Povestea lui Avraam
- Pacea fie asupra sa! -
Acesta este Avraam bin Terah (250) bin Nahor (148) bin Serug (230) bin Reu (239) bin Peleg (439) bin Eber (464) bin Şelah (433) bin Arfaxad (438) bin Sem (600) bin Noe. În acest mod se face referire în Biblie, în „Facerea”, capitolul 11. Am menţionat mai înainte după numele prezentate vârsta la care a ajuns fiecare în parte. Ibn Asakir a relatat de la Ikrima următoarele: „Lui Avraam i se spunea Abu Difan.”
Se spune: „La vârsta de 75 de ani, lui Terah i s-au născut Avraam şi
ceilalţi doi fraţi ai săi, Nahor şi Haran. Acesta din urmă a avut un fiu pe nume Lot,
care mai târziu a devenit profet.”
Se spune de asemenea că Avraam a fost cel de-al doilea fiu al lui Terah.
Haran a murit în timpul vieţii tatălui său în ţinutul în care s-a născut, pământul
Caldeei (Babilon). Aceasta este cea mai des întâlnită opinie în rândul istoricilor.
Ibn Asakir a întărit această părere, menţionând că a fost născut în Babilon.
Istoricii au menţionat că Avraam a luat-o de soţie pe Sara. Aceasta a fost
stearpă şi nu a avut nici un copil. Împreună cu fiul său, Avraam, nora sa, Sara,
nepotul său, Lot – fiul lui Haran, Terah a părăsit ţinutul Caldeei şi s-a îndreptat
spre Canaan. Când au poposit în Haran, Terah însă a murit. Era în vârstă de 250
de ani. Acest lucru nu înseamnă că a fost născut în Haran. Locul său de naştere
a fost Caldeea, ţinutul Babilonului. În Tora se spune că a murit la vârsta de 205
ani. Apoi au plecat din Canaan, unde se află Bait-ul-Maqdis (Casa Sfântă de la
Ierusalim). Au trăit pentru o vreme în Haran, ţinutul Caldeei în acea vreme, şi
apoi au locuit în Peninsula Arabică şi Siria. În Siria, oamenii venerau şapte stele.
Cei ce locuiau în Damasc erau adepţi ai acestei religii. Îşi întorceau faţa spre
Polul Nord şi slăveau cele şapte stele urmând un ritual specific ce implica
incantaţii verbale şi activităţi fizice. Datorită acestui lucru găsim la fiecare dintre
cele şapte porţi antice ale Damascului câte un altar, pentru fiecare stea în parte.
Aceştia le slăveau şi le ofereau jertfe.
De asemenea şi cei din Haran venerau stele şi idoli. Şi nu se găsea acolo
nici un credincios în afară de Avraam, soţia sa, Sara şi nepotul lor, Lot.
Şi Allah i-a încredinţat profetului Avraam misiunea de a-i elimina pe
răufăcătorii acelei vremi. Allah i-a dăruit lui încă din copilărie înţelepciune şi l-a
trimis ca mesager al Său; şi l-a făcut pe el Khalil al Său la bătrâneţe.
Allah a grăit: “Şi i-am dat Noi mai înainte lui Avraam călăuzirea pe drumul
cel drept, pentru că Noi îl cunoşteam.“ [21:51], ceea ce înseamnă: „Noi îl
cunoşteam mai înainte că era cel potrivit pentru a primi o conduită şi călăuzire
dreaptă (Ruşd).”
Allah a spus:
﴾ „[Şi adu-ţi aminte] şi de Avraam, când a zis neamului său: „Adoraţi-L pe Allah şi fiţi cu frică de El! Aceasta este mai bine pentru voi, dacă voi ştiţi!” ~ Însă voi adoraţi în locul lui Allah nişte idoli şi născociţi minciună. Aceia în care credeţi voi în locul lui Allah nu pot avea nici un mijloc pentru hrănirea voastră. Căutaţi hrana voastră la Allah, adoraţi-L pe El şi aduceţi-I Lui mulţumire, căci la El veţi fi întorşi! ~ Iar dacă voi învinuiţi de minciună, [să ştiţi că] şi alte comunităţi au învinuit de minciună înainte de voi, iar trimisului nu-i revine decât transmiterea limpede!” ﴿
[Coran 29:16-18]
﴾ Oare nu au văzut ei cum începe Allah creaţia prima oară şi cum o va face pe ea apoi din nou? Acesta este [un lucru] uşor pentru Allah. ~ Spune: „Umblaţi pe pământ şi vedeţi cum [Allah] a început creaţia! Tot astfel va crea Allah făpturile din nou, căci Allah este peste toate cu putere. ~ El osândeşte pe cine voieşte El şi este îndurător cu cine voieşte El şi la El veţi fi aduşi înapoi.” ﴿
[Coran 29:19-21]
﴾ „Şi nu puteţi voi să scăpaţi de puterea Lui nici pe pământ şi nici în cer şi voi nu aveţi în afară de Allah nici aliat şi nici sprijinitor. ~ Iar aceia care nu cred în semnele lui Allah şi în întâlnirea cu El, aceia nu pot nădăjdui în îndurarea Mea şi aceia vor avea parte de osândă dureroasă”. ﴿
[Coran 29:22-23]
﴾ „Şi nu a fost răspunsul neamului său decât că ei au zis: „Omorâţi-l sau ardeţi-l în foc!”, însă Allah l-a mântuit de la foc. Întru aceasta sunt semne pentru un neam de oameni care cred. ~ Şi a zis: „Voi aţi luat în locul lui Allah idoli pentru ca să vă apropiaţi între voi în viaţa lumească, dar în Ziua de Apoi vă veţi lepăda unul de altul şi vă veţi blestema unul pe altul, iar sălaşul vostru va fi Focul şi nu veţi avea voi sprijinitori”. ﴿
[Coran 29:24-25]
﴾ A crezut în el Lot, care a zis: „Eu purced către Domnul meu. El este Cel Puternic [şi] Înţelept”. ~ Şi Noi i-am dăruit lui [Avraam] pe Isaac şi pe Iacob, am dăruit urmaşilor săi profeţia şi Cartea şi i-am dat lui răsplata [cuvenită] în această lume, iar în Lumea de Apoi se va afla el printre cei drepţi. ﴿
[Coran 29:26-27]
Avraam şi tatăl său
Primul pe care Avraam l-a chemat să urmeze calea lui Allah a fost tatăl
său, Terah. Acesta venera idoli.
Allah a grăit în nobilul Coran:
﴾ Şi pomeneşte-l în Carte pe Avraam; el a fost un iubitor de adevăr şi un profet! ~ Când i-a spus el tatălui său: „O, tată! Pentru ce te închini tu la ceea ce nu aude, nu vede şi nu-ţi este de nici un folos? ~ O, tată! Mi-a venit mie ştiinţa care ţie nu ţi-a venit! Deci urmează-mă şi eu te voi călăuzi pe un drum drept! ~ O, tată! Nu te închina la Şeitan, căci Şeitan a fost răzvrătit împotriva Celui Milostiv! ~ O, tată! Mă tem să nu te atingă o osândă de la Cel Milostiv şi să nu devii un aliat a lui Şeitan!” ﴿
[Coran 19:41-45]
﴾ I-a răspuns: „O, Avraam! Te lepezi tu de zeii mei? Dacă nu încetezi, eu te voi alunga cu pietre! Pleacă departe de mine pentru vreme îndelungată!” ~ A zis: „Vei avea numai pace [din partea mea]! Mă voi ruga de iertare la Domnul meu pentru tine, căci El este binevoitor cu mine. ~ Eu mă despărţesc de voi, ca şi de ceea ce chemaţi voi în locul lui Allah şi-L voi chema pe Domnul meu. Poate că eu nu voi fi nefericit pentru chemarea Domnului meu!” ﴿
[Coran 19:46-48]
În versetele de mai sus, Allah a dezvăluit argumentele pe care Avraam i
le-a prezentat tatălui său. A menţionat modul în care şi-a invitat cu toată
blândeţea şi politeţea tatăl la calea Adevărului. I-a explicat că urma o cale greşită
venerând idolii care nu pot nici să vadă, nici să audă slava ce le este adusă.
Cum ar putea aşadar ei să răspundă nevoilor unei persoane şi să le asigure
hrană sau sprijin? Avraam i-a spus tatălui său despre ceea ce Allah
binecuvântase asupra lui, şi anume dreaptă călăuzire şi cunoştinţe benefice
pentru îndrumarea întregii omeniri, cu toate că era mai tânăr decât tatăl său. El a
zis: „O, tată! Mi-a venit mie ştiinţa care ţie nu ţi-a venit! Deci urmează-mă şi eu te
voi călăuzi pe un drum drept!” [19:43], adică pe un drum unde nu există confuzie
sau rigiditate, un drum ce duce direct spre Allah şi care aduce întreaga bunătate
a acestei vieţi şi a celei ce va să vină.
Când Avraam a oferit tatălui său călăuzirea Divină şi sincera sa povaţă, acesta le-a respins şi l-a ameninţat că-l va alunga cu pietre dacă nu va înceta cu
aceasta: „I-a răspuns: "O, Avraam! Te lepezi tu de zeii mei? Dacă nu încetezi, eu te voi alunga cu pietre! Pleacă departe de mine pentru vreme îndelungată!” [19:46] Avraam a replicat: „Pacea să fie asupra ta!” Şi a zis tatălui
său: „Din partea mea nu va veni nici un rău şi nici nu vei înfrunta vreo insultă.
Eşti în siguranţă în ceea ce mă priveşte!” “Mă voi ruga de iertare la Domnul meu pentru tine, căci El este binevoitor cu mine.” Surat Maryam [19:47]
Ibn Abbas a relatat: „Cuvântul Hafiyya din versetul de mai înainte
înseamnă „bun, binevoitor”, ceea ce înseamnă că Allah a fost Bun cu mine, căci
m-a călăuzit spre slăvirea Sa, să-I aduc slavă într-o manieră bună şi astfel a zis:
“Eu mă despărţesc de voi, ca şi de ceea ce chemaţi voi în locul lui Allah şi-L voi chema pe Domnul meu. Poate că eu nu voi fi nefericit pentru chemarea Domnului meu!” Surat Maryam [19:48]
Şi într-adevăr Avraam a cerut iertare lui Allah pentru tatăl său, aşa cum
promisese. Cu toate acestea, când a devenit clar că tatăl său era „un vrăjmaş al
lui Allah, atunci s-a dezlegat de el”, după cum se spune în Coran:
﴾ Cererea de iertare a lui Avraam pentru tatăl său nu a fost decât din pricina unei făgăduinţe pe care i-a făcut-o. Dar când i-a devenit limpede că el este vrăjmaş al lui Allah, atunci s-a dezlegat de el. Avraam era milos şi blând. ﴿
[Coran 9:114]
Abu Huraira a relatat că Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l
miluiască - a spus: „Avraam se va întâlni cu tatăl său, Azar, în Ziua Judecăţii şi îl
va vedea cu faţa murdară şi prăfuită. Avraam va spune: «Oare nu ţi-am spus că
trebuia să mă asculţi?» Tatăl său îi va răspunde: «Astăzi nu voi fi neascultător!»
Avraam va spune: «O, Doamne! Mi-ai făgăduit că nu mă vei arunca în dizgraţie
în Ziua Judecăţii! Iar astăzi nu există ruşine mai mare decât să îmi ştiu tatăl
departe de mine!» Atunci Allah va grăi: «Le-am interzis necredincioşilor să intre
în Paradis!» Şi se va spune. «O, Avraam! Priveşte la picioarele tale!» Şi el va
vedea doar o jertfă. Aceasta va fi apucată de picioare şi va fi aruncată în Focul
Iadului.” (Al-Bukhari)
﴾ [Adu-ţi aminte când] Avraam i-a zis lui 'Azar, tatăl său: „Tu iei idolii drept zei? Eu te văd împreună cu neamul tău într-o rătăcire limpede!” ﴿
[Coran 6:74]
Acest verset ne dezvăluie că numele tatălui lui Avraam era Azar. Cu toate
acestea, majoritatea genealogiştilor, printre care şi Ibn Abbas, sunt de părere că
numele acestuia era Terah. În Biblie este de asemenea menţionat numele Terah.
Se crede că Azar era numele idolului pe care tatăl său îl venera şi că probabil a
fost numit după acesta.
Ibn Jarir a spus: „O opinie des întâlnită este că numele său era Azar şi
probabil avea două nume. Sau unul dintre acestea era numele său, în timp ce
celălalt era o poreclă.”
Allah a grăit:
﴾ Şi aşa i-am arătat Noi lui Avraam împărăţia cerurilor şi a pământului, pentru ca el să fie dintre aceia care cred cu convingere. ~ Când noaptea l-a acoperit, a văzut el o planetă şi a zis: „Acesta este Domnul meu!” Şi când ea a asfinţit, a zis el: „Eu nu-i iubesc pe cei care apun!” ~ Şi când a văzut el Luna răsărind, a zis: „Acesta este Domnul meu!”. Dar când a apus, a zis el: „Dacă Domnul meu nu mă călăuzeşte, voi fi din neamul celor rătăciţi!”. ~ Şi când a zărit el Soarele răsărind, a zis: „Acesta este Domnul meu! Acesta este mai mare!” Apoi, când a asfinţit, a zis el: „O, neam al meu! Eu sunt nevinovat pentru tot ceea ce voi îi asociaţi [lui Allah]!” ﴿
[Coran 6:75-78]
﴾ „Ci eu îmi îndrept faţa cu credinţă doar către Cel care a creat cerurile şi pământul; şi niciodată nu voi mai fi dintre cei care-I fac Lui asociaţi!” ~ Şi s-a certat neamul lui cu el, însă el le-a zis: „Voiţi voi să vă certaţi cu mine asupra lui Allah, când El m-a călăuzit? Eu nu mă tem de ceea ce-I alăturaţi voi, căci numai ce voieşte Domnul meu [se întâmplă]! Domnul meu cuprinde totul cu ştiinţa [Sa]. Voi nu vă amintiţi?” ﴿
[Coran 6:79-80]
﴾ Şi cum m-aş teme eu de ceea ce voi I-aţi alăturat, când voi nu vă temeţi să-I alăturaţi lui Allah [lucruri] pentru care El nu v-a trimis vouă nici o dovadă? Care dintre cele două tabere este mai îndreptăţită la siguranţă, dacă voi ştiţi? ~ Cei care cred şi nu amestecă puritatea credinţei lor cu nedreptatea, aceia sunt în siguranţă şi ei sunt bine călăuziţi. ~ Aceasta este dovada pe care am dat-o Noi lui Avraam împotriva neamului său. Noi îi ridicăm cu trepte pe cei pe care voim. Domnul Tău este Înţelept, Atoateştiutor. ﴿
[Coran 6:81-83]
În aceste versete Allah s-a referit la Avraam şi la neamul său, la disputele
dintre aceştia. Şi le-a spus acestora, şi prin intermediul lor întregii omeniri, că
acele corpuri cereşti pe care le urmăreau fie noaptea, fie ziua, nu erau nici zei şi
nici o divinitate. Nu merită a fi slăvite în locul lui Allah, căci acestea sunt doar
nişte simple creaţii ce au nevoie a fi supravegheate. Acestea răsar şi apoi apun
şi nu se mai văd, însă Allah este Atotputernic, nimic nu poate dispărea sau se
poate ascunde de El. Allah este Nemuritor şi Veşnic, nu există altă divinitate în
afară de El.
În primul rând, le-a explicat acestora că stelele nu dispun de această
abilitate şi le-a indicat Luna, care este cea mai strălucitoare şi mai frumoasă
dintre stele. Apoi a indicat Soarele, care este cel mai strălucitor şi mai frumos
dintre corpurile cereşti şi le-a explicat că până şi acesta era supus şi
supravegheat.
Allah a grăit:
﴾ Şi printre semnele Sale sunt noaptea şi ziua şi Soarele şi Luna. Însă nu vă prosternaţi nici dinaintea Soarelui, nici dinaintea Lunii, ci prosternaţi-vă dinaitea lui Allah care le-a creat pe ele, dacă pe El Îl adoraţi voi! ﴿
[Coran 41:37]
Din această cauză Allah a grăit:
Şi când a zărit el Soarele răsărind, a zis: „Acesta este Domnul meu! Acesta este mai mare!” Apoi, când a asfinţit, a zis el: „O, neam al meu! Eu sunt nevinovat pentru tot ceea ce voi îi asociaţi [lui Allah]! ~ Ci eu îmi îndrept faţa cu credinţă doar către Cel care a creat cerurile şi pământul; şi niciodată nu voi mai fi dintre cei care-I fac Lui asociaţi!” ~ Şi s-a certat neamul lui cu el, însă el le-a zis: Voiţi voi să vă certaţi cu mine asupra lui Allah, când El m-a călăuzit? Eu nu mă tem de ceea ce-I alăturaţi voi, căci numai ce voieşte Domnul meu [se întâmplă]
[Coran 6:78-80]
A spus: „Nu-mi pasă de aceşti zei pe care voi îi slăviţi în afară de Allah,
căci aceştia nu pot aduce nici bine, nici pricinui vreun rău cuiva şi nici nu pot să
audă sau să priceapă ceva. Acestea sunt creaturi ale lui Allah, supuse Lui, căci
altfel sunt alungate cu pietre şi înălţate la locurile lor.”
Oameni din Babilon venerau idoli şi cu aceştia a avut Avraam dispute în
legătură cu modul lor de slăvire. Le-a fărâmat în bucăţi idolii şi le-a dovedit
falsitatea credinţei lor. Aşa cum Allah a grăit:
﴾ Şi a zis: „Voi aţi luat în locul lui Allah idoli pentru ca să vă apropiaţi între voi în viaţa lumească, dar în Ziua de Apoi vă veţi lepăda unul de altul şi vă veţi blestema unul pe altul, iar sălaşul vostru va fi Focul şi nu veţi avea voi sprijinitori”. ﴿
[Coran 29:25]
Allah grăieşte în Surat Al-Anbiya:
﴾ Şi i-am dat Noi mai înainte lui Avraam călăuzirea pe drumul cel drept, pentru că Noi îl cunoşteam. ~ Şi când le-a zis el tatălui său şi neamului său: „Ce sunt aceste chipuri la care voi vă închinaţi?”, ~ I-au răspuns ei: „Noi i-am aflat pe
părinţii noştri închinându-se la ele”. ~ A zis: „Voi şi părinţii voştri aţi fost în rătăcire învederată”. ~ Au zis ei: „Tu ai venit la noi cu Adevărul sau tu eşti dintre aceia care glumesc?” ~ Iar el a răspuns: „Ba nu! Domnul vostru este Stăpânul cerurilor
şi al pământului, care le-a creat pe ele, iar eu sunt unul dintre aceia care vă mărturisesc vouă despre aceasta.” ﴿
[Coran 21:51-56]
﴾ „Şi, [jur] pe Allah! Eu voi urzi împotriva idolilor voştri, după ce veţi întoarce spatele, îndepărtându-vă”. ~ Şi i-a făcut pe ei fărâme, afară de cel mai mare dintre ei, astfel încât să se întoarcă spre el. ~ Au zis ei: „Cine a făcut aceasta cu zeii noştri? El este, neîndoielnic, dintre cei nelegiuiţi!” ~ Au zis [unii]: „Am auzit un fecior pomenindu-i pe ei. El se cheamă Avraam”. ~ Au zis: „Aduceţi-l dinaintea oamenilor pentru ca ei să facă mărturie!” ~ Au zis [atunci]: „Tu ai făcut aceasta cu zeii noştri, Avraam?” ~ A răspuns el: „Ba a făcut-o cel mai mare dintre ei, acesta! Întrebaţi-i, dacă ei pot cuvânta!” ﴿
[Coran 21:57-63]
﴾ Atunci s-au întors la sufletele lor şi au zis: „Aşadar, voi sunteţi cei nelegiuiţi!” ~ Apoi au întors capetele lor [zicând]: „Tu ştii prea bine că aceştia nu vorbesc!” ~ Şi a zis el: „Dar oare voi vă închinaţi, în loc de Allah, la ceva care nu vă este de nici un folos şi nici nu vă poate face nimic rău? ~ Uff! pentru voi şi pentru ceea ce adoraţi în loc de Allah! Oare voi nu pricepeţi?” ~ Au zis: „Ardeţi-l şi ajutaţi-i pe zeii voştri, dacă voi vreţi să faceţi [ceva pentru ei]!” ~ Dar Noi am zis: „O, foc! Fii răcoare şi mântuire peste Avraam!” ~ Ei au vrut un vicleşug împotriva lui, însă Noi am făcut ca ei să fie cei mai în pierdere. ﴿
[Coran 21:64-70]
Şi în Surat Aş-Şu’ara din Coran se spune:
﴾ Recită-le lor istoria lui Avraam: ~ Când el le-a zis tatălui său şi neamului său: „Pe cine adoraţi voi?” ~ I-au răspuns ei: „Noi îi adorăm pe idoli şi rămânem slujindu-i pe ei”. ~ Şi le-a zis: „Oare vă aud ei când îi chemaţi ~ Sau vă sunt ei de
folos sau vă fac vouă vreun rău?” ~ Au răspuns ei: „[Nu!] Dar i-am aflat pe părinţii noştri făcând aşa!” ~ A zis: „Şi aţi văzut voi aceea ce adoraţi ~ Voi şi părinţii voştri cei de demult?” ﴿
[Coran 26:69-76]
﴾ Ei îmi sunt duşmani mie, afară de Stăpânul lumilor, ~ Care m-a creat şi El este Cel care mă călăuzeşte, ~ Care mă hrăneşte şi-mi dă de băut, ~ Iar când sunt bolnav, el mă tămăduieşte, ~ Care mă lasă să mor şi-apoi la viaţă mă trezeşte, ~ Care nădăjduiesc că-mi va ierta păcatele în Ziua Judecăţii. ~ Doamne, dă-mi mie înţelepciune şi ajută-mă pe mine să mă alătur celor drepţi! ﴿
[Coran 26:77-83]
Şi în Surat As-Saffat se spune:
﴾ Printre cei care au urmat [calea lui Noe] s-a aflat Avraam, ~ Când a venit el la Domnul său cu inima curată ~ Şi când le-a zis tatălui său şi neamului său: „Pe cine adoraţi voi? ~ Voiţi voi, prin minciună, alţi Dumnezei afară de Allah? ~ Ce credeţi voi despre Stăpânul lumilor-?” ~ Şi a aruncat el o privire spre stele ~ Şi a zis: „Eu sunt bolnav!” ~ Şi s-au întors de la el, îndepărtându-se. ﴿
[Coran 37:83-90]
﴾ Apoi s-a întors către zeii lor şi le-a zis: „Voi nu mâncaţi? ~ De ce nu
vorbiţi?” ~ Apoi s-a năpustit asupra lor şi i-a lovit cu mâna dreaptă. ~ Atunci s-au
apropiat de el în fugă. ~ Şi el le-a zis: „Vă închinaţi voi la ceea ce ciopliţi, ~ În
vreme ce Allah v-a creat pe voi, precum şi ceea ce faceţi voi?” ~ Au zis ei:
„Înălţaţi pentru el un altar şi aruncaţi-l în flăcări!” ~ Au voit să viclenească
împotriva lui, dar Noi i-am făcut pe ei să fie cei mai umiliţi! ﴿
[Coran 37:91-98]
În aceste versete, Allah ne-a înştiinţat că Avraam s-a lepădat de practica
neamului său de a venera idoli şi a zis: „Ce sunt aceste chipuri la care voi vă
închinaţi?” [21:52], adică acelea pe care le urmaţi cu devotament şi cărora le
arătaţi supunere. I-au răspuns ei: „Noi i-am aflat pe părinţii noştri închinându-se
la ele” [21:53] Credinţa lor nu reprezenta decât o urmare oarbă a tradiţiilor
părinţilor şi străbunilor lor în ceea ce priveşte venerarea idolilor.
A zis: „Voi şi părinţii voştri aţi fost în rătăcire învederată”. [21:54] Într-un alt
verset a spus: Şi când le-a zis tatălui său şi neamului său: “Pe cine adoraţi voi? ~
Voiţi voi, prin minciună, alţi Dumnezei afară de Allah? ~ Ce credeţi voi despre
Stăpânul lumilor-?” [37:85-87] Qatada a zis: „... adică ce credeţi că va face Allah
cu voi când Îl veţi întâlni la sfârşitul acestei lumi, după ce voi aţi slăvit idoli?”
„Oare vă aud ei când îi chemaţi ~ Sau vă sunt ei de folos sau vă fac vouă
vreun rău?” ~ Au răspuns ei: „[Nu!] Dar i-am aflat pe părinţii noştri făcând
aşa!” [26:72,74] Cei din neamul lui Avraam au acceptat faptul că idolii lor nu le
auzeau chemarea, nu le erau de folos şi nici nu le puteau pricinui vreun rău.
Singurul motiv pentru care îi venerau era că şi părinţii lor făcuseră acest lucru, la
fel ca şi cei ce se abătuseră de la calea cea dreaptă, precum ei înşişi: „Voi şi
părinţii voştri cei de demult? Ei îmi sunt duşmani mie, afară de Stăpânul
lumilor” [26:75-77]
Acest lucru dovedeşte falsitatea acelor idoli, căci, de ar fi fost cu adevărat
zei, i-ar fi putut face rău lui Avraam în momentul în care acesta i-a renegat.
Au zis ei: „Tu ai venit la noi cu Adevărul sau tu eşti dintre aceia care
glumesc?” [21:55]. L-au întrebat dacă a venit să-i cheme la Adevăr, să renege
practica prin care venerau idoli, să le discrediteze părinţii pentru aceasta, dacă
vorbea cu seriozitate sau dacă pur şi simplu glumea cu ei?
Iar el a răspuns: „Ba nu! Domnul vostru este Stăpânul cerurilor şi al
pământului, care le-a creat pe ele, iar eu sunt unul dintre aceia care vă
mărturisesc vouă despre aceasta.” [21:56] El le-a răspuns că era neprefăcut în
chemarea sa şi că există un Dumnezeu Unic, Stăpânul fiecărui lucru şi Creatorul
fiecărei făpturi, Cel ce a creat acest univers fără a avea vreun precedent. Şi
astfel ei ar trebui să-L slăvească pe El, fără a-I face Lui asociaţi.
„Şi, [jur] pe Allah! Eu voi urzi împotriva idolilor voştri, după ce veţi întoarce
spatele, îndepărtându-vă”. [21:57] Avraam a jurat că va urzi împotriva idolilor lor
atunci când toţi se vor pregăti de sărbătoare. Nu se ştie cu exactitate dacă a
spus acest lucru deschis sau doar a avut acest gând în minte – ambele situaţii
sunt indicate de către exegeţi.
Avraam şi idolii
Aceştia aveau o sărbătoare pe care o celebrau o dată pe an, la ieşire din
cetatea lor. Terah l-a rugat pe Avraam să ia şi el parte, însă a răspuns că e
bolnav şi nu se simte foarte bine – Şi a aruncat el o privire spre stele ~ Şi a zis:
„Eu sunt bolnav!” [37:88,89] Prin aceste vorbe, Avraam s-a referit că i-ar putea
umili pe idolii lor, pentru a face să triumfe religia lui Allah, Religia Adevărului.
După ce neamul său a plecat să celebreze sărbătoarea şi a rămas singur
în zonă, „s-a întors către zeii lor” [37:91]. Ragha înseamnă că s-a grăbit să
ajungă la ei, ascunzându-se. I-a găsit într-un loc minunat, înconjuraţi de multe
feluri de hrană şi le-a zis în batjocură: “Voi nu mâncaţi? ~ De ce nu vorbiţi?” ~
Apoi s-a năpustit asupra lor şi i-a lovit cu mâna dreaptă. [37:91-93] I-a lovit cu o
secure şi „i-a făcut pe ei fărâme, afară de cel mai mare dintre ei, astfel încât să
se întoarcă spre el.” [21:58] Se spune că a ridicat securea spre cel mai mare
dintre ei ca să-l doboare. Când s-au reîntors de la sărbătoare, au văzut ce se
năpustise asupra zeilor lor. Au zis ei: „Cine a făcut aceasta cu zeii noştri? El
este, neîndoielnic, dintre cei nelegiuiţi!” [21:59]
Şi dacă ar fi avut puţină minte, şi-ar fi dat seama de dovada ce se afla în
spatele acestui lucru, căci de ar fi fost zei adevăraţi atunci nu ar fi acceptat
această umilinţă şi cu siguranţă s-ar fi apărat de oricine ar fi vrut să le
pricinuiască vreun rău. Însă din cauza ignoranţei şi a stăruinţei de a urma acea
cale greşită, au spus: „Cine a făcut aceasta cu zeii noştri?” [21:59]
Au zis [unii]: „Am auzit un fecior pomenindu-i pe ei. El se cheamă
Avraam”. [21:60] Şi au spus: „El a vorbit despre ei (zei) în batjocură. El este cel
ce a făcut aceasta şi i-a făcut pe ei fărâme.” Ibn Masu’d a spus – după cum am
menţionat mai înainte – că le-a vorbit făţiş, ceea ce înseamnă că el a fost cel
care i-a ameninţat astfel: „Şi, [jur] pe Allah! Eu voi urzi împotriva idolilor voştri, după ce veţi întoarce spatele, îndepărtându-vă”. [21:57] Au zis: „Aduceţi-l dinaintea oamenilor pentru ca ei să facă mărturie!” [21:61] Ei au spus: „Aduceţi-l pe acesta la locul nostru de întâlnire,
dinaintea oamenilor, pentru ca ei toţi să audă ceea ce spune, să fie martori şi de
asemenea să vadă pedeapsa pe care vom decide să i-o acordăm.” Acesta a fost
principalul scop al lui Avraam – ca toţi oamenii să se strângă într-un loc şi astfel
să-şi poate duce la îndeplinire misiunea sa, prin respingerea practicii false pe
care o urmau, venerarea idolilor. La fel a zis şi Moise către Faraon:
﴾ „Întâlnirea cu voi va fi în ziua de sărbătoare şi lumea să se adune dimineaţa!” ﴿
[Coran 20:59]
Când oamenii s-au strâns laolaltă şi Avraam a fost adus dinaintea lor, l-au
întrebat: „Tu ai făcut aceasta cu zeii noştri, Avraam?” ~ A răspuns el: „Ba a
făcut-o cel mai mare dintre ei, acesta! Întrebaţi-i, dacă ei pot cuvânta!” Surat
Al-Anbiya [21:62,63] Se spune că s-a referit la faptul că cel mai mare dintre idoli
a fost cel ce l-a provocat să-i facă fărâme. Prin aceasta, Avraam a vrut să le
atragă atenţia asupra faptului că zeii lor nu puteau vorbi şi să recunoască astfel
că aceştia erau doar nişte simple obiecte neînsufleţite.
Atunci s-au întors la sufletele lor şi au zis: „Aşadar, voi sunteţi cei
nelegiuiţi!” [21:64] „ Voi aţi greşit când v-aţi lăsat zeii singuri, fără pază.”
Qatada a zis: „Cei din neamul său s-au ruşinat şi au plecat capetele,
zicând: „Tu ştii prea bine că aceştia nu vorbesc!” [21:65] „Tu ştii prea bine, o,
Avraame, că ei nu vorbesc. Cum de ne ceri nouă să-i întrebăm?” În acest
moment, Avraam i-a întrebat: „Dar oare voi vă închinaţi, în loc de Allah, la ceva care nu vă este de nici un folos şi nici nu vă poate face nimic rău? ~ Uff! pentru voi şi pentru ceea ce adoraţi în loc de Allah! Oare voi nu pricepeţi?” [21:66,67]
În Coran se spune: Atunci s-au apropiat de el în fugă. ~ Şi el le-a zis: „Vă
închinaţi voi la ceea ce ciopliţi” [37:94,95] „Cum de puteţi slăvi idoli pe care cu
mâna voastră i-aţi făcut din piatră şi din lemn şi le-aţi dat lor o formă?” „În vreme
ce Allah v-a creat pe voi, precum şi ceea ce faceţi voi?" [37:96], adică: „Voi
sunteţi doar nişte făpturi şi acei idoli sunt doar nişte făpturi. Cum ar putea o
făptură să slăvească o altă făptură? Slăvirea voastră nu este mai bună decât
slăvirea lor asupra voastră! Voi sunteţi în rătăcire, căci slava i se cuvine numai lui
Allah, Creatorul Suprem, Cel ce nu are pe nimeni egal.”
Avraam şi Focul
﴾ Au zis ei: „Înălţaţi pentru el un altar şi aruncaţi-l în flăcări!” ~ Au voit să viclenească împotriva lui, dar Noi i-am făcut pe ei să fie cei mai umiliţi! ﴿
[Coran 37:97,98]
Când s-au văzut copleşiţi şi fără nici o dovadă clară, au trecut de la discuţii
şi dezbateri la ameninţări şi au făcut uz de puterea şi autoritatea lor, pentru ca
zeii lor să triumfe. Însă Allah a avut un alt plan pentru ei:
﴾ „Ardeţi-l şi ajutaţi-i pe zeii voştri, dacă voi vreţi să faceţi [ceva pentru ei]!” ~ Dar Noi am zis: „O, foc! Fii răcoare şi mântuire peste Avraam!” ~ Ei au vrut un vicleşug împotriva lui, însă Noi am făcut ca ei să fie cei mai în pierdere. ﴿
[Coran 21:68-70]
Începuseră să strângă de multă vreme de oriunde găseau lemne de foc şi
au făcut o grămadă foarte mare. Când o femeie se îmbolnăvea făcea legământ
că de va fi vindecată va aduna lemne de foc, pentru a-l arde pe Avraam. Au
pregătit un teren imens unde au dus lemnele strânse şi au aţâţat focul. Acesta
s-a aprins, iar flăcările uriaşe şi scânteile păreau a atinge cerul.
Apoi l-au aşezat pe Avraam pe o catapultă ce fusese construită de un om
din neamul Kurdiş, pe nume Hezan. Acesta a inventat catapulta. Allah a poruncit
pământului să-l înghită şi se va scufunda în el până în Ziua Judecăţii.
Au început să-l lege pe Avraam în lanţuri şi acesta l-a pomenit pe Allah
prin aceste cuvinte: „Nu există altă divinitate în afară de Tine, Tu eşti preaslăvit,
o, Stăpân al Lumilor! Ţie ţi se cuvine slava şi puterea este pentru Tine. Tu nu ai
pe nimeni egal!”
În timp ce era aşezat pe catapultă, încătuşat şi apoi aruncat în foc, Avraam
a spus: “Ne este de ajuns [ajutorul lui] Allah şi El este Cel mai bun ocrotitor al
nostru!” Avraam a spus acestea în momentul în care era aruncat în foc, iar
profetul Muhammed - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - a spus în
momentul în care i s-a spus:
﴾ Oamenii s-au adunat împotriva voastră, deci temeţi-vă de ei!”, credinţa le-a sporit şi au zis ei: „Ne este de ajuns [ajutorul lui] Allah şi El este Cel mai bun ocrotitor al nostru!” ~ Şi ei s-au întors [după aceea] cu binefacerea lui Allah şi harul Său, fără să-i fi atins nici un rău. Ei au căutat mulţumirea lui Allah, căci Allah este Dătător de har nemăsurat. ﴿
[Coran 3:173,174]
S-a relatat că în momentul în care a fost aruncat şi se afla încă în aer,
îngerul Gavriil s-a apropiat şi a zis: „Avraame! Ai nevoie de ajutor?” El a răspuns:
„Dacă vine de la tine, atunci nu!”
Ibn Abbas şi Sa’id bin Jubair au relatat că îngerul ce aduce ploaia a spus:
„Oare când mi se va porunci să pot aduce ploaia?” Porunca lui Allah a fost însă
mai iute decât orice altceva.
Dar Noi am zis: „O, foc! Fii răcoare şi mântuire peste Avraam!” Surat
Al-Anbiya [21:69] Ali bin Abu Talib a explicat că sensul acestui verset este: „Nu-i
face lui rău”. Ibn Abbas şi Abul-Aliah au spus: „Dacă Allah nu ar fi grăit “mântuire
peste Avraam”, răcoarea i-ar fi pricinuit rău.”
Ka’b bin Ahbar a zis: „Nimănui nu-i va fi de folos în acea zi focul, şi acesta
nu a ars decât lanţurile ce-l încătuşau.”
Şi Dahhak a zis: „S-a relatat că Gavriil s-a aflat alături de el, ştergându-i
sudoarea de pe faţă, şi că nu a îndurat nimic în afară de acea sudoare.”
Abu Huraira a spus: „Cel mai bun lucru pe care tatăl lui Avraam l-a spus
când şi-a văzut fiul în acea stare a fost: «Cât de bun este Domnul tău, o,
Avraam!»”
Ibn Asakir a relatat citându-l pe Ikrima că mama lui Avraam şi-a privit fiul şi
a zis: „O, fiule! Doresc să vin la tine, aşa că roagă-te la Allah să mă ferească de
flăcările ce te înconjoară.” Avraam a răspuns: „Da!” Mama sa s-a apropiat de el
fără ca flăcările să-i pricinuiască vreun rău. Când a ajuns acolo, l-a îmbrăţişat, l-a
sărutat şi apoi s-a întors.
Minhal bin Amr a zis: „Mi s-a spus că Avraam a rămas acolo timp de 40
sau 50 de zile. Şi el a zis: «În toată viaţa mea nu au existat zile mai bune sau
nopţi mai bune decât acelea în care m-am aflat în foc. Mi-am dorit ca întreaga
mea viaţă să fie aşa.» Fie ca Allah să trimită binecuvântarea Sa asupra lui!”
Cei din neamul lui Avraam au dorit să se răzbune, însă au fost umiliţi; au
dorit să se ridice deasupra lui, dar au fost puşi mai prejos. Allah a zis: „Ei au vrut un vicleşug împotriva lui, însă Noi am făcut ca ei să fie cei mai în pierdere.” [21:70]
În lumea aceasta, au avut parte de umilire şi pierdere, dar în lumea de
apoi focul în care vor fi aruncaţi nu va fi răcoros şi nici nu le va aduce lor
mântuire. Aceştia nu vor primi nici un salut de întâmpinare, nici un mesaj de
pace. Va fi precum Allah a grăit: „Ce locuinţă rea şi ce rău loc de şedere este
ea!” [Coran 25:66]
Umm Şuraik a relatat: „Profetul a poruncit să fie ucisă Wazgh (şopârla de
casă) şi a spus: «A suflat în focul lui Avraam!»” (relatat de Al-Bukhari)
Şi imamul Ahmed a relatat preluând de la A’işa că Profetul - Allah să-l
binecuvânteze şi să-l miluiască - a spus: „Ucide şopârla de casă, căci aceasta a
aţâţat focul lui Avraam.” Acesta a spus: „A’işa obişnuia să le ucidă!”
Imamul Ahmed a relatat preluând de la Nafi că o femeie a intrat la A’işa şi
a văzut un fel de capcană. A întrebat: „Pentru ce este aceasta?” Ea a răspuns:
„Ucidem cu ea şopârlele de casă.” Apoi a relatat că Profetul - Allah să-l
binecuvânteze şi să-l miluiască - a spus: „Când Avraam a fost aruncat în foc,
toate animalele şi insectele au încercat să-l stingă, în afară de şopârla de casă;
aceasta a început să-l aţâţe.”
Imamul Ahmed a relatat de asemenea că Samama, sclava lui Fakiha bin
Mughira, a spus: „Am intrat la A’işa şi am văzut în locuinţa ei o suliţă întinsă pe
pământ. Eu am zis: „O, Umm-ul-Mu’minin („Mama credincioşilor” – A’işa)! Ce faci
cu această suliţă?” Ea a spus: "Am păstrat-o pentru a ucide acele şopârle de
casă, căci Profetul ne-a spus: «Când Avraam a fost aruncat în foc, nu a existat
animal sau insectă pe pământ care să nu încerce să stingă focul, în afară de
această şopârlă de casă, care a încercat să-l aţâţe.» Astfel că Profetul - Allah
să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - ne-a cerut să o ucidem.”
Dispute între Avraam şi Nimrod
Allah spune în Surat Al-Baqara:
﴾ Oare nu l-ai văzut pe acela care s-a certat cu Avraam în legătură cu existenţa Domnului său, după ce Allah i-a dat stăpânia? Şi a zis Avraam: „Domnul meu este cel care dă viaţă şi ia viaţa”. Şi i-a răspuns el: „Şi eu pot să dau viaţa şi să iau viaţa!”. Atunci a zis Avraam: „Allah face ca soarele să vină de la Răsărit, deci fă-l tu să vină de la Apus!” Cel care nu credea a rămas descumpănit, căci Allah nu-i călăuzeşte pe cei nelegiuiţi. ﴿
[Coran 2:258]
În acest verset, Allah ne-a înfăţişat disputa pe care Avraam a avut-o cu
acest rege arogant şi trufaş care pretindea pentru el stăpânirea. Avraam i-a
spulberat argumentele firave şi l-a făcut să se gândească la neştiinţa sa.
Exegeţii, genealogiştii şi istoricii sunt de părere că acesta a fost regele
Babilonului. Numele lui era Nimrod bin Canaan bin Koş bin Sem bin Noe. Aşa
este relatat de Mujahid. Cu toate acestea, alţii sunt de părere că era numit
Nimrod bin Peleg bin Eber bin Şelah bin Arfaxad bin Sem bin Noe.
Mujahid şi alţii au spus: „El era unul dintre regii acelei vremi. La acea
vreme erau patru regi ce domneau pe pământ. Doi dintre aceştia erau
credincioşi, iar ceilalţi doi erau fără credinţă. Cei credincioşi erau Zul-Qarnain şi
Sulaiman, iar cei doi necredincioşi erau Nimrod şi Nabucodonosor.”
Se spune că Nimrod a domnit timp de aproape 400 de ani. Era trufaş,
arogant, răzvrătit şi iubitor de averi.
Când Avraam l-a chemat să slăvească un Dumnezeu Unic, Allah, fără a-I
face Lui egali, el a fost îndemnat de neştiinţa şi rătăcirea sa să respingă
chemarea. A avut lungi dispute cu Avraam pe această temă şi în loc să accepte
credinţa, a pretins pentru el stăpânirea. Când Avraam i-a spus: „Domnul meu
este cel care dă viaţă şi ia viaţa”, el a răspuns: „Şi eu pot să dau viaţa şi să iau
viaţa!”
Qatada, Suddi şi Ibn Ishaq au spus: „Doi oameni pe care dorea să-i ucidă
au fost aduşi înaintea lui. A poruncit ca unul dintre ei să fie ucis şi a cruţat viaţa
celuilalt şi în acest fel a pretins că a dat viaţa unuia dintre aceştia şi a luat viaţa
celuilalt.”
Aceasta a fost o afirmaţie în afara discuţiei, un argument absurd. Avraam
a dorit să mărturisească existenţa Creatorului prin dovada existenţei fenomenelor
vieţii şi morţii. Toate aceste întâmplări nu au loc de unele singure, ci există un
Creator care a făcut acest univers cu toate corpurile cereşti, cu vântul, norii,
ploaia, regnul animal; le-a dăruit lor viaţă şi apoi le-a luat viaţa. Şi de aceea a zis
Avraam: „Domnul meu este cel care dă viaţă şi ia viaţa”.
Dacă acest rege trufaş prin afirmaţia: „Şi eu pot să dau viaţa şi să iau
viaţa!” a vrut să spună că el a fost cel ce a creat acest fenomen al vieţii şi morţii,
atunci cu încăpăţânare şi în mod voit a respins Adevărul. Dar dacă afirmaţia sa a
însemnat ceea ce Qatada şi alţii au menţionat mai înainte atunci acesta nu a fost
atent la discuţie şi nu a dat un răspuns la ceea ce Avraam îi spusese.
Deoarece această afirmaţie a regelui, şi anume că a dat şi a luat viaţa,
poate să nu fie tocmai clară multor oameni, Avraam a adus o altă dovadă a
existenţei Creatorului şi, pentru a combate pretinderea lui Nimrod, a spus: „Allah
face ca soarele să vină de la Răsărit, deci fă-l tu să vină de la Apus!”
I-a spus că Allah Cel ce este Creatorul fiecărui lucru şi Cel ce este Unic
Dumnezeu porunceşte în fiecare zi soarelui să răsară dinspre răsărit. „De crezi
însă că tu poţi să dai viaţă şi să iei viaţa, atunci fă ca soarele să răsară dinspre
apus. „Cel care dă viaţă şi ia viaţa” poate face orice fără nici o greutate. Dacă
pretinzi viaţa şi moartea, atunci fă ca soarele să răsară dinspre apus. Dacă nu
eşti capabil să înfăptuieşti acest lucru, atunci nu poţi să-l faci nici pe cel dinainte.
Şi tu ştii asta mai bine. Nu eşti în stare să creezi nici măcar un ţânţar.”
Avraam i-a înfăţişat propria-i neştiinţă şi slăbiciune şi acesta nu a ştiut ce
să mai răspundă. A rămas uluit, fără cuvinte. Şi de acea în Coran sunt dezvăluite
aceste cuvinte: „Cel care nu credea a rămas descumpănit, căci Allah nu-i
călăuzeşte pe cei nelegiuiţi.”
Suddi a spus: „Această discuţie a avut loc între Avraam şi Nimrod în ziua
în care a ieşit din foc. Ei nu mai şezuseră împreună niciodată înainte. Şi aşa a
fost.”
Zaid bin Aslam a relatat: „Nimrod avea control asupra mărfurilor, iar
oamenii se duceau la el pentru a-şi asigura proviziile. Avraam de asemenea a
mers alături de un grup de oameni pentru proviziile sale. Niciodată mai înainte
nu-l întâlnise şi astfel această dispută a avut loc în acea zi. Lui Avraam nu i-a
fost dăruită cantitatea ce i se cuvenea, aşa cum le fusese dăruită celorlalţi. Şi s-a
întors fără a avea nimic asupra lui.”
În timp ce se apropia de locuinţa sa, s-a îndreptat spre o dună de nisip,
şi-a umplut cei doi saci pe care-i avea şi şi-a spus: „Cu aceşti doi saci voi
distrage atenţia familiei mele.” Când a ajuns acasă, a pus sacii într-o parte, apoi
a mers să se odihnească şi a adormit. Soţia sa, Sara, a mers să vadă cei doi
saci şi i-a găsit plini cu cele mai bune provizii, astfel că a făcut mâncare. Când
Avraam s-a trezit, a văzut mâncare şi a întrebat: „Din ce ai făcut aceste bucate?”
Ea a răspuns: „Din ceea ce tu ai adus!” Avraam a ştiut atunci că era hrană de la
Allah Preamăritul.
Zaid bin Aslam a zis: „Şi Allah a trimis un înger la acel rege trufaş,
poruncindu-i să creadă în Allah, însă acesta a refuzat acest lucru. Apoi l-a
chemat din nou şi el a refuzat şi apoi l-a chemat a treia oară şi din nou a refuzat
şi a zis: «Tu îţi chemi grupul tău de oameni, iar eu chem neamul meu.»”
Nimrod şi-a strâns armata şi pe cei din neamul său la vremea asfinţitului.
Allah a trimis asupra lor o ceată atât de numeroasă de ţânţari încât soarele nu se
mai vedea. Ţânţarii le-au mâncat carnea, le-au supt sângele şi au lăsat doar
scheletele. Unul dintre aceştia a intrat în nasul regelui şi acolo a rămas. Şi pentru
a scăpa de ţânţar, regele şi-a lovit cu ciocanul capul până ce a murit.
Migrarea lui Avraam în Siria, intrarea în Egipt şi şederea în Hijaz
Allah a grăit: ﴾ A crezut în el Lot, care a zis: „Eu purced către Domnul meu. El este Cel Puternic [şi] Înţelept”. ~ Şi Noi i-am dăruit lui [Avraam] pe Isaac şi pe Iacob, am dăruit urmaşilor săi profeţia şi Cartea şi i-am dat lui răsplata [cuvenită] în această lume, iar în Lumea de Apoi se va afla el printre cei drepţi. ﴿
[Coran 29:26,27]
În Surat Al-Anbiya se spune:
﴾ Şi Noi l-am mântuit pe el şi [asemenea] şi pe Lot pe pământul pe care l-am binecuvântat pentru oameni. ~ Şi i-am dăruit Noi pe Isaac şi pe Iacob, pe deasupra, şi pe toţi i-am făcut evlavioşi. ~ Şi i-am făcut Noi ocârmuitori, care au călăuzit [lumea] după porunca Noastră, şi le-am revelat lor să facă fapte bune, să împlinească Rugăciunea şi să dea Dania şi ei Ne-au fost Nouă adoratori. ﴿
[Coran 21:71-73]
Avraam şi-a părăsit neamul de dragul lui Allah, împreună cu soţia sa, care
era stearpă, şi el nu avea nici un copil, şi cu nepotul său Lot bin Haran bin Azar.
Atunci Allah i-a dăruit lui fii pioşi, iar urmaşilor săi le-a dăruit profeţia şi Cartea.
Nici un profet nu a mai fost trimis după el în afară de cei ce se trăgeau din
urmaşii lui şi nici o Carte nu a mai fost trimisă decât din cele pogorâte profeţilor
născuţi din urmaşii lui. Acesta a fost favorul lui Allah pentru el, de vreme ce a
trebuit să-şi părăsească ţinutul, neamul şi rudele de dragul Său.
Ţinutul spre care a intenţionat să migreze a fost Siria. Versetul următor la
această zonă se referă: „pe pământul pe care l-am binecuvântat pentru oameni.”
Aceasta este părerea lui Ubai bin K’ab, Qatada şi alţii.
Ibn Abbas a relatat însă că acest ţinut este Mecca, bazându-se pe versetul
următor: Cea dintâi Casă [de închinare] ridicată pentru oameni este aceea din
Bakka, cea binecuvântată şi călăuzire pentru toate lumile. [3:96] Bakka este unul
dintre vechile nume ale sanctuarului de la Mecca.
K’ab bin Ahbar a menţionat că acesta era ţinutul Haranului.
Abu Huraira a relatat: „Avraam a minţit de trei ori în viaţa sa; de două ori
de dragul lui Allah, când a spus: „Eu sunt bolnav” [37:89] şi când a spus: „a
făcut-o cel mai mare dintre ei” [21:63]. A treia oară a minţit când împreună cu
Sara au trecut pe lângă un cârmuitor tiran. Cineva i-a spus acelei căpetenii că se
află acolo un bărbat alături de care este o femeie foarte frumoasă. Cârmuitorul a
trimis după el şi l-a întrebat: „Cine este acea femeie?” Avraam a răspuns: „Ea
este sora mea.” Apoi Avraam a venit la Sara şi i-a spus: „Sara! În afară de noi,
pe acest pământ nu se mai află nici un credincios. Iar când căpetenia aceasta
m-a întrebat cine eşti tu, i-am răspuns că eşti sora mea. Să nu mă dezici.”
Apoi cârmuitorul a trimis după Sara şi când aceasta a intrat, el a încercat
să o prindă de mână, însă nu a putut să facă asta. El i-a zis: „Roagă-te la Allah
pentru mine şi nu îţi voi face nici un rău.” Şi ea s-a rugat şi el a fost eliberat. Apoi
a încercat iar să o ţină de mână şi din nou a fost împiedicat. Şi iarăşi i-a spus:
„Roagă-te la Allah pentru mine şi nu îţi voi face nici un rău.” Şi ea s-a rugat şi el a
fost eliberat. Apoi acesta a chemat pe unul dintre paznicii săi şi i-a spus: „Tu nu
mi-ai adus o fiinţă umană, mi-ai adus o diavoliţă.” Şi el i-a dăruit o sclavă pe
nume Hagar.
Sara a venit la Avraam. Acesta era în timpul rugăciunii. A întrebat-o prin
intermediul unui gest ce s-a întâmplat. Ea i-a răspuns: „Allah i-a dejucat planurile
diavoleşti şi el mi-a dăruit o sclavă.” Abu Huraira a spus: „Acum ea este mama
voastră, o, arabilor!” (Al-Bukhari)
Imamul Ahmed a relatat, citându-l pe Abu Huraira, că Profetul - Allah să-l
binecuvânteze şi să-l miluiască - a spus: „Avraam nu a minţit decât de trei ori:
când i s-a cerut să asiste la sărbătoarea dedicată idolilor neamului său şi a
răspuns: «Eu sunt bolnav», când a spus: «a făcut-o cel mai mare dintre ei»” şi
când a spus, referindu-se la Sara: «Ea este sora mea.» El a spus: „Avraam a
intrat într-un ţinut unde conducător era un tiran. Acestuia i s-a spus: «Avraam a
venit însoţit de cea mai frumoasă femeie în seara aceasta.» Conducătorul a
trimis după el şi l-a întrebat: «Cine este cea ce te însoţeşte?» Avraam a spus:
«Ea este sora mea.» L-a rugat pe Avraam să i-o aducă. Şi el a mers să o aducă
în faţa conducătorului şi i-a zis Sarei: «Să nu mă dezici, căci i-am spus că eşti
sora mea. Nu există nici un credincios pe acest pământ în afară de noi.» Când a
intrat la el, acesta a venit să o îmbrăţişeze. Ea s-a ridicat să facă abluţiunea şi
apoi s-a rugat la Allah: «O, Allah! Tu ştii că eu cred în Tine şi în profetul Tău şi că
mă păstrez castă, numai pentru soţul meu, aşa că nu lăsa Doamne acest
necredincios să mă supună.» Şi atunci el s-a cufundat în apă şi a început să
lovească din picioare.”
Abu Huraira a relatat: „Sara a spus apoi: «O, Allah! Dacă a murit, oamenii
vor spune că eu l-am ucis.» Atunci Allah l-a eliberat. Şi din nou a venit să o
îmbrăţişeze. Ea s-a ridicat să facă abluţiunea şi apoi s-a rugat la Allah: «O, Allah!
Tu ştii că eu cred în Tine şi în profetul Tău şi că mă păstrez castă, numai pentru
soţul meu, aşa că nu lăsa Doamne acest necredincios să mă supună.» Şi atunci
el s-a cufundat în apă şi a început să lovească din picioare.”
Abu Huraira a relatat: “Sara a spus: «O, Allah! Dacă a murit, oamenii vor
spune că eu l-am ucis.» Atunci Allah l-a eliberat. A treia sau a patra oară, el a
spus: «Nu mi-ai adus altceva decât o diavoliţă. Du-o înapoi la Avraam şi dăruie-o
pe Hagar.» Ea s-a întors şi i-a spus lui Avraam: «Allah a dejucat planul
necredincioşilor şi ne-a dăruit o fată care să ne servească.»”
Când Avraam a spus: „Ea este sora mea!”, a vrut să spună că este sora lui
în islam. Şi când a spus: „Nu există nici un credincios pe acest pământ în afară
de tine şi de mine”, s-a referit la un cuplu (soţ şi soţie) de credincioşi. De altfel,
Lot era alături de el.
Din momentul în care Sara a mers la acel cârmuitor tiran, Avraam a rămas
să se roage la Allah, cerându-I să o păzească pe soţia sa de răutăţile acelui
rege. Ea de asemenea a făcut acelaşi lucru. Când regele a voit să-i păteze
demnitatea, a făcut abluţiunea şi s-a rugat la Allah. Acesta este motivul pentru
care Allah a grăit în Coran:
﴾ „Căutaţi liman în răbdare şi în Rugăciune” ﴿
[Coran 2:45]
Şi Allah a salvat demnitatea ei şi pe cea a profetului şi Prietenului (Khalil)
Său (Khalil), Avraam.
Avraam s-a întors apoi din Egipt în ţinutul binecuvântărilor, Siria, având
cirezi, sclavi şi alte averi. Alături de ei se afla şi Hagar, ce se trăgea din neamul
copţilor.
Apoi Lot a plecat în zona numită Sodoma, înspre câmpiile Iordaniei, după
ce Avraam l-a rugat să facă aceasta. La acea vreme, era principalul oraş al
acelei zone şi cei mai mulţi dintre locuitorii acestuia era răufăcători şi
necredincioşi.
Allah i-a poruncit lui Avraam să se uite în stânga şi în dreapta sa, înspre
răsărit şi înspre apus, şi i-a spus că toate acele terenuri vor fi dăruite pentru
totdeauna lui şi urmaşilor lui.
Această veste minunată era de asemenea şi pentru această comunitate
(Umma) prin intermediul lui Avraam.
Exegeţii spun: „Grupuri de tirani şi răufăcători l-au înfrânt pe Lot şi el a fost
luat prizonier. Aceştia i-au jefuit toate proprietăţile şi i-au alungat cirezile. Când
ştirea a ajuns la Avraam, a pornit în urmărirea acestora alături de 318 oameni şi
l-a salvat pe Lot. El a recuperat toate proprietăţile, a ucis un număr mare dintre
aceştia şi i-a înfrânt. I-a urmărit până în Barzah (Hoba), în partea de nord a
Damascului. După ce i-a învins, s-a întors în ţinutul său. Regii din ţinutul
Palestinei s-au alăturat lui, l-au primit cu bucurie şi i-au adus onoruri.
______________________________
Extras din Istorisiri despre profeți, autor Ibn Kathir
Liga Islamică și Culturală din România