Ascultarea Coranului cel SfântPrecum recitarea Coranului cel Sfânt, ascultarea sa reprezintă tot un act de adorare. Însuşi Profetul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) asculta recitarea Coranului cel Sfânt realizată de către companioni.
Abu Burda a relatat de la Abu Musa că Profetul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a spus lui Abu Musa: „Dacă m-ai fi văzut în timp ce-ți ascultam recitarea [Coranului] noaptea trecută [te-ai fi simţit încântat]... Eşti de fapt înzestrat cu o voce la fel de dulce precum cea a lui Dawud însuşi.” La aceasta, Abu Musa (Allah să fie mulțumit de el!) a răspuns: „Dacă aş fi ştiut că mă asculţi, l-aş fi citit cu o voce şi mai dulce.”
Într-o noapte, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), alături de Abu Bakr şi de ’Umar, a ascultat recitarea lui ’Abdullah ibn Mas’ud, rămânând acolo pentru mult timp. Apoi Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a comentat: „Oricine doreşte să recite Coranul cel Sfânt cu voce caldă, trebuie să-l citească la fel ca Ibn Umm ’Abd (’Abdullah ibn Mas’ud).”
’Abdullah ibn Mas’ud a spus: „Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) mi-a spus: «Recită-mi Coranul!» Am spus: «O, Profet al lui Allah, să-ţi recit Coranul ţie în vreme ce ţie ţi-a fost revelat?» El a spus: «Da.» Deci i-am recitat Sura An-Nisa’, dar când am recitat versetul: «Cum va fi atunci când vom aduce din fiecare naţiune un martor şi te vom aduce pe tine, o, Muhammad, ca martor împotriva acestor oameni.», el a spus: «Destul pentru moment». M-am uitat la el, iar ochii lui erau plini de lacrimi.”
’A’ișah (Allah să fie mulţumit de ea!) a spus: „Într-o noapte am venit de la moschee târziu la Profetul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). El m-a întrebat: „Unde ai fost?” „Am ascultat recitarea unuia dintre companioni, recitare care a fost fără seamăn.”, am răspuns. Apoi am mers şi am ascultat până când Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „El este Salim, sclavul lui Abu Hudhayfah. Lăudat fie Allah, Cel care a dat un astfel de om naţiunii mele!”
În vremurile noastre, mijloacele de a asculta Coranul cel Sfânt sunt numeroase şi larg răspândite, precum casete audio, radio, TV, multi-media etc. Unii oameni pot întreba despre reglementările privind atingerea casetelor cu Coran, dacă trebuie o persoană să fie pură pentru a le atinge, precum se întâmplă în cazul Mus-haf-ului. Cred că este mai bine să respectăm astfel de casete de vreme ce ştim că ele conţin recitarea Coranului cel Sfânt.
Etica ascultării Coranului cel Sfânt
Există condiţii pe care o persoană trebuie să le respecte când ascultă Coranul cel Sfânt. Ele sunt următoarele:
1 – Concentarea atenţiei persoanei asupra a ceea ce ascultă. În cazul citirii Coranului cel Sfânt, persoana trebuie să rămână tăcută şi să acorde o mare atenţie recitării. Allah Preaînaltul spune:
„Şi când este citit Coranul, atunci ascultaţi-l cu atenţie şi păstraţi tăcere, poate că voi veţi avea parte de îndurare [de la Allah]!” (Coran 7: 204).
Această stare conduce la înţelegerea semnificaţiei versetelor Coranului cel Sfânt. Ginn-ul, potrivit Coranului, a ascultat cu atenţie recitarea Coranului de către Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Allah Preaînaltul spune:
„Şi [adu-ţi aminte] când am abătut Noi către tine o ceată de ginni ca să asculte Coranul. Când s-au adunat, ei au zis: «Ascultaţi cu luare-aminte!». Iar când s-a terminat, s-au întors la neamul lor ca îndemnători şi prevenitori. Şi au zis: «O, neam al nostru! Noi am auzit o Carte, care a fost trimisă după Moise, întărind ceea ce a fost înainte de ea. Ea călăuzeşte către Adevăr şi către o cale dreaptă. O, neam al nostru! Răspundeţi celui care cheamă la Allah şi credeţi în El, căci El vă va ierta din păcatele voastre şi vă va apăra pe voi de o osândă dureroasă!»” (Coran 46: 29-31).
2 – Reflectarea, influenţa şi răspunsul pozitiv, adică ceea ce este menţionat cu privire la etica recitării Coranului cel Sfânt și care se aplică și în cazul ascultării lui. În timpul ascultării Coranului cel Sfânt persoana trebuie să reflecteze asupra versetelor coranice pe care le ascultă, inima sa trebuie să trăiască semnificaţia lor şi să reacţioneze în mod pozitiv. În acest context, Allah Preaînaltul îi descrie astfel pe adevăraţii credincioşi:
„Ci cu adevărat credincioşi sunt aceia ale căror inimi se cutremură când se pomeneşte [numele lui] Allah şi a căror credinţă sporeşte când li se citesc versetele Lui şi se încred în Domnul Lor.” (Coran 7: 2);
„Şi aceia care, atunci când le sunt pomenite semnele Domnului lor, nu se apleacă asupra lor, sunt surzi şi orbi.” (Coran 25: 73).
Starea credincioşilor când ascultă Coranul cel Sfânt
Coranul cel Sfânt le porunceşte celor care îl ascultă cu atenţie să se comporte în consecinţă. Cunoscătorii dintre Oamenii Cărţii sunt descrişi de către Coranul cel Sfânt astfel:
„[Noi am făcut] un Coran pe care l-am împărţit [în sure şi versete] pentru ca tu să-l citeşti oamenilor în răstimpuri. L-am pogorât Noi rând pe rând. Spune: «De credeţi voi în el ori nu credeţi, aceia cărora li s-a dat ştiinţa înaintea lui – dacă li se citeşte lor – cad, prosternându-se, cu bărbiile la pământ». Şi zic ei: «Mărire Domnului nostru, căci făgăduinţa Domnului nostru este împlinită!» Şi ei cad cu bărbiile la pământ, plângând, şi aceasta le sporeşte lor smerenia.” (Coran 17: 106-109).
Mai mult decât atât, Coranul cel Sfânt vorbeşte despre un grup de creştini care au îmbrăţişat islamul, spunând:
„De vor auzi ce i s-a dezvăluit Trimisului, vei vedea ochii lor cum se umplu de lacrimi la aflarea Adevărului şi vor zice ei: «Doamne, noi credem! Scrie-ne pe noi împreună cu cei care depun mărturie [în legătură cu adevărul Coranului]! Şi de ce să nu credem în Allah şi în Adevărul care ne-a venit? Şi de ce să nu dorim să ne facă Domnul nostru să intrăm [în Rai] împreună cu cei cucernici?» Iar Allah i-a răsplătit pentru ceea ce au spus cu Grădini pe sub care curg râuri şi în care vor sălăşlui veşnic, căci aceasta este răsplata celor care fac bine.” (Coran 5: 83-85).
Unii oameni resping Coranul
Unii oameni întorc spatele Coranului cel Sfânt şi chiar refuză să-l asculte din cauza fricii de a nu fi influenţaţi de acesta. Urmând aceeași logică, ei îi împiedică pe alţii să asculte Coranul cel Sfânt. În această privinţă, Coranul cel Sfânt îi descrie pe necredincioşi astfel:
„Iar cei care nu cred zic: «Nu plecaţi urechea la acest Coran, ci faceţi zarvă pentru ca voi să biruiţi!»” (Coran 41: 26).
Unii oameni ascultă inconştient Coranul
Unii oameni ascultă Coranul în vreme ce inimile lor sunt blocate şi urechile lor sunt surde. Aroganţa şi încăpăţânarea îi împiedică să asculte şi să înţeleagă Coranul cel Sfânt. În mai mult de un verset, Coranul cel Sfânt face referire la astfel de oameni şi le evidenţiază trăsăturile:
„Când tu citeşti Coranul, Noi punem un văl nevăzut între tine şi aceia care nu cred în Viaţa de Apoi şi Noi punem peste inimile lor acoperăminte, astfel încât ei să nu-l înţeleagă, iar în urechile lor o greutate. Iar când tu Îl pomeneşti în Coran numai pe Domnul tău, ei întorc spatele, fugind. Noi ştim prea bine cum ascultă ei, atunci când te ascultă pe tine şi şuşotesc [între ei] şi zic cei nelegiuiţi: «Voi nu urmaţi decât un bărbat vrăjit!»” (Coran 17: 45-47);
„Printre ei sunt unii care ascultă de tine, însă Noi am pus acoperăminte peste inimile lor, pentru ca ei să nu-l priceapă, şi surzenie în urechile lor, căci chiar şi dacă ei văd fiecare semn, ei tot nu cred în el. Iar dacă vin la tine ca să discute cu tine, zic cei necredincioşi: «Acestea nu sunt decât poveşti ale celor de demult!»” (Coran 6: 25);
„Vai pentru tot mincinosul păcătos! Cine aude versetele lui Allah care i se recită, apoi stăruie cu îngâmfare, de parcă nu le-ar fi auzit. Deci vestește-i lui osândă dureroasă! Iar dacă ştie ceva din versetele Noastre, el le ia în râs. Aceştia vor avea parte de osândă umilitoare.” (Coran 45: 7-9).
Coranul cel Sfânt, prin urmare, consideră că astfel de oameni nu ascultă Coranul, deşi îl aud. Coranul cel Sfânt spune:
„Ha', Mim. [Aceasta este] o Revelaţie de la Cel Milostiv, Îndurător [Ar-Rahman, Ar-Rahim]. O Carte ale cărei versete sunt tâlcuite, un Coran arab, pentru un neam [de oameni] care ştiu, un binevestitor şi un prevenitor, însă cei mai mulţi dintre ei se întorc şi nu ascultă. Ei zic: «Inimile noastre sunt acoperite faţă de aceea la care ne chemi tu, în urechile noastre este surzenie, iar între noi şi între tine este o perdea. Deci tu lucrează [ceea ce voieşti] şi vom lucra şi noi [ceea ce voim]!»” (Coran 41: 1-5).
Dacă astfel de oameni aud Coranul, ei nu-l înţeleg. Procedând astfel, ei vor fi precum animalele care nu au minte sau chiar mai rău. Descriind astfel de oameni, Allah Preaînaltul spune:
„Cele mai rele vieţuitoare pentru Allah sunt surzii şi muţii care nu pricep. Dacă Allah ar şti ceva bun la ei, i-ar face să audă, însă chiar de i-ar lăsa să audă, ei ar întoarce spatele, îndepărtându-se.” (Coran 8: 22-23).
Coranul cel Sfânt face referire la unii oameni care obişnuiau să-l asculte pe Profetul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi, când plecau, îi întrebau pe cunoscători: „Ce a spus [Profetul]?” Motivul neînţelegerii a fost acela că ei, deşi au auzit sunetele, nu erau conştienţi de semnificaţia lor. Coranul cel Sfânt spune:
„Şi printre ei sunt unii care te ascultă, însă numai ce ies de la tine şi le zic ei acelora cărora li s-a dăruit cunoaşterea: «Ce a spus el adineauri?» Aceştia sunt cei cărora Allah le-a pecetluit inimile şi care au urmat poftelor lor.” (Coran 47: 16).
Trăsături precum aroganţa, invidia, dorinţele inutile, îngustimea minţii şi imitarea oarbă îi împiedică pe aceşti oameni să asculte şi să înţeleagă Coranul cel Sfânt. Aceste trăsături anulează rolul minţii, urechilor şi ochilor lor. Allah Preaînaltul spune:
„Noi am făcut pentru Gheena pe mulţi dintre ginni şi oameni. Ei au inimi, dar nu pricep cu ele; ei au ochi, dar nu văd cu ei; ei au urechi, dar nu aud cu ele. Aceştia sunt asemenea dobitoacelor, ba ei sunt chiar şi mai rătăciţi. Aceştia sunt nepăsători.” (Coran 7: 179);
„Şi i-am întărit Noi pe ei cu ceea ce nu v-am întărit pe voi. Şi i-am dăruit pe ei cu urechi, cu ochi şi cu inimi, dar nu le-au fost lor de niciun folos nici urechile lor, nici ochii lor, nici inimile lor, fiindcă ei au tăgăduit semnele lui Allah şi i-a împresurat pe ei cea pe care au luat-o în râs.” (Coran 46: 26);
„Pentru cei care nu cred e totuna de-i previi sau nu-i previi; ei nu cred. Allah a zăvorât inimile lor şi urechile lor, iar peste ochii lor s-a aşternut o năframă şi ei vor avea [parte de] chin mare.” (Coran 2: 6-7).
Astfel de oameni aud cu urechile lor, nu cu inimile şi minţile lor. Descifrându-i, Coranul cel Sfânt spune:
„Şi nu fiţi ca aceia care au spus: «Am auzit!», în vreme ce ei nu au auzit! Cele mai rele vieţuitoare pentru Allah sunt surzii şi muţii care nu pricep. Dacă Allah ar şti ceva bun la ei, i-ar face să audă, însă chiar de i-ar lăsa să audă, ei ar întoarce spatele, îndepărtându-se.” (Coran 8: 21-23).
Unii oameni ascultă Coranul şi îi alterează semnificaţia
Coranul cel Sfânt se referă la unii oameni care îl ascultă şi, în mod intenţionat, încearcă să distorsioneze şi să-i altereze semnificaţia. În această privinţă, Coranul cel Sfânt descrie evreii astfel:
„Oare năzuiţi ca ei să creadă cu voi, când o parte din ei au auzit cuvântul lui Allah, apoi l-au răstălmăcit, după ce l-au priceput, cu bună ştiinţă? Şi dacă se întâlnesc cu aceia care cred, ei zic: «Noi credem!». Dar când rămân numai între ei, zic: «Voiţi voi să le vorbiţi despre ceea ce Allah v-a dezvăluit pentru ca ei să facă din aceasta un temei împotriva voastră dinaintea Domnului vostru? Oare voi nu pricepeţi?» Oare ei nu pricep că Allah ştie atât ceea ce ei tăinuiesc, cât şi ceea ce ei rostesc cu glas tare?” (Coran 2: 75-77).
Adevăraţii credincioşi, dimpotrivă, ascultă Coranul cel Sfânt cu urechile, minţile şi inimile lor. Coranul cel Sfânt îi descrie astfel:
„... care ascultă cuvântul şi urmează ceea ce este cel mai bun în el! Aceştia sunt cei pe care îi călăuzeşte Allah şi aceştia sunt cei cu pricepere.” (Coran 39: 18).
