ÎNCEPE UN NOU AN ISLAMIC

Joi, 15 noiembrie 2012, coincide cu prima zi a lunii Muharram, ceea ce inseamna inceputul unui nou an calendaristic islamic – 1434.

In anul 622 Profetul Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui) a emigrat din Mecca in Medina la porunca lui Allah Preainaltul. Acest moment a semnificat inceperea calendarului islamic, anul hijri (de la Hijrah care inseamna emigrare).

Fie ca Allah sa daruiasca musulmanilor de pretutindeni un an nou binecuvantat care sa ii uneasca, pace si lumina in casele si sufletele lor!
Cu adevarat, luna sacra Muharram este o luna binecuvantata si importanta. Este prima luna a calendarului hijri si este una dintre cele patru luni despre care Allah spune:

Numarul lunilor la Allah este de douasprezece luni, în Cartea lui Allah, din ziua când El a facut cerurile si pamântul. Patru dintre ele sunt sfinte. Aceasta este religia cea dreapta. Si nu savârsiti în timpul lor nedreptate împotriva sufletelor voastre! Si luptati uniti împotriva politeistilor, întocmai cum lupta ei împotriva voastra! Si sa stiti ca Allah este cu cei care au frica [de El]! (At-Tawbah 9:36)

Muharram este numit astfel pentru ca este o luna sfanta (muharram) si tocmai pentru a-i confirma sacralitatea. Allah Preainaltul spune: Si nu savârsiti în timpul lor nedreptate împotriva sufletelor voastre!, ceea ce inseamna sa avem grija sa nu pacatuim in aceste luni sfinte, pentru ca pacatul in aceste luni cantareste mai greu decat in alte luni. Qatada a spus in legatura cu aceasta propozitie Si nu savârsiti în timpul lor nedreptate împotriva sufletelor voastre! ca greseala facuta in aceste luni este mai serioasa si mai plina de pacat decat cea facuta intr-o alta perioada a anului. Greseala este o problema serioasa in sine, insa Allah ii da mai mare greutate in aceasta perioada. Allah a ales de fiecare data dintre cele create de EL. El a ales dintre ingeri trimisii si dintre oameni a ales trimisii. Dintre vorbe a ales pomenirea Lui (zikr, dhikr). Dintre cele de pe pamant El a ales moscheile, geamiile; dintre luni a ales Ramadanul si lunile sfinte; dintre zile a ales ziua de vineri; dintre nopti a ales Noaptea de al-Qadr (Laylat-ul Qadr), asa ca venerati ceea ce Allah ne-a spus sa veneram. (Extras din Tefsirul lui Ibn Katheer, Fie ca Allah sa fie multumit de munca sa!)


Dr. Muzammil H. Siddiqi a spus in legatura cu  acest subiect:

In luna Muharram ne amintim de emigrarea Profetului Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui!) de la Mecca la Medina. In aceasta intamplare sunt foarte multe lectii care sa ne ajute sa intelegem semnificatiile principale ale calendarului hijrah. E bine de amintit ca momentul emigrarii a fost de o importanta capitala pentru evolutia islamului.
De asemenea este din traditia Profetului Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui) sa postim in a noua si a zecea zi a lunii Muharram. Profetul obisnuia sa posteasca in a zecea zi a acestei luni, zi numita “Aşura”. Cand Profetul a venit in Medina a observat ca si evreii mediniti posteau in aceasta zi in amintirea profetului Moise (Pacea fie asupra lui!). Profetului i-a placut aceasta traditie si le-a spus evreilor “Noi suntem mai aproape de Moise decat sunteti voi.” Asa ca a postit si i-a indemnat si pe companionii sai sa posteasca. Dupa ceva timp, inainte de sfarsitul vietii sale, Profetul i-a indemnat pe musulmani sa adauge si ziua a noua la postul lor. Astfel, ne este recomandat sa postim in a noua si a zecea zi a lunii Muharram.
De asemenea trebuie amintit si sacrificiul lui Husayn si a familiei lui (Fie ca Allah sa fie multumit de ei toti!). Sacrificiul lor a fost adevaratul Jihad pentru cauza lui Allah, pentru dreptate si adevar. Putem sa luam lectii de curaj, rabdare si perseverenta din episodul de la Karbala (anul 61 dupa Hijrah / 680 d. Ch.)

Şeikhul Sayyid Saabiq a mentionat in cartea sa “Fiqh-us Sunnah”:
 
Abu Hurayrah a relatat: “L-am intrebat pe Trimisul lui Allah: Care dintre rugaciuni este cea mai buna dupa rugaciunile obligatorii? El a raspuns: Rugaciunea din toiul noptii. Am intrebat: Care post este cel mai bun dupa postul din Ramadan?El a spus: Luna lui Allah pe care voi o numiti Muharram.” (Ahmad, Muslim, si Abu Dawud).
Mu`awiyyah ibn Abi Sufyan a relatat ca l-a auzit pe Trimisul lui Allah spunand: “In ceea ce priveste ziua Aşurah – nu este obligatoriu pentru voi sa postiti precum fac eu. Oricine doreste poate posti si care dintre voi nu doreste nu este obligat sa o faca.” (Al-Bukhari si Muslim).

Postul in aceste zile a fost categorisit de savanti pe trei nivele:
1. postul de trei zile: ziua a noua, a zecea, a unsprezecea a lunii Muharram;
2. postul in ziua a noua si a zecea a lunii Muharram;
3. postul doar in ziua a zecea a lunii Muharram.

Profetul Muhammed

Iman Belkis - Ruga pentru dimineata si seara

Ramadanul copiilor cu Kinana si Ghufran Atmeh

Ramadanul copiilor cu Maimunah si Alaa Abu al Ola

Cei interesati de cursuri de initierea in limba araba sau chiar aprofundarea cunostintelor lor, sunt asteptati incepand cu 4 iunie (cursurile pentru incepatori) si 5 iunie (cursurile pentru avansati) la sediul Ligii Islamice si Culturale din Bucuresti.

Inscrierile se pot face la numerele de telefon afisate si la adresa de email: ligaislamicaromania@gmail.com.

Avantajele cursului:
- profesor cu studii de specialitate si experienta de peste 10 ani
- suport de curs asigurat
- 10% reducere la urmatoarele cursuri


PENTRU INCEPATORI - O NOUA SERIE DIN 4 IUNIE
- 2 zile pe saptamana (luni si miercuri)
- 2 ore pe sedinta (intre 18:00 si 20:00)
- plata integral in prima saptamana de curs (300 RON)

Cursantii vor putea invata in cadrul acestui curs:
• PRONUNTIA LIMBII ARABE
• SCRIEREA LIMBII ARABE
• CITIREA
• EXPRESII UZUALE
• VOCABULAR



PENTRU AVANSATI - O NOUA SERIE DIN 5 IUNIE
- 2 zile pe saptamana (marti si joi)
- 2 ore pe sedinta (intre 18:00 si 20:00)
- plata integral in prima saptamana de curs (300 RON)


Locatia:
Liga Islamică și Culturală din România
Fabrica De Gheata Nr. 14, Bucuresti

Contact:
ligaislamicaromania@gmail.com
0724.715.503 0761.610.777

Videoclip - Mama

STÂLPII ISLAMULUI

MODUL ÎN CARE MUSULMANII ÎMPLINESC RUGĂCIUNEA

Zeinab bint Geahş - sotia Profetului s.a.s.

Zeinab bint Geahş (Allah să fie mulţumit de ea!)

زينب بنت جحش رضي الله عنها

Într-o zi, Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) le-a spus Mamelor Credincioşilor: „Dintre voi, cea care mă va întâlni prima în Viaţa de Apoi este aceea ale cărei mâini vor fi lungi”.

Dintre Mamele Credincioşilor, Zeinab (Allah să fie mulţumit de ea!) a fost femeia care a murit prima şi a devenit oaspete al Paradisului.

Zeinab (Allah să fie mulţumit de ea!) făcea deseori acte de caritate. Prin expresia „mâini lungi”, se face referire la generozitate.

Ea a fost fiica lui Umaimah bint ‘Abdul Muttalib bin Hașim, care a fost mătuşa din partea tatălui a Trimisului lui Allah Preaînaltul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Fratele ei a fost distinsul general ‘Abdullah bin Geahş (Allah să fie mulţumit de el!). Un alt frate a fost un cunoscut autor de poezie religioasă, Abu Ahmad bin Geahş (Allah să fie mulţumit de el!). Sora ei a fost o altă renumită femeie-companion, Hamnah bint Geahş (Allah să fie mulţumit de ea!). Mama ei a fost Umaimah bint Abdul Muttalib bin Hașim (Allah să fie mulţumit de ea!). Unchii ei din partea tatălui au fost „Conducătorii martirilor” ‒ Hamzah bin ‘Abdul Muttalib (Allah să fie mulţumit de el!) şi ‘Abbas bin ‘Abdul Muttalib (Allah să fie mulţumit de el!), cel care a fost recunoscut pentru actele sale de caritate. Mătuşa ei din partea tatălui a fost Safiyyah bint ‘Abdul Muttalib bin Hașim (Allah să fie mulţumit de ea!).

Cunoscută pentru generozitatea şi mila faţă de nevoiaşi, sobrietatea, abstinenţa şi evlavia în rugăciune, ea s-a căsătorit prima dată cu Zeid bin Harithah, fiul adoptiv al Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). După divorţ, s-a căsătorit cu Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), la porunca clară a lui Allah Preaînaltul, în scopul distrugerii obiceiului barbar de a oferi copiilor adoptaţi acelaşi statut ca şi propriilor copii. La petrecerea dată la nunta ei a fost revelat versetul despre hijab.

Ea era o femeie cu o bunătate înnăscută, care obişnuia să-şi dedice o mare parte din timp rugăciunii şi postului. La moarte, ea a lăsat o casă care a fost cumpărată de Waliyd bin ‘Abdul Malik pentru 50.000 de dirhami şi inclusă de acesta în incinta Moscheii Profetului din Medina. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a spus lui ʼOmar bin Al-Khattab (Allah să fie mulţumit de el!) că Zeinab era o femeie cu frică de Allah, ospitalieră şi modestă. Era atât de generoasă şi de sensibilă, încât săracii şi nefericiţii oraşului au izbucnit în lacrimi când au aflat că şi-au pierdut binefăcătoarea şi susţinătoarea. Ea a fost, de asemenea, una dintre femeile binecuvântate cărora Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) le-a spus că vor merge în Paradis.

Zeinab s-a născut cu aproximativ treizeci de ani înainte de Hijrah Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). A fost influenţată de învăţăturile fratelui ei, ‘Abdullah bin Geahş (Allah să fie mulţumit de el!), în convertirea la Islam. Frumoasă, inteligentă, înţeleaptă şi născută într-o familie nobilă, era invidiată de mulţi.

Popularitatea crescândă şi influenţa Islamului au stârnit o furie violentă în rândul quraişiților; noii convertiţi s-au confruntat cu torturi de nedescris. Unii erau puşi să se întindă pe paturi de cărbuni, în timp ce alţii erau târâţi goi prin nisipurile arzătoare ale deşertului. Alţii erau înveliţi în rogojini şi atârnaţi în fum, pentru a se sufoca. Fiecare zi aducea noi metode ale artei torturării acestor oameni care Îi juraseră supunere lui Allah. Unicul scop era să îi facă să renunţe la credinţa şi practicile Islamului. Mekka devenise prea mică pentru a-i cuprinde atât pe ei, cât şi pe quraișiți. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a îndemnat pe adepţii şi prietenii săi să fie răbdători şi curajoşi, dar, în cele din urmă, le-a poruncit să emigreze; prima oară în Abisinia şi apoi la Medina. Sub conducerea lui ‘Abdullah bin Geahş (Allah să fie mulţumit de el!), familia Geahş a plecat. Caravana îl includea pe poetul orb Ahmad bin Geahş (Allah să fie mulţumit de el!), care era admirat pentru măiestria sa lingvistică. El a scris un poem epic descriind amănunţit torturile folosite de quraișiți, motivele emigrării şi faptele eroice ale musulmanilor. Acest poem este considerat o capodoperă a literaturii arabe.

Muhammed bin ‘Abdullah bin Geahş, Zeinab bint Geahş, Hamnah bint Geahş, care era soţia lui Mus’ab bin ‘Omair şi Umm Habibah bint Geahş, soţia lui ‘Abd-ur Rahman bin ‘Auf (Allah să fie mulţumit de ei!), au fost, toate, companioane ce au realizat această călătorie. Din moment ce toţi membrii familiei au plecat, casa lor a rămas liberă. Profitând de această ocazie, Abu Sufyan, conducătorul quraișiților, a ocupat-o. Această casă, în care oamenii obişnuiau să se roage lui Allah şi să citească Nobilul Coran, era acum în mâinile idolatrilor.

‘Abdullah bin Geahş (Allah să fie mulţumit de el!) s-a supărat auzind aceasta şi, cu ocazia cuceririi Mekkăi, i-a vorbit Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Când l-a văzut pe acest adept înfocat în asemenea suferinţă, l-a întrebat dacă nu ar prefera să aibă o casă mult mai bună în Paradis. Bineînţeles că ‘Abdullah (Allah să fie mulţumit de el!) i-a răspuns că ar prefera mai degrabă o casă în Rai. La care Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) l-a consolat, spunându-i că avea într-adevăr o casă mult mai bună acolo.

Timpul trecea liniştit în Medina, iar legăturile dintre emigranţi şi Ansari, locuitorii originari, au creat o atmosferă de dragoste şi afecţiune frăţească. Părea că erau membrii unei singure familii unite. Cel mai bun în societate nu era nici conducător, nici sclav, nici bărbat, nici femeie, nici bogat, nici sărac, ci era o persoană cu frica lui Allah, cu un caracter bun şi moral.

În contextul unei asemenea societăţi ideale, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a sugerat verişoarei sale Zeinab (Allah să fie mulţumit de ea!) să se căsătorească cu Zeid bin Harithah (Allah să fie mulţumit de el!), fiul său adoptiv şi sclav eliberat. Când Zeinab (Allah să fie mulţumit de ea!) a auzit aceasta, a fost uimită; i-a spus că ea era dintr-o familie nobilă şi că nu era nici dornică, nici dispusă să se căsătorească cu un sclav eliberat. Ea se îndoia că s-ar putea înţelege unul cu celălalt. El i-a răspuns că-l alesese pe Zeid (Allah să fie mulţumit de el!) pentru ea şi că ea ar trebui să-l accepte. Înainte ca Zeinab (Allah să fie mulţumit de ea!) să-i poată răspunde, un verset i-a fost revelat Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Acesta a fost versetul din Surat Al-Ahzab:

„Nu se cuvine ca un drept-credincios şi nici o drept-credincioasă să mai aleagă, dacă Allah şi Trimisul său au hotărât în privinţa lor un lucru. Iar acela care se răzvrăteşte împotriva lui Allah şi a Trimisului Său se află în rătăcire învederată.” (Coran 33: 36).

Astfel, Zeinab (Allah să fie mulţumit de ea!) şi Zeid (Allah să fie mulţumit de el!) s-au căsătorit, dar au divorţat, pentru că, fiind din medii sociale total diferite, nu au fost niciodată fericiţi, iar viaţa conjugală era departe de a fi paşnică.

Zeinab (Allah să fie mulţumit de ea!) avea prejudecăţi şi chiar de la început relaţiile au fost tensionate. Zeid (Allah să fie mulţumit de el!) a simţit că respectul şi importanţa pe care un soţ trebuia să le primească de la soţie nu i-au fost niciodată oferite. Dezamăgit în căsătoria sa, el s-a dus la Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi i-a spus că era foarte supărat, pentru că el şi Zeinab (Allah să fie mulţumit de ea!) păreau total incompatibili. Sfatul pe care l-a primit de la îndrumătorul său, Allah l-a cuprins în Nobilul Coran: „Păstreaz-o pentru tine pe soaţa ta şi fii cu frică de Allah!” (Coran 33: 37).

Dar, în ciuda tuturor eforturilor, căsătoria nu a funcţionat şi, în cele din urmă, Zeid (Allah să fie mulţumit de el!) a divorţat de Zeinab (Allah să fie mulţumit de ea!).

Arabii credeau că era o greşală ca un bărbat să se căsătorească cu văduva sau cu femeia divorţată a fiului adoptiv. Allah a dorit abolirea acestui obicei necivilizat şi l-a trimis pe îngerul Gibril (Pacea fie asupra sa!) să-i spună Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), în secret, că Zeinab (Allah să fie mulţumit de ea!) va fi soţia lui într-o zi. El a fost foarte mâhnit, pentru că era contrar normelor comportamentale acceptate. Se temea de condamnarea socială şi se simţea foarte ruşinat şi încurcat de implicări. Însă decizia fusese luată în Ceruri de către Allah Preaînaltul şi, curând, el a primit revelaţia:

„Şi i-a spus aceluia asupra căruia Allah Şi-a trimis harul Său, cum şi tu ai trimis harul tău asupra lui: «Păstreaz-o pentru tine pe soaţa ta şi fii cu frică de Allah!». Tu ai ţinut ascuns în sufletul tău ceea ce Allah a voit să descopere. Tu te-ai temut de oameni, măcar că Allah este mai vrednic să te temi de El. Apoi, când Zeid a întrerupt orice legătură cu ea, Noi Ţi-am dat-o ţie de soaţă, pentru ca drept-credincioşii să nu mai aibă reţinere în privinţa soţiilor fiilor adoptivi, dacă aceştia întrerup orice legătură cu ele. Şi porunca lui Allah trebuie să fie împlinită.” (Coran 33: 37).

Când Zeinab (Allah să fie mulţumit de ea!) şi-a încheiat perioada de aşteptare, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a trimis o cerere în căsătorie prin intermediul lui Zeid bin Harithah (Allah să fie mulţumit de el!). Când s-a dus la ea, Zeinab (Allah să fie mulţumit de ea!) frământa aluat; stând cu spatele la ea, el i-a transmis mesajul Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), acela că dorea ca ea să se alăture grupului distins al Mamelor Credincioşilor. Ea i-a spus că nu putea răspunde imediat, pentru că va trebui să se consulte cu Creatorul. A început să I se roage lui Allah pentru îndrumare. Era încă în mijlocul rugăciunii, când Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a primit revelaţia că această căsătorie fusese deja realizată în Ceruri de către Allah Însuşi. După această Poruncă Cerească, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a dus la Zeinab (Allah să fie mulţumit de ea!), fără să respecte niciuna dintre formalităţile ce trebuiau respectate cu prietenii şi cunoştinţele. Nu a anunţat-o dinainte şi nici nu i-a cerut permisiunea. Există câteva puncte importante, de remarcat, în legătură cu această căsătorie:

-          numai Coranul a fost gardian sau martor;

-          s-a abolit un obicei barbar care echivala o relaţie de sânge cu o relaţie adoptivă, în care tatăl nu se putea căsători cu fosta soţie sau văduva fiului adoptiv;

-          Zeinab (Allah să fie mulţumit de ea!) obişnuia să le răspundă foarte mândră celorlalte Mame ale Credincioşilor că această căsătorie a ei cu iubitul ei Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu a fost oficiată de familia ei, ci de Allah, sus, în Ceruri;

-          când ipocriţii l-au criticat pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) pentru căsătoria lui, Allah Preaînaltul a replicat:

          „Nu este niciun păcat pentru Profet întru ceea ce i-a poruncit Allah. Aceasta este Legea lui Allah pentru aceia care au fost mai înainte. Porunca lui Allah este o hotărâre hărăzită. Aceia care transmit mesajele lui Allah şi se tem de El şi nu se tem de nimeni afară de Allah [să ştie că] Allah este de ajuns pentru a ţine socoteala [la toate].” (Coran 33: 38-39).

 Pentru a clarifica mai mult cele mai subtile puncte, a revelat versetul care face parte tot din Surat Al-Ahzab:

„Muhammed nu este tatăl niciunuia dintre bărbaţii voştri, ci el este Trimisul lui Allah şi încheietorul Profeţilor, şi Allah este Atoateştiutor.” (Coran 33: 40).

Cu acest prilej, Allah Preaînaltul a revelat porunca, clarificând poziţia fiilor adoptaţi astfel:

„Şi nici nu i-a făcut pe copiii voştri înfiaţi să fie asemenea fiilor voştri. Acestea sunt cuvinte ce ies din gurile voastre. Însă Allah spune Adevărul şi El îl călăuzeşte [pe om] pe drumul cel drept. Chemaţi-i după părinţii lor, căci astfel este mai cu dreptate faţă de Allah.” (Coran 33: 4-5).

Cu ocazia acestei căsătorii, Allah a trimis o revelaţie cu privire la hijab şi, de asemenea, a clarificat că niciun bărbat nu se poate căsători cu vreuna dintre Mamele Credincioşilor după Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Aceste două porunci au fost revelate în versetul din același capitol:

„O, voi cei care credeţi! Nu intraţi în casele Profetului decât dacă vi se dă vouă încuviinţare, pentru o mâncare, fără să aşteptaţi prepararea ei. Dar dacă sunteţi chemaţi, atunci intraţi, însă, după ce aţi mâncat, împrăştiaţi-vă, fără a zăbovi la poveşti. Aceasta i-ar pricinui neplăcere Profetului şi el s-ar ruşina de voi [să vă poftească să ieşiţi], însă Allah nu se ruşinează [să vă spună] adevărul. Iar dacă le rugaţi pe ele pentru un lucru, atunci rugaţi-le de după o perdea. Aceasta este mai curat pentru inimile voastre şi pentru inimile lor. Şi nu se cade ca voi să-i pricinuiţi vreo neplăcere Trimisului lui Allah, nici să vă căsătoriţi vreodată cu soţiile sale, după el. Acesta ar fi pentru Allah un mare [păcat].” (Coran 33: 53).

‘Aʼişah (Allah să fie mulţumit de ea!) a afirmat că, în ce privește valoarea şi statutul, Zeinab (Allah să fie mulţumit de ea!) era egala ei. A spus că nu văzuse niciodată o altă persoană care să fie atât de dornică să se apropie de Allah Preaînaltul. Pentru a câştiga apropierea de El, comportamentul ei generos față de cei străini şi față de rude era impecabil. Când ‘Aʼişah (Allah să fie mulţumit de ea!) a fost acuzată pe nedrept, întreaga Medina i-a aruncat vorbe murdare încât până şi Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost dezorientat. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a întrebat-o pe Zeinab (Allah să fie mulţumit de ea!) care era părerea ei despre ‘Aʼişah (Allah să fie mulţumit de ea!). Caracterul nobil al acestei femei este dezvăluit de răspunsul ei; ea a răspuns imediat că nu doreşte să fie implicată şi nu doreşte să-şi spurce şi să-şi păteze urechile, ochii şi limba cu asemenea acuzaţii îngrozitoare. Jurând pe Allah, ea spus că ‘Aʼişah (Allah să fie mulţumit de ea!) este cu adevărat o femeie cu frică de Allah şi cu un caracter exemplar. A descoperit în ea cele mai frumoase trăsături ale integrităţii, sincerităţii şi onestităţii. A mai spus că nu văzuse la ea nimic altceva în afară de bunătate şi virtute. ‘Aʼişah a relatat ca Zeineb a profitat repede de situatie si a starnit unele discutii. ‘Aʼişah (Allah să fie mulţumit de ea!) a spus că nu a uitat niciodată faptul că Zeinab a fost alături de ea în cele mai grele momente ale vieţii, când aproape toată lumea s-a întors împotriva ei.

Când Zeinab (Allah să fie mulţumit de ea!) a murit, ‘Aʼişah (Allah să fie mulţumit de ea!) şi-a amintit că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus că, dintre Mamele Credincioşilor, prima care se va întâlni cu el în Viaţa de Apoi este cea care ,,avea mâinile cele mai lungi”. Zeinab (Allah să fie mulţumit de ea!) era scundă în comparaţie cu celelalte şi, în mod natural, mâinile-i erau de asemenea scurte. Toate femeile au luat afirmaţia ad literam şi au început să-şi măsoare braţele. Abia la moartea lui Zeinab (Allah să fie mulţumit de ea!) şi-au dat seama ce însemna aceasta. Însemna, într-adevăr, că aceea cu braţele cele mai lungi era persoana cea mai generoasă, care se gândea numai cum să-i mulţumească pe alţii. Exista o profeţie implicită în această afirmaţie care s-a clarificat când Zeinab (Allah să fie mulţumit de ea!) a murit. Însemna că ea îl va întâlni în Paradis înaintea celorlalte. Şi ea a murit înaintea oricăreia dintre soţiile Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). ‘Aʼişah (Allah să fie mulţumit de ea!) a spus că Zeinab (Allah să fie mulţumit de ea!) a cheltuit pe acte de caritate tot ceea ce a câștigat muncind. Era cu frică de Allah şi dreaptă, era adepta cumpătării. Toate acţiunile ei aveau ca scop mulţumirea lui Allah Preaînaltul. Uneori putea să se piardă cu firea, dar, apoi, imediat îşi cerea iertare. Avea un suflet curat şi niciodată nu avea resentimente ori ranchiună.

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) avea un program foarte bine organizat. După rugăciunea ‘Asr, se interesa de bunăstarea femeilor familiei sale, vizitându-le. Era întotdeauna foarte corect cu atenţia şi timpul pe care-l petrecea cu fiecare dintre ele. Odată, Zeinab (Allah să fie mulţumit de ea!) a primit o miere mai specială de la o rudă şi s-a întâmplat ca aceasta să fie preferata Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Ori de câte ori i-o oferea, el petrecea un timp mai îndelungat la locuinţa ei, pentru că îi lua ceva timp să o savureze cu adevărat şi să se bucure de ea. Celelalte soţii s-au simţit nerăbdătoare şi neliniştite aşteptându-şi rândul. Atunci, ‘Aʼişah, Saudah şi Hafsah (Allah să fie mulţumit de ele!) au pus la cale un plan. Fiecare dintre ele urma să-i spună că gura lui mirosea într-un fel anume. Şi, dacă toate i-ar fi spus acelaşi lucru, cu siguranţă le-ar fi crezut şi şi-ar fi dat seama că singurul lucru care i-ar fi putut cauza un miros neplăcut ar fi fost mierea pe care tocmai o mâncase. Din moment ce era foarte preocupat de igiena personală, cu siguranţă ar fi încetat să mai mănânce mierea. Desigur că cele trei Mame ale Credincioşilor au făcut aceasta nu din răutate, ci pentru că-l iubeau şi doreau ca el să vină la ele mai devreme. De fapt, chiar Allah Preaînaltul vorbise despre ele în Coran cu cele mai înalte cuvinte de respect:

„O, voi soţii ale Profetului! Voi nu sunteţi ca niciuna dintre femei...” (Coran 33: 32).

Şi s-a întâmplat exact cum au plănuit: Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a manifestat dezgust faţă de miere şi a hotărât să nu se mai atingă vreodată de ea. În cazul unei persoane obişnuite, aceasta nu ar fi fost o problemă. Dar Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a jurat să nu mănânce ceva ce nu fusese de fapt interzis de Allah Preaînaltul; acest lucru l-ar putea determina pe orice adept al său să-şi interzică de asemenea ceva ce nu a fost interzis de Allah. Astfel că Allah l-a mustrat:

„O, Profetule! De ce îţi opreşti tu ceea ce Allah ţi-a îngăduit, căutând mulţumirea soaţelor tale? Allah, doară, este Iertător [şi] Îndurător [Ghafur, Rahim].” (Coran 66: 1).

Ca rezultat, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi-a rupt angajamentul pe care-l luase şi a făcut penitenţă pentru aceasta, în conformitate cu poruncile lui Allah.

Zeinab (Allah să fie mulţumit de ea!) și-a făcut o mică moschee în colţul casei ei şi obişnuia să petreacă o bună parte din timp acolo, în rugăciune şi meditaţie. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) se ruga şi el acolo, uneori. Ea credea cu tărie în căutarea sfatului la Allah prin rugăciune şi implorare, înainte de a lua vreo hotărâre. Toate marile decizii ale vieţii ei au fost luate în acest fel. De fapt, chiar şi când Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a cerut-o în căsătorie, ea s-a întors la rugăciune pentru îndrumare.

Această femeie dreaptă a murit în timpul califatului lui ‘Omar Faruq (Allah să fie mulţumit de el!), la vârsta de cincizeci și trei de ani. Când a realizat că era pe cale să-şi întâlnească Creatorul, le-a spus oamenilor din jurul ei că deja îşi pregătise un giulgiu. Iar dacă ‘Omar Faruq (Allah să fie mulţumit de el!) i-a trimis şi el unul, unul trebuia folosit, iar celălalt trebuia dat ca milostenie. A fost o femeie atât de decentă, încât, în faţa corpului ei neînsufleţit, a fost trasă o perdea, chiar dacă ea era învelită în giulgiu.

‘Omar Faruq (Allah să fie mulţumit de el!) a condus rugăciunile funerare şi toate rudele ei apropiate – Osamah bin Zeid, Muhammed bin ‘Abdullah bin Geahş, ‘Abdullah bin Abi Ahmed bin Geahş şi Muhammed bin Talhah bin ‘Abdullah (Allah să fie mulţumit de ei!) – au coborât în mormânt pentru a o aşeza cu grijă în ultimul ei loc de odihnă, în Gennet-ul Baqi’.

„O, tu, suflet liniştit! Întoarce-te la Domnul tău mulţumit şi împăcat și intră între robii Mei și intră în Raiul Meu!” (Coran 89: 27-30).

Ascultarea Coranului cel Sfânt

Precum recitarea Coranului cel Sfânt, ascultarea sa reprezintă tot un act de adorare. Însuşi Profetul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) asculta recitarea Coranului cel Sfânt realizată de către companioni.

Abu Burda a relatat de la Abu Musa că Profetul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a spus lui Abu Musa: „Dacă m-ai fi văzut în timp ce-ți ascultam recitarea [Coranului] noaptea trecută [te-ai fi simţit încântat]... Eşti de fapt înzestrat cu o voce la fel de dulce precum cea a lui Dawud însuşi.” La aceasta, Abu Musa (Allah să fie mulțumit de el!) a răspuns: „Dacă aş fi ştiut că mă asculţi, l-aş fi citit cu o voce şi mai dulce.”

Într-o noapte, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), alături de Abu Bakr şi de ’Umar, a ascultat recitarea lui ’Abdullah ibn Mas’ud, rămânând acolo pentru mult timp. Apoi Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a comentat: „Oricine doreşte să recite Coranul cel Sfânt cu voce caldă, trebuie să-l citească la fel ca Ibn Umm ’Abd (’Abdullah ibn Mas’ud).”
’Abdullah ibn Mas’ud a spus: „Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) mi-a spus: «Recită-mi Coranul!» Am spus: «O, Profet al lui Allah, să-ţi recit Coranul ţie în vreme ce ţie ţi-a fost revelat?» El a spus: «Da.» Deci i-am recitat Sura An-Nisa’, dar când am recitat versetul: «Cum va fi atunci când vom aduce din fiecare naţiune un martor şi te vom aduce pe tine, o, Muhammad, ca martor împotriva acestor oameni.», el a spus: «Destul pentru moment». M-am uitat la el, iar ochii lui erau plini de lacrimi.”

’A’ișah (Allah să fie mulţumit de ea!) a spus: „Într-o noapte am venit de la moschee târziu la Profetul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). El m-a întrebat: „Unde ai fost?” „Am ascultat recitarea unuia dintre companioni, recitare care a fost fără seamăn.”, am răspuns. Apoi am mers şi am ascultat până când Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „El este Salim, sclavul lui Abu Hudhayfah. Lăudat fie Allah, Cel care a dat un astfel de om naţiunii mele!”

În vremurile noastre, mijloacele de a asculta Coranul cel Sfânt sunt numeroase şi larg răspândite, precum casete audio, radio, TV, multi-media etc. Unii oameni pot întreba despre reglementările privind atingerea casetelor cu Coran, dacă trebuie o persoană să fie pură pentru a le atinge, precum se întâmplă în cazul Mus-haf-ului. Cred că este mai bine să respectăm astfel de casete de vreme ce ştim că ele conţin recitarea Coranului cel Sfânt.

Etica ascultării Coranului cel Sfânt

Există condiţii pe care o persoană trebuie să le respecte când ascultă Coranul cel Sfânt. Ele sunt următoarele:

1 – Concentarea atenţiei persoanei asupra a ceea ce ascultă. În cazul citirii Coranului cel Sfânt, persoana trebuie să rămână tăcută şi să acorde o mare atenţie recitării. Allah Preaînaltul spune:

„Şi când este citit Coranul, atunci ascultaţi-l cu atenţie şi păstraţi tăcere, poate că voi veţi avea parte de îndurare [de la Allah]!” (Coran 7: 204).

Această stare conduce la înţelegerea semnificaţiei versetelor Coranului cel Sfânt. Ginn-ul, potrivit Coranului, a ascultat cu atenţie recitarea Coranului de către Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Allah Preaînaltul spune:

„Şi [adu-ţi aminte] când am abătut Noi către tine o ceată de ginni ca să asculte Coranul. Când s-au adunat, ei au zis: «Ascultaţi cu luare-aminte!». Iar când s-a terminat, s-au întors la neamul lor ca îndemnători şi prevenitori. Şi au zis: «O, neam al nostru! Noi am auzit o Carte, care a fost trimisă după Moise, întărind ceea ce a fost înainte de ea. Ea călăuzeşte către Adevăr şi către o cale dreaptă. O, neam al nostru! Răspundeţi celui care cheamă la Allah şi credeţi în El, căci El vă va ierta din păcatele voastre şi vă va apăra pe voi de o osândă dureroasă!»” (Coran 46: 29-31).

2 – Reflectarea, influenţa şi răspunsul pozitiv, adică ceea ce este menţionat cu privire la etica recitării Coranului cel Sfânt și care se aplică și în cazul ascultării lui. În timpul ascultării Coranului cel Sfânt persoana trebuie să reflecteze asupra versetelor coranice pe care le ascultă, inima sa trebuie să trăiască semnificaţia lor şi să reacţioneze în mod pozitiv. În acest context, Allah Preaînaltul îi descrie astfel pe adevăraţii credincioşi:

„Ci cu adevărat credincioşi sunt aceia ale căror inimi se cutremură când se pomeneşte [numele lui] Allah şi a căror credinţă sporeşte când li se citesc versetele Lui şi se încred în Domnul Lor.” (Coran 7: 2);

„Şi aceia care, atunci când le sunt pomenite semnele Domnului lor, nu se apleacă asupra lor, sunt surzi şi orbi.” (Coran 25: 73).

Starea credincioşilor când ascultă Coranul cel Sfânt

Coranul cel Sfânt le porunceşte celor care îl ascultă cu atenţie să se comporte în consecinţă. Cunoscătorii dintre Oamenii Cărţii sunt descrişi de către Coranul cel Sfânt astfel:

„[Noi am făcut] un Coran pe care l-am împărţit [în sure şi versete] pentru ca tu să-l citeşti oamenilor în răstimpuri. L-am pogorât Noi rând pe rând. Spune: «De credeţi voi în el ori nu credeţi, aceia cărora li s-a dat ştiinţa înaintea lui – dacă li se citeşte lor – cad, prosternându-se, cu bărbiile la pământ». Şi zic ei: «Mărire Domnului nostru, căci făgăduinţa Domnului nostru este împlinită!» Şi ei cad cu bărbiile la pământ, plângând, şi aceasta le sporeşte lor smerenia.” (Coran 17: 106-109).

Mai mult decât atât, Coranul cel Sfânt vorbeşte despre un grup de creştini care au îmbrăţişat islamul, spunând:

„De vor auzi ce i s-a dezvăluit Trimisului, vei vedea ochii lor cum se umplu de lacrimi la aflarea Adevărului şi vor zice ei: «Doamne, noi credem! Scrie-ne pe noi împreună cu cei care depun mărturie [în legătură cu adevărul Coranului]! Şi de ce să nu credem în Allah şi în Adevărul care ne-a venit? Şi de ce să nu dorim să ne facă Domnul nostru să intrăm [în Rai] împreună cu cei cucernici?» Iar Allah i-a răsplătit pentru ceea ce au spus cu Grădini pe sub care curg râuri şi în care vor sălăşlui veşnic, căci aceasta este răsplata celor care fac bine.” (Coran 5: 83-85).



Unii oameni resping Coranul

Unii oameni întorc spatele Coranului cel Sfânt şi chiar refuză să-l asculte din cauza fricii de a nu fi influenţaţi de acesta. Urmând aceeași logică, ei îi împiedică pe alţii să asculte Coranul cel Sfânt. În această privinţă, Coranul cel Sfânt îi descrie pe necredincioşi astfel:

„Iar cei care nu cred zic: «Nu plecaţi urechea la acest Coran, ci faceţi zarvă pentru ca voi să biruiţi!»” (Coran 41: 26).

Unii oameni ascultă inconştient Coranul

Unii oameni ascultă Coranul în vreme ce inimile lor sunt blocate şi urechile lor sunt surde. Aroganţa şi încăpăţânarea îi împiedică să asculte şi să înţeleagă Coranul cel Sfânt. În mai mult de un verset, Coranul cel Sfânt face referire la astfel de oameni şi le evidenţiază trăsăturile:
„Când tu citeşti Coranul, Noi punem un văl nevăzut între tine şi aceia care nu cred în Viaţa de Apoi şi Noi punem peste inimile lor acoperăminte, astfel încât ei să nu-l înţeleagă, iar în urechile lor o greutate. Iar când tu Îl pomeneşti în Coran numai pe Domnul tău, ei întorc spatele, fugind. Noi ştim prea bine cum ascultă ei, atunci când te ascultă pe tine şi şuşotesc [între ei] şi zic cei nelegiuiţi: «Voi nu urmaţi decât un bărbat vrăjit!»” (Coran 17: 45-47);

„Printre ei sunt unii care ascultă de tine, însă Noi am pus acoperăminte peste inimile lor, pentru ca ei să nu-l priceapă, şi surzenie în urechile lor, căci chiar şi dacă ei văd fiecare semn, ei tot nu cred în el. Iar dacă vin la tine ca să discute cu tine, zic cei necredincioşi: «Acestea nu sunt decât poveşti ale celor de demult!»” (Coran 6: 25);

„Vai pentru tot mincinosul păcătos! Cine aude versetele lui Allah care i se recită, apoi stăruie cu îngâmfare, de parcă nu le-ar fi auzit. Deci vestește-i lui osândă dureroasă! Iar dacă ştie ceva din versetele Noastre, el le ia în râs. Aceştia vor avea parte de osândă umilitoare.” (Coran 45: 7-9).

Coranul cel Sfânt, prin urmare, consideră că astfel de oameni nu ascultă Coranul, deşi îl aud. Coranul cel Sfânt spune:

„Ha', Mim. [Aceasta este] o Revelaţie de la Cel Milostiv, Îndurător [Ar-Rahman, Ar-Rahim]. O Carte ale cărei versete sunt tâlcuite, un Coran arab, pentru un neam [de oameni] care ştiu, un binevestitor şi un prevenitor, însă cei mai mulţi dintre ei se întorc şi nu ascultă. Ei zic: «Inimile noastre sunt acoperite faţă de aceea la care ne chemi tu, în urechile noastre este surzenie, iar între noi şi între tine este o perdea. Deci tu lucrează [ceea ce voieşti] şi vom lucra şi noi [ceea ce voim]!»” (Coran 41: 1-5).

Dacă astfel de oameni aud Coranul, ei nu-l înţeleg. Procedând astfel, ei vor fi precum animalele care nu au minte sau chiar mai rău. Descriind astfel de oameni, Allah Preaînaltul spune:

„Cele mai rele vieţuitoare pentru Allah sunt surzii şi muţii care nu pricep. Dacă Allah ar şti ceva bun la ei, i-ar face să audă, însă chiar de i-ar lăsa să audă, ei ar întoarce spatele, îndepărtându-se.” (Coran 8: 22-23).

Coranul cel Sfânt face referire la unii oameni care obişnuiau să-l asculte pe Profetul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi, când plecau, îi întrebau pe cunoscători: „Ce a spus [Profetul]?” Motivul neînţelegerii a fost acela că ei, deşi au auzit sunetele, nu erau conştienţi de semnificaţia lor. Coranul cel Sfânt spune:

„Şi printre ei sunt unii care te ascultă, însă numai ce ies de la tine şi le zic ei acelora cărora li s-a dăruit cunoaşterea: «Ce a spus el adineauri?» Aceştia sunt cei cărora Allah le-a pecetluit inimile şi care au urmat poftelor lor.” (Coran 47: 16).

Trăsături precum aroganţa, invidia, dorinţele inutile, îngustimea minţii şi imitarea oarbă îi împiedică pe aceşti oameni să asculte şi să înţeleagă Coranul cel Sfânt. Aceste trăsături anulează rolul minţii, urechilor şi ochilor lor. Allah Preaînaltul spune:

„Noi am făcut pentru Gheena pe mulţi dintre ginni şi oameni. Ei au inimi, dar nu pricep cu ele; ei au ochi, dar nu văd cu ei; ei au urechi, dar nu aud cu ele. Aceştia sunt asemenea dobitoacelor, ba ei sunt chiar şi mai rătăciţi. Aceştia sunt nepăsători.” (Coran 7: 179);

„Şi i-am întărit Noi pe ei cu ceea ce nu v-am întărit pe voi. Şi i-am dăruit pe ei cu urechi, cu ochi şi cu inimi, dar nu le-au fost lor de niciun folos nici urechile lor, nici ochii lor, nici inimile lor, fiindcă ei au tăgăduit semnele lui Allah şi i-a împresurat pe ei cea pe care au luat-o în râs.” (Coran 46: 26);

„Pentru cei care nu cred e totuna de-i previi sau nu-i previi; ei nu cred. Allah a zăvorât inimile lor şi urechile lor, iar peste ochii lor s-a aşternut o năframă şi ei vor avea [parte de] chin mare.” (Coran 2: 6-7).

Astfel de oameni aud cu urechile lor, nu cu inimile şi minţile lor. Descifrându-i, Coranul cel Sfânt spune:

„Şi nu fiţi ca aceia care au spus: «Am auzit!», în vreme ce ei nu au auzit! Cele mai rele vieţuitoare pentru Allah sunt surzii şi muţii care nu pricep. Dacă Allah ar şti ceva bun la ei, i-ar face să audă, însă chiar de i-ar lăsa să audă, ei ar întoarce spatele, îndepărtându-se.” (Coran 8: 21-23).

Unii oameni ascultă Coranul şi îi alterează semnificaţia

Coranul cel Sfânt se referă la unii oameni care îl ascultă şi, în mod intenţionat, încearcă să distorsioneze şi să-i altereze semnificaţia. În această privinţă, Coranul cel Sfânt descrie evreii astfel:

„Oare năzuiţi ca ei să creadă cu voi, când o parte din ei au auzit cuvântul lui Allah, apoi l-au răstălmăcit, după ce l-au priceput, cu bună ştiinţă? Şi dacă se întâlnesc cu aceia care cred, ei zic: «Noi credem!». Dar când rămân numai între ei, zic: «Voiţi voi să le vorbiţi despre ceea ce Allah v-a dezvăluit pentru ca ei să facă din aceasta un temei împotriva voastră dinaintea Domnului vostru? Oare voi nu pricepeţi?» Oare ei nu pricep că Allah ştie atât ceea ce ei tăinuiesc, cât şi ceea ce ei rostesc cu glas tare?” (Coran 2: 75-77).

Adevăraţii credincioşi, dimpotrivă, ascultă Coranul cel Sfânt cu urechile, minţile şi inimile lor. Coranul cel Sfânt îi descrie astfel:

„... care ascultă cuvântul şi urmează ceea ce este cel mai bun în el! Aceştia sunt cei pe care îi călăuzeşte Allah şi aceştia sunt cei cu pricepere.” (Coran 39: 18).