Indreptarea personalitatii - M. Al-Ghazali

Indreptarea personalitatii

Si Islamul, la fel ca alte religii divine, pastreaza pe primul loc in planul sau de reforme, indreptarea personalitatii unui om. Islamul considera persoana umana ca fiind prima tinta a eforturilor sale si sadeste semintele invataturilor sale in adancurile individului, astfel ca sinele si instruirea sa devina inseparabile.

Invataturile profetilor dainuie pana la sfarsitul lumii, iar grupul oamenilor credinciosi se strange in jurul lor. Secretul consta in faptul ca sinele uman este obiectivul intregii lor straduinte si ca acesta reprezinta axa tuturor actiunilor lor. Invataturile lor nu erau ca o eticheta lipita in exterior, care putea fi separata de indivizi in activitatile lor zilnice. Acestea nu erau precum vopseaua sau spoiala, care se pot sterge odata cu trecerea timpului. Profetii si-au imbibat principiile si invataturile lor in adancurile inimii omului, ceea ce s-a transformat intr-o putere extraordinara, capabila sa protejeze persoana de rautatea naturii omenesti si sa guverneze deciziile acesteia. De multe ori, unele religii divine au provocat proteste impotriva societatii si structurii sale, impotriva guvernelor si a naturii acestora, prezentand si leacurile pentru bolile aparute in aceste cercuri.

In ciuda acestui lucru, natura tuturor religiilor divine a fost aceea ca ele au pastrat integritatea personalitatii umane ca baza pentru programele lor de reforma, considerand caracterul moral puternic si solid ca fiind garantia permanenta pentru stabilimentul si intretinerea fiecarei civilizatii.

Dar aceasta nu inseamna ca importanta celor care se straduiesc pentru construirea unui guvern mai bun sau pentru unei societati mai bune, ar fi redusa, sau ca eforturile lor ar fi considerate mai putin importante. Nu, chiar deloc. Se incearca a-i determina pe oameni sa constientizeze valoarea pe care o are indreptarea personalitatii umane pentru siguranta vietii si pentru protejarea sanatatii si a unui trai virtuos.

Sinele care a devenit nelegiuit poate sa raspandeaca numai dezmembrare si dezordine in sistemul de guvernamant si poate face uz de executarea legilor acelui sistem pentru a-si onora obiectivele ticaloase si rele. Dar un sine purificat si nobil va indeplini datoria responsabila de a coase rupturile din vesmantul anturajului, rparandu-le. Va incerca sa sporeasca maretia si decenta societatii. Va considera aceasta ca fiind responsabilitatea sa, de a introduce regularitatea in uzul puterii si de a indeparta din guvern toate felurile de defecte.

Este asemeni unui judecator. Daca acesta este instruit si decent, el poate sa indrepte defectele legii prin deciziile sale altruiste si prin hotararile sale drepte. Dar un judecator crud si nedrept poate sa manifeste indiferenta la ordonantele si la autoritatile corecte. La fel este si conditia sinelui, atunci cand este confruntatat cu ideile si viziunile lumii si cu interesele si placerile personale. De aceea reforma sinelui este primul pilon al temeliei suprematiei virtutii in aceasta viata.

Daca nu se acorda atentie indreptarii personalitatii indivizilor, aceasta lume devine imperiul forteleor intunecate, prezentul si viitorul omului fiind guvernat de stricaciune. De aceea Allah spune:

"Allah nu schimba starea unor oameni pana ce ei nu schimba ceea ce se afla in sufletele lor. Iar daca Allah voieste un rau pentru un neam, acesta nu poate fi respins. Si ei nu au in locul lui Allah nici un alt ocrotitor." - Surat Ar-Ra'ad: 11

Formuland cauza existentei comunitatilor pervertite, Allah spune:

"[Ei sunt] asemenea neamului lui Faraon si celor de dinaintea lor, care nu au crezut in semnele lui Allah si pe care Allah i-a pedepsit pentru pacatele lor. Allah este Puternic [Qawiyy] [si] aspru la pedeapsa! Aceasta pentru ca Allah nu schimba indurarea pe care a ravarsat-o asupra unui neam, decat daca ei schimba ceea ce este in sufletele lor. - Surat Al-Anfal: 52, 53

Din punctul de vedere al indreptarii si al instruirii, Islamul considera aceasta problema in cele doua aspecte ale sale: primul aspect este acesta: Fiecare individ are o natura decenta si pura in sine care se indreapta spre ceea ce este drept si bun, simtindu-se fericit cand obtine aceasta. Aceasta uraste rautatea si ticalosia, intristandu-se si parandu-i rau cand le comite. Isi vede prelungirea si dezvoltarea existentei sale si sanatatea vietii sale in dreptate si adevar.