Soția Profetului - Meimunah bint Haris

Meimunah bint Harith Al-Hilalian
(Allah să fie mulţumit de ea!)

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Allah mi-a poruncit să mă căsătoresc numai cu femei ale Paradisului”.

’Aişah (Allah să fie mulţumit de ea!) a spus: „Pe Allah, Meimunah era cea mai temătoare de Allah şi întreţinea legăturile de rudenie”.

Abu Hurairah şi ‘Abdullah bin ‘Abbas (Allah să fie mulţumit de ei!) au relatat că numele originar al Meimunei (Allah să fie mulţumit de ea!) a fost Barah şi a fost schimbat de către Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Tatăl ei a fost Harith bin Hazan şi aparţinea tribului Banu Halal. Numele mamei ei era Hind bint ‘Auf. Umm Al-Fadhal Lababah Kubra şi Lababah Sughra, Asma’ şi ‘Uzzah erau surorile ei. Umm Al-Fadhal Lababah Kubra era căsătorită cu ‘Abbas bin ‘Abdul Muttalib şi a avut onoarea de a fi cea de-a doua femeie care a acceptat Islamul după Khadijah (Allah să fie mulţumit de ea!). Lababah Sughra s-a căsătorit cu Walid bin Mughairah; fiul lor a fost Khalid bin Walid, unul dintre cei mai mari generali ai Islamului. Asma’ bint Harith s-a căsătorit cu Ubay bin Khalaf şi ‘Uzzah s-a căsătorit cu Ziyad bin ‘Abdullah bin Malik. Asma’ bint ‘Omais şi Salamah bint ‘Omais erau surorile ei după mamă.

Asma’ bint ‘Omais a fost căsătorită mai întâi cu Gea’far bin Abi Talib (Allah să fie mulţumit de el!). Ea a avut trei fii de la el: ‘Abdullah, ‘Awn şi Muhammed. Când soţul ei a fost ucis, s-a recăsătorit cu Abu Bakr Siddique (Allah să fie mulţumit de el!). I-a născut un fiu, pe Muhammed bin Abi Bakr. Când Abu Bakr Siddique (Allah să fie mulţumit de el!) a murit, ea s-a căsătorit pentru a treia oară. Cel de-al treilea soţ a fost ‘Ali bin Abi Talib cu care a mai avut un fiu, numit Yahya. Salamah bint ‘Omais s-a căsătorit cu Hamzah bin ‘Abdul Muttalib. Iar cea de-a treia soră, Salama bin‚ ‘Omais, s-a căsătorit cu ‘Abdullah bin Ka’b.

Astfel, Hind bint ‘Auf s-a remarcat prin aceea că a fost singura femeie care a fost soacra Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), a primului Calif, Abu Bekr As-Siddique, a lui Hamzah bin ‘Abdul Muttalib, a lui ‘Abbas bin ‘Abdul Muttalib, a lui Gea’far bin Abi Takib şi a lui Ali bin Abi Talib (Allah să fie mulţumit de ei!).

Unul dintre nepoţii ei, ‘Abdullah bin ‘Abbas, era cel mai de seamă purtător al steagului armatei musulmane. Era un comentator învăţat al Nobilului Qur’an şi era priceput în Hadis şi Fiqh. Un alt nepot era cel mai mare general menţionat mai sus, fiul lui Lababah Sughra, pe nume Khalid bin Walid. Aşadar Meimunah (Allah să fie mulţumit de ea!) provenea dintr-o familie ilustră de martiri, războinici şi intelectuali.

***

Ea a fost căsătorită pentru prima oară cu Mas’ood bin ‘Amr bin ‘Omair Thaqafi, dar curând s-au despărţit pe motiv de incompatibilitate. Al doilea ei soţ a fost Abu Raham bin ‘Abdul ‘Uzzah ‘Amri Quraishi. Acesta a murit la puţin timp după căsătorie, iar Meimunah (Allah să fie mulţumit de ea!) a rămas văduvă la o vârstă foarte tânără.

În anul 7 după Hegira, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a dus cu companionii săi la Mekka pentru a îndeplini ‘Umrah. Se spune că Meimunah (Allah să fie mulţumit de ea!) îşi dorea să se căsătorească cu el şi să devină una dintre onorabilele Mame ale Credincioşilor. Curând, această dorinţă deveni una arzătoare. Ea le-a spus-o chiar şi surorilor ei.

Ea a simţit că tribul ei, Banu Hilal, ar trebui să fie legat de Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) în acelaşi mod în care erau legate şi celelalte triburi ca Banu Teem, Banu ‘Adi, Banu ‘Umayyah, Banu Makhzoom, Banu Asad, Banu Mustalaq: prin căsătorie. Lababah Kubra, care era măritată cu ‘Abbas bin ‘Abdul Muttalib (Allah să fie mulţumit de el!), i-a povestit soţului său despre dorinţa surorii ei, spunând că, din moment ce el era unchiul şi era foarte respectat de Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), dacă i-ar fi cerut el, dorinţa surorii ei s-ar putea îndeplini.

Când ‘Abbas (Allah să fie mulţumit de el!) a vorbit cu Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), el i-a cerut lui Gea’far bin Abi Talib să facă aranjamentele pentru căsătorie. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi-a terminat ‘Umrah şi a fost liber, iar Meimunah (Allah să fie mulţumit de ea!) se afla pe o cămilă. Când aceasta l-a zărit, a exclamat involuntar că cel care călărea şi cămila sa erau hărăziţi ai Trimisului lui Allah. Astfel, ea s-a dăruit Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi el a acceptat-o cu multă recunoştinţă.

Însă o tradiţie mult mai cunoscută spune că atunci când el a sosit în Mekka pentru ‘Umrah, l-a trimis pe Gea’far bin Abi Talib (Allah să fie mulţumit de el!) cu cererea în căsătorie la Meimunah (Allah să fie mulţumit de ea!). Ea l-a rugat pe cumnatul ei, ‘Abbas bin ‘Abdul Muttalib (Allah să fie mulţumit de el!), să se ocupe de tot. Când Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi-a încheiat ‘Umrah, ‘Abbas (Allah să fie mulţumit de el!) a pregătit ceremonia.

Allah a spus:
„O Profetule! Noi îţi îngăduim ţie soţiile tale, cărora tu le dai zestre, precum şi pe acelea care se află sub stăpânirea dreptei tale, pe care Allah ţi le-a dăruit ca pradă, precum şi pe fiicele unchiului tău după tată şi pe fiicele mătuşii tale după tată, pe fiicele unchiului tău după mamă şi pe fiicele mătuşii tale după mamă, care au purces împreună cu tine, şi asemenea orice femeie dreptcredincioasă, dacă se dăruieşte ea însăşi Profetului, dacă primeşte Profetul să o ia în căsătorie, acesta este un privilegiu numai pentru tine, fără [ceilalţi] dreptcredincioşi. Noi ştim ceea ce le-am impus lor în privinţa soaţelor lor, şi acelora pe care le stăpânesc dreptele lor, ca să nu fie nicio stânjeneală pentru tine, iar Allah este Iertător, Îndurător [Ghafur, Rahim]” (33:50).


După ‘Umrah, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a rămas în Mekka trei zile. Apoi, în cea de-a patra dimineaţă, Hawaitab bin ‘Abdul ‘Uzza a venit cu câţiva politeişti şi i-a spus că, din moment ce-şi încheiase ‘Umrah, trebuia să plece, potrivit termenilor Tratatului Hudaibah. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a cerut permisiunea să mai stea câteva zile şi i-a invitat la cina pe care o pregătise pentru sărbătorirea căsătoriei. Hawaitab a răspuns că nu erau interesaţi de nici o cină; ei voiau doar ca el să plece.

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a plecat şi şi-a întins tabăra într-un loc numit Saraf, la vreo 9 mile de Mekka şi aici şi-a sărbătorit căsătoria. Sclavul său, Abu Rafi’, a adus-a pe Meimunah (Allah să fie mulţumit de ea!) pe o cămilă, la Saraf. Aici i-a fost schimbat numele din Barah în Meimunah (Allah să fie mulţumit de ea!). Amândoi îşi îndepliniseră ritualurile ‘Umrah, şi-au schimbat îmbrăcămintea de Ihram şi căsătoria lor putea avea loc, conform cu Şari’ah.

Meimunah (Allah să fie mulţumit de ea!) a fost ultima femeie cu care s-a căsătorit Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Ea avea 26 de ani la acea vreme. Când au ajuns în Medina, i-a fost dată o locuinţă construită alături de moscheea Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Celelalte soţii ale Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) au primit-o cu căldură. Ea obişnuia să se roage în moscheea Profetului , întrucât îl auzise spunând că o rugăciune în acea moschee era echivalentă cu 1.000 de rugăciuni în toate celelalte moschei, cu excepţia Mesgid Al-Haram din Mekka. O rugăciune în Masjid Al-Haram era egală cu 100.000 de rugăciuni din orice altă moschee.

Într-un an, mai multe delegaţii au venit la Medina; una din ele era din tribul Banu Halal. Unul dintre membrii acestei delegaţii era fiul surorii Meimunei (Allah să fie mulţumit de ea!), Ziyad bin ‘Abdullah bin Malik ‘Amri. El şi-a vizitat mătuşa în locuinţa ei, când Profetul s-a întâmplat să fie pe afară cu unele treburi. Când a venit şi a văzut un străin stând cu ea, nu i-a prea plăcut. Meimunah (Allah să fie mulţumit de ea!), sensibilă cum era, i-a simţit nemulţumirea şi l-a prezentat imediat ca fiul surorii ei şi membru al delegaţiei aflate în vizită. El şi-a exprimat bucuria şi s-a rugat lui Allah Atotputernicul pentru binecuvântarea lui.

Meimunah (Allah să fie mulţumit de ea!) era foarte apreciată pentru credinţa ei în Dumnezeu şi pentru faptul că întreţinea relaţii bune cu toţi membrii familiei. Iar acest tribut i-a fost plătit când a murit, de către ‘Aişah (Allah să fie mulţumit de ea!), prin cuvintele: „Pe Allah! Meimunah (Allah să fie mulţumit de ea!) a murit, ea a fost cea mai temătoare de Allah şi întreţinea legăturile de rudenie”.

***

Meimunah (Allah să fie mulţumit de ea!) avea o memorie excelentă şi ştia pe de rost multe dintre hadisurile Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Majoritatea hadisurilor – 2210 – sunt atribuite ‘Aişei (Allah să fie mulţumit de ea!). Următoarea vine Umm Salamah (Allah să fie mulţumit de ea!), cu 378 de hadisuri. Apoi Meimunah (Allah să fie mulţumit de ea!), cu 76 hadisuri. ‘Abdullah bin ‘Abbas, ‘Abdullah bin Şaddad, ‘Obaid din Sabaq, Yazid bin Asam, ‘Abdul-Rahman Sa’ib Al-Hilali, ‘Obaidullah Khaulani, Sulaiman bin Yasar şi ‘Ata’ bin Yasar (Allah să fie mulţumit de ei!) au citat-o.

În Sahih Al-Bukhari, un hadis este povestit de ‘Abdullah bin ‘Abbas (Allah să fie mulţumit de el!) şi atribuit Meimunei (Allah să fie mulţumit de ea!). Cineva l-a întrebat pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) în legătură cu un şoarece care căzuse în unt curat. El a spus că şoarecele şi ceea ce este împrejurul lui, trebuie aruncat şi restul poate fi mâncat.

Musned Abu Ya’la, Muslin, Abu Dawud şi Nisa’i au citat un alt hadis de la Meimunah (Allah să fie mulţumit de ea!). Acesta a fost relatat de soţia lui ‘Abdullah bin ‘Abbas (Allah să fie mulţumit de el!).

Într-o dimineaţă, Profetul se arăta foarte îngrijorat şi părea să fie în aceeaşi stare şi seara. În următoarea zi, îngrijorarea continuă. Meimunah (Allah să fie mulţumit de ea!) l-a întrebat ce-l deranja. El a spus că Îngerul Gavril (Pacea fie asupra lui!) i-a promis că vine să-l viziteze, însă nu apăruse. Aşa ceva nu se mai întâmplase până acum. În cele din urmă, familia a observat un căţel stând sub pat. Căţelul a fost izgonit afară, iar acea parte a podelei a fost spălată sub îndrumarea Profetului . Curând după aceea, a apărut şi îngerul Gavril (Pacea fie asupra lui!). Apoi Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) l-a întrebat de ce nu venise mai devreme, aşa cum a promis, şi a spus că asta nu se mai întâmplase niciodată până acum. Îngerul i-a răspuns că îngerii nu intră în locurile unde sunt câini sau chipuri.

Meimunah (Allah să fie mulţumit de ea!) obişnuia uneori să se împrumute. Odată, un membru al familiei ei a observat acest lucru şi a întrebat-o de ce face asta. Ei nu i-a plăcut această întrebare şi a răspuns că Profetul spunea câteodată că, dacă un musulman împrumută bani şi crede sincer că Allah Preaînaltul îl va ajuta să returneze împrumutul, atunci Allah Preaînaltul cu siguranţă va aranja lucrurile într-o manieră neaşteptată.

‘Aişah (Allah să fie mulţumit de ea!) relatează că ultima boală, fatală, a Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a început când el se afla în locuinţa Meimunei (Allah să fie mulţumit de ea!). El a cerut permisiunea celorlalte soţii ale lui să-şi petreacă acele zile în locuinţa ’Aişei (radiyAllahu anha). Toate au acceptat imediat. Când a murit, era mulţumit de toate soţiile sale. Când sufletul său curat i-a părăsit trupul, el se afla în locuinţa soţiei lui preferate ’Aişah (Allah să fie mulţumit de ea!), odihnindu-se cu capul pe genunchii ei. A fost înmormântat în locul său preferat, în apartamentul ei. Nouă dintre soţiile lui erau în viaţă în acel moment. Acestea erau: ‘Aişah, Meimunah, Safiyyah, Juveriah, Saudah, Zainab, Ramlah, Hind şi Hafsah (Allah să fie mulţumit de ele!).

Era în timpul califatului lui Mu’awiyah (Allah să fie mulţumit de el!), în anul 51 după Hegira, când Meimunah (Allah să fie mulţumit de ea!) a murit şi ea. Ea se afla la Mekka şi s-a îmbolnăvit acolo. Era foarte neliniştită şi voia să fie dusă într-un alt loc. Rudele ei au dus-o la Saraf, locul unde se măritase cu Profetul . După ce a ajuns în acelaşi punct unde-şi petrecuse noaptea nunţii, a murit. ‘Abdullah bin ‘Abbas (Allah să fie mulţumit de ea!) a condus rugăciunile funerare şi a fost înmormântată cu mare onoare.

„O, tu suflet liniştit! Întoarce-te la Domnul tău mulţumit şi împăcat. Şi intră între robii Mei. Şi intră în Raiul Meu” (89:27-30).

Extras din cartea Mari femei in Islam vestite cu Paradisul
Editura Femeia Musulmana, Bucuresti 2010