Zeinab bint Geahş (Allah să fie mulţumit de ea!)
زينب بنت جحش رضي الله عنها
Într-o zi, Trimisul lui
Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) le-a spus Mamelor
Credincioşilor: „Dintre voi, cea care mă va întâlni prima în Viaţa de Apoi
este aceea ale cărei mâini vor fi lungi”.
Dintre Mamele
Credincioşilor, Zeinab (Allah să fie mulţumit de ea!) a fost femeia care a
murit prima şi a devenit oaspete al Paradisului.
Zeinab (Allah să fie
mulţumit de ea!) făcea deseori acte de caritate. Prin expresia „mâini lungi”,
se face referire la generozitate.
Ea a fost fiica lui
Umaimah bint ‘Abdul Muttalib bin Hașim, care a fost mătuşa din partea tatălui a
Trimisului lui Allah Preaînaltul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra
sa!). Fratele ei a fost distinsul general ‘Abdullah bin Geahş (Allah să fie
mulţumit de el!). Un alt frate a fost un cunoscut autor de poezie religioasă,
Abu Ahmad bin Geahş (Allah să fie mulţumit de el!). Sora ei a fost o altă
renumită femeie-companion, Hamnah bint Geahş (Allah să fie mulţumit de ea!).
Mama ei a fost Umaimah bint Abdul Muttalib bin Hașim (Allah să fie mulţumit de
ea!). Unchii ei din partea tatălui au fost „Conducătorii martirilor” ‒ Hamzah
bin ‘Abdul Muttalib (Allah să fie mulţumit de el!) şi ‘Abbas bin ‘Abdul
Muttalib (Allah să fie mulţumit de el!), cel care a fost recunoscut pentru
actele sale de caritate. Mătuşa ei din partea tatălui a fost Safiyyah bint ‘Abdul
Muttalib bin Hașim (Allah să fie mulţumit de ea!).
Cunoscută pentru
generozitatea şi mila faţă de nevoiaşi, sobrietatea, abstinenţa şi evlavia în
rugăciune, ea s-a căsătorit prima dată cu Zeid bin Harithah, fiul adoptiv al
Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). După divorţ, s-a
căsătorit cu Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), la
porunca clară a lui Allah Preaînaltul, în scopul distrugerii obiceiului barbar
de a oferi copiilor adoptaţi acelaşi statut ca şi propriilor copii. La
petrecerea dată la nunta ei a fost revelat versetul despre hijab.
Ea era o femeie cu o
bunătate înnăscută, care obişnuia să-şi dedice o mare parte din timp rugăciunii
şi postului. La moarte, ea a lăsat o casă care a fost cumpărată de Waliyd bin ‘Abdul
Malik pentru 50.000 de dirhami şi inclusă de acesta în incinta Moscheii
Profetului din Medina. Profetul (Pacea şi
binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a spus lui ʼOmar bin Al-Khattab
(Allah să fie mulţumit de el!) că Zeinab era o femeie cu frică de Allah,
ospitalieră şi modestă. Era atât de generoasă şi
de sensibilă, încât săracii şi nefericiţii oraşului au izbucnit în lacrimi când
au aflat că şi-au pierdut binefăcătoarea şi susţinătoarea. Ea a fost, de
asemenea, una dintre femeile binecuvântate cărora Profetul (Pacea şi
binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) le-a spus că vor merge în Paradis.
Zeinab s-a născut cu
aproximativ treizeci de ani înainte de Hijrah Profetului (Pacea şi
binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). A fost influenţată de învăţăturile
fratelui ei, ‘Abdullah bin Geahş (Allah să fie mulţumit de el!), în convertirea
la Islam. Frumoasă, inteligentă, înţeleaptă şi născută într-o familie nobilă,
era invidiată de mulţi.
Popularitatea crescândă şi
influenţa Islamului au stârnit o furie violentă în rândul quraişiților; noii
convertiţi s-au confruntat cu torturi de nedescris. Unii erau puşi să se
întindă pe paturi de cărbuni, în timp ce alţii erau târâţi goi prin nisipurile
arzătoare ale deşertului. Alţii erau înveliţi în rogojini şi atârnaţi în fum,
pentru a se sufoca. Fiecare zi aducea noi metode ale artei torturării acestor
oameni care Îi juraseră supunere lui Allah. Unicul scop era să îi facă să renunţe
la credinţa şi practicile Islamului. Mekka devenise prea mică pentru a-i
cuprinde atât pe ei, cât şi pe quraișiți. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui
Allah fie asupra sa!) i-a îndemnat pe adepţii şi prietenii săi să fie răbdători
şi curajoşi, dar, în cele din urmă, le-a poruncit să emigreze; prima oară în Abisinia
şi apoi la Medina. Sub conducerea lui ‘Abdullah
bin Geahş (Allah să fie mulţumit de el!), familia Geahş a plecat. Caravana îl
includea pe poetul orb Ahmad bin Geahş (Allah să fie mulţumit de el!), care era
admirat pentru măiestria sa lingvistică. El a scris un poem epic descriind amănunţit
torturile folosite de quraișiți, motivele emigrării şi faptele eroice ale
musulmanilor. Acest poem este considerat o capodoperă a literaturii arabe.
Muhammed bin ‘Abdullah bin Geahş, Zeinab
bint Geahş, Hamnah bint Geahş, care era soţia lui Mus’ab bin ‘Omair şi Umm
Habibah bint Geahş, soţia lui ‘Abd-ur Rahman bin ‘Auf (Allah să fie mulţumit de
ei!), au fost, toate, companioane ce au realizat această călătorie. Din moment
ce toţi membrii familiei au plecat, casa lor a rămas liberă. Profitând de
această ocazie, Abu Sufyan, conducătorul quraișiților, a ocupat-o. Această casă, în care oamenii obişnuiau să se roage
lui Allah şi să citească Nobilul Coran, era acum în mâinile idolatrilor.
‘Abdullah bin Geahş (Allah
să fie mulţumit de el!) s-a supărat auzind aceasta şi, cu ocazia cuceririi
Mekkăi, i-a vorbit Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra
sa!). Când l-a văzut pe acest adept înfocat în asemenea suferinţă, l-a întrebat
dacă nu ar prefera să aibă o casă mult mai bună în Paradis. Bineînţeles că ‘Abdullah
(Allah să fie mulţumit de el!) i-a răspuns că ar prefera mai degrabă o casă în
Rai. La care Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) l-a
consolat, spunându-i că avea într-adevăr o casă mult mai bună acolo.
Timpul trecea liniştit în
Medina, iar legăturile dintre emigranţi şi Ansari, locuitorii originari, au
creat o atmosferă de dragoste şi afecţiune frăţească. Părea că erau membrii
unei singure familii unite. Cel mai bun în societate nu era nici conducător,
nici sclav, nici bărbat, nici femeie, nici bogat, nici sărac, ci era o persoană
cu frica lui Allah, cu un caracter bun şi moral.
În contextul unei asemenea
societăţi ideale, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)
i-a sugerat verişoarei sale Zeinab (Allah să fie mulţumit de ea!) să se
căsătorească cu Zeid bin Harithah (Allah să fie mulţumit de el!), fiul său
adoptiv şi sclav eliberat. Când Zeinab (Allah să fie mulţumit de ea!) a auzit
aceasta, a fost uimită; i-a spus că ea era dintr-o familie nobilă şi că nu era
nici dornică, nici dispusă să se căsătorească cu un sclav eliberat. Ea se
îndoia că s-ar putea înţelege unul cu celălalt. El i-a răspuns că-l alesese pe Zeid
(Allah să fie mulţumit de el!) pentru ea şi că ea ar trebui să-l accepte.
Înainte ca Zeinab (Allah să fie mulţumit de ea!) să-i poată răspunde, un verset
i-a fost revelat Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).
Acesta a fost versetul din Surat Al-Ahzab:
„Nu se cuvine ca un drept-credincios şi nici o drept-credincioasă
să mai aleagă, dacă Allah şi Trimisul său au hotărât în privinţa lor un lucru.
Iar acela care se răzvrăteşte împotriva lui Allah şi a Trimisului Său se află
în rătăcire învederată.” (Coran 33: 36).
Astfel, Zeinab (Allah să
fie mulţumit de ea!) şi Zeid (Allah să fie mulţumit de el!) s-au căsătorit, dar
au divorţat, pentru că, fiind din medii sociale total diferite, nu au fost
niciodată fericiţi, iar viaţa conjugală era departe de a fi paşnică.
Zeinab (Allah să fie
mulţumit de ea!) avea prejudecăţi şi chiar de la început relaţiile au fost tensionate. Zeid
(Allah să fie mulţumit de el!) a simţit că respectul şi importanţa pe care un
soţ trebuia să le primească de la soţie nu i-au fost niciodată oferite. Dezamăgit în căsătoria sa, el s-a dus la Profet
(Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi i-a spus că era foarte
supărat, pentru că el şi Zeinab (Allah să fie mulţumit de ea!) păreau total
incompatibili. Sfatul pe care l-a primit de la îndrumătorul
său, Allah l-a cuprins în Nobilul Coran: „Păstreaz-o pentru tine pe
soaţa ta şi fii cu frică de Allah!” (Coran 33: 37).
Dar, în ciuda tuturor
eforturilor, căsătoria nu a funcţionat şi, în cele din urmă, Zeid (Allah să fie
mulţumit de el!) a divorţat de Zeinab (Allah să fie mulţumit de ea!).
Arabii credeau că era o greşală
ca un bărbat să se căsătorească cu văduva sau cu femeia divorţată a fiului
adoptiv. Allah a dorit abolirea acestui obicei necivilizat şi l-a trimis pe îngerul
Gibril (Pacea fie asupra sa!) să-i spună Profetului (Pacea şi binecuvântarea
lui Allah fie asupra sa!), în secret, că Zeinab (Allah să fie mulţumit de ea!)
va fi soţia lui într-o zi. El a fost foarte mâhnit, pentru că era contrar
normelor comportamentale acceptate. Se temea de condamnarea socială şi se
simţea foarte ruşinat şi încurcat de implicări. Însă decizia fusese luată în
Ceruri de către Allah Preaînaltul şi, curând, el a primit revelaţia:
„Şi i-a spus aceluia asupra căruia Allah Şi-a trimis
harul Său, cum şi tu ai trimis harul tău asupra lui: «Păstreaz-o pentru tine pe
soaţa ta şi fii cu frică de Allah!». Tu ai ţinut ascuns în sufletul tău ceea ce
Allah a voit să descopere. Tu te-ai temut de oameni, măcar că Allah este mai
vrednic să te temi de El. Apoi, când Zeid a întrerupt orice legătură cu ea, Noi
Ţi-am dat-o ţie de soaţă, pentru ca drept-credincioşii să nu mai aibă reţinere
în privinţa soţiilor fiilor adoptivi, dacă aceştia întrerup orice legătură cu
ele. Şi porunca lui Allah trebuie să fie împlinită.” (Coran 33: 37).
Când Zeinab (Allah să fie
mulţumit de ea!) şi-a încheiat perioada de aşteptare, Profetul (Pacea şi
binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a trimis o cerere în căsătorie prin
intermediul lui Zeid bin Harithah (Allah să fie mulţumit de el!). Când s-a dus
la ea, Zeinab (Allah să fie mulţumit de ea!) frământa aluat; stând cu spatele
la ea, el i-a transmis mesajul Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah
fie asupra sa!), acela că dorea ca ea să se alăture grupului distins al Mamelor
Credincioşilor. Ea i-a spus că nu putea răspunde imediat, pentru că va trebui
să se consulte cu Creatorul. A început să I se roage lui Allah pentru
îndrumare. Era încă în mijlocul rugăciunii, când Profetul (Pacea şi
binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a primit revelaţia că această căsătorie
fusese deja realizată în Ceruri de către Allah Însuşi. După această Poruncă
Cerească, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a dus
la Zeinab (Allah să fie mulţumit de ea!), fără să respecte niciuna dintre
formalităţile ce trebuiau respectate cu prietenii şi cunoştinţele. Nu a
anunţat-o dinainte şi nici nu i-a cerut permisiunea. Există câteva puncte
importante, de remarcat, în legătură cu această căsătorie:
-
numai Coranul a fost gardian sau martor;
-
s-a abolit un obicei barbar care echivala o relaţie de
sânge cu o relaţie adoptivă, în care tatăl nu se putea căsători cu fosta soţie
sau văduva fiului adoptiv;
-
Zeinab (Allah să fie mulţumit de ea!) obişnuia să le
răspundă foarte mândră celorlalte Mame ale Credincioşilor că această căsătorie
a ei cu iubitul ei Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu
a fost oficiată de familia ei, ci de Allah, sus, în Ceruri;
-
când ipocriţii l-au criticat pe Profet (Pacea şi
binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) pentru căsătoria lui, Allah Preaînaltul
a replicat:
„Nu este niciun păcat
pentru Profet întru ceea ce i-a poruncit Allah. Aceasta este Legea lui Allah
pentru aceia care au fost mai înainte. Porunca lui Allah este o hotărâre
hărăzită. Aceia care transmit mesajele lui Allah şi se tem de El şi nu se tem
de nimeni afară de Allah [să ştie că] Allah este de ajuns pentru a ţine
socoteala [la toate].”
(Coran 33: 38-39).
Pentru a clarifica mai mult cele mai subtile
puncte, a revelat versetul care face parte tot din Surat Al-Ahzab:
„Muhammed nu este tatăl niciunuia dintre bărbaţii voştri,
ci el este Trimisul lui Allah şi încheietorul Profeţilor, şi Allah este
Atoateştiutor.”
(Coran 33: 40).
Cu acest prilej, Allah
Preaînaltul a revelat porunca, clarificând poziţia fiilor adoptaţi astfel:
„Şi nici nu i-a făcut pe copiii voştri înfiaţi să fie
asemenea fiilor voştri. Acestea sunt cuvinte ce ies din gurile voastre. Însă
Allah spune Adevărul şi El îl călăuzeşte [pe om] pe drumul cel drept. Chemaţi-i
după părinţii lor, căci astfel este mai cu dreptate faţă de Allah.” (Coran 33: 4-5).
Cu ocazia acestei
căsătorii, Allah a trimis o revelaţie cu privire la hijab şi, de asemenea, a
clarificat că niciun bărbat nu se poate căsători cu vreuna dintre Mamele
Credincioşilor după Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).
Aceste două porunci au fost revelate în versetul din același capitol:
„O, voi cei care credeţi! Nu intraţi în casele Profetului
decât dacă vi se dă vouă încuviinţare, pentru o mâncare, fără să aşteptaţi
prepararea ei. Dar dacă sunteţi chemaţi, atunci intraţi, însă, după ce aţi
mâncat, împrăştiaţi-vă, fără a zăbovi la poveşti. Aceasta i-ar pricinui neplăcere
Profetului şi el s-ar ruşina de voi [să vă poftească să ieşiţi], însă Allah nu
se ruşinează [să vă spună] adevărul. Iar dacă le rugaţi pe ele pentru un lucru,
atunci rugaţi-le de după o perdea. Aceasta este mai curat pentru inimile
voastre şi pentru inimile lor. Şi nu se cade ca voi să-i pricinuiţi vreo
neplăcere Trimisului lui Allah, nici să vă căsătoriţi vreodată cu soţiile sale,
după el. Acesta ar fi pentru Allah un mare [păcat].” (Coran 33: 53).
‘Aʼişah (Allah să fie
mulţumit de ea!) a afirmat că, în ce privește valoarea şi statutul, Zeinab
(Allah să fie mulţumit de ea!) era egala ei. A spus că nu văzuse niciodată o
altă persoană care să fie atât de dornică să se apropie de Allah Preaînaltul.
Pentru a câştiga apropierea de El, comportamentul ei generos față de cei
străini şi față de rude era impecabil. Când ‘Aʼişah (Allah să fie mulţumit de
ea!) a fost acuzată pe nedrept, întreaga Medina i-a aruncat vorbe murdare încât
până şi Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost
dezorientat. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a
întrebat-o pe Zeinab (Allah să fie mulţumit de ea!) care era părerea ei despre ‘Aʼişah
(Allah să fie mulţumit de ea!). Caracterul nobil al acestei femei este
dezvăluit de răspunsul ei; ea a răspuns imediat că nu doreşte să fie implicată
şi nu doreşte să-şi spurce şi să-şi păteze urechile, ochii şi limba cu asemenea
acuzaţii îngrozitoare. Jurând pe Allah, ea spus că ‘Aʼişah (Allah să fie
mulţumit de ea!) este cu adevărat o femeie cu frică de Allah şi cu un caracter
exemplar. A descoperit în ea cele mai frumoase trăsături ale integrităţii,
sincerităţii şi onestităţii. A mai spus că nu văzuse la ea nimic altceva în
afară de bunătate şi virtute. ‘Aʼişah a relatat ca Zeineb a profitat repede de situatie si a starnit unele discutii. ‘Aʼişah (Allah
să fie mulţumit de ea!) a spus că nu a uitat niciodată faptul că Zeinab a fost
alături de ea în cele mai grele momente ale vieţii, când aproape toată lumea s-a
întors împotriva ei.
Când Zeinab (Allah să fie
mulţumit de ea!) a murit, ‘Aʼişah (Allah să fie mulţumit de ea!) şi-a amintit
că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus că,
dintre Mamele Credincioşilor, prima care se va întâlni cu el în Viaţa de Apoi este
cea care ,,avea mâinile cele mai lungi”. Zeinab (Allah să fie mulţumit
de ea!) era scundă în comparaţie cu celelalte şi, în mod natural, mâinile-i
erau de asemenea scurte. Toate femeile au luat afirmaţia ad literam şi
au început să-şi măsoare braţele. Abia la moartea lui Zeinab (Allah să fie
mulţumit de ea!) şi-au dat seama ce însemna aceasta. Însemna, într-adevăr, că aceea
cu braţele cele mai lungi era persoana cea mai generoasă, care se gândea numai
cum să-i mulţumească pe alţii. Exista o profeţie implicită în această afirmaţie
care s-a clarificat când Zeinab (Allah să fie mulţumit de ea!) a murit. Însemna
că ea îl va întâlni în Paradis înaintea celorlalte. Şi ea a murit înaintea
oricăreia dintre soţiile Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie
asupra sa!). ‘Aʼişah (Allah să fie mulţumit de ea!) a spus că Zeinab (Allah să
fie mulţumit de ea!) a cheltuit pe acte de caritate tot ceea ce a câștigat
muncind. Era cu frică de Allah şi dreaptă, era adepta cumpătării. Toate
acţiunile ei aveau ca scop mulţumirea lui Allah Preaînaltul. Uneori putea să se
piardă cu firea, dar, apoi, imediat îşi cerea iertare. Avea un suflet curat şi
niciodată nu avea resentimente ori ranchiună.
Profetul (Pacea şi
binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) avea un program foarte bine organizat.
După rugăciunea ‘Asr, se interesa de bunăstarea femeilor familiei sale, vizitându-le.
Era întotdeauna foarte corect cu atenţia şi timpul pe care-l petrecea cu
fiecare dintre ele. Odată, Zeinab (Allah să fie mulţumit de ea!) a primit o
miere mai specială de la o rudă şi s-a întâmplat
ca aceasta să fie preferata Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie
asupra sa!). Ori de câte ori i-o oferea, el petrecea un timp mai îndelungat la
locuinţa ei, pentru că îi lua ceva timp să o savureze cu adevărat şi să se
bucure de ea. Celelalte soţii s-au simţit nerăbdătoare şi neliniştite
aşteptându-şi rândul. Atunci, ‘Aʼişah, Saudah şi Hafsah (Allah să fie mulţumit
de ele!) au pus la cale un plan. Fiecare dintre ele urma să-i spună că gura lui
mirosea într-un fel anume. Şi, dacă toate i-ar fi spus acelaşi lucru, cu
siguranţă le-ar fi crezut şi şi-ar fi dat seama că singurul lucru care i-ar fi
putut cauza un miros neplăcut ar fi fost mierea pe care tocmai o mâncase. Din moment ce era foarte preocupat de igiena
personală, cu siguranţă ar fi încetat să mai mănânce mierea. Desigur că cele
trei Mame ale Credincioşilor au făcut aceasta nu din răutate, ci pentru că-l
iubeau şi doreau ca el să vină la ele mai devreme. De fapt, chiar Allah
Preaînaltul vorbise despre ele în Coran cu cele mai înalte cuvinte de respect:
„O, voi soţii ale Profetului! Voi nu sunteţi ca niciuna
dintre femei...”
(Coran 33: 32).
Şi s-a întâmplat exact cum
au plănuit: Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a
manifestat dezgust faţă de miere şi a hotărât să nu se mai atingă vreodată de
ea. În cazul unei persoane obişnuite, aceasta nu ar fi fost o problemă. Dar
Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a jurat să nu mănânce
ceva ce nu fusese de fapt interzis de Allah Preaînaltul; acest lucru l-ar putea
determina pe orice adept al său să-şi interzică de asemenea ceva ce nu a fost
interzis de Allah. Astfel că Allah l-a mustrat:
„O, Profetule! De ce îţi opreşti tu ceea ce Allah ţi-a
îngăduit, căutând mulţumirea soaţelor tale? Allah, doară, este Iertător [şi]
Îndurător [Ghafur, Rahim].” (Coran 66: 1).
Ca rezultat, Profetul
(Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi-a rupt angajamentul pe
care-l luase şi a făcut penitenţă pentru aceasta, în conformitate cu poruncile
lui Allah.
Zeinab (Allah să fie
mulţumit de ea!) și-a făcut o mică moschee în colţul casei ei şi obişnuia să
petreacă o bună parte din timp acolo, în rugăciune şi meditaţie. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie
asupra sa!) se ruga şi el acolo, uneori. Ea credea cu tărie în căutarea
sfatului la Allah prin rugăciune şi implorare, înainte de a lua vreo hotărâre.
Toate marile decizii ale vieţii ei au fost luate în acest fel. De fapt, chiar
şi când Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a cerut-o
în căsătorie, ea s-a întors la rugăciune pentru îndrumare.
Această femeie dreaptă a
murit în timpul califatului lui ‘Omar Faruq (Allah să fie mulţumit de el!), la
vârsta de cincizeci și trei de ani. Când a realizat că era pe cale să-şi
întâlnească Creatorul, le-a spus oamenilor din jurul ei că deja îşi pregătise un
giulgiu. Iar dacă ‘Omar Faruq (Allah să fie mulţumit de el!) i-a trimis şi el
unul, unul trebuia folosit, iar celălalt trebuia dat ca milostenie. A fost o femeie atât de decentă, încât, în faţa
corpului ei neînsufleţit, a fost trasă o perdea, chiar dacă ea era învelită în
giulgiu.
‘Omar Faruq (Allah să fie
mulţumit de el!) a condus rugăciunile funerare şi toate rudele ei apropiate –
Osamah bin Zeid, Muhammed bin ‘Abdullah bin Geahş, ‘Abdullah bin Abi Ahmed bin Geahş
şi Muhammed bin Talhah bin ‘Abdullah (Allah să fie mulţumit de ei!) – au
coborât în mormânt pentru a o aşeza cu grijă în ultimul ei loc de odihnă, în
Gennet-ul Baqi’.
„O, tu, suflet liniştit! Întoarce-te la Domnul tău
mulţumit şi împăcat și intră între robii Mei și intră în Raiul Meu!” (Coran 89: 27-30).
