vineri, 22 februarie 2008

'Aişah, fiica lui Abu Bekr

Bismillah Ar-Rahman Ar-Rahim

‛AIŞAH, FIICA LUI ABU BEKR

Daud Abdullah

ORIGINEA ŞI COPILĂRIA EI

‛Aişah, fiica lui Abu Bekr, s-a născut în Mekka, la 4 ani după începerea misiunii Profetului (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!). Când el a murit în Medina, ea avea doar 18 ani, dar într-o perioadă scurtă de timp ‛Aişah a dobândit suficiente cunoştinţe pentru a deveni unul dintre cei mai mari savanţi musulmani care au trăit vreodată. Vasta sa cultură, incluzând cunoaşterea Coranului, a Sunnei[1] şi a Fiqh[2], era unanim recunoscută, precum şi cunoştinţele sale din domeniul medicinei, istoriei şi poeziei. Dar ‛Aişah este cunoscută cel mai bine, probabil, în calitatea sa de soţie preferată a Profetului (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!).

Ea a fost fiica lui Abdullah bin Abi Quhafah, cunoscut ca Abu Bekr – etimologic: „tată al unei cămile-mascul tinere”; el a avut şi alte câteva porecle în timpul vieţii. Înainte de apariţia Islamului era numit Abdul Ka`bah (robul Ka`abei). Mama sa a avut câţiva fii, dar au murit cu toţii pe când erau foarte tineri. Astfel, ea a făgăduit că, dacă va avea un alt fiu, numele său va fi Abdul Ka`bah, în onoarea Casei Sfinte. Când `Abdul Ka`bah (robul Ka`abei) era tânăr, mai era denumit şi `Atiyq (Cel salvat). Pentru că numele de Abdul Ka`bah nu era conform învăţăturilor şi spiritului Islamului, profetul Muhammed (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) i l-a schimbat în Abdullah (Robul lui ALLAH Preaînaltul). Cu toate acestea, uneori, el mai era numit Atiyq; când a devenit musulman, Profetul (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) i-a spus: „Tu eşti unul dintre cei salvaţi de foc.” (As-Siyrah an-Nabawiyyah, vol.1 pg. 249).

Se spune că Abu Bekr a fost supranumit drept binecunoscutul „As-Siddiyq” (Prieten) după Ysraa şi Mi`raaj [călătoria nocturnă a Profetului (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) de la Mekka la Ierusalim al-Qudds şi înălţarea la ceruri, moment cunoscut în istorie drept „noaptea ascensiunii divine”]. Atunci când cei mai mulţi oameni au refuzat să creadă relatarea evenimentului de către Profet (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!), Abu Bekr nu s-a îndoit niciodată de sinceritatea acestuia.

Abu Bekr provenea din vestitul trib Qurayş. El deţinea cunoştinţe vaste de istorie, lingvistică, poezie şi genealogie a Arabiei. În plus, el era recunoscut drept un om de afaceri corect şi bogat. În pofida inteligenţei şi a averii sale el a rămas un om modest şi foarte amabil; astfel, nu este surprinzător faptul că mulţi qurayşiţi obişnuiau să fie în preajma lui, cerându-i sfatul, părerea şi bucurându-se de compania sa.

În anii care au precedat venirea Islamului Abu Bekr a fost căsătorit cu Qatlah bin Abdul-Uzza. Ea i-a născut doi copii: `Abdullah şi Asma`. Nu se ştie sigur dacă Qatlah a acceptat sau nu vreodată Islamul. În orice caz, Umm Ruman, cea de-a doua soţie a lui Abu Bekr, a fost printre primii mekkani care au acceptat credinţa. Ea i-a născut, de asemenea, doi copii: `Abdur-Rahman şi ‛Aişah. După ce a îmbrăţişat Islamul, Abu Bekr şi-a mai luat încă două soţii: Asma` bint `Umays şi Habiybah bint Kharijah. Asma` i-a dăruit un fiu numit Muhammed, iar Habiybah a născut o fată, Umm Kulthum, după moartea lui Abu Bekr. Dintre toţi copiii, ‛Aişah este cea care a moştenit inteligenţa şi cele mai multe dintre remarcabilele calităţi ale tatălui său.

EMIGRAREA EI LA MEDINA

În timpul copilăriei sale petrecută la Mekka şi Medina, ‛Aişah era deosebit de activă şi jucăuşă. Chiar şi atunci când a fost afectată de boală, minciună sau de vorbele răutăcioase ale păgânilor din Mekka, nu s-a lăsat niciodată dominată de sentimente de tristeţe şi supărare. De fapt, ‛Aişah întotdeauna a dat dovadă de înţelegere şi înţelepciune. Ea făcea faţă schimbărilor vieţii cu calm, încredere şi putere − trăsături ale personalităţii tatălui său. Tatăl ‛Aişei nu a făcut parte din grupul primilor emigranţi la Medina. Deşi Abu Bekr dorea să părăsească Mekka odată cu emigranţii, când i-a cerut permisiunea Profetului (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!), el i-a spus: „Nu fi trist, pentru că ALLAH îţi va da un companion.” Sperând ca Profetul însuşi (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) să fie acel companion, Abu Bekr a aşteptat răbdător.

‛Aişah îşi amintea că, în timpul acestei perioade, Profetul (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) avea obiceiul să-l viziteze pe tatăl ei ori dimineaţa devreme, ori seara. Dar, într-o zi, acesta a apărut brusc, la amiază, în casa prietenului său de nădejde; ALLAH Preaînaltul îi acordase permisiunea să emigreze. Soarele dogorea fierbinte şi cei mai mulţi mekkani se adăpostiseră înăuntru[3] pentru a scăpa de arşiţă. În acel moment, ‛Aişah şi sora sa, Asma`, erau cu tatăl lor. ‛Aişah, care avea între şase şi şapte ani, devenise deja, legal, soţia Profetului (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!), dar celebrarea căsătoriei nu va avea loc decât după Hijra.[4] Când Abu Bekr a auzit că Muhammed (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) a venit să-l vadă a spus: „Cu siguranţă trimisul lui ALLAH a venit acasă la noi la ora aceasta doar pentru ceva important.” Imediat după ce Profetul (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) a intrat în casă, a devenit clar că venise într-adevăr cu un mesaj special. El i-a cerut lui Abu Bekr să îi roage pe cei care erau cu el să plece. Atunci Abu Bekr a spus: „O, trimis al lui ALLAH, ei sunt doar [cei din] familia mea…”, însemnând soţia Profetului, ‛Aişah, şi sora sa, Asma`.

Prima oară când ‛Aişah a văzut pe cineva plângând de fericire a fost atunci când Profetul Muhammed (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) l-a anunţat pe tatăl ei că ALLAH i-a dat permisiunea de a emigra din Mekka. Aceasta a fost scăparea mult aşteptată. De treisprezece ani nedreptatea şi violenţa qurayşiţilor împiedicaseră evoluţia şi prosperitatea comunităţii musulmane. Însă, în final, ALLAH Preaînaltul aprobase emigrarea musulmanilor care-şi vor stabili astfel baza în Medina. Profetul (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) a rămas în urmă, aşteptând porunca lui ALLAH Preamăreţul şi Preaînaltul. Acum acea clipă venise. Abu Bekr a pregătit două cămile care fuseseră păstrate pentru această ocazie.

Cu toate că păgânii din Mekka erau teribil de îndârjiţi împotriva musulmanilor, ei nu erau încântaţi de planul emigrării. Se temeau că acum musulmanii ar fi în stare să devină puternici şi, mai târziu, să se întoarcă să preia controlul asupra Mekkăi. Profetul Muhammed (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) ştia că duşmanii Islamului vor încerca să-l împiedice să plece. Astfel, a decis că el şi Abu Bekr trebuiau să părăsească Mekka în secret, lăsându-şi familiile în urmă pentru un timp. Ulterior, după ce s-ar fi stabilit în Medina, el şi Abu Bekr ar fi trimis pe cineva să le aducă familiile. Omul care i-a călăuzit cu abilitate până la Medina, `Abdullah bin Urayqit, nu era musulman. Aşa că, după o şedere scurtă în Medina, acesta a anunţat că se întoarce acasă la Mekka. Atunci Profetul (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) i-a cerut lui Zayd bin Harithah şi lui Abu Rafi` să se întoarcă cu `Abdullah pentru a-i aduce pe membrii familiei sale şi ai lui Abu Bekr în Medina. Astfel, ‛Aişah s-a reîntors la tatăl şi soţul ei în Medina.

CĂSĂTORIA

Condiţiile din Medina erau dificile pentru musulmanii mekkani[5] de abia sosiţi. Mulţi dintre ei se îmbolnăviseră şi nici ‛Aişah nu a fost cruţată. Timp de aproape o lună ea a fost ţintuită la pat de o boală care i-a măcinat puterea, a slăbit-o şi i-a cauzat căderea părului. În această perioadă mama sa a îngrijit-o neobosit. Fireşte, a fost o perioadă dureroasă pentru Umm Ruman care ştia că ziua căsătoriei ‛Aişei se apropiase. Venise vremea ca ‛Aişah să intre în casa Profetului (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) în calitate de mireasă a sa. Era luna Şeuual şi ea avea acum nouă ani.

Înainte de apariţia Islamului mulţi arabi refuzau să se căsătorească în această lună, întrucât cuvântul „şeuual” începe cu vocabula „şala” care înseamnă „el a murit”; dominaţi de superstiţii, mulţi preferau să nu se căsătorească în această perioadă. Profetul (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) a dorit să elimine astfel de credinţe din inimile şi minţile musulmanilor. Mai mult, el urmărea să sădească în ei certitudinea că doar ALLAH Preaînaltul este Unicul care hotăra cine vor fi cei care vor izbândi sau vor pierde.

În consecinţă, ‛Aişah a avut o preferinţă aparte pentru luna Şeuual. A fost o lună în care ea întotdeauna revedea preţioasele şi plăcutele amintiri ale căsătoriei sale cu trimisul lui ALLAH (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!). Ea a spus: „Trimisul lui ALLAH a făcut cu mine contractul [de căsătorie] în Şeuual şi m-a luat în casa sa, ca mireasă, în Şeuual. Şi care dintre soţiile trimisului lui ALLAH i-a fost lui mai dragă decât mine?” Într-adevăr, ea întotdeauna recomanda femeilor din familia sa să procedeze la fel, să intre în casele soţilor lor ca mirese în timpul acestei luni. Destul de interesant, ‛Aişah însăşi nu ştia atunci că era ziua nunţii sale. Când mama sa a venit să o pregătească, ‛Aişah se juca cu câteva dintre prietenele sale. Ea a relatat momentul respectiv: „Umm Rumman a venit la mine pe când eram în balansoar cu prietenele de joacă. Ea m-a strigat încet şi eu m-am dus la ea fără să ştiu ce dorea. M-a luat de mână şi m-a dus la uşă în timp ce eu gâfâiam − hah, hah, până ce mi s-a oprit gâfâiala. Apoi m-a luat în casă, unde erau invitate câteva femei ansare. Ele au rostit binecuvântări, mi-au făcut urări şi mi-au spus: «Să ai cea mai bună parte.» Ea [mama] m-a lăsat cu ele. M-au spălat pe cap şi m-au îmbăiat şi am fost mirată că trimisul lui ALLAH care a venit acolo dimineaţa; după aceea i-am fost încredinţată lui.” (Muslim).

Ceremonia nunţii a fost una simplă. Nu au fost sacrificate animale şi nu a fost niciun festin − doar un vas cu lapte din care Profetul (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) a băut primul. El stătea lângă ‛Aişah şi, când i-a oferit vasul, ea şi-a plecat capul cu sfială. Asma` era de faţă şi a îndemnat-o pe sora sa spunându-i: „Ia din mâna Profetului!”, aşa că ‛Aişah a băut puţin lapte. Vasul a trecut de jur împrejur, iar toţi cei prezenţi au putut gusta din lapte.

În Islam se recomandă ca logodnicul să ofere logodnicei sale un dar numit „mahr” (dotă, zestre). Mahr poate consta în orice poate oferi omul respectiv: bani, aur sau chiar şi o simplă bucată de pânză. Profetul (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) i-a dăruit ‛Aişei nişte aur. Când, mulţi ani mai târziu, ea a fost întrebată despre suma exactă, ea i-a spus lui Abu Seleme bin `Abdur-Rahman: „Au fost douăsprezece uqiyyah şi un naşş.” Apoi ‛Aişah a spus: „Nu ştii ce este naşş?” Abu Seleme a răspuns: „Nu”, iar ‛Aişah a adăugat: „Este jumătate dintr-o uqiyyah şi aproape cinci sute de dirhami.” Aceasta a fost zestrea oferită de trimisul lui ALLAH (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) soţiei sale.

ÎN CASA PROFETULUI (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!)

După nunta lor, Profetul (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) a găzduit-o pe ‛Aişah într-o cameră din vecinătatea moscheii. În această cameră îngerul Jibriil cobora uneori cu revelaţii de la ALLAH Preaînaltul. Mai mult decât oricând, această căsătorie a marcat începutul unui nou capitol din viaţa Profetului (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!); această nouă etapă a fost întrezărită după moartea primei sale soţii, Khadija bint Khuwaylid. Profetul (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) i-a explicat ‛Aişei: „Te-am văzut în vis trei nopţi. Îngerul te-a adus la mine înfăşurată în mătase, spunând: «Aceasta este soţia ta.» Când am descoperit faţa, am observat că erai tu, aşa că am spus: «Dacă aceasta este de la ALLAH, se va împlini.»” (Al-Bukhari).

Dintre toate soţiile Profetului (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!), ‛Aişah a fost singura care nu a avut nicio căsătorie anterioară. Era cunoscută ca fiind extraordinar de frumoasă şi cu o inteligenţă ascuţită. Pe lângă inteligenţă, ‛Aişah a fost înzestrată cu o memorie remarcabilă. Prin îmbinarea tuturor acestor calităţi ea a devenit cea mai atrăgătoare persoană; nu este un secret că Profetul Muhammed (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) a avut pentru ea sentimente deosebite. El a recunoscut într-o zi, atunci când `Amr bin Al-`Aas l-a întrebat: „Care îţi este cel mai drag dintre toţi oamenii?” El a răspuns: „‛Aişah.” Când `Amr l-a întrebat: „Care îţi este cel mai drag dintre toţi bărbaţii?”, el a spus: „Tatăl ei.”

Căsătoria cu trimisul lui ALLAH (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) nu a schimbat imediat cursul copilăriei ‛Aişei. Ea continua să se distreze cu prietenele sale. Ele o vizitau constant în noua sa casă. Profetul Muhammed (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) a înţeles nevoia ei de a îşi asuma gradat noul său rol de soţie şi parteneră. Astfel, el nu s-a opus vizitelor partenerelor sale de joacă. Erau momente când şi el se alătura jocurilor ei. Într-o zi, la întoarcerea sa acasă, a văzut-o pe ‛Aişah jucându-se cu păpuşile. Când el a întrebat-o despre ele, ea a spus că erau caii Profetului Suleiman (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) şi că aveau aripi. Profetul (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) nu şi-a putut stăpâni râsul la auzul răspunsului inocent al ‛Aişei.

CU SOŢIILE PROFETULUI (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!)

Cu trecerea timpului, dragostea dintre ‛Aişah şi Profet (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) a crescut în forţă şi profunzime. Indiferent de situaţie, ‛Aişah nu şi-a ascuns sau mascat niciodată sentimentele faţă de trimisul lui ALLAH (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!). Astfel, câteodată îl întreba discret despre propriile lui sentimente faţă de ea. Odată l-a întrebat: „Cum este dragostea ta pentru mine?” şi el a răspuns: „La fel ca nodul sforii.”, adică puternică şi indestructibilă.

Însă, în pofida unor asemenea asigurări, ‛Aişah încă avea sentimente de gelozie. Ea le trata cu un respect authentic pe celelalte soţii ale Profetului (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) şi pe Khadijah, în mod special. ‛Aişah însăşi a recunoscut: „Nu m-am simţit aşa de geloasă pe niciuna dintre soţiile Profetului precum faţă de Khadijah, chiar dacă [ea a murit şi] nu am văzut-o niciodată. Profetul (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) obişnuia să o pomenească foarte des şi, atunci când sacrifica o oaie, o împărţea şi trimitea părţi din ea prietenelor Khadijei. Când i-am spus: «Te porţi când este vorba de Khadijah ca şi cum n-ar mai fi nicio femeie pe pământ în afară de ea…», el a răspuns (rugându-se pentru ea): «Khadijah era aşa şi aşa şi am copii cu ea.»

Cu altă ocazie, sora Khadijei, Halah bint Khuwaylid, a venit la Medina şi a încercat să se întâlnească cu Profetul (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!). El a fost încântat de vizită şi a primit-o călduros. ‛Aişah s-a simţit imediat geloasă şi a spus: „Ce te face să-ţi aminteşti printr-o femeie bătrână din Qurayş, fără dinţi în gură, de o altă femeie bătrână care a murit demult şi în locul căreia ALLAH Preaînaltul ţi-a dat alta mai bună?” Profetul (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) a răspuns: „ALLAH nu mi-a dat alta mai bună decât ea; ea a crezut în mine când oamenii m-au respins, a avut încredere în mine atunci când oamenii nu m-au crezut, m-a sprijinit cu averea ei în timp ce oamenii m-au privat[6] şi mi-a dăruit copii în vreme ce altele nu.” (Muslim şi Ahmad).

Referitor la gelozia ei, ‛Aişah îşi amintea: „Nu am cunoscut niciodată o bucătăreasă mai bună decât Saffiyah. Odată a adus un vas cu mâncare pentru Profet (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) şi am simţit că aş fi în stare să o sparg[7]. Aşa că l-am întrebat care ar fi fost pedeapsa dacă aş fi făcut astfel. El a spus: «Un vas pentru un vas şi o mâncare [masă] pentru o mâncare [masă].» (Bukhari şi Nasa`i).

În pofida acestor momente trecătoare de gelozie, ‛Aişah niciodată nu s-a lăsat pradă lor în aşa fel încât să ajungă să-şi piardă controlul. Fiind soţia Profetului (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!), ea ştia foarte bine că trebuia să fie un exemplu pentru femeile musulmane.

Un alt episod emoţionant ne dezvăluie puterea ‛Aişei manifestată ori de câte ori a simţit că poziţia ei era vulnerabilă. În urma luptei cu Banu Mustaliq, în al V-lea an Hijri, unii dintre oamenii lor fuseseră luaţi prizonieri de către musulmani. Printre ei se afla o femeie foarte atrăgătoare, Juwayryyah bint al-Harith. Într-o zi ea a venit la casa Profetului (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) pentru a-i cere ajutorul ca să îşi redobândească libertatea. Juwayriyyah era fiica căpeteniei lui Banu Mustaliq, trib înrudit cu puternicul trib Khuza`ah cu care musulmanii se aliaseră. Loialitatea triburilor asigura o mai bună cooperare în toate activităţile societăţii din acea vreme şi mulţi arabi considerau căsătoria drept una dintre cele mai bune metode de a obţine sprijin şi de a menţine o alianţă sigură între triburi. Înţelegând aceasta, ‛Aişah era conştientă că Juwayriyaah putea fi o candidată redutabilă la rolul de soţie a Profetului (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!), aşa că a întâmpinat-o la uşă şi a încercat s-o împiedice să-l vadă. Teama ei s-a confirmat, pentru că Profetul Muhammed (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) s-a căsătorit ulterior cu Juwayiyyah. ‛Aişah a recunoscut mai târziu că acesta a fost motivul pentru care a încercat să o îndepărteze. Dar căsătoria Profetului (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) a avut loc pentru a întări poziţia musulmanilor în vederea obţinerii sprijinului tribului Khuza`ah.

O MARE ONOARE

‛Aişah a trăit în calitate de soţie şi parteneră a Profetului (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) timp de 10 ani. În această perioadă el a învăţat-o ştiinţa Coranului şi a Sunnei (tradiţiei profetice). Deşi a rămas o sursă permanentă de bucurie şi pace pentru soţul ei, ea a fost de asemenea capabilă să dobândească şi să-şi însuşească din abundenţă cunoştinţe, ocupând, dintre femei, un statut incomparabil în istoria Islamului. Aceasta i-a permis să-şi îndeplinească rolul special de educator şi jurist. Contribuţia ‛Aişei în aceste domenii a rămas un permanent izvor de inspiraţie şi călăuzire.

Profetul (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) a împlinit Hajj-ul (pelerinajul la Mekka) în ultimul an al vieţii sale; atunci a ţinut faimoasa predică de adio. În acest timp, la A`rafat, el a primit una dintre ultimele revelaţii de la ALLAH Preamăreţul şi Preaînaltul:

„În ziua aceasta, am desăvârşit religia voastră şi am împlinit harul Meu asupra voastră şi am încuviinţat Islamul ca religie pentru voi!” (Surat Al-Ma’ida: 3).

La trei luni după ce s-a întors de la Hajj, Profetul Muhammed (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) s-a îmbolnăvit. Devastat de durere şi febră, el le-a întrebat pe soţiile sale: „Unde voi fi mâine?”[8] Înţelegându-i speranţa de a fi la ‛Aişah, ele au decis să-l lase să stea acolo unde dorea. Astfel, el s-a mutat în casa ‛Aişei unde şi-a petrecut ultimele zile din viaţă. Ea obişnuia să spună: „Într-adevăr, unul dintre favorurile lui ALLAH asupra mea a fost ca trimisul lui ALLAH să moară în casa mea, în ziua mea [în ziua în care ar fi trebuit să stea în mod normal cu ea].” El a fost îngropat în casa ei; Abu Bekr (Allah să fie mulţumit de el!) şi-a amintit că l-a auzit pe Profet (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) spunând: „ALLAH Cel Măreţ nu ia sufletul niciunui profet decât în locul în care El doreşte ca acesta să fie îngropat.” (Hadis sahih − At-Tirmidhi).

Nu există nicio îndoială că ALLAH Preaînaltul i-a acordat într-adevăr ‛Aişei o onoare, lăsându-l pe trimisul Său (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) să moară în braţele ei. În afară de privilegiul de a relata o mare parte din tradiţia Profetului (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!), ‛Aişah a fost binecuvântată cu posibilitatea de a înregistra momentele finale ale vieţii sale nobile.

În timp ce ‛Aişah îl îngrijea pe Profet (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!), fratele său, Abdur-Rahman, a intrat în cameră ţinând un siwak (beţigaş folosit pentru curăţarea dinţilor) în mână. Profetul (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) a aruncat o privire înspre siwak şi, cunoscându-i dorinţele, ‛Aişah l-a întrebat dacă doreşte unul. Manifestându-şi dorinţa de a avea un siwak, Profetul (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) a încuviinţat din cap. Cu toate acestea era foarte greu [să-l folosească], aşa că ‛Aişah l-a mestecat pentru a i-l înmuia. Între timp, Profetul (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) îşi înmuia mâinile într-un vas micuţ cu apă, aflat în apropierea lui, şi îşi umezea faţa, repetând în continuu: „Nu există altă divinitate în afară de ALLAH… Cu adevărat moartea este dureroasă.” (Bukhari şi Muslim). ‛Aişah îşi amintea că, în zilele în care era sănătos, Trimisul lui ALLAH (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) obişnuia să spună: „Nu a murit niciodată un profet fără să i se fi arătat locul său în Paradis şi apoi să fie lăsat să aleagă.” Ea l-a auzit spunând, ca şi când ar fi părăsit această lume: „O, ALLAH, cu cei mai distinşi companioni [cu profeţii, companionii lor, martirii şi cu cei drept-credincioşi].”

„Cei care se supun lui ALLAH şi Trimisului, aceia vor fi împreună cu cei pe care i-a binecuvântat ALLAH cu harul Său, ca şi profeţii, adevăraţii evlavioşi, martirii şi cei pioşi. Şi ce buni tovarăşi vor fi aceştia!” (Surat An-Nisa’: 69).

Când ‛Aişah a auzit aceste cuvinte, şi-a spus: „El nu ne-a ales pe noi.” Într-adevăr, trimisul lui ALLAH (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) a ales compania cea mai nobilă din Paradisului.”

MAMA DREPT-CREDINCIOŞILOR

Cu mult înainte de moartea Profetului (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!), ALLAH Preamăreţul şi Preaînaltul le-a amintit soţiilor Profetului că ele nu sunt precum celelalte femei:

„O, voi, soţii ale Profetului! Voi nu sunteţi ca niciuna dintre femei. Dacă sunteţi pioase, nu vă arătaţi binevoitoare [faţă de bărbaţi] cu vorba, pentru ca acela care are o boală în inimă să nu poftească la voi, şi spuneţi vorbe potrivite!” (Surat Al-`Ahzab: 32).

În calitate de mame ale drept-credincioşilor ele renunţau adesea la interesele lor personale pentru a-l sprijini pe Profet (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) în completarea şi deşăvârşirea misiunii sale. Chiar şi după moartea lui ele au îndeplinit un rol special în calitate de învăţătoare în ştiinţa islamică şi îndrumătoare.

ALLAH Preaînaltul a statuat în Coran că nimeni nu se poate căsători cu soţiile Profetului (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) după moartea sa. Timpul a trecut, iar ele au suferit o îndelungată perioadă de foame şi de sărăcie. ‛Aişah a povestit că au fost perioade în care niciun foc nu a luminat în casa ei timp de două luni, ele trăind doar cu curmale şi apă.

După moartea Profetului (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!), ‛Aişah a relatat că alte soţii l-au trimis pe Othman la Abu Bekr să-l întrebe dacă Profetul (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) a lăsat ceva pentru ele. Auzind aceasta, ‛Aişah a spus: „Nu ştiu ele că trimisul lui ALLAH a spus: «Nimeni nu moşteneşte de la noi, profeţii. Tot ceea ce lăsăm este generozitatea [caritatea].» (Bukhari).

Casele soţiilor Profetului (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) au rămas importante centre de îndrumare şi studiu. Savanţii musulmani şi învăţăceii călătoreau, venind de departe, pentru a avea parte de ştiinţa şi sfatul mamelor drept-credincioşilor. Într-adevăr, musulmani aparţinând tuturor straturilor sociale veneau la ele pentru a le asculta explicaţiile legate de reguli din domenii complexe de studiu referitoare la credinţă şi viaţa practică. Mamele drept-credincioşilor l-au educat pe ignorant, l-au hrănit pe cel înfometat şi l-au încurajat pe cel epuizat.

Cum era şi firesc, casa ‛Aişei a atras în mod special musulmanii, deoarece era cea mai învăţată şi cea mai deosebită dintre soţiile Profetului (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!). Uneori, ei căutau să-şi arate dragostea faţă de trimisul lui ALLAH (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) oferindu-i daruri ‛Aişei. Statutul deţinut de ea printre mamele drept-credincioşilor şi printre femei, în general, este explicat într-un hadis relatat de Anas bin Malik care a spus: „L-am auzit pe Profet (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) spunând: «Poziţia ‛Aişei faţă de femei este precumThariyd (carnea preferată şi o farfurie cu supă) faţă de altă mâncare.» (Bukhari).

După moartea Profetului (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!), tatăl ‛Aişei, Abu Bekr (Allah să fie mulţumit de el!), a devenit conducătorul statului islamic, fiind primul dintre califii drept-călăuziţi. El a condus doar 2 ani şi trei luni; în această perioadă, ‛Aişah a continuat să joace un rol activ în treburile comunităţii.

Sub conducerea lui Omar (Allah să fie mulţumit de el!), ea a început să-şi manifeste adevăratele valenţe în calitate de savant musulman şi jurist. Foarte adesea, `Omar şi alţi companioni îi cereau sfatul în rezolvarea problemelor dificile. `Omar era cunoscut pentru modalitatea corectă şi abilă de a conduce treburile musulmanilor. El niciodată nu a ezitat să le trateze cu consideraţie pe mamele drept-credincioşilor, obligându-se să le trimită întotdeauna mâncare, chiar dacă doar capetele şi copitele animalelor erau disponibile. El avea grijă ca ele să fie protejate; atunci când soţiile Profetului (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) i-au cerut permisiunea lui `Omar pentru a împlini Hajj-ul (pelerinajul), el i-a poruncit lui Othman bin Affan să le însoţească. Mai mult, el a învăţat două rude ca una dintre ele să meargă în faţa soţiilor Profetului (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) şi alta să le urmeze în spate, astfel încât nimeni să nu poată merge printre ele. De asemenea, el i-a prevenit pe bărbaţi să facă tawaf în acelaşi timp cu ele.

CREDINŢA ‛AIŞEI

În timpul celor 10 ani petrecuţi ca soţie a Profetului (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!), ‛Aişah a fost martora constantă a manifestării credinţei acestuia. Întreaga sa viaţă el şi-a devotat-o lui ALLAH. Toate cuvintele şi faptele sale publice sau private au constituit o formă de adorare.

Profetul (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) iubea în mod special rugăciunea de noapte (qyam al layl). El stătea în rugăciune atât de mult, încât picioarele i se umflau. Odată ‛Aişah l-a întrebat: „De ce faci asta când ALLAH ţi-a iertat toate păcatele trecute şi viitoare?” Profetul (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) a răspuns: Să nu fiu eu un rob mulţumitor?” (Bukhari, Muslim).

Importanţa pe care el o acorda rugăciunii de noapte reiese clar dintr-o relatare a ‛Aişei: „Dacă Profetul (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) pierdea rugăciunea de noapte din cauza unei dureri sau a altui motiv, el se ruga 12 rakat în timpul zilei.” (Muslim).

Oferindu-i Profetului (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) ataşament şi dragoste, era firesc ca ea să-i urmeze exemplul. În mod sigur Profetul (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) a încurajat-o în această direcţie, aşa cum a făcut şi cu alţi companioni. Ali bin Abu Talib a relatat că, într-o noapte, Profetul (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) a venit la el şi la Fatima şi a spus: „Nu vă rugaţi?” De asemenea, trimisul lui ALLAH (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) i-a spus odată lui Abdullah bin Umar: „O, Abdullah, nu fii ca acela care obişnuieşte să stea în rugăciune în timpul nopţii şi apoi se opreşte.”

Au existat şi alte forme de adorare pe care ‛Aişah şi le-a însuşit cu bucurie. Postul voluntar a fost o astfel de practică, precum şi dania. Atunci când postea, ‛Aişah oferea în mod frecvent multe milostenii, astfel încât uneori uita să păstreze ceva pentru a-şi întrerupe postul. Odată, Mu`awiyyah i-a trimis o sută de mii de dirhami şi, înainte de a apune soarele aceleiaşi zile, ea îi dăruise déjà pe toţi. Mai târziu, servitoarea ‛Aişei i-a spus: „Ar fi fost bine dacă ai fi cumpărat nişte carne pentru noi.” ‛Aişah a răspuns: „Cu siguranţă aş fi făcut asta, dacă mi-ai fi spus înainte ca banii să se termine.”

În altă perioadă, unii dintre companionii Profetului (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) au fost binecuvântaţi cu sporirea averilor, dar posesorii lor nu au lăsat acest lucru să-i distragă de la viaţa trăită pentru ALLAH. Averea era în mâinile lor, dar nu în inimile lor; astfel, au fost gata să cheltuiască pentru cauza lui ALLAH Preaînaltul. ‛Aişah a fost una dintre cei care s-au îmbogăţit, însă nu şi-a păstrat averea, ci a oferit-o membrilor familiei, orfanilor, călătorilor şi nevoiaşilor. Odată, când Profetul (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) era încă în viaţă, o femeie a venit la ‛Aişah cu cele două fete ale ei şi i-a cerut ajutorul. ‛Aişah nu avea nimic cu excepţia unei singure curmale, aşa că i-a dat-o femeii care a împărţit-o între cele două fete. Imediat după ce au plecat ele, a intrat Profetul (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) şi ea i-a povestit ce s-a întâmplat. El a spus: „Oricine este încercat [de către ALLAH] prin fete şi face ceva bun pentru ele, ele îl vor proteja de foc.” (Bukhari, Muslim).

O MARE DE ŞTIINŢĂ

‛Aişah este adesea menţionată drept „învăţătoarea savanţilor”. Ea merită această descriere, pentru că a relatat cel puţin un sfert din tradiţiile profetice pe care se bazează Şariah islamică. Mai mult, opiniile şi soluţiile sale au vizat chestiuni din domeniul instituţiei căsătoriei, al divorţului, guvernării şi războiului.

Datorită educaţiei dobândite în casa Profetului (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!), ‛Aişah a atins un nivel elevat de cunoaştere şi teamă faţă de ALLAH Preamăritul şi Preînaltul. Ea ştia că: „Ceea ce este permis este clar şi ceea ce este interzis este clar şi între cele două sunt lucruri îndoielnice, aşa că acela care se fereşte de cele îndoielnice se purifică pe sine în privinţa religiei şi a onoarei sale, dar cel care cade în sfera celor îndoielnice va cădea în ceea ce este interzis.” (Bukhari, Muslim). Aplicând acest principiu, atunci când l-a văzut pe fratele său Abdur-Rahman grăbindu-se să facă wudhu [abluţiunea dinaintea rugăciunii] pentru a participa la o rugăciune funerară, ea l-a avertizat: „O, Abdur-Rahman, împlineşte-ţi abluţiunea corect, pentru că într-adevăr l-am auzit pe trimisul lui ALLAH (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) spunând: «Salvează-ţi călcâiele de foc.»

Paginile istoriei Islamului sunt îmbogăţite de multe asemenea exemple care dovedesc dorinţa ‛Aişei de a propovădui ştiinţa şi de a împărtăşi binecuvântările cu cei de lângă ea.

După moartea Profetului (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) învăţătura de bază a Islamului s-a răspândit în cele mai îndepărtate colţuri ale Arabiei şi dincolo de ea, dar, în multe cazuri, musulmanii din aceste zone aveau puţine cunoştinţe şi înţelegeau foarte sumar legile Islamului. Astfel, uneori era necesar să scrie companionilor Profetului (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) în Medina, căutând informaţii şi explicarea unor chestiuni dificile.

Savanţi musulmani, precum Abdullah bin `Umar, Abu Hurairah şi Ibn Abbas, au răspuns acestor întrebări conform cunoaşterii pe care ei au asimilat-o din învăţăturile Profetului (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!). Dacă aveau dubii, problema era adusă spre clarificare ‛Aişei. Această situaţie viza în special probleme legate de hadisuri. Un renumit savant şi companion al Profetului (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!), Abu Musa al-Aş`ari, a spus că, de câte ori se confruntau cu o problemă legată de hadisuri, găseau soluţia la ‛Aişah. Mai mult, au existat chiar situaţii când ea a lămurit relatări şi reguli care le erau necunoscute companionilor.

‛Aişah face parte din grupul celor cinci companioni care au constituit principala sursă a hadisurilor. Ceilalţi patru sunt: Abu Hurairah, Ibn Umar, Anas bin Malik şi Ibn Abbas. Cu mare efort, ei toţi au memorat mii de hadisuri, dar, deşi fără a le diminua meritele, ‛Aişah s-a distins în mod remarcabil. În timp ce alţi companioni au primit multe dintre hadisurile lor unii de la alţii, ‛Aişah le-a cunoscut direct de la Profet (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!). Realizând responsabilitatea pe care o implică transmiterea hadisurilor, ‛Aişah avea întotdeauna mare grijă să relateze cuvintele exacte ale Profetului (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!), mai mult decât sensul acestora. Verificarea cuvintelor relatărilor a constituit motivul pentru care Abu Hurairah a vizitat-o frecvent pe ‛Aişah.

PLECAREA EI

Mulţi ani după ce Profetul (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) părăsise această lume, se întorcea acum la el soţia sa, ‛Aişah. La vârsta de 66 de ani, lăsând în urmă experienţa unei vieţi pline, relatând mai mult de 2000 de hadisuri, în timpul anului 58 Hijrah, ‛Aişah a fost cuprinsă de o boală incurabilă, fatală. Ea a murit în ziua de marţi, 17 Ramadan, şi a fost îngropată în Baqiy în aceeaşi noapte; funerariile sale au fost conduse de către devotatul companion Abu Huraira.

‛Aişah nu a avut copii, însă ea este mama tuturor drept-credincioşilor şi o sursă vie de inspiraţie în inimile şi minţile [tuturor] musulmanilor din comunitatea islamică.

Inshaa ALLAH, ALLAH Subhanahu wa Ta`ala să fie mulţumit de ea!



Tradiţia Profetului Muhammed (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!). [1]

[2] Jurisprudenţa islamică.

[3] În casele lor.

[4] Emigrarea Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) de la Mekka la Medinah.

[5] Muhajirun – emigranţi.

[6] de bunurile, drepturile proprii

[7] Cutia.

[8] În casa cărei soţii îi venea rândul să stea.

Niciun comentariu: