Pantofii cei albi ai lui Nabil - pentru copii

Pantofii cei albi ai lui Nabil

http://islamulazi.ro/ramadan-pentru-copii/

Dupa trei zile de ploaie neincetata, în sfarsit a iesit soarele şi Nabil a putut sa se joace prin curte. Desi pamantul era ud şi erau multe balti, lui Nabil nu îi pasa. Se bucura sa alerge pe afara şi sa se joace cu cele doua pisicute, care şi ele statusera la adapost în zilele ce trecusera. Nu trecu mult timp şi tatal sau îl striga:

- Nabil, nu vrei sa mergi cu mine la moschee? În curand vine rugaciunea de dupa-amiaza şi vreau sa ma rog la moschee.

- Sigur, tata, raspunse Nabil!

Lui Nabil îi placea intotdeauna sa mearga cu tatal sau la moschee şi chiar sa stea mai mult acolo, nu doar cinci minute cat dura rugaciunea. În plus, moscheea nu era foarte departe de casa lor şi preferau sa faca o plimbare pe jos în zilele frumoase, asa cum era aceea.

Tatal sau se duse sa ia ablutiunea şi se intoarse imediat din casa şi amandoi pornira impreuna pe drum. În timp ce mergeau se auzea în urma lor:

- Scuiş, scuiş.

Cei doi se oprira sa vada de unde vine sunetul. Dar când ei s-au oprit, şi sunetul s-a oprit. Au pornit mai departe, fara sa îşi dea seama de unde venise zgomotul. Dar iar se auzi pe drum:

- Scuiş, scuiş.

Cei doi deja se mirau şi se intrebau mirati unul pe altul de unde putea sa se auda asa. Nabil se intoarse sa vada dacă nu îi urmarea cineva. Dar drumul era gol, nici o pasare nu era langa ei, nimic. Cei doi pornira din nou şi iarasi zgomotul acela…

- Nabil, spuse tatal razand, pantofii tai fac asa! Ai intrat cu ei în apa, în curte şi s-au udat. Inshallah saptamana viitoare îţi iau alti pantofi, caci uite au o gaura în talpa şi de aceea intra apa în ei.

Nabil se bucura foarte mult când afla ca tatal sau urma sa îi cumpere o pereche noua de pantofi. Deja incepea sa viseze ce culoare o sa fie, ce model.

Luni, dupa ce se intoarse de la scoala, Nabil îl intreba pe tatal sau:

- Tata, azi mergem sa cumparam pantofi?

- Ai rabdare, Nabil! Inca nu mergem.

- Tata, azi am vazut ca prietenul meu Mustafa avea o pereche de pantofi negri noi.

- Alhamdulillah, raspunse tatal. Asta este ceea ce Allah i-a daruit lui.

Marti, dupa ce se intoarse de la scoala, Nabil îl intreba pe tatal sau:

- Tata, azi mergem sa cumparam pantofi?

- Ai rabdare, Nabil, raspunse tatal. Inca nu mergem sa cumparam.

- Tata, azi am vazut ca profesorul nostru de geografie avea pantofi albi noi. Erau foarte frumosi!

- Alhamdulillah, Nabil. Asta este ceea ce Allah i-a daruit lui.

Miercuri, dupa ce se intoarse de la scoala, Nabil îl intreba pe tatal sau:

- Tata, azi mergem sa îmi cumpar pantofi noi?

- Ai rabdare, Nabil, raspunse tatal. Inca nu mergem la cumparaturi.

- Tata, azi am vazut ca postasul avea pantofi albastri foarte eleganti! Şi erau noi!

- Alhamdulillah, Nabil, asta este ceea ce Allah i-a daruit lui.

Di nou, duminica, Nabil l-a intrebat pe tatal sau:

- Tata, azi mergem sa îmi cumpar pantofi?

- Da, Nabil, azi mergem sa îţi cumperi pantofi noi. Pregateste-te, caci dupa rugaciunea de pranz plecam.

Nabil asteptase o saptamana sa vina aceasta zi şi era nerabdator sa plece la cumparaturi.

Dupa ce au mers la moschee şi s-au rugat, cei doi au plecat la un mare magazin care vindea pantofi. Nabil era foarte entuziasmat de toate perechile pe care le vazuse acolo şi nu stia ce sa aleaga.

- Ai rabdare, Nabil, uite-te la toate perechile şi alegeti-o pe cea care îţi place cel mai mult şi care ti se potriveste!

Dupa scurt timp, Nabil se intoarse cu o pereche foarte eleganta de pantofi negri, care îi placura şi tatalui sau.

- Ai ales o pereche foarte frumoasa de pantofi, Nabil! Sa vedem cat costa.

Dar când tatal sau intoarse unul dintre pantofi şi se uita pe eticheta, vazu ca erau 200 de lei.

- Nabil, acestia sunt mult prea scumpi! Costa 200 de lei. Noi vom cheltui numai 100 de lei pe pantofi, este suficient. Ar trebui sa platim inca 100 de lei şi acest lucru inseamna risipa. Şi Allah a spus:

„Sa nu faceti risipa, caci lui Allah nu îi plac oamenii risipitori.”

Nabil se duse sa îşi caute o alta pereche de pantofi şi în curând se intoarse cu unii maro. Acestia îi placeau chiar mai mult decat cei negri.

- Pe acestia îi vrei, Nabil?

- Da, tata!

- Ia sa vedem cat costa acestia, raspunse tatal.

Tatal sau intoarse şi eticheta acestora şi vazu ca ei costa 110 lei.

- Nabil, acestia costa 110 lei. Dar nu este nicio problema, eu îţi dau acesti 10 lei în plus, dacă tie îţi plac.

- Da, tata, îmi plac mult şi îmi vin bine.

- Atunci pe acestia îi vom lua, raspunse tatal.

El arata modelul catre unul dintre baietii care venisera sa îi ajute şi acesta se duse sa aduca perechea potrivita pentru Nabil. Dar în timp ce baiatul îi cauta perechea, Nabil vazu o alta pereche de pantofi, albi, cu niste clopotei micuti care atarnau de sireturi şi care faceau niste zgomote usoare când îi miscai. Când se uita la pret, acestia erau 50 de lei. Fugi repede dupa tatal sau şi îi spuse:

- Tata, tata, m-am razgandit! Pe acestia îi vreau! Îmi plac mult mai mult. Şi uite, sunt doar 50 de lei!

- Nabil, chiar nu este nici o problema, pot sa dau 110 lei pe pantofii maro. Alege-i pe cei care îţi plac cel mai mult.

Dar Nabil raspunse:

- Acestia albi îmi plac cel mai mult şi dacă îi iau pe cei maro, inseamna ca fac risipa şi adu-ti aminte, tata, ca Allah a spus:

„Sa nu faceti risipa, caci lui Allah nu îi plac oamenii risipitori.”

Tatal sau se bucura foarte mult ca el invatase aceasta mica lectie.

- Nabil, dacă îi iei pe acestia, o sa îţi las tie restul de bani, până la 100 de lei, atat cat pregatisem sa îţi dau pentru pantofi. Îi meriti! Poti sa îţi iei ce vrei tu de ei!

O data ajunsi acasa, Nabil se gandi ce ar putea sa faca cu restul de bani. Primul sau gand a fost sa se duca şi sa îşi ia dulciuri de toti banii. Dar gandul îi trecu repede. Vroia sa îşi ia de ei ceva care sa îl multumeasca şi sa îl multumeasca şi pe Allah, caci Allah îi daruise şi pantofii şi restul de bani.

A doua zi, la scoala, Nabil reusi sa se hotarasca ce va face cu banii. 10 lei îi va darui mamei sale, pe care o iubea atat de mult, 10 lei îi va pastra pentru el, de 10 lei va cumpara niste dulciuri pentru fratele sau, 10 lei îi va pune deoparte pentru mai tarziu şi 10 lei îi va darui unei familii sarace care locuia langa moschee.

Nabil era foarte multumit de hoatararea luata şi considera ca a impartit banii foarte bine. Abia astepta sa se intoarca acasa sa inceapa sa imparta banii.

Când se intoarse de la scoala, mama sa îl intreba dacă nu vroia sa mearga cu ea sa duca niste haine acelei familii care locuia langa moschee. Ea facuse curat în dulapuri şi stransese toate hainele care le ramasesera lor mici şi le pregatise sa le dea acelei familii, care avea şi ea mai multi copii. Nabil se bucura de invitatie, caci oricum vroia sa le dea cei 10 lei. Când ajunsera în curte la acea familie, auzira plansete de copii.

- Assalamu alaikum, Maryam, spuse mama lui Nabil, când o vazu pe mama copiilor.

- Wa alaikum assalam, Umm Nabil! Bien ati venit, intrati!

În urma lui Maryam, iesise o fetita plangand:

- Mama, mama, da-mi ceva sa mananc, mi-e foame!

Mama lui Nabil îi dadu lui Maryam hainele pe care i le pregatise şi Nabil îi dadu cei 10 lei.

- Mashallah, Alhamdulillah, spuse Maryam. Allah sa va rasplateasca, sunteti mereu atat de buni cu noi!

Maryam îl striga pe fiul sau cel mare sa iasa şi îi sopti acestuia sa ia banii şi sa se duca sa cumpere niste orez, sa poata sa îi faca ceva de mancare la sora lui.

Desi vorbise în soapta, Nabil auzise ce a zis. S-a intristat mult când a vazut ca în casa lor nu era nimic de mancare. La ei acasa mereu se gasea mancare şi ce aveau nevoie. Ei niciodata nu au plans de foame, precum copiii lui Maryam. El s-a gandit ca nu avea nevoie de restul de bani. Baga mana în buzunar, scoase toti banii şi îi intinse lui Maryam. Acesteia nu îi venea sa creada ca primeste atatia bani. L-a chemat pe fiul sau inapoi şi i-a spus sa cumpere şi niste paine, niste peste uscat şi mai mult orez. Astazi vor avea o masa imbelsugata, alhamdulillah!

Nabil se simti mult mai bine ca îi ajutase pe acestia sa manance, dar odata ajunsi acasa, Nabil incepu sa planga. Mama sa incerca sa îl consoleze, spunandu-i:

- Alhamdulillah, Allah ofera din darurile sale cui doreste, unora mai putin şi altora mai mult, pentru a vedea dacă aceastia impart cu ceilalti din ceea ce au primit!

Nabil se uita la pantofii sai cei albi şi spuse:

- Alhamdulillah ca am cumparat acesti pantofi şi am economisit cei 50 de lei pentru a-i da familiei lui Maryam!

Ce invatam din aceasta poveste:

- trebuie sa avem rabdare atunci când ne dorim un lucru nou

- trebuie sa nu facem risipa atunci când facem cumparaturi, chiar dacă avem mai multi bani

- trebuie sa ne gandim la cei din jurul nostru atunci când avem ceva ce putem imparti

- trebuie sa ne gandim mereu la cei mai saraci decat noi şi sa incercam sa îi ajutam atat cat putem

- trebuie sa mergem la moschee sa facem cat mai multe rugaciuni acolo

http://islamulazi.ro/ramadan-pentru-copii/

Ramadan pentru copii - Rayyan

Ziua de Sărbătoare a lui Rayan

- Rayan, opreşte televizorul şi du-te să te culci, strigă mama din bucătărie.

Dar cine să o audă pe ea? Rayan era de cateva ore bune în faţa televizorului, se juca un nou joc pe care îl primise de curand.

- Rayan, m-ai auzit? Du-te să te culci, este târziu.

Rayan auzea că cineva vorbea din bucatarie, dar nu s-a oprit nici un moment sa vada ce se intampla.

- Rayan, nu auzi? Stinge televizorul! Mâine trebuie sa te trezesti devreme.

De data aceasta, vocea se auzea de langa urechea lui şi îi fu mai greu sa o ignore. Dar nu avea nici un gand sa lase jocul.

- Rayan, o sa îţi iau jocul şi nu te mai las niciodata cu el! Nu vrei sa mergi maine la moschee pentru rugaciunea de Sarbatoare? Este tarziu, nu te vei trezi la timp!

Cu noile amenintari, nu a avut incotro decat sa lase jocul. Bosumflat a plecat sa se culce, desi gandul lui era tot la joc.

Noaptea a trecut repede şi dimineata devreme, mama sa a intrat în camera sa îl trezeasca. Dar Rayan se culcase mult prea tarziu pentru a se putea trezi usor. Mult timp a trecut până ce mama sa a reusit sa îl trezeasca.

În cele din urma, bombanind, s-a dus sa se spele. Când a iesit de la baie, mirosul frumos de prajitura l-a atras în bucatarie, unde toti erau deja asezati la masa.

- Mama, vreau şi eu sa mananc! Striga Rayan pe un ton nu foarte politicos.

- Aşeaza-te şi îţi pun şi tie, îi raspunse mama.

- Mamaaa, de ce este atat de fierbinte prajitura?

- Vai, cineva s-a trezit cu fata la cearsaf, spuse Aişa, sora lui mai mare.

Rayan s-a intors catre ea şi s-a strambat foarte urat. Mama sa îl lasa în pace, gandindu-se ca este foarte obosit şi de aceea este asa mofturos.

- Mamaaa, de ce ai pus atatea nuci în prajitura? NU stii ca nu îmi plac nucile?

- Rayan, spune alhamdulillah ca avem ce sa mancam. Stii cati copii din lumea asta nu au ce sa manance, chiar dacă este sarbatoare? Vino sa îţi arat supriza!

Îl duse inapoi în camera sa, unde pe pat erau asezate hainele sale noi, pe care mama i le cumparase special pentru sarbatoare.

- Ce culoare e asta, mama? Şi uite ce nasturi are! Nu îmi plac!!

- Nasturii nu au nimic şi asta este culoarea ta preferata, Rayan! Dacă ai fi dormit când eu ti-am spus prima data şi acum erai odihnit, nu ai fi facut atatea mofturi. Nu e frumos sa vorbesti asa. Trebuie sa fii recunoscator ca ai haine noi!

Tatal sau anunta ca e timpul sa plece, altfel intarziau la moschee. Rayan se urca şi el în masina, dar era în continuare incruntat şi imbufnat. La moschee, se intalni cu prietenul sau Ali, care îl intampina bine dispus şi zambind. Lui Rayan îi trecu supararea când incepu sa se joace cu Ali. Oamenii din moschee spuneau toti: Allahu Akbar wa lillahi-l hamd, asa cum trebuie spus în dimineata de sarbatoare, asa ca amandoi s-au asezat şi au repetat cu ceilalti. Nu a trecut mult timp şi a inceput şi predica. Imamul spunea în timpul predicii:

„ Noi trebuie sa fim mereu recunoscatori lui Allah, pentru binecuvantarile mici sau mari. Trebuie sa îi multumim lui Allah ca avem apa curata sa bem, în timp ce mii de oameni nu au nici macar apa. Trebuie sa îi multumim lui Allah ca avem mancare şi o casa unde sa stam, în timp ce alti oameni mor de foame sau au casele daramate de incendii, cutremure sau razboaie. Ceea ce noua ni se pare ceva obisnuit, altora li se pare un lux. Sa nu credem ca acestea nu sunt importante şi sa îi multumim mereu lui Allah pentru ele. Sa îi multumim ca suntem sanatosi, ca suntem aici impreuna.”

Rayan se rusina pentru comportamentul sau din acea dimineata şi şi-a dat seama ca a gresit fata de Allah şi fata de parintii lui, care se straduisera ca el sa aiba o sarbatoare frumoasa. Dupa ce se incheie predica, a urmat rugaciunea de sarbatoare, în care Rayan a cerut iertare de la Allah şi i-a multumit pentru tot ceea ce îi oferise. Dupa rugaciune, el se intoarse spre prietenul sau Ali şi îi ura:

- Eid mubarak, Takabal mina wa minkum inshallah. (Sarbatoare fericita, Allah sa primeasca faptele mele şi alte tale, cu voia Sa).

Apoi se duse la parintii sai, le ura şi lor Sarboatoare fericita şi îşi ceru iertare pentru comportamentul sau. Restul zilei se simtii foarte fericit, caci toata lumea era vesela şi a putut sa se intalneasca cu multe din rudele şi prietenii sai.

Ce invatam din aceasta poveste:

- trebuie sa ne ascultam parintii, chiar dacă atunci nu ne place sa facem ce ne zic ei, caci ei ne vor binele

- trebuie sa îi multumim lui Allah pentru tot ce avem şi sa ne gandim mereu la cei care au mare nevoie de lucrurile simple de care noi ne bucuram

- de Sarbatoare trebuie sa ne ducem cu totii la moschee, sa ascultam predica şi sa ne rugam şi apoi sa ne facem urari unii altora

www.islamulazi.ro/ramadan-pentru-copii

10 obiective importante pentru acest Ramadan

10 obiective importante pentru acest Ramadan

1. Mănâncă, bea, dar fii moderat!
Aproape toţi dintre noi, odata ce începe Iftar-ul, mâncăm şi bem pâna ce nu mai putem să ne deplasăm. Şi cei care procedează în acest mod, ştiu că este contrar spiritului Ramadanului, prin intermediul căruia ar trebui să invăţăm autocontrolul nu să fim delăsători. Regula Profetului (pacea si binecuvântarea Lui Allah fie asupra lui) este să ne umplem stomacul cu o treime mâncare, o treime apă şi o treime să rămână spaţiu pentru respirat, chiar şi în Ramadan.

2. Fiţi generoşi!
Profetul Muhammed (pacea si binecuvântarea Lui Allah fie asupra lui) avea un înalt simţ al generozităţii, care era cu atât mai ridicat în Ramadan. Asemeni Profetului (pacea si binecuvântarea Lui Allah fie asupra lui), şi noi ar trebui să procedăm la fel.

3. Memoraţi 4 Sure noi

Memorarea Coranului pare de cele mai multe ori o sarcina dificilă, dar soluţia este să învăţăm puţin câte puţin. Din moment ce sunt 4 săptămâni în Ramadan, încercaţi să memoraţi câte o sură în fiecare săptămână. Puteţi începe iniţial cu una mai uşoara, scurta, ca apoi să incercati mai lungi şi cu grad de dificultate sporit.

4. Mergeţi la rugăciunile Terawih
După Iftar, primul impuls este să dormim. Dar, ar trebui să incercăm să ne întremăm şi să mergem la moschee la rugăciunea Terawih. Să ne rugăm singuri este minunat, dar rugăciunea în grup este fantastică. Spiritul comunitaţii este o parte a binecuvântării Ramadanului. Nu o pierdeţi în acest an! Dacă nu aveţi posibilitatea să mergeţi în fiecare zi, încercaţi măcar o dată pe săptămână.

5. Participaţi la rugăciunea Terawih, în care va fi terminată recitarea Coranului
Aflaţi în ce zi Imamul va termina recitarea Coranului în rugăciune. Asistaţi nu numai la partea în care se recită Coranul dar şi la emoţionantele Du’a-uri care urmează.

6. Incetaţi în a mai injura şi cleveti

7. Sunaţi-vă rudele, apropiaţii sau daţi-le e-mail
Accesul uşor la internet, taxele reduse la serviciile de telefonie, cartelele telefonice etc. ar fi trebuit să ne faciliteze păstrarea legăturii cu persoanele dragi noua, dar nu este aşa de fiecare data. Cazul opus este valabil, datorită faptului că suntem din ce în ce mai “ocupaţi”.
Întărirea legăturilor cu familia şi menţinerea contactului cu pretenii este o parte a vieţii noastre şi o faptă care îi este dragă lui Allah SWT. În acest Ramadan, sunaţi-vă familia şi pretenii sau măcar trimiteţi-le o felicitare pe mail.

8. Luaţi o pauză privind tehnologia
Chiar dacă lucraţi în industria IT, puteţi face acest lucru. Evitaţi să vă verificaţi mailul şi să navigaţi pe internet în timpul postului. După Iftar, în loc să va aşezaţi în faţa calculatorului, mergeţi la rugăciunea Terawih. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul televizorului. Scopul este de a ne dedica completamente credinţei în această luna, pentru a-L mulţumi pe Allah SWT.

9. Citiţi măcar 5 minute din Coran în fiecare zi…
Desi ar trebui ca aceasta luna sa fie dedicata mai mult Coranului si fiecare sa isi faca un program aparte, special de recitare/citire cat mai lunga din Coranul cel Nobil, sa incerce sa il citeasca macar o data in intregime, chiar dacă trăiţi cu impresia ca nu aveţi deloc timp, setaţi alarma la o anumită oră si căutaţi un loc liniştit. Puteţi citi o pagină aleatoare din Coran, sau pagini succesive. Alegerea este a voastră. Scopul este de a ne conecta cu Allah prin Cartea Sa în luna Coranului.

10. Iertaţi toate persoanele care v-au rănit

Încă mai aveţi o rană chinuitoare datorată certei cu un prieten/prietenă? Încă suparat/ă din cauza unui lucru pe care l-a spus soţul/ soţia? Sau înverşunaţi din cauza comportamentului pe care l-au avut părinţii cu voi când eraţi mici? Renunţaţi în acest Ramadan, la furia şi durerea care vă apasă şi iertaţi-i pe toţi cei care v-au provocat suferinţă. Iertând pe cineva nu este benefic numai organismului, dar şi sufletului. Şi în Ramadan, 10 zile care sunt dedicate iertării lui Allah, nu ar trebui să iertăm şi noi?

Ramadan fericit!

Ramadan Mubarak