Mulţi oameni cred că mama musulmană nu are drept de custodie asupra copilului său. Aceasta e o părere falsă. Legea islamică, precum şi celelalte legislaţii, recunoaşte că în această situaţie primează interesul copilului.
Din punct de vedere islamic, copilăria are trei stadii:
1. perioada de înţărcare: durează de la naşterea copilului până când acesta împlineşte doi ani;
2. perioada de îngrijire / custodie sau în care copilul se află sub îngrijirea părinţilor: această perioadă începe de la vârsta de doi ani şi continuă până la vârsta de şapte sau opt ani;
3. ultima perioadă: de la opt ani până la majorat.
Situaţia ideală e cea în care copilul creşte alături de ambii săi părinţi. Dar dacă cuplul divorţează, interesul copilului primează. Şeikh Muhammad al Munajjid afirmă în legătură cu acest subiect: ,,Femeile sunt mai îndreptăţite la custodie decât bărbaţii; în principal, custodia le este acordată lor, deoarece ele sunt mult mai miloase şi, mai mult decât atât, ele ştiu cum să-şi crească micuţii şi sunt răbdătoare atunci când se confruntă cu dificultăţi. Mamele sunt mai îndreptăţite să primească custodia copilului lor, indiferent dacă acesta este băiat sau fată, atât timp cât ea nu se recăsătoreşte.”
Aceasta este părerea generală a teologilor. Dar cel mai bine este să se acorde atenţie interesului copiilor, deoarece dreptul lor primează. Şcoala de gândire malikită şi zahirită consideră că mama este mai îndreptăţită la custodie, indiferent de sexul copilului. Hanbaliţii susţin că băiatul poate fi lăsat să aleagă, dar tatăl are mai multe drepturi în cazul în care copilul este fată; hanefiţii susţin că tatăl are mai multe drepturi în cazul unui băiat şi mama în cazul unei fetiţe. Probabil cea mai corectă opinie este aceea prin care i se oferă copilului şansa de a alege, dacă părinţii sunt în dispută şi dacă ambii beneficiază de condiţii acceptabile de creştere a copilului.
Abdullah ibn Omar (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că o femeie i-a spus Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!):
,,O, trimis al lui Allah! Copilul meu a fost în uterul meu, genunchii mei l-au legănat şi sânul meu l-a alăptat, dar tatăl lui vrea să mi-l ia.” Atunci Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: ,,Tu eşti mai îndreptăţită la custodia copilului cât timp nu te recăsătoreşti.” (Hadis sahih relatat de Ahmad 2 / 182; Abu Dawud 2276; Al Hakim: 2/ 225).
Yahiya ibn Saiyd a spus că a auzit că Al Qasim ibn Muhammad a zis: „Omar ibn Khattab a avut o soţie dintre ansari şi ea i-a născut un băiat, Aasim ibn Umar; apoi el a divorţat de ea. Omar s-a dus la moscheea Quba şi şi-a văzut băiatul jucându-se în curtea moscheii, l-a luat în braţe şi l-a aşezat în faţa lui pe animalul pe care îl călărea, dar bunica copilului l-a prins şi s-a luptat cu el până i-a luat copilul, după care s-au dus la Abu Bakr As Siddiq. Omar a spus: «Este fiul meu!» Şi femeia a spus: «Este fiul meu!» Abu Bakr a spus: ,,Lasă-le în pace!», iar Omar a tăcut.” Conform altor relatări, Abu Bakr ar fi spus: „Mamele sunt mai milostive, mai amabile, mai iubitoare şi mai generoase, deci ele au mai multe drepturi asupra copilului cât timp nu se recăsătoresc.”
Condiţiile custodiei:
– să fie un adult responsabil (fără boli psihice etc);
– să fie liber;
– să aibă un caracter bun;
– să fie musulman, dacă copilul respectiv este musulman, şi să fie capabil să-şi îndeplinească obligaţiile pe care le are faţă de copil.
Nu există niciun verset coranic care să reglementeze această chestiune, dar următorul verset ar trebui să fie suficient pentru musulmani:
,,Ceea ce Allah a dăruit Trimisului Său ca pradă de la locuitorii cetăţilor, aceasta aparţine lui Allah şi Trimisului, rudelor, orfanilor, sărmanilor şi călătorului de pe drum, pentru ca să nu se schimbe doar între cei bogaţi dintre voi. Ceea ce vă dăruieşte Trimisul primiţi, iar cele de la care vă opreşte, de la acelea opriţi-vă şi fiţi cu frică de Allah, căci Allah este aspru la pedeapsă!” (Sura Al Haşr: 7).
În cazul în care mama nu beneficiază de dreptul de custodie asupra copilului, acest drept se transferă rudelor enumerate mai jos, exact în această ordine:
– bunicii materne
– bunicii paterne
– surorilor
– mătuşilor din partea mamei
– mătuşilor din partea tatălui
– tatălui
– bunicului patern
– fratelui tatălui
– fratelui din partea tatălui
– fratelui din partea mamei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu