’Umar a exclamat: «Cât de îndestulătoare sunt binecuvântările lui Allah!»”

Muslim şi alţii au relatat de la Aişah că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: "Allah eliberează din Focul Iadului în ziua de Arafah mai mulţi oameni decât în orice altă zi şi Allah vine mai aproape în acea zi şi spune cu mândrie către îngeri: «Ce-şi doresc şi ce caută aceşti oameni?»”

Abu Darda a relatat că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „În nicio altă zi nu se simte Şeitan atât de neînsemnat, umilit şi furios precum în ziua de Arafah.” Motivul pentru acest lucru este mila pe care Allah o pogoară şi iertarea pe care o oferă oamenilor pentru păcatele majore. O singură zi a fost mai binecuvântată decît aceasta, ziua Bătăliei de la Badr, când mult mai multe binecuvântări au coborât asupra oamenilor, cauzându-i lui Şeitan o tristete şi mai mare. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost întrebat: „Trimis al lui Allah, ce a văzut Şeitan în ziua Bătăliei de la Badr?” „El l-a văzut pe îngerul Gibril conducând armata de îngeri”, a răspuns el.

’Amr bin Shu’aib a relatat de la tatăl şi bunicul său, care a spus că în Ziua de Arafah Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) cel mai mult s-a rugat cu aceste cuvinte:

La ilaha illallahu wahdahu la sharika lahu, lahul mulk wa lahul hamd, biyadihil khair wa huwa 'ala kulli sha'in qadir.

Nu există altă divinitate în afară de Allah. El nu are asociaţi. Doar Lui îi aparţine împărăţia şi toată slava. În Mâna Lui este tot binele şi toată puterea.”

A fost relatat de Ahmad şi Tirmidhi (şi aceasta este exprimarea lui Tirmidhi) că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Cele mai bune rugi în ziua de Arafah, cel mai bun lucru pe care eu şi ceilalţi profeţi înaintea mea au spus:

La ilaha illallahu wahdahu la sharika lahu lahul mulk wa lahul hamd wa huwa 'ala kuli sha'in qadir.

Nu există altă divinitate în afară de Allah, El nu are asociaţi. Doar Lui îi aparţine împărăţia şi toată slava. El este cu putere peste toate.”

Al-Hussain bin Al-Hasan Al-Maruzi a relatat: „L-am întrebat pe Sufyan bin ’Uyainah: «Care este cea mai bună rugă pentru ziua de Arafah?» El a răspuns: « La ilaha illallahu wahdahu la sharika lahu lahul mulk wa lahul hamd wa huwa 'ala kuli sha'in qadir / Nu există altă divinitate în afară de Allah, El nu are asociaţi. Doar Lui îi aparţine împărăţia şi toată slava. El este cu putere peste toate.» I-am spus: «Dar aceasta este o preamărire a lui Allah şi slava Sa, nu este o rugă.» Atunci Sufyan a întrebat: «Nu ştii relatarea lui Malik bin Al-Harith care o explică?» I-am răspuns: «Spune-mi despre ea.» El a spus: «Mansur a relatat că Malik bin al-Harith: «Allah Preaînaltul spune: ‹Dacă un rob al Meu îşi petrece timpul slăvindu-Mă şi preamărindu-Mă, în loc să Îmi ceară ceva din ce are nevoie, îi dau ceva mai bun decât dau celor care Îmi cer ceva din nevoile lor.› Apoi a adăugat: «Aceasta explică spusele Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) Nu ai auzit ce Ummaya bin Abi-Salt i-a spus lui Abdullah bin Jad’an când a cerut mâna lui Na’ilah în căsătorie?» I-am răspuns că nu. Atunci el mi-a spus: «Ummaya i-a recitat (aceste versuri) lui Abdullah bin Jad’an:

Trebuie să îşi spun nevoile mele sau modestia ta este suficientă (pentru a pleda cauza mea), căci modestia este natura ta,
Tu eşti un bun cunoscător al drepturilor (şi obligaţiilor) şi vii dintr-o familie distinsă şi respectabilă,
Când cineva îţi aduce laude, nu trebuie să o repete.»

Apoi Sufyan a spus: «Husain, ai văzut cum oamenii sunt încântaţi de laude şi sunt dispuşi să împlinească cereri, fără să fie măcar rugaţi. Ce putem să mai spunem de Creatorul lor?»” Al-Baihaqi a relatat de la Ali (cu un lanţ de relatatori slab) că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Cea mai des rostită rugă de profeţii de dinaintea mea şi de mine, în Ziua de Arafah este aceasta:

La ilaha illallahu wahdahu la sharika lahu, lahul mulk wa lahul hamd wa huwa 'ala kuli sha'in qadir. Allahumma 'ij'al fi basri nuran wa fi sam'i nuran wafi qalbi nuran. Allahumma ashrah li sadri wa yassir li amri. Allahumma 'uzhubika min waswasis sadri wa shatatil amr wa sharri fitnatil qabr wa sharri ma yaliju fil lail wa sharri ma yaliju fin naharwa sharri ma tahubu bihi riyah wa sharri bawa'iqid dahr.

Nu există altă divinitate în afară de Allah. El nu are asociaţi. Lui îi aparţine împărăţia şi are putere peste toate. O, Allah, pune lumină (înfrumare) în privirea mea, în auzul meu, în inima mea. O, Allah, Deschide-mi pieptul şi uşurează-mi munca. O, Allah, caut refugiu la Tine de şoaptele rele, de confuzie, de încercările mormântului, de răul ce are loc ziua şi noaptea, de răul purtat de vânturi şi de năpastele lumii.”

Tirmidhi a relatat de la Ali că rugile cele mai folosite de Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) în timpul şederii sale la Arafah a fost:

Allahumma lakal hamdu kallazhi naqulu wa khairam mimma naqulu, Allahumma laka salati wa nusuki wa mahyaya wa mamati wa ilaika ma'abi wa laka rabbi turathi allahumma inni a'uzhubika min 'azhabil qabri wa waswasatis sadri wa shatatil amri allahumma inni a'uzhubika min sharri ma tahubbu bihi riyhu.
Toată lauda Îţi aparţine, o, Allah, aşa cum spunem şi mai bine decât putem spune. O, Allah, rugile, adorarea, viaţa şi moartea mea sunt pentru tine. O, Allah! La Tine este întoarcerea mea, Ţie îţi aparţine tot ce am. O, Allah, caut adăpost la Tine de chinurile mormântului, şoaptele rele, confuzia şi de orice aduce vântul.”

Ţinerea postului în ziua de Arafah

S-a confirmat faptul că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu a ţinut post în Ziua de Arafah. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Ziua de Arafah, Ziua de Sacrificiu (Yawm an-Nahr) şi Ayam Tashriq (zilele de 10, 11 şi 12 Dhul-Hijjah) sunt zilele noastre de sărbătoare. Sunt zile pentru a mânca şi a bea.” A fost de asemenea stabilit că Profetul a interzis să se ţină post în Ziua de Arafah, dacă se stă la Arafah (pentru pelerinaj).

Acest lucru a determinat ca majoritatea savanţilor să ajungă la concluzia că de fapt este recomandat să nu se ţină post în ziua de Arafah, astfel ca un pelerin să fie suficient de puternic pentru a se dedica în întregime actelor de adorare şi rugilor.

Unele relatări care încurajează postul în Ziua de Arafah se referă la persoanele care nu se află la Arafah, împlinind pelerinajul.

Relatat Ibn Abbas: Profetul (sallallaahu 'alaihi wa sallam) a spus: "Nici o fapta buna facuta in alte zile nu este mai presus decit fapta buna facuta in aceste zile (primele zece din Dhul Hijjah)". Apoi unii companioni au intrebat: "Nici macar jihad?". El a raspuns: "Nici macar jihad, cu exceptia omului care isi pune viata si averea in pericol (de dragul lui Allah) si se intoarce fara ele" (Bukhari).

Printre faptele bune pe care musulmanii ar trebui sa le faca in timpul acestor prime zece zile din Dhul Hijjah:

Post: Este Sunnah sa se posteasca in primele noua zile din Dhul Hijjah, pentru ca Profetul saws ne-a indemnat sa facem fapte bune in aceste zile, iar postul este una dintre cele mai bune fapte.

Takbeer. Este Sunnah sa spunem Takbeer ("Allahu akbar"), Tahmeed ("Al-hamdu Lillaah"), Tahleel ("La ilaha ill-Allah") si Tasbeeh ("Subhaan Allah") in timpul acestor prime zece zile de Dhul Hijjah; se spune cu voce tare in moschei, acasa, pe strada si in orice loc este permisa amintirea lui Allah si mentionarea numelui Sau cu voce tare, ca act de adorare si ca proclamare a maretiei lui Allah. Barbatii trebuie sa recite cu voce tare, iar femeile incet.

A face mai multe fapte bune in general, pentru ca faptele bune sint iubite de Allah si vor aduce mare rasplata de la El. Cine nu poate merge in Hajj in aceasta perioada, ar trebui sa se preocupe cu adorarea lui Allah, rugaciune (salat), citirea Quran-ului, amintirea lui Allah, dua, dat de pomana, onorarea parintilor, sa mentina legaturile de rudenie, sa incurajeze ce este bine si sa interzica ce este rau si alte fapte si acte de adorare.

Sacrificiu. Una dintre faptele bune care il va aduce pe om mai aproape de Allah in aceste zece zile este sa faca un sacrificiu, alegind un animal de calitate si ingrasindu-l, sa cheltuiasca bani de dragul lui Allah.

Cainta sincera. Unul dintre cele mai importante lucruri de facut in timpul acestor zece zile este cainta sincera in fata lui Allah si abandonarea tuturor actelor de neascultare si pacatelor. Cainta inseamna reintorcerea la Allah si abandonarea tuturor faptelor, ascunse sau nu, care nu-I sint pe plac, din regret pentru ce a trecut, abandonarea imediata si hotarirea de a nu ne intoarce la acel lucru, ci a ne tine ferm de Adevar facind ceea ce este pe placul lui Allah.

Sint multe de cistigat, asa ca profitati la maxim de ocazia acestor valoroase si de neinlocuit zece zile. Grabiti-va sa faceti lucruri bune inainte ca moartea sa loveasca, inainte de a fi prea tirziu sa ne regretam neglijenta si incapacitatea de a actiona, inainte de a ne intoarce in locul de unde rugaciunile nu mai sint implinite, inainte ca moartea sa separe pe cel ce spera de lucrurile la care spera, inainte sa fim prinsi cu tot cu faptele noastre in capcana mormintului.

______________
Pentru cei care vor să urmărească în direct pelerinii de la Moscheea cea Sacră din Mecca: http://www.youtube.com/user/MakkahLive

_________
www.islamulazi.ro