Ramadan pentru copii - Rayyan

Ziua de Sărbătoare a lui Rayan

- Rayan, opreşte televizorul şi du-te să te culci, strigă mama din bucătărie.

Dar cine să o audă pe ea? Rayan era de cateva ore bune în faţa televizorului, se juca un nou joc pe care îl primise de curand.

- Rayan, m-ai auzit? Du-te să te culci, este târziu.

Rayan auzea că cineva vorbea din bucatarie, dar nu s-a oprit nici un moment sa vada ce se intampla.

- Rayan, nu auzi? Stinge televizorul! Mâine trebuie sa te trezesti devreme.

De data aceasta, vocea se auzea de langa urechea lui şi îi fu mai greu sa o ignore. Dar nu avea nici un gand sa lase jocul.

- Rayan, o sa îţi iau jocul şi nu te mai las niciodata cu el! Nu vrei sa mergi maine la moschee pentru rugaciunea de Sarbatoare? Este tarziu, nu te vei trezi la timp!

Cu noile amenintari, nu a avut incotro decat sa lase jocul. Bosumflat a plecat sa se culce, desi gandul lui era tot la joc.

Noaptea a trecut repede şi dimineata devreme, mama sa a intrat în camera sa îl trezeasca. Dar Rayan se culcase mult prea tarziu pentru a se putea trezi usor. Mult timp a trecut până ce mama sa a reusit sa îl trezeasca.

În cele din urma, bombanind, s-a dus sa se spele. Când a iesit de la baie, mirosul frumos de prajitura l-a atras în bucatarie, unde toti erau deja asezati la masa.

- Mama, vreau şi eu sa mananc! Striga Rayan pe un ton nu foarte politicos.

- Aşeaza-te şi îţi pun şi tie, îi raspunse mama.

- Mamaaa, de ce este atat de fierbinte prajitura?

- Vai, cineva s-a trezit cu fata la cearsaf, spuse Aişa, sora lui mai mare.

Rayan s-a intors catre ea şi s-a strambat foarte urat. Mama sa îl lasa în pace, gandindu-se ca este foarte obosit şi de aceea este asa mofturos.

- Mamaaa, de ce ai pus atatea nuci în prajitura? NU stii ca nu îmi plac nucile?

- Rayan, spune alhamdulillah ca avem ce sa mancam. Stii cati copii din lumea asta nu au ce sa manance, chiar dacă este sarbatoare? Vino sa îţi arat supriza!

Îl duse inapoi în camera sa, unde pe pat erau asezate hainele sale noi, pe care mama i le cumparase special pentru sarbatoare.

- Ce culoare e asta, mama? Şi uite ce nasturi are! Nu îmi plac!!

- Nasturii nu au nimic şi asta este culoarea ta preferata, Rayan! Dacă ai fi dormit când eu ti-am spus prima data şi acum erai odihnit, nu ai fi facut atatea mofturi. Nu e frumos sa vorbesti asa. Trebuie sa fii recunoscator ca ai haine noi!

Tatal sau anunta ca e timpul sa plece, altfel intarziau la moschee. Rayan se urca şi el în masina, dar era în continuare incruntat şi imbufnat. La moschee, se intalni cu prietenul sau Ali, care îl intampina bine dispus şi zambind. Lui Rayan îi trecu supararea când incepu sa se joace cu Ali. Oamenii din moschee spuneau toti: Allahu Akbar wa lillahi-l hamd, asa cum trebuie spus în dimineata de sarbatoare, asa ca amandoi s-au asezat şi au repetat cu ceilalti. Nu a trecut mult timp şi a inceput şi predica. Imamul spunea în timpul predicii:

„ Noi trebuie sa fim mereu recunoscatori lui Allah, pentru binecuvantarile mici sau mari. Trebuie sa îi multumim lui Allah ca avem apa curata sa bem, în timp ce mii de oameni nu au nici macar apa. Trebuie sa îi multumim lui Allah ca avem mancare şi o casa unde sa stam, în timp ce alti oameni mor de foame sau au casele daramate de incendii, cutremure sau razboaie. Ceea ce noua ni se pare ceva obisnuit, altora li se pare un lux. Sa nu credem ca acestea nu sunt importante şi sa îi multumim mereu lui Allah pentru ele. Sa îi multumim ca suntem sanatosi, ca suntem aici impreuna.”

Rayan se rusina pentru comportamentul sau din acea dimineata şi şi-a dat seama ca a gresit fata de Allah şi fata de parintii lui, care se straduisera ca el sa aiba o sarbatoare frumoasa. Dupa ce se incheie predica, a urmat rugaciunea de sarbatoare, în care Rayan a cerut iertare de la Allah şi i-a multumit pentru tot ceea ce îi oferise. Dupa rugaciune, el se intoarse spre prietenul sau Ali şi îi ura:

- Eid mubarak, Takabal mina wa minkum inshallah. (Sarbatoare fericita, Allah sa primeasca faptele mele şi alte tale, cu voia Sa).

Apoi se duse la parintii sai, le ura şi lor Sarboatoare fericita şi îşi ceru iertare pentru comportamentul sau. Restul zilei se simtii foarte fericit, caci toata lumea era vesela şi a putut sa se intalneasca cu multe din rudele şi prietenii sai.

Ce invatam din aceasta poveste:

- trebuie sa ne ascultam parintii, chiar dacă atunci nu ne place sa facem ce ne zic ei, caci ei ne vor binele

- trebuie sa îi multumim lui Allah pentru tot ce avem şi sa ne gandim mereu la cei care au mare nevoie de lucrurile simple de care noi ne bucuram

- de Sarbatoare trebuie sa ne ducem cu totii la moschee, sa ascultam predica şi sa ne rugam şi apoi sa ne facem urari unii altora

www.islamulazi.ro/ramadan-pentru-copii