Antakya - o cetate la care se face referire in Coran -

ANTAKYA

Profetul Muhammed (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: „Fiecare lucru are o inima, iar inima Coranului este [capitolul] Ya-Sin.“

In Surat Ya-Sin se face referire la una dintre cetatile stravechi ale lumii: Antakya sau Antiochia aflata acum pe teritoriul Turciei. Urmatoarele versete sunt citate din capitolul Ya-Sin.

Allah a grăit în Surat Ya-Sin:

﴾ Şi dă-le lor drept pildă pe locuitorii cetăţii, când au venit la ei trimişii. ~ Când am trimis la ei doi [trimişi], dar i-au socotit pe ei mincinoşi. Atunci i-am întărit şi cu un al treilea şi au zis ei: “Noi suntem trimişi la voi!” ~ Dar ei le-au răspuns: “Voi nu sunteţi decât nişte oameni ca şi noi. Cel Milostiv nu a făcut să coboare nimic, iar voi nu faceţi decât să minţiţi!” ~ Însă [trimişii le-] au zis: “Domnul nostru ştie că noi suntem trimişi la voi, ~ Iar noi nu suntem datori decât cu transmiterea limpede [a mesajului nostru]”. ~ Au zis ei: “Noi vedem un semn [prevestitor de] rău în voi. Dacă nu încetaţi, noi vă vom ucide cu pietre şi vă va ajunge o osândă dureroasă de la noi!” ﴿

[Coran 36:13-18]

﴾ Le-au răspuns: “Semnul prevestitor de rău este cu voi! Când aţi fost îndemnaţi, [aţi prevestit răul]!... Însă voi sunteţi un neam care întrece măsura!…” ~ Şi de la capătul cetăţii a venit un bărbat, alergând, şi a zis: “O, neam al meu, urmaţi-i pe trimişi! ~ Urmaţi-i pe cei care nu cer răsplată şi care sunt pe drumul cel bun! ~ De ce să nu-L ador eu pe Cel care m-a creat pe mine? Şi la El veţi fi voi întorşi! ~ Să iau eu alţi zei în locul Lui? Dacă Cel Milostiv va voi să-mi facă mie un rău, nu-mi va fi de nici un folos mijlocirea lor şi ei nu mă vor putea mântui! ~ Aşadar, eu aş fi într-o rătăcire învederată! ~ Eu cred în Domnul vostru, deci ascultaţi de mine!” ﴿

[Coran 36:19-25]

﴾ Şi i se zice lui: “Intră în Rai!” Iar el răspunde: “O, de ar şti neamul meu ~ Că Domnul meu m-a iertat şi m-a aşezat pe mine între cei cinstiţi!” ~ Şi Noi nu am făcut să coboare asupra neamului său, în urma lui, vreo oaste din cer, căci nu am vrut să facem să coboare. ~ Nu a fost decât un singur strigăt şi iată-i pe ei stinşi, fără viaţă. ﴿

[Coran 36:26-29]

Mulţi învăţaţi au relatat că este vorba de cetatea Antakya (Antiochia). Locuitorii acesteia aveau o căpetenie ce venera idoli. Allah a trimis la aceştia trei profeţi: Saduq, Masduq şi Şalum. Însă oamenii i-au socotit mincinoşi. Este limpede că toţi trei au fost profeţi.

Profetul Iisus şi-a trimis trei dintre apostoli în Antakya (Antiochia) şi la acea vreme aceasta a fost prima cetate ce a crezut în el. Din acest motiv Antiohia este unul dintre cele patru oraşe din care sunt aleşi patriarhii creştini. Acestea sunt: Antiohia, Ierusalim, Alexandria şi Roma. Cu toate acestea, locuitorii acelei cetăţi la care fuseseră trimişi trei profeţi au fost nimiciţi, după cum se menţionează în

Coran. Nu a fost decât un singur strigăt şi iată-i pe ei stinşi, fără viaţă. Este posibil, totuşi, ca acei trei mesageri să fi fost trimişi în cetatea Antakia în vremuri străvechi, însă locuitorii acesteia au respins Adevărul şi astfel Allah i-a nimicit. Însă mai apoi au înflorit şi când Iisus şi-a trimis apostolii, aceştia (locuitorii cetăţii) au crezut în el. Allah a zis: Şi dă-le lor drept pildă pe locuitorii cetăţii Această cerinţă

Divină este făcută Profetului. “Când am trimis la ei doi [trimişi], dar i-au socotit pe ei mincinoşi. Atunci i-am întărit şi cu un al treilea.” Locuitorii acelei cetăţi nu crezuseră în alţi doi trimişi ce fuseseră trimişi mai înainte, şi atunci Allah, pentru a întări Mesajul, a trimis un al treilea mesager: „... şi au zis ei: “Noi suntem trimişi la voi!” Totuşi, ei au răspuns: „Voi sunteţi oameni ca şi noi. Cum ar putea aşadar să se pogoare asupra voastră o Revelaţie Divină? Ce vă face pe voi mai presus de noi?” Ei au considerat ca fiind foarte puţin probabil ca Allah să trimită un om care să-i călăuzească. Trimişii au răspuns: „Stăpânul nostru Allah ştie mai bine că noi suntem trimişii Săi. De n-am fi fost, El ne-ar fi pedepsit pentru minciuna noastră.” „Noi vedem un semn [prevestitor de] rău în voi.” Şi ne aduceţi ghinion.

„Dacă nu încetaţi, noi vă vom ucide cu pietre şi vă va ajunge o osândă dureroasă de la noi!”

I-au ameninţat cu consecinţe aspre dacă nu încetau cu răspândirea Mesajului. Însă trimişii au zis: „Semnul prevestitor de rău este cu voi!” Nu noi vă aducem vouă necazuri. „Când aţi fost îndemnaţi, [aţi prevestit răul]!... Însă voi sunteţi un neam care întrece măsura!…”

Coranul spune: „Şi de la capătul cetăţii a venit un bărbat, alergând,...” El a venit să-i ajute pe acei trimişi şi să-şi mărturisească credinţa în Allah: „şi a zis: “O, neam al meu, urmaţi-i pe trimişi! ~ Urmaţi-i pe cei care nu cer răsplată şi care sunt pe drumul cel bun!” Ei vă aduc vouă izbăvirea şi salvarea în Ziua de Apoi.

Nu vă îndepărtaţi de ei, căci ei nu cer nici o răsplată pentru misiunea lor. Omul i-a chemat apoi pe locuitorii acelei cetăţi să-L slăvească numai pe Allah Unicul. A spus că ar fi nebunie curată din partea lui dacă i-ar slăvi şi pe alţii în afară de Allah, Cel ce l-a creat şi i-a dat viaţă. „De ce să nu-L ador eu pe Cel care m-a creat pe mine? Şi la El veţi fi voi întorşi! ~ Să iau eu alţi zei în locul Lui? Dacă Cel Milostiv va voi să-mi facă mie un rău, nu-mi va fi de nici un folos mijlocirea lor şi ei nu mă vor putea mântui! ~ Aşadar, eu aş fi într-o rătăcire învederată!” Apoi, omul a vorbit trimişilor, spunând: „Eu cred în Domnul vostru, deci ascultaţi de mine!” Ascultaţi-mă, căci eu cred în Allah şi mărturisesc deschis acest lucru. Atunci oamenii s-au apropiat de el şi l-au ucis. Abdullah bin Abbas a zis: „Habib Najjar este cel despre care s-a spus că a fost tâmplar, că a fost bolnav de lepră, că a fost mărinimos, însă cei din neamul lui l-au ucis. Când a fost ucis, Allah i-a zis: “Intră în Rai!” Când a văzut acolo toate minunăţiile şi binecuvântările, el a răspuns: “O, de ar şti neamul meu ~ Că Domnul meu m-a iertat şi m-a aşezat pe mine între cei cinstiţi!” Dacă ar putea ei crede în ceea ce am crezut eu, ar putea şi ei primi aceeaşi recompensă. Ibn Abbas a spus că omul acela şi-a povăţuit neamul în timpul vieţii sale când a spus: O, neam al meu, urmaţi-i pe trimişi! Şi apoi i-a povăţuit după ce a murit, când a spus: “O, de ar şti neamul meu ~ Că Domnul meu m-a iertat şi m-a aşezat pe mine între cei cinstiţi!” Aşa a relatat Ibn Abu Hatim. Şi Qatada a spus: „Nu vei găsi un credincios, ci o persoană în căutarea binelui, şi nu-l vei găsi pe acesta în amăgire.” Qatada a spus că Allah nu i-a mustrat după ce l-au ucis pe acel om. Nu a fost decât un singur strigăt şi iată-i pe ei stinşi, fără viaţă. Allah a zis: Şi Noi nu am făcut să coboare asupra neamului său, în urma lui, vreo oaste din cer, căci nu am vrut să facem să coboare. ~ Nu a fost decât un singur strigăt şi iată-i pe ei stinşi, fără viaţă. Noi nu am avut nevoie să trimitem îngerii din cer pentru a-i pedepsi pe aceştia. A fost numai „un singur strigăt” care i-a ucis pe loc. Exegeţii spun: „Allah l-a trimis la ei pe Gavriil. El a smuls poarta cetăţii lor, apoi a eliberat un „strigăt” care i-a transformat în cenuşă.”

Toate acestea reprezintă dovezi că nu este vorba despre cetatea Antakya. Căci aceştia au fost distruşi atunci când au respins chemarea trimişilor lui Allah. Oamenii din Antakia au crezut însă şi i-au urmat pe apostolii lui Iisus; şi de aceea se spune că cetatea Antakya este prima cetate ce a crezut în Iisus.

(Extras din „Istorisiri despre profeti“, Ibn Kathir. Editie tradusa in limba romana de Liga Islamica si Culturala din Romania, Editura Islam, 2004)

Antakya este unul dintre cele mai vechi orase ale Anatoliei asezat poalele Muntelui Habib-in Nejjar. Este un oras sfant atat pentru musulmani, cat si pentru crestini. Numele muntelui se trage de la numele unui credincios in mesajul adus de Iisus – Habib-in Nejjar. Acesta a negat idolatria si politeismul, i-a sprijinit si sustinut inin misiunea lor pe apostolii lui Iisus (Pacea fie asupra lui!) si tocmai de aceea el a fost omorat de oamenii din societatea in care traia. Musulmanii l-au acceptat si l-au iubit pe acest om, intr-atat incat au construit (anul 636) o moschee pe locul mormantului lui. Si acestea pentru ca se crede faptul ca Iisus a trimis in Antakya doi apostoli despre care se spune intr-o relatare ca ar fi fost omorati odata cu acest om credincios caruia i se spune Habib-un Nejjar. Aceasta a fost prima moschee a Anatoliei unde se gaseste si mormantul lui Habib-un Nejjar.

Cu mult inaintea acestei geamii a fost construita in Antakya prima biserica, stiuta drept Biserica Sfantul Pentru, o biserica intr-o pestera naturala de pe Muntele Habib-in Nejjar.

Locul in care se intalneau pe ascuns primii crestini pentru a se ruga Dumnezeului Cel Unic, locul in care IL preaslaveau departe de ochii persecutorilor romani a fost transformata mai apoi in prima biserica de catre Barbanas si Pavel (in anul 42).

Se stie faptul ca un grup de oameni care crezusera in mesajul adus de Iisus fusesera persecutati in Ierusalim de catre romani, astfel ca ei se refugiasera in Antakya unde au inceput sa propovaduiasca credinta intr-un singur Dumnezeu. Se relateaza ca aici a fost folosit pentru prima data cuvantul “crestin“. Persecutiile asupra celor care credeau in invataturile lui Iisus au continuat si in Antakya. Pentru a se putea apara de persecutori, ei au sapat un tunnel secret care dadea din pestera in munte.

Crestinii vin in pelerinaj in fiecare an pe 29 iunie, acest loc fiind declarat in 1963 de catre papa ca loc de pelerinaj pentru lumea crestina. Pelerinajul este supervizat de catre Ambasada Vaticanului in Turcia. O alta biserica straveche din zona este Biserica sfintilor Petru si Pavel de pe Strada Libertatii (Hurriyet) din Antakya.

Desi acest oras este incarcat de intorie si semnificatii pentru lumea crestina, aici traieste o comunitate relativ mica de crestini (8.000). Ei sunt descendentii unor triburi arabe, astfel ca in biserici predicile, slujbele si rugaciunile se fac in limba araba.