IMPOSIBILITATEA IMITĂRII CORANULUI CEL SFÂNT

IMPOSIBILITATEA IMITĂRII CORANULUI CEL SFÂNT

Previziuni științifice miraculoase în Coran

Coranul face din cugetarea corectă și judecata dreaptă, în legătură cu universul, cel mai minunat mijloc al credinței în Allah. El îl îndeamnă pe credinciosul musulman să cugete asupra făpturilor lui Allah din cer și de pe pământ. Allah a grăit: “În crearea cerurilor și a pământului și în schimbarea nopții și a zilei sunt semne pentru cei dăruiți cu minte, / Care îl pomenesc pe Allah stând [în picioare], șezând [jos] sau pe o parte și cugetă la facerea cerurilor și a pământului, [zicând]: “Doamne, n-ai făcut acestea în deșert! Slavă Ție! Apără-ne pe noi de chinul Focului!” (3 : 190-191).

El îl îndeamnă pe credinciosul musulman să cugete în legătură cu el însuși, în legătură cu pământul pe care trăiește și în legătură cu natura care-l înconjoară. Allah Preaînaltul a grăit în această privință: “Oare nu s-au gândit ei în însuși sufletele lor că Allah nu a creat cerurile și pământul și ceea ce este între ele decât întru adevăr și pentru un termen hotărât?” (30 : 8). și a mai grăit Allah Preaînaltul: “Pe pământ se află semne pentru cei care cred cu putere, / Ca și în voi înșivă. Voi nu vedeți?” (51 : 20-21).

Coranul cel sfânt incită, de asemenea, simțul științific să reflecteze, să înțeleagă și să raționeze. Allah Preaînaltul a glăsuit: “Astfel Allah vă face deslușite Semnele Sale; poate că voi o să cugetați!” (2 : 219). și tot Allah Preaînaltul a mai grăit: “și aceste pilde le dăm Noi oamenilor pentru ca ei să cugete” (59 : 21). și tot El a grăit: “Astfel tâlcuim Noi semnele pentru un neam [de oameni] care cugetă” (10 : 24).

Coranul cel sfânt înalță poziția credinciosului musulman prin virtutea științei, căci Allah Preaînaltul a grăit: “și Allah îi va ridica cu [câteva] trepte pe aceia care cred dintre voi și pe aceia cărora li s-a dat știința” (58 : 11). Cel învățat și cel ignorant nu sunt egali. Allah a grăit în această privință: “Spune: Oare sunt egali cei care știu cu aceia care nu știu?” (39 : 9). El îi poruncește credinciosului musulman să se roage Domnului său pentru a-l înzestra cu știință, căci Allah Preaînaltul a grăit: “și spune: “Doamne, sporește-mi mie știința!” (20 : 114).

Astfel, caracterul miraculos referitor la aspectele științifice cuprinse în Coran constă în faptul că el îi îndeamnă pe dreptcredincioșii musulmani să chibzuiască și le deschide lor porțile cunoașterii, chemându-i să intre prin ele, să înainteze, să accepte tot ceea ce este nou și trainic în domeniul științelor.

Pe lângă acestea, în Coran se află indicații științifice care au valoare de călăuzire, dar acestora le vom dedica un capitol separat ce poartă titlul “Previziuni științifice miraculoase în Coran”.

Imposibilitatea imitării legislative a Coranului cel sfânt

Allah l-a dăruit pe om cu numeroase instincte care exercită influențe asupra sufletului. Dacă rațiunea îl ferește pe om de greșeală, înclinațiile psihice deviate ajung să domine asupra forței rațiunii, iar rațiunea nu mai este capabilă să se controleze în orice situație. De aceea, pentru ca omul să urmeze calea cea dreaptă, se impune să recurgă la o educație specială a instinctelor sale, să și le educe, să și le dezvolte și să le dirijeze bine, către izbândă.

Omul este civilizat din fire; el are nevoie de alții și alții au nevoie de el. Colaborarea între oameni este o necesitate socială, impusă de civilizația umană. Însă deseori omul este nedrept cu semenul său, datorită egoismului și dorinței de a-și impune dominația. Dacă nu ar exista o normă care să reglementeze relațiile dintre ei și să le apere drepturile, s-ar instaura anarhia. De aceea, toate comunitățile umane au avut nevoie de un sistem după care să se călăuzească și care să înfăptuiască dreptatea între membrii lor.

Omenirea a cunoscut în decursul epocilor diverse doctrine, teorii, sisteme și legislații care au urmărit asigurarea fericirii individului într-o societate perfectă, dar nici una dintre acestea nu a atins perfecțiunea Coranului în domeniul legislației, care este imposibil de imitat.

Coranul cel sfânt eliberează sufletul credinciosului musulman, grație credinței în unicitatea lui Allah, care-l izbăvește de dominația superstițiilor și a slăbiciunii, de robia pasiunilor și poftelor, astfel încât să fie rob devotat lui Allah și să se înalțe pe sine deasupra celorlalți, căci făptura omenească nu are nevoie decât de Creatorul care întrunește perfecțiunea absolută. El este Creatorul Unic, Dumnezeul Unic, Cel care nu are început și nu are sfârșit, Atotputernic, Atoateștiutor și nimeni și nimic nu poate fi asemenea Lui.

Această prezentare concisă nu permite discuția detaliată despre aspectele imposibilității imitării legislative a coranului.

Coranul a rupt barierele necunoscutului

Coranul cel sfânt a rupt prin sfidarea sa cele trei bariere ale necunoscutului: bariera timpului trecut, bariera spațiului și bariera viitorului. Citind Coranul, constatăm că el a rupt bariera timpului trecut; el ne istorisește ceea ce li s-a întâmplat comunităților anterioare, ne relatează povestirile despre trimișii anteriori, ne spune lucruri pe care nu le-a cunoscut nimeni, ne dezvăluie tainele trecutului și-i provoacă prin ele pe cei care tăgăduiesc. Este de-ajuns să citim în Coran: “Tu nu ai fost [prezent] când..., tu nu ai fost [de față] când..., tu nu ai fost...” pentru ca să știm câte știri despre trecutul necunoscut i-a transmis Allah profetului Muhammed. Astfel, Allah Preaînaltul a grăit: “Tu nu ai fost pe coasta de apus, când i-am dat lui Moise porunca” (28 : 44) sau “Tu nu ai fost lângă ei, când ei au aruncat calemurile lor [pentru a hotărî] care dintre ei s-o ocrotească pe Maria” (3 : 44). Trebuie să înțelegem aceste două versete în sensul că “Tu, Muhammed, nu ai fost acolo, ci Allah ți-a spus ție și a rupt pentru tine bariera trecutului. Vedem cum Coranul a rupt bariera timpului trecut în numeroase ocazii, pentru a-i transmite profetului Muhammed istorisirile adevărate despre comunitățile, despre trimișii și despre profeții de dinaintea lui și îndreaptă ceea ce a fost mistificat din scripturile divine pe care Allah Preaînaltul le-a pogorât, pentru a ajunge la cele mai exacte taine ale mesajelor divine trecute și a le îndrepta și pune în evidență ceea ce a fost deformat și ceea ce a fost ascuns în ele, provocându-i pe oameni să dezmintă aceste istorisiri pomenite în Coran, fără ca ei să reușească. Acest lucru este dovedit de spusele Sale: “Acesta este Isus, fiul Mariei!” Aceasta este povestea adevărată de care ei se îndoiesc” (19 : 34).

Apoi a rupt Allah Preaînaltul bariera spațiului pentru profetul Muhammed și aceasta într-o chestiune din cele mai delicate: tainele sufletului.

Coranul reprezintă cuvintele lui Allah, iar El este adorat prin citirea lui și el nu trebuie supus nici unei modificări sau schimbări și nimeni nu trebuie să îndrăznească să-l atingă sau să-l mistifice. Așadar, acest cuvânt este un argument pentru profetul Muhammed dobândit de la El, iar dacă ceva este vestit de Coran și s-ar constata că acest lucru nu este adevărat, aceasta ar fi o distrugere pentru întreaga religie.

Coranul vine, după ce am declarat gravitatea veștilor aduse de el, pentru a vorbi despre gândurile ascunse din piepturile necredincioșilor. și Coranul nu le spune aici: Am rupt bariera trecutului și v-am spus vouă istorisirile despre cei de dinainte de voi. și nu le spune nici: Voi rupe bariera spațiului și vă voi spune ceea ce se întâmplă într-un loc din apropiere pe care nu-l vedeți. Ci le spune: Voi rupe bariera sufletului și vă voi spune ceea ce se află ascuns în sufletele voastre și ceea ce nu au șoptit buzele voastre. Ar fi fost de-ajuns să zică, pentru a tăgădui vorbele lui Muhammed: “Nu am ascuns în sufletele voastre așa ceva”, dacă ei nu s-ar fi gândit într-adevăr la ceea ce ascundeau sufletele lor.

Așadar, dând la o parte vălul spațiului, Coranul a pătruns în adâncul sufletului omenesc, în sufletele celor care nu credeau în El și care voiau distrugerea Islamului. Allah Preaînaltul a grăit în legătură cu aceasta: “Oare tu nu-i vezi pe aceia cărora le-a fost oprit să vorbească în taină cum se întorc la ceea ce le-a fost oprit și se sfătuiesc în șoaptă, cu păcat, dușmănie și nesupunere față de Trimis? Iar dacă vin la tine, te salută [cu vorbe] cu care nu te salută Allah și zic în sinea lor: “De ce ne chinuiește Allah pentru ceea ce spunem?” Gheena va fi de ajuns pentru ei și vor arde în ea! și ce loc rău [este acesta]!” (58 : 8). și a mai grăit Allah Preaînaltul: “și vor jura ei pe Allah: “De-am fi putut noi, am fi purces laolaltă cu voi!” Se pierd pe ei înșiși, căci Allah știe că ei sunt mincinoși” (9 : 42). și a mai grăit Allah despre ei: “și ei jură cu minciună și ei știu [aceasta]” (58 : 14)

Coranul a rupt, de asemenea, bariera viitorului, căci Allah Preaînaltul a grăit: “O, Trimisule! Vestește ceea ce ți-a fost trimis de la Domnul tău! Dacă nu o faci, înseamnă că nu ai transmis mesajul Lui. Însă Allah te ocrotește de oameni și Allah nu călăuzește neamul de necredincioși” (5 : 67). Câțiva dintre companionii profetului Muhammed s-au oferit voluntar să-l protejeze de necredincioși, dar când a fost revelat acest verset, el a scos capul pe ușă și le-a zis celor care-i asigurau paza: “Duceți-vă, oameni buni, de aici, căci mă va apăra de oameni Allah!” Acest verset este cea mai puternică dovadă a faptului că el este o revelație divină, căci altfel cine ar putea să afirme că un om ar fi în stare să reziste unei întregi comunități, să conteste credința ei, să disprețuiască divinitățile ei și să rămână teafăr.

Discuția despre viitor s-a desfășurat în câteva etape: etapa contemporană, pentru ca adepții mesajului, credincioșii și necredincioșii să știe că el reprezintă adevărul, și etapa viitorului îndepărtat, pentru ca toate epocile care vor urma după trimiterea Coranului să știe că el este Cartea cea adevărată a lui Allah. Pe contemporani i-a prevenit despre
producerea unor evenimente în viitorul apropiat, iar lumea viitoare a prevenit-o asupra evoluțiilor care se vor produce în întregul Univers.

Dar Coranul a fost revelat într-o epocă în care, dacă minunile ce urmau să se producă în viitor ar fi fost prezentate detaliat, mintea umană nu ar fi fost capabilă să înțeleagă sensul lor la vremea respectivă. De aceea, pentru ca dreptcredinciosul să nu se îndoiască în privința religiei sale și pentru ca imposibilitatea imitării să dăinuie, Coranul a venit cu adevăruri și cu minuni care reprezintă culmi ale legilor universului. Dacă ele ar fi fost prezentate credincioșilor în vremea aceea, ar fi trecut pe lângă ei fără ca ei să înțeleagă adevărata lor semnificație științifică, dar când au fost prezentate generațiilor viitoare, acestea au înțeles natura lor extraordinară și au recunoscut că astfel de lucruri nu puteau să fie spuse de oameni care au trăit cu mii de ani în urmă. Așadar, Coranul este, indubitabil, Adevărul trimis de Allah, iar cel care l-a trimis a fost Allah Creatorul.

Cititorul se cuvine să mai știe un lucru, și anume faptul că prescripțiile religiei sunt porunci de tipul “Fă!” și interdicții de tipul “Nu face!”, adică lucruri permise și lucruri interzise. Ele au fost foarte limpezi, lipsite de orice ambiguitate, fără nici un fel de adaos, modificare sau neclaritate. Orânduiala lui Allah este deplină; ea a fost explicată cu ajutorul tradițiilor sacre (ahadis qudsiyya) și cu ajutorul tradițiilor profetice (ahadis nabawiyya). Coranul a fost comentat și explicat în vremea profetului Muhammed, astfel încât a devenit foarte limpede pentru orice om care voia să-L adore pe Allah și să trăiască pe pământ, respectând rânduielile lui Allah. “Fă!” și “Nu face!”, adică ceea ce este îngăduit (helal) și ceea ce este interzis (haram) sunt lucruri foarte clare; ceea ce este permis este clar, ceea ce este oprit este clar și religia este, de asemenea, foarte limpede. Cât privește versetele lui Allah referitoare la univers, constatăm că ele nu au beneficiat de o explicare completă în vremea profetului Muhammed , pentru ca să nu devină obligatorii pentru musulmani, întrucât ele au o semnificație care se reînnoiește cu fiecare generație.

Sfidarea absolută până în Ziua de Apoi

Coranul i-a provocat pe arabi cu imposibilitatea imitării limbii, dar provocarea lumii nu se poate referi la limbă, întrucât oamenii vorbesc limbi diferite. Dar el s-a adresat întregii omeniri cu alte provocări, sfidarea fiind absolută până în Ziua de Apoi. El li s-a adresat oamenilor spunându-le: „Voi nu veți ajunge la cutare și la cutare!”... Coranul s-a adresat cu zeci de provocări omenirii în întregul ei, spunând: „Nu veți ajunge la cutare!, nu veți crea cutare!, nu veți face cutare!” Aceste provocări au fost adresate întregii omeniri și tuturor timpurilor și ele continuă să fie valabile și astăzi, pentru că nimeni și nimic nu este asemenea lui Allah. El le-a mai zis: „Voi toți nu veți putea să creați nimic, până la sfârșitul lumii!” Apoi i-a provocat să facă măcar o muscă, atunci când Allah a grăit: “O, voi oameni! Vi s-a dat vouă o pildă, auziți-o: “Aceia pe care voi îi chemați în locul lui Allah nu vor putea crea nici măcar o muscă, chiar de s-ar uni ei pentru aceasta! Iar dacă musca le răpește un lucru, ei nu-l vor putea lua înapoi! Slabi sunt și cel care cere și cel de la care se cere!” (22 : 73). Astfel a adresat Allah întregii omeniri provocarea până în Ziua de Apoi, de a crea măcar o singură muscă și le-a spus că ei nu vor fi în stare să facă acest lucru, chiar dacă se vor uni cu toții pentru acest scop. Apoi ne-a provocat pe noi să fugim de moarte, atunci când Allah a grăit: “Oriunde ați fi, moartea vă va ajunge, chiar de-ați fi în turnuri semețe” (4 : 78). Așadar, Allah Preaslăvitul adresează această provocare spunând că oricare ar fi nivelul științei la care vor ajunge oamenii, ei nu vor putea să scape de moarte, fiindcă numai Allah este Cel care dă viață și Cel care dă moartea.

Atunci când Allah ne vorbește nouă despre una dintre minunile cu care-i ajută pe profeții Săi și despre lumea îngerilor și lumea djinnilor pe care nu-i vedem, trebuie să fim încredințați că acestea sunt adevăruri incontestabile, fiindcă Allah Preaslăvitul este Atotputernic, puterea Sa neputând fi comparată nici cu puterea întregii lumi, este Atoateștiutor, știința oamenilor neechivalând nici cu un grăunte din știința Sa. Pornind de la aceasta, trebuie să înțelegem că El creează atât ceea ce vedem, cât și ceea ce nu vedem, creează ceea ce nu vedem în momentul de față, dar s-ar putea să vedem în viitor. Allah este Binevoitor cu robii Săi și El creează în univers minuni pentru mintea omenească, pentru ca prin aceasta să aducă liniște în inimile noastre și să ne dăruiască încredere și credință.



_______________________________________
Extras din Introducerea la Traducerea sensurilor versetelor din Coran facuta de Liga Islamică și Culturală din România