Atât femeile, cât și bărbații musulmani sunt îndemnați să respecte anumite reguli în ceea ce privește interacțiunea și socializarea. În cele ce urmează vom aminti cele privitoare la femeile musulmane, deși, unele dintre ele sunt comune cu cele ale bărbaților:
Să își întoarcă privirea
de la tentație
Aceasta este o poruncă de
la Allah Atotputernicul pentru femeia credincioasă. Ibn Katheer a spus: femeile
ar trebui să își întoarcă privirea de la ceea ce a fost făcut nepermis pentru
ele. Prin urmare, mulți învățați cred că femeile trebuie să procedeze așa
indiferent dacă se uită cu sau fără dorință. Ei au adus dovada următoarei
relatări a lui Abu Dawood și Al Tirmidhi. Al-Zuhri a relatat că Umm Salama a
spus: „Am mers la Trimisul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie
asupra lui) și acolo se afla Maimunah. Apoi Ibn Umm Maktoom a venit și Profetul
(Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) ne-a poruncit să plecăm. El
(Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) a zis: „Ascundeți-vă de el”.
Noi am zis: „Nu este el orb și nu ne poate vedea?” Profetul (Pacea și
binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) a răspuns: „Dar voi îl puteți vedea”.[1]
Însă, alt grup de învățați
crede că este permis pentru o femeie să se uite la bărbați dacă nu există vreo
intenție rea. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui)
obișnuia să o lase pe Aișah (Allah să fie mulțumit de ea) să privească bărbații
etiopieni jucându-se cu sulițele lor în ziua de Eid.[2] Aișah (Allah să fie
mulțumit de ea) a relatat că „Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie
asupra lui) mă ferea cu haina lui pe când mă uitam la etiopieni care se jucau
în curtea moscheii. (Am continuat să mă uit) până ce mi-a fost de ajuns.”[3]
Să își păstreze castitatea
Allah PreaÎnaltul le-a
poruncit de asemenea femeilor să „își păstreze castitatea” (să își păzească
părțile intime). Pentru a explica acest lucru, Ibn Jubair a spus: „Să le
păzească de acte sexuale ilegale”; Qatadah și Sufyaan au spus: „De ceea ce a
fost făcut nepermis pentru ele” și Muqaatil a spus: „De relație sexuală
ilicită.” Însă, Abu Aaliyah a spus: „Oriunde altundeva în Coran, aceste cuvinte
se referă la relații sexuale ilicite, dar în acest verset (24:31), ele se
referă la faptul că nimeni nu le poate vedea părțile intime.”[4]
Să își acopere podoabele
În explicația sa,
Al-Qurtubi spune: „Allah PreaÎnaltul le-a poruncit femeilor credincioase să își
acopere frumusețea lor, cu excepție față de aceia la care se face referire în
verset, pentru a sta departe și a preveni tentația”. Ibn Masood a spus:
„Podoabele arătate în mod normal” (24:31) sunt hainele, și Ibn Jubair a
adăugat: „Fața”. Al Awzaai și Ibn Jubair au adăugat: „Fața, mâinile și
hainele”. Ibn Abbas, Qataadah și Al Masoor ibn Mukhramah a spus: „Ce este în
mod „normal expus” sunt: kohl, henna (pe brațe), cerceii, și inelele”. Însă,
întrucât ceea ce este în mod normal expus când ne rugăm și împlinim Pelerinajul
sunt fața și mâinile; Al-Qurtubi a spus că doar acestea (fața și mâinile) sunt
părțile excluse menționate în versetul (An-Nur 24:31)[5]
Abu Dawood a relatat sub
autoritatea Aișei (Allah să fie mulțumit de ea) că Asma, fiica lui Abu Bakr
(Allah să fie mulțumit de el) a venit să îl vadă pe Profet (Pacea și
binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) și ea purta haine subțiri. Profetul
(Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) și-a întors privirea de la
ea și a zis: ”O, Asma, când o femeie tânără ajunge la pubertate ea trebuie să
arate doar asta și asta” și el a arătat spre față și mâini.”[6]
Femeile ar trebui să își
ascundă părul, gâtul și pieptul. Imamul Al Qurtubi a spus: „Motivul fiind că în
acea perioadă femeile obișnuiau să își acopere părul și să își pună baticele la
spate, astfel arătându-și gâtul și urechile.” Allah le-a poruncit așadar
femeilor credincioase să își tragă vălurile lor peste toată „juyubihinna”
(trupurile lor, fețele lor, gâturile lor și piepturile lor). Când femeile
credincioase au auzit porunca divină, ele imediat au ascultat, au aplicat-o și
s-au supus ei. Aișah (Allah să fie mulțumit de ea) a relatat: „Fie ca Allah să Își
arate Mila Sa asupra primelor femei emigrante (Ansaar). Când Allah a revelat:
„ele ar trebui să își tragă vălurile lor peste juyubihinna...”, ele
și-au rupt șorțurile și s-au acoperit cu ele.”[7]
Înțelepciunea din spatele
acestei porunci divine este de a proteja individul cât și societatea de
tentație și adulter.[8] Prin urmare, femeilor le
este permis să își arate podoabele lor în fața soților și a rudelor cu care nu
se pot căsători și care în mod normal nu le-ar dori.[9]
Un alt mare învățat
musulman spune în legătură cu acestea: „Înțelepciunea din spatele acestor
restricții este preventivă; în diferite versete, Allah interzice femeilor de a
atrage atenția intenționat asupra podoabelor lor ascunse, astfel trezind
dorințe sexuale latente. Allah spune: „Și să nu lovească cu picioarele lor,
astfel încât să se afle ce podoabe ascund ele.” [An-Nur 24:31]. Această poruncă
vine dintr-o adâncă cunoaștere a sufletului uman, sensibilitățile lui și modul
în care acesta interacționează. Cu siguranță, imaginația poate fi cea mai
periculoasă în declanșarea dorințelor sexuale. Nobilul Coran prezintă o
completă descriere a naturii umane și în final îi îndreaptă pe credincioși pe
calea căinței. Allah spune:
Și căiți-vă cu toții, o,
voi dreptcredincioșilor, față de Allah, pentru ca voi să izbândiți! [An-Nur 24:31][10]
Comentând versetul
respectiv, Imamul Al Qurtubi spune că „ar trebui să nu se uite că ceea ce
țintim noi este modestia”.[11]
Al Tirmidhi a relatat că
Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) a spus: „Fiecare
privire (nepermisă) este păcat. Și fiecare femeie care se parfumează și trece
pe lângă oameni și ei îi pot simți parfumul, păcătuiește.”[12]
Allah a accentuat
importanța unei astfel de modestii pentru a preveni „fitnah” (tentația). Prin
urmare, o femeie care nu se conformează acestor reguli de modestie comite
într-adevăr un mare păcat. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie
asupra lui) a interzis clar și cu tărie femeilor să vină la moschee
parfumându-se. El a zis: „Orice femeie care se parfumează nu trebuie să se
roage Isha cu noi.”[13]
Ibn Katheer relatează:
„Femeile din era preislamică a ignoranței obișnuiau să meargă fără zgomot, dar
își loveau picioarele în mers pentru a informa bărbații de prezența lor. Allah
a interzis femeilor credincioase să le urmeze exemplul și să își arate
intenționat sau să sugereze podoabele lor ascunse ca și folosirea uleiului
parfumat înainte de a ieși din casă.”[14]
Acest verset „Și să nu
lovească cu picioarele lor, astfel încât să se afle ce podoabe ascund ele!”
este o interzicere a oricarei mișcări care poate stârni emoțiile bărbaților și
să le trezească dorințele lor sexuale latente întrucât un asemenea comportament
contrazice principiile modestiei și ale discreției.
De fapt, regulile
referitoare la hijab sunt revelate în detaliu în Surat An-Nur. Ele sunt mult
mai generale în Surat Al-Ahzab în care Allah spune:
O, Profetule! Spune
soațelor tale și copilelor tale și femeilor dreptcredincioșilor să se
învelească în jilbaburile lor, căci astfel vor fi mai bine distinse să fie
cunoscute și să nu li se pricinuiască necazuri. Allah este Iertător, Îndurător [Ghafur,
Rahim]. [Al-Ahzab 33:59]
Aișah (Allah să fie
mulțumit de ea) a relatat experiența Saudei - soția Profetului (Pacea și
binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) - căreia Omar ibn Al Khattab i-a cerut
să găsească o cale prin care să nu fie recunoscută când iese afară. Când Sauda
i-a spus Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) acesta a
spus: „Voi femeile aveți voie să mergeți afară pentru nevoile voastre.”
Omar nu voia ca soțiile
Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra lui) să fie văzute
în public. El i-a spus Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra
lui): „O Trimis al lui Allah, ce ar fi dacă ți-ai feri soțiile de privirile
celorlalți?”. Omar a tot repetat asta până ce versetul Vălului a fost revelat.
Apoi „Omar a exagerat în sensul că el nu
voia ca ele să apară în fața oamenilor chiar acoperite complet. El a fost
împiedicat și Allah a permis femeilor să meargă afară pentru nevoile lor pentru
a preveni dificultatea.”[15] Această relatare este o
dovadă contra celor care își împiedică soțiile de a ieși din casă din cauza
interpretării lor incorecte a vorbelor lui Allah:
Ședeți în casele voastre
și nu vă arătați nurii așa cum se arătau în vremea Jahiliyyei de mai înainte! [Al-Ahzab 33:33]
Din versetele și
relatările precedente, concluzionăm că hijabul este o obligație pentru fiecare
femeie musulmană. Toți dreptcredincioșii trebuie să se conformeze regulilor lui
Allah, Cel Mare, Atotputernic. Însă, Islamul nu prevede o îmbracăminte islamică
anume. O femeie musulmană are dreptul de a alege orice îmbrăcăminte, atât timp
cât îndeplinește următoarele cerințe.[16][16]
Trebuie să acopere tot
corpul în afară de ceea ce a fost exclus
Allah spune:
Și spune
dreptcredincioaselor să-și plece privirile lor și să-și păzească pudoarea lor,
să nu-și arate gătelile lor, afară de ceea ce este pe dinafară, și să-și
coboare vălurile peste piepturile lor! Și să nu-și arate frumusețea lor decât
înaintea soților, sau a părinților lor, sau a părinților soților lor, sau a
fiilor lor, sau a fiilor soților lor, sau a fraților lor, sau a fiilor fraților
lor, sau a fiilor surorilor lor, sau a muierilor lor, sau a acelora pe care le
stăpânesc mâinile lor drepte, sau a slujitorilor dintre bărbați, care nu mai au
dorință, sau a copiilor mici care nu știu ce este goliciunea femeilor. Și să nu
lovească cu picioarele lor, astfel încât să se afle ce podoabe ascund ele! Și
căiți-vă cu toții, o, voi dreptcredincioșilor, față de Allah, pentru ca voi să
izbândiți! [An-Nur 24:31]
Allah de asemenea spune:
Profetule! Spune soațelor
tale și copilelor tale și femeilor dreptcredincioșilor să se învelească în
jilbaburile lor. [Al-Ahzab 33:59]
„A se înveli” înseamnă a
lăsa în jos pentru a acoperi întregul corp și picioarele așa cum reiese din
următoarea relatare:
Umm Salama (Allah să fie
mulțumit de ea) l-a întrebat pe Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah să
fie asupra lui): „Cât de lungă trebuie să fie îmbrăcămintea femeilor?” El a
răspuns: „Să atârne cu o măsură de o palmă.” Ea a spus: „Li se vor vedea
picioarele”. El (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra lui) a
răspuns: „Atunci să atârne cu o măsură de un cot și nu cu mai mult.”[17]
Îmbrăcămintea trebuie să
fie largă și netransparentă
Îmbrăcămintea femeii
musulmane nu trebuie să arate pielea, și nici să arate formele corpului. Daca
este strâmt, hijabul va lăsa să se cunoască forma corpului, îi va accentua
feminitatea, va sugera nurii săi ascunși și va face ca femeia să fie
dorită mai mult de către privitor. Aceasta încalcă clar scopul hijabului.
Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) a avertizat femeile
care „vor fi dezbrăcate în ciuda faptului că vor fi îmbrăcate”, care poartă
haine strâmte și transparente pentru a-și pune în evidență frumusețea fizică.
El, de asemenea, a condamnat femeile care își acoperă unele părți ale corpului
lăsând restul la vedere, spunând: „Dintre Oamenii Iadului sunt două feluri de
oameni pe care nu îi mai văzusem: bărbați care aveau bice precum cozile de vaci
cu care loveau oamenii și femei îmbrăcate dezbrăcate, pierdute și care îi duc
în pierzanie și pe ceilalți, pe capetele lor fiind [ceva] precum cocoașa de cămilă. Aceștia nu vor intra în Paradis și nu îi vor
simți mireasma, cu toate ca parfumul Paradisului poate fi perceput de la o
distanță atât și atât [de mare].”[18]
Îmbrăcămintea femeilor ar
trebui să nu se asemene cu cea a bărbaților
Profetul (Pacea și
binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) a interzis femeilor să poarte hainele
bărbaților și vice-versa. El i-a blestemat pe aceia care fac asta. Abu Hurairah
(Allah să fie mulțumit de el) a relatat că: „Profetul (Pacea și binecuvântarea
lui Allah fie asupra lui) a blestemat bărbatul care poartă hainele unei femei
și femeia care poartă hainele unui bărbat.”[19]
Îmbrăcămintea femeii nu
trebuie să fie parfumată
Acest lucru este clar din
relatarea menționată anterior în care Profetul (Pacea și binecuvântarea lui
Allah fie asupra lui) a interzis femeilor să folosească parfum înainte de a
ieși din casă.
Este clar din versetele și
relatările menționate mai sus că hijabul este o obligație pentru fiecare femeie
musulmană. Învățații și savanții în jurisprudență sunt de acord asupra acestui
fapt. Însă, referitor la acoperirea feței și a mâinilor, învățații și savanții
în jurisprudență au doua opinii principale diferite, ambele fiind argumentate
din Coran și Sunnah:
Un grup consideră că fața
și mâinile constituie „awrah” și trebuie să fie acoperite. Acest grup include
școala Hanbalită și o parte din cea Șhafiită.[20]
Al doilea grup consideră
că fața și mâinile nu fac parte din „awrah” unei femei și nu este necesar să
fie acoperite. Acest grup include școala Hanefită, Malikită și o parte din
școala Șhafiită.[21]
Islamul ia în considerare
nevoile omenirii. Regulile și reglementările sunt adaptate în mod
corespunzător. Obiectivul său este de a bloca toate căile care duc spre
„fitnah” fără a împiedica sarcinile noastre zilnice care sunt necesare pentru
supraviețuirea noastră ca indivizi și de asemenea ca și comunitate. Prin
urmare, nu există o dovadă clară din Coran și Sunnah care să interzică femeilor
să își arate mâinile și fețele în caz de greutate și dificultate. Însă, dovada
contra etalării frumuseții lor (trupurile și podoabele) este una clară și
puternică în Coran și Sunnah și aceasta nu cauzează nici o inconveniență în
viețile lor zilnice.[22]
Allah a făcut hijabul o
obligație pentru orice femeie credincioasă pentru a-i proteja castitatea și
pentru a-i păstra demnitatea, iar regulile referitoare la hijab sunt pentru a
apăra individul, cât și societatea, de tentație și nesupunere lui Allah. Fie ca
Allah să ne călăuzească pe toți pe Calea Sa cea Bună!
[1][1] Abittayeb Muhammad Shamsudden Abaadi and
Sharh Al-Haafez Ibn Al Qayyem Al Jawzya, Awn al-Ma’bood Sharh Sunan Abi Dawood,
vol. 11, 2nd edition, Al Madeena al- Munawwara, Al-Maktaba al
Salafiyah, vol. 11, p. 169
[2][2] Ibn Katheer, op cit, vol. 13, p. 283
[3][3] Ibn Hajar al-Asqalani, Fath al Baari bi
Sharh Saheeh al Bukhaari, The Creator’s Enlightment about the Explanation of Al
Bukhari, Authentic Tradition of the Prophet, Saheeh al Bukhaari, compiled and
edited by Abdul Aziz Bin Baz, Vol. 9, Madina Munawwara: Al Matba’ah al
Salafiyah (no date), p.336
[6][6] Abu Dawood a spus: Această relatare este „Mursal”, deoarece Khaled bin
Duraik nu a ajuns la Aișa.
[7][7] Al Asqalaani, op. cit. Vol.8, p.489
[8][8] Idem
[9][9] Sayyed Qutb, Fi Dhilaal al Qur;aan,
vol.4, no.7, Beirut, Daar al Shurooq, 1391 AH/1978, 1394/ 1976, p.2513, and Al
Qurtubi, op. cit. vol.6, pp. 4624-4627
[10][10] Sayyed Qutb, Idem, vol.4, p. 2514
[11][11] Al Qurtubi, op. cit. vol.6, p. 462
[12][12] Abi Isa Muhammad bin Saworah al
Tirmidhi, al-Jaami’al Saheeh, Vol.5, Cairo, Mustafah al Baabi al
Halabi&Sons, vol.5
[13][13] Abaadi op. cit. vol.6, p.462
[14][14] Ibn Katheer, op. cit. vol.3, p. 285
[15][15] Ruh al-Ma’ani fi Tafseer al Qur’aan al
Adheem wa al Sab al-Mathaani, (The Spirit of Meaning in the explanation of the
Holy Quran and the Oft-repeated seven verses), Vol.22, 2nd edition,
Beirut, edited and published by Idaarat al Tibaa’ah al Muneeriyah, Daar Zhyaa
al Turaath al Arabi, p.88.
[16][16] Pentru mai multe detalii vezi Muhammad
Nasseruddeen al-Albaani, Hijab al-Mar’ah al Muslimah fi al-Kitaab wa al-Sunnah,
3rd edition, Beirut, al-Maktab al-Islaami.
[17][17] Al-Tirmidhi, op.cit. Vol.4, p.223
[18][18] Al Nawawi, op. cit. Vol. 4, Kitab al
Libas, p.340
[19][19] Al-Imam Abi Adullah Muhammad Al-Bukhari,
Saheeh Al Bukhari, Vol.10, offset print, Istanbul, Daar Al-Fikr, from Daar
al-Tibaa’ah Amira (no date), p.332
[20][20] Abdulrahman al-Jazairi, Al-Fiqh Ala
al-Madhaahib al-Arba’ah, Vol.1, Egypt, Al-maktabah al-Tijaaryah al-Kubrah,
vol.1, p.192
[21][21] Al Imam Shamsuddeen Ibn Qudaamah,
Al-Muglmi Wa al-Sharh al-Kabeer, (The Sufficient, Jurisprudence, and the Great
Explanation). Vol.1, new Edition, Beirut, Lebanon, Daar al-Kitaab al-Arabi,
1392 AH/1972, vol.1, p.637.
[22][22] Abul A’laa al-Mawdoodi, Al-Hijaab, (The
Veil), 2nd edition, 1405 AH/1985, p.310
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu