Continuarea articolului despre Fatimat-uz Zehra
(Allah să fie mulțumit de ea!)
Ali (Allah să fie mulţumit de el!)
Pentru a completa subiectul căsătoriei Fatimei cu Ali, am dori să spunem cititorilor câte ceva despre Ali – deşi el este cunoscut tuturor.
El este fiul lui Abu Talib, unchiul Profetului (SallAllahu aleyhi we sellem). Mama lui a fost Fatimah bint Asad, prima femeie hașemită născută unui bărbat hașemit.
Ali este unul dintre cei 10 companioni, cărora li s-a dat vestea bună a Paradisului, primul tânăr care a acceptat Islamul şi un membru al consiliului Șuura al celor șase bărbaţi.
Mesagerul lui Allah (SallAllahu aleyhi we sellem) a spus despre el, „ Pe cel pe care îl privesc ca prieten, este de asemenea şi prietenul lui Ali. O, Allah, tratează-l ca prieten pe orice îl priveşte pe Ali ca prieten şi tratează-l ca duşman pe oricine îl priveşte ca duşman”.[1]
i-a spus de asemenea, „Nimeni nu te iubeşte, decât un credincios şi nimeni nu te urăşte, decât un ipocrit”.[2]
Abu Nu’ym l-a prezentat după cum urmează: „El este conducătorul oamenilor, adept înflăcărat al Profetului şi al Creatorului credincioşilor. Este poarta învăţăturii şi ştiinţei, modelul bunei îndrumări, lumina supuşilor, prieten al celor drepţi şi lider al conducătorilor drepți. A fost printre primii care a răspuns la chemarea Islamului, cel mai puternic dintre ei în dreptate şi certitudine, cel mai mare dintre ei în inteligență şi cel mai plin de învăţătură. El este împodobit de înţelepciune şi este un model al evlaviei.
A învățat adevărurile Tawhiyd-ului. Avea o minte inteligentă, limba iscoditoare, urechea înţelegătoare şi legământul îndeplinit. I-a respins pe trădători, i-a îngenuncheat pe cei nedrepţi şi i-a apărat pe cei renegaţi.”
Ali s-a născut cu 10 ani înainte ca Trimisul lui Allah (SallAllahu aleyhi we sellem) să primească prima revelație. A crescut în casa sa, deci aptitudinile sale mentale au răspuns realităţilor profeţiei şi măreţiei ei, şi a învățat de la Profet (SallAllahu aleyhi we sellem) veridicitatea din cuvinte, inima puternică şi elocvenţa.
L-a urmat pe Trimisul lui Allah (SallAllahu aleyhi we sellem) prin calităţile sale.
Când nobilului Profet (SallAllahu aleyhi we sellem) i s-a revelat, Ali a fost printre primele persoane care au beneficiat de lumina sa divină. Era foarte fericit de această chemare binevoitoare şi a fost primul musulman care s-a rugat cu Mesagerul lui Allah (SallAllahu aleyhi we sellem) .
Încă de la începutul misiunii profetice a lui Muhammed, semne ale înţelepciunii au început să se manifeste în personalitatea lui Ali. A jucat un rol eroic în ziua migrării Profetului (SallAllahu aleyhi we sellem) la Medina. A fost de asemenea în primele rânduri ale luptătorilor pe calea lui Allah, ţinând steagul în fiecare bătălie.
În ziua Bătăliei de la Bedr, a jucat un rol extrem de lăudabil. La fel a făcut în timpul Bătăliei de la Uhud. În Bătălia de la Khandaq (Şanţul) l-a ucis pe eroul politeiştilor, Umar ibn Wudd al-Amiri. Ali a fost eroul de război în Bătălia de Khaybar.
A fost numit pe bună dreptate „judecătorul Ummei” şi „eroul Islamului”.
Fatimah, pe partea ei, a fost o soţie exemplară. Trebuie să fie aşa, pentru că avusese onoarea de a fi fiica lui Muhammed (SallAllahu aleyhi we sellem), pe care Allah l-a lăudat în gloriosul Qur’an cu următoarele cuvinte:
„Şi tu ai o fire minunată!” (Qur’an 68:4)
De asemenea, a avut onoarea de a fi fiica liderului tuturor femeilor, Khadigeah bint Khuwaylid.
Fatimah se lupta cu situaţia economică a lui Ali, care era sărac pe atunci. A trăit cu el în siguranţă, onoare şi cu răbdare, căutând recompensa Stăpânului Lumilor. Făcea treburile gospodăriei şi îşi îndeplinea obligaţiile ca o mamă responsabilă. Era întotdeauna mulţumită cu puţină mâncare şi băutură. Şi nu numai aceasta, era de asemenea mulţumită cu mâncarea fără gust.
Când încă era o femeie tânără şi energică, s-a plâns soţului ei despre dificultăţile de care se lovea în treburile gospodăriei. Plângerea nu a fost o manifestare a neplăcerii sau a nemulţumirii. A fost numai pentru a exprima un sentiment pe care oamenii de rând în au. Astfel, soţul ei i-a spus să se ducă la Mesagerul lui Allah (SallAllahu aleyhi we sellem) şi să-şi prezinte problema, şi el s-ar putea să-i dea un ajutor pentru casă, care ca putea să o servească.
Qur’anul şi vindecarea
Fatimah s-a dus la tatăl ei şi i s-a plâns şi i-a arătat palmele, care crăpaseră de la frământarea aluatului.
Mesagerul lui Allah (SallAllahu aleyhi we sellem) a privit-o cu milă şi şi-a pus mâinile sale nobile pe umerii ei, cu afecţiune. Apoi a învățat-o să citească repetat Surele al-Ikhlas, al-Felaq şi an-Nas. I-a spus că sunt cel mai bun ajutor.
Fatimah s-a întors acasă cu această mare asigurare de la Mesagerul lui Allah (SallAllahu aleyhi we sellem) şi s-a întors cu mare încredere în Allah, că El îi va da recompensă mare pentru răbdarea ei.
Un sărac, un orfan şi un captiv
Unii savanţi în Tefsiyr ne spun despre motivul revelaţiilor următoarelor versete:
„Şi-l hrănesc cu mâncare în ciuda dragostei pentru ea, pe cel sărman şi pe cel orfan şi pe prizonier. [Zicând]: Noi vă hrănim pentru a dobândi Faţa lui Allah şi nu voim de la voi nici răsplată, nici mulţumire.” (Qur’an 76:8 – 9)
Ei au spus: „Ali şi Fatimah ţineau post într-o zi şi pregătiseră, pentru întreruperea postului, un fel de mâncare care conţinea puţin unt. Când a apus soarele şi ei s-au aşezat să întrerupă postul, au auzit o bătaie la uşa lor. Ali s-a ridicat şi a întrebat: <Cine este acolo?> A voce a răspuns:
Ali s-a întors în casă şi a adunat mâncarea într-o traistă şi a dat-o acelui om sărac, care i-a mulţumit şi s-a rugat pentru el. Astfel, el şi Fatimah şi-au întrerupt postul numai cu pâine şi apă.
În ziua următoare, la aceeaşi oră, când Ali şi soţia sa, Fatimah, tocmai luau o bucăţică din mâncarea lor, s-a auzit o bătaie în uşă. Ali s-a ridicat şi a întrebat:<> O voce s-a auzit de afară:
Ali a făcut la fel cum a făcut cu o zi înainte. A dus mâncarea într-o traistă orfanului. Şi el şi soţia sa şi-au întrerupt postul cu pâine şi apă, fără să simtă vreo neplăcere.
Întâmplarea s-a repetat şi a treia zi şi omul care bătuse la uşă a răspuns că era un captiv (sclav). Aşa că Ali i-a dat mâncarea cu care el şi soţia sa vroiau să întrerupă postul. Şi aşa cum au făcut în zilele anterioare, şi-au întrerupt postul numai cu pâine şi apă.
Credeţi că persoana care a bătut la uşă în cele trei zile era aceeaşi persoană sau o persoană diferită: un om sărac, un orfan şi un sclav?
Relatările savanţilor în Tefsiyr indică faptul că cel care a bătut la uşă a fost Îngerul Gavril, care venise să încerce credinţa şi răbdarea lui Ali şi a Fatimei.
Apoi, Gavril a venit la Mesagerul lui Allah (SallAllahu aleyhi we sellem) şi l-a informat despre întâmplare. I-a dat vestea cea bună că Ali şi Fatimah vor avea o trăsură de argint în Paradis, ca răsplată adecvată.”
Copii binecuvântaţi
Trimisul lui Allah (SallAllahu aleyhi we sellem) a spus: „Allah a creat descendenţa fiecărui Profet din el însuşi, dar a creat descendenţa mea din Ali.”[3]
La un an de la căsătoria lui Ali cu Fatimah, Profetul (SallAllahu aleyhi we sellem) a avut primul nepot de la Fatimah. A fost numit Hasan şi Trimisul lui Allah (SallAllahu aleyhi we sellem) a fost foarte fericit. Chiar el a făcut Tahniyk pentru el cu o curmală, a făcut sacrificiu şi i-a pus numele.
Apoi Hussein s-a născut – tatăl martirilor şi eroul luptei de la Karbala.
După o vreme, Fatimah a mai născut un băiat numit Muhsin, dar a murit de foarte mic. Apoi Allah a binecuvântat această casă nobilă cu floarea tribului Benu Hașim, Zeyneb.
Zeyneb a fost căsătorită cu foarte generosul ei văr, Abdullah ibn Gea’far. A fost martoră la masacrul de la Karbala din anul 60 A.H. şi la etapele sale groaznice. A jucat un rol important în îngrijirea copiilor lui Hussein şi a descendenţilor Profetului (SallAllahu aleyhi we sellem).
Fatimah a fost binecuvântată cu încă o fată căreia i-au pus numele unei flori, Umm Kulthum, după mătuşa sa. Umm Kulthum bint Ali s-a căsătorit mai târziu cu Omar, când el era emir-ul mu’miniyn (conducătorul drept-credincioșilor). A dat naştere lui Zeyd şi lui Ruqiyyah.
Familia Profetului (SallAllahu aleyhi we sellem)
Când nobilul verset:
„…Allah voieşte să ţină departe de la voi, o, neam al [Profetului], ruşinea şi să vă curăţească pe voi întru totul.” (Qur’an 33:33)
Trimisul lui Allah (SallAllahu aleyhi we sellem) era cu Umm Selemeh – una dintre soţiile sale – şi i-a chemat pe Ali, pe Fatimah, pe Hasan şi pe Hussein şi i-a acoperit cu un veşmânt. Apoi a spus:
„O Allah, pacea și binecuvântările ta şi favoruri familiei lui Muhammed, aşa cum ai dat familiei lui Ibrahim. Într-adevăr, Tu eşti Demn de Laudă şi Onorabil.”
Dragostea Profestului (SallAllahu aleyhi we sellem) pentru Fatimah
Fatimah se bucura de dragostea tatălui ei. El îi arata afecţiunea şi compasiunea sa, pentru că ea rămăsese singura fiică a lui, de vreme ce celelalte fiice muriseră. Oricum, merita acea dragoste mare, favoarea şi fericirea.
Trimisul lui Allah (s.a.s) și-ar fi dat viața pentru fiica sa dragă în cele mai intense şi mai grele situaţii. În ciuda acestei mari iubiri, Trimisul lui Allah (SallAllahu aleyhi we sellem) arată ca faptele bune şi evlavia erau indispensabile.
Într-o zi, Trimisul lui Allah (SallAllahu aleyhi we sellem) s-a ridicat şi a spus:
„O, neam al lui Qurayș! Salvaţi-vă pe voi înşivă (din focul Iadului), pentru că eu nu vă pot salva de pedeapsa lui Allah; O, trib al lui Abd Manaf! Nu vă pot salva de pedeapsa lui Allah! O, Safiyah bint Abdul Muttalib! Nu te pot salva de pedeapsa lui Allah! O, Fatimah bint Muhammed! Cere-mi orice din avutul meu, dar nu te pot salva de pedeapsa lui Allah!”[4]
Cu altă ocazie, Trimisul lui Allah (SallAllahu aleyhi we sellem) a clarificat că dragostea pentru fiica sa iubită nu îl poate împiedica de la punerea în aplicare a pedepsei ordonate de Allah, printre oameni.
Este relatat în biografia Profetului că o femeie quraișită a comis furt. Aşa că membrii familiei ei au venit la Usamah ibn Zeyd, favoritul Profetului (SallAllahu aleyhi we sellem) şi fiul favoritului său, cerându-i să intervină la Trimisul lui Allah (SallAllahu aleyhi we sellem) din partea femeii care a comis furtul.
Usamah s-a dus la Mesagerul lui Allah (SallAllahu aleyhi we sellem) să-l implore să nu taie mâinile acelei femei. Dar Profetul (SallAllahu aleyhi we sellem) a spus furios: „Usamah! Intervii în legătură cu pedeapsa poruncită de Allah?”
Apoi s-a ridicat şi s-a adresat oamenilor. După ce s-a rugat lui Allah aşa cum se făcea, a spus:
„O, oameni! Popoarele de dinaintea voastră au fost distruse pentru că, dacă o persoană nobilă comitea furt, obişnuiau să-l lase, dar dacă un om sărac dintre ei comitea furt, obişnuiau să-i aplice pedeapsa legală. Pe Allah, dacă Fatimah, fiica lui Muhammed (SallAllahu aleyhi we sellem) a comis furt, îi voi tăia mâna!”[5]
Trimisul lui Allah (SallAllahu aleyhi we sellem) şi-a exprimat dragostea pentru iubita sa fiică, într-o zi, când i-a spus: „Într-adevăr, Allah este mulţumit de mulţumirea ta şi El este înfuriat dacă tu eşti înfuriată.”[6]
Trimisul lui Allah (SallAllahu aleyhi we sellem) a spus de asemenea, odată: „Cele mai bune femei ale omenirii sunt patru: Maryam, Asiyah, Khadigeah şi Fatimah.”
Abu Tha’labah al-Khushani a spus: „Ori de câte ori Mesagerul lui Allah (SallAllahu aleyhi we sellem) se întorcea dintr-o călătorie de război, vizita prima dată moscheea, unde se ruga două rekaat. Apoi îşi vizita fiica, Fatimah. Şi mai apoi îşi vizita soţiile.”
Fatimah: O parte din mine
Am menţionat la începutul acestui capitol că Profetul (SallAllahu aleyhi we sellem) a spus: „Fatimah este o parte din mine. Orice o răneşte pe ea, mă răneşte pe mine!”
Această mărturisire a Trimisului lui Allah (SallAllahu aleyhi we sellem) a fost pentru a sublinia locul pe care ea îl ocupa în inima sa mare.
Iată motivul acestei mărturisiri: odată, Ali a vrut să se căsătorească cu altă femeie şi Fatimah a venit la tatăl său plângând şi plângându-se. I-a spus ce vroia soţul ei, Ali, să facă.
Mesagerul lui Allah (SallAllahu aleyhi we sellem) a liniștit-o. Apoi el a făcut aluzie în faţa lui Ali, la cât de îngrijorat se simţea în legătură cu această problemă, cu mărturisirea: „Fatimah este o parte din mine. Orice o răneşte pe ea, mă răneşte pe mine!”
Ali a înţeles aluzia Profetului (SallAllahu aleyhi we sellem) şi a ţinut-o pentru el. Apoi s-a analizat pe sine, revizuindu-şi poziţia faţă de Fatimah, fiica Profetului (SallAllahu aleyhi we sellem) şi a aruncat o privire retrospectivă asupra greutăţilor vieţii pe care a avut-o cu ea, răbdarea ei de-a lungul dificultăţilor, dragostea şi altruismul ei, şi credinţa ei sinceră.
Apoi a decis să renunţe la a-şi lua altă soţie. Ali era galant şi un musulman sincer, entuziast, şi un credincios adevărat. Cum putea atunci să o rănească pe cea mai iubită persoană lui şi una dintre cele mai nobile fiinţe în ochii lui Allah?!
A fost relatat că Ali nu s-a mai căsătorit cu nici o altă femeie cât timp a trăit Fatimah. Numai după moartea ei şi-a putut permite să se căsătorească cu alte femei şi să aibă copii mulţi.
Miswar ibn Makhramah a relatat că l-a auzit pe Trimisul lui Allah (SallAllahu aleyhi we sellem) a spus din amvon: „Fatimah este o parte din mine. Orice o răneşte, mă răneşte pe mine!”
Acesta este cel mai înalt statut pe care Fatimah l-a obţinut în estimarea tatălui ei şi a soţului ei – şi de asemenea, în estimarea tuturor musulmanilor.
Cel mai mare exemplu pentru primele şi ultimele generaţii
Fatimah ne-a oferit un exemplu excepţional prin viaţa ei conjugală, prin relaţiile excelente cu vecinii şi cu rudele ei şi prin rolul de mamă, dând copiilor ei o educaţie islamică adecvată. Aceasta este în adăugare la sarcinile interminabile ale unei gospodării.
În acelaşi timp, a fost energică în împlinirea sarcinilor care puteau să-i aducă plăcere lui Allah, supunându-i-se Lui şi Mesagerului Lui (SallAllahu aleyhi we sellem). Îşi îndeplinea rugăciunile la timpul prescris. A depus o mare parte din eforturile sale şi din sănătatea sa pe calea lui Allah. A fost întotdeauna demnă de încredere prin cuvintele ei şi a încercat să urmeze exemplarele calităţi ale tatălui ei.
Prin aceasta, ea a devenit un model integru pentru orice femeie musulmană care este informată, luptătoare pe calea lui Allah şi un educator pentru toate generaţiile şi din toate locurile.
A’ișah (Allah să fie mulţumit de ea!) a spus: „Nu am văzut niciodată pe cineva care a fost ca Trimisul lui Allah (SallAllahu aleyhi we sellem) în vorbă şi mers, în afară de Fatimah.”
Ea a mai spus de asemenea: „Nu am văzut pe nimeni mai cinstit decât Fatimah.”
Ori de câte ori Fatimah îşi vizita tatăl, el o ţinea de mână, stătea alături de ea şi o întâmpina în cea mai frumoasă manieră.
Cele trei axe
În cursul studiului vieţii Fatimei, putem observa că viaţa sa s-a învârtit în jurul a trei axe:
1. Islamul şi Iman-ul;
2. Paternitatea, maternitatea şi fraternitatea
3. Familia
Unu: Fatimah a deschis ochii în lume şi a început să realizeze lucrurile în același timp în care tatăl său a fost ales ca Profet. Avea 5 ani când prima revelaţie a venit de la Allah Preaînaltul, tatălui ei.
A deschis ochii unei lumi noi în viaţa quraișilor, mekanilor şi arabilor. Sufletul ei a îmbrăţişat islamul şi credința în timp ce versetele Qur’anului erau revelate în inima Trimisului lui Allah (SallAllahu aleyhi we sellem). A memorat, a înţeles şi a absorbit.
A trăit mari evenimente, ca respingerea şi negarea mesajului de către arabi pe care tatăl ei îl ducea, exilul şi expulzarea musulmanilor. A văzut de asemenea statornicia tatălui ei, căutarea ajutorului lui Allah şi dispreţul său pentru planurile dificile şi malefice ale inamicilor.
A fost lovită de toate acestea, făcând-o un exemplu al femeii credincioase şi răbdătoare, care caută recompensa de la Allah.
A primit islamul şi Iman-ul din sursa cea mai pură, Trimisul lui Allah (SallAllahu aleyhi we sellem) .
Doi: Fatimah a fost a patra fiică a mamei sale, Khadigeah. S-a bucurat de o dragoste profundă a părinţilor ei, fără răsfăţ şi discriminare.
Este relatat că, dintre toate surorile ei, ea semăna cel mai mult fizic cu tatăl ei, aşa cum Zeyneb a fost cea care semăna cel mai mult cu mama sa, Khadigeah.
Dragostea Fatimei pentru tatăl ei a fost foarte mare. Dintre toate surorile ei, ea l-a însoţit cel mai mult. Şi întotdeauna ţinea companie tatăl ei, până când Allah l-a chemat la El.
În ceea ce priveşte dragostea ei pentru mama sa, s-a manifestat în timpul zilelor de restrişte, când musulmanii au fost boicotaţi în valea lui Abu Talib. Khadigeah a murit în cele din urmă de boală, la sfârşitul boicotului.
Fatimah a fost un excelent ajutor pentru Umm Kulsum, în îngrijirea mamei lor bolnave. Din acea perioadă ea a început să simtă un sentiment al responsabilităţii, în timp ce era doar o fetiţă de câțiva ani.
Mai departe, moartea Khadeejei şi-a lăsat amprenta asupra familiei Profetului (SallAllahu aleyhi we sellem) în particular şi asupra întregii comunităţi musulmane, în general.
Trei: Fatimah a simţit în sufletul ei golul şi rana lăsate de moartea mamei ei. Dar Mesagerul lui Allah (SallAllahu aleyhi we sellem) a recompensat-o cu ceea ce Allah a permis în dragoste şi afecţiune. Într-adevăr, a jucat rolul de tată şi de mamă, în acelaşi timp.
Toate aceste mari evenimente au modelat-o pentru situaţia ei viitoare, reflectată în gospodăria conjugală, făcând-o o soţie model, care ştia drepturile legale ale soţului ei. Şi-a dat seama că soţul ei merita din plin să fie iubit, ascultat şi servit.
Nu l-a supărat niciodată pe soţul ei, Ali. Împărţea cu el greutăţile vieţii. A avut o grijă extraordinară de copii ei, Hasan, Hussein, Zeyneb şi Umm Kulsum.
În ceea ce-l priveşte pe Hasan, el a moştenit de la ea chibzuinţa, înţelepciunea, credinţa profundă, veridicitatea Islamului, strălucirea podoabelor acestei lumi şi satisfacţia marii recompense de la Allah.
Toate aceste calităţi s-au manifestat în el din ziua în care s-a considerat mult deasupra frivolităţilor acestei lumi, ziua în care a apărat sângele musulmanilor de a nu fi vărsat, datorită poziţiilor autorităţii, indiferent cât de mare era. Profeţiile bunicului său, Muhammed (SallAllahu aleyhi we sellem) s-au materializat cu adevărat în el. Pentru că a spus despre el:
„Într-adevăr, Allah îl va folosi pe acest urmaș al meu pentru a face pace între două grupuri războinice musulmane.”
Cesiunea lui Hasan în fața poziţiei califului lui Mu'iiwiyah ibn Abi Sufiyan a fost punctul culminant al manifestării credinței, islamului şi a mărinimiei.
Apoi a urmat rolul lui Husein, conducătorul tinerilor din Paradis. Şi el a excelat de asemenea în demonstrarea învăţăturilor islamice şi a credinţei, prin refuzul de a fi umilit de lăcomia lui Yezid ibn Mu’awiyah. Nu a pornit din Higeaz spre Kufah în Iraq în scopul conducerii, ci pentru a corecta calea pe care alunecaseră musulmanii în scopuri lumești și nu al Vieții de Apoi.
A pornit sperând să obţină martiriul pe calea lui Allah şi căutându-I mulţumirea cu toate puterile sale. A înregistrat în istoria omenirii cel mai sincer exemplu pentru cei care vor să îndeplinească adevărul şi să lupte împotriva minciunii.
Cât despre Zeyneb, ea fost stâlpul familiei Profetului (SallAllahu aleyhi we sellem), după moartea lui Husein, într-un grup de câţiva copii, nepoţi, rude şi adepţi. Ea a fost cea care a s-a opus eroic împotriva lui Yezid, fără nici un fel de teamă.
Poate fi amintită pentru comportamentul minunat la mormântul bunicului ei (SallAllahu aleyhi we sellem), după carnagiul de la Karbala, spunând: „O, bunicule, îţi aduc la cunoştinţă moartea lui Husein!”
Zeyneb a fost cea care a câştigat admirația şi respectul savanţilor şi juriştilor. Ei o vizitau în casa sa din Egipt şi își luau de la ea înţelepciune şi avantaje din credinţa sa adevărată.
În ceea ce o priveşte pe Umm Kulsum, în plus faţă de oază nobilă din care era originară, ea a obţinut de asemenea gloria prin căsătoria cu conducătorul drept-credincioșilor, Omar ibn al-Khattab, lider drept şi unul dintre cei mai buni conducători din istoria omenirii.
E bine de amintit ziua în care Omar i-a cerut mâna de la tatăl ei, pentru căsătorie. Omar era foarte înclinat spre a avea relaţii de căsătorie cu membrii familiei Profetului (SallAllahu aleyhi we sellem). Era foarte mândru de acest lucru.
Ali a dat curs cererii lui Omar şi i-a dat-o de soţie pe Umm Kulsum. Ea i-a dăruit copii şi a fost o soţie excelentă şi dreaptă.[7]
***
Hasan, Husein, Zeyneb şi Umm Kulsum sunt copiii Fatimei bint Muhammed (SallAllahu aleyhi we sellem), Allah să fie mulţumit de ei toţi!
Cea mai grea şi mai dificilă despărţire
Trimisul lui Allah (SallAllahu aleyhi we sellem) a împlinit pelerinajul de adio şi a desăvârșit cu fermitate stâlpii Islamului. Şi Allah a desăvârșit religia Islamului şi a completat revelaţiile divine spunând următoarele cuvinte onorabile:
„…În ziua aceasta am desăvârşit religia voastră şi am împlinit harul Meu asupra voastră şi am încuviinţat Islamul ca religie pentru voi.…”
(Qur’an 5:3)
Apoi Trimisul lui Allah (SallAllahu aleyhi we sellem) s-a îmbolnăvit. Fatimah s-a grăbit să se asigure de bunăstarea lui. Când l-a vizitat, el i-a zâmbit. Apoi el i-a luat mâna, a ţinut-o de partea ei, a ţinut-o aproape de el şi i-a spus ceva şoptit, ce a făcut-o să plângă. Apoi el i-a mai spus un secret, care a făcut-o să zâmbească.
Aișah (Allah să fie mulţumit de ea!) a spus: „Nu am văzut nici o zi în care bucuria să fie atât de aproape de tristeţe cum am văzut astăzi. Am vrut să ştiu motivul, aşa că i-am cerut Fatimei să-mi spună ce a făcut-o să plângă şi mai apoi să zâmbească. Dar ea a spus: Nu pot dezvălui secretul Trimisului lui Allah (SallAllahu aleyhi we sellem).”
Dar după moartea Profetului (SallAllahu aleyhi we sellem), Aișah i-a cerut Fatimei să-i spună secretul, şi ea a spus:
„Acum pot să-ţi spun. Mi-a spus: Îngerul Gavril obişnuia să corecteze Qur’anul împreună cu mine, o dată pe an, dar anul acesta, l-a corectat cu mine de două ori. Şi interpretarea pe care am putut s-o dau este că sfârşitul vieţii mele în această lume este aproape. Acesta a fost motivul pentru lacrimile mele.
Apoi, el mi-a spus: Tu vei fi prima dintre membrii familiei mele care mă va urma; si eu sunt un excelent premergător pentru tine. Acesta a fost motivul zâmbetului meu de atunci.”
Boala Profetului (SallAllahu aleyhi we sellem) a înaintat şi durerea Fatimei a crescut pentru plecarea iminentă a celui mai bun tată şi celui mai onorabil Profet (SallAllahu aleyhi we sellem).
Trimisul lui Allah (SallAllahu aleyhi we sellem) a plecat apoi pentru a avea parte de cea mai Măreață Companie; şi tot ce putea Fatimah să repete erau aceste cuvinte pline de tristeţe şi durere:
„Tatăl meu! Tatăl meu! A răspuns chemării Stăpânului său; Paradisul este deasupra sa; cât de aproape este de Stăpânul său!”
A fost extrem de îndurerată, vărsând lacrimi amare.
Ali a fost si el profund îndurerat, văzându-l pe nobilul Profet (SallAllahu aleyhi we sellem), iubitul său văr şi socru murind. A lăcrimat amar şi l-a elogiat cu următoarele cuvinte:
„O, Trimis al lui Allah! Fie ca mama şi tatăl meu să fie răscumpărarea ta! Moartea ta a pus capăt la ceea ce nu se sfârşea cu moartea celorlalţi profeţi. Cu moartea ta, nu mai există alte revelaţii divine. Eşti atât de special, încât ai fi o consolare suficientă pentru pierderea oricărei altei persoane sau lucru; şi tu ești atât de universal, încât toţi oamenii sunt egali în aprecierea ta. Dacă nu ar fi fost să te bucuri de răbdare şi să interzici jelirea, am fi plâns până nu am mai fi putut şi boala şi durerea s-ar fi prelungit. Dar nu am fi putut rezista.”
Fie ca mama şi tatăl meu să fie răscumpărarea ta!
Az-Zehrah – Fatimah – a plâns şi ea foarte mult. Şi toţi musulmanii au plâns pentru moartea Profetului şi a Trimisului, Muhammed(SallAllahu aleyhi we sellem). Dar şi-au amintit spusele lui Allah:
„Şi Muhammed nu este decât un trimis – şi au mai fost înainte de el alţi trimişi. Dacă el ar muri sau ar fi ucis, v-aţi întoarce voi pe călcâiele voastre? Cel care s-ar întoarce pe călcâiele lui nu i-ar aduce lui Allah nici o stricăciune. Şi Allah îi va răsplăti pe cei mulţumitori.” (Qur’an 3:144)
Şi spusele lui:
„Şi Noi nu am dat veşnicia nici unui om înainte de tine. Dacă tu mori, ar putea fi ei nemuritori?” (Qur’an 21:34)
***
Moartea ei
Trimisul lui Allah (SallAllahu aleyhi we sellem) i-a dat fiicei sale, Fatimah, vestea bună că va fi prima dintre membrii supravieţuitori ai familiei sale, care îl va urma. A găsit puţină consolare în această veste bună.
Zilele au trecut, în timp ce Fatimah a avut grijă de casa sa, s-a ocupat de treburile soţului ei şi a continuat să-și îndeplinească obligaţiile faţă de copii ei.
La vreo şase luni de la moartea Profetului (SallAllahu aleyhi we sellem), a căzut bolnavă şi l-a urmat pe tatăl ei. Sufletul ei pur a plecat la Stăpânul lui, unde a întâlnit sufletul tatălui ei, al mamei şi surorilor, în Illiyin, în compania sufletelor profeţilor, robi sinceri ai lui Allah, martiri şi cinstiţi. Şi eminenţi sunt cei ca şi companionii.
Soţul ei Ali şi unchiul ei, Abbas au săvârşit rugăciunile funerare pentru ea. A fost îngropată la Baaqiy, marţi noaptea, a treia zi de Ramadan, anul 11 după Hijrah. Avea 29 de ani.
Allah să fie mulţumit de Fatimah, az-Zahra, fiica iubită a Profetului (SallAllahu aleyhi we sellem), soţia lui Ali, conducătorul celor pioşi; şi mama lui Hasan şi Husein – tatăl martirilor, şi a lui Zeyneb, eroina de la Karbala. Allah să fie mulţumit de ei toţi!
***
[1] Hadithul este clasificat ca sahiyh, de către Shaykh al-Albani; as-Silsilah as-Saheehah, hadisul nr. 1750.
[2] Relatat de Tirmidhi, an-Nasa’i şi Ibn Mageh. Șeykh al-Albani o clasifică as-sahyih. Vezi: as-Silsilah as-Sahihah, hadisul nr. 4187.
[3] Acest hadis este relatat de at-Tabarani; Șeykh al-Albani îl clasifică ca fiind Mawdu' (neautentic). Vezi: as-Silsileh ad-Da’yifah, haditul nr. 801.
[4] Relatat de Bukhari
[5] Relatat de Muslim
[6] Acest hadis este relatat de al-Hakim, care-l clasifică ca sahiyh; dar adh-Dhahabi în comentariul său despre cartea lui al-Hakim, critică această clasificare şi subliniază că există un narator în lanţul de transmitere al haditului, Husein ibn Zeyd. El a spus despre el, Munkar al-Hadis (el relatează hadituri inacceptabile). Astfel, ce putem spune cel mai bine despre acest hadit este că el este unul da’yif (slab).
[7] A’lam an-Nisa, de Kahalah.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu