Strainul nu e strain de Sham sau Yemen
Strainul e strain de mormint si sicriu
Caci strainul are motive pentru instrainarea sa
in fata celor din neamul lui
Nu-l alungati pe drumetul ce va pare necunoscut
caci si timpul il alunga cu greutati si necazuri
Eu merg departe si merindele nu-mi vor ajunge
Mi s-au imputinat puterile si moartea ma cheama
Am pacate de care nu stiu
Doar Allah le cunoaste pe toate, ascunse si stiute
Cit a fost de milostiv Allah si mi-a dat mereu inca o sansa,
iar eu iar si iar am cazut in pacat, dar Allah mereu m-a vegheat
Clipele zilelor mele trec fara regret
Nici lacrimi, nici teama, nici tristete
Eu sint cel care inchide usile, obosit de nesupunere,
iar Allah ma priveste
O, ce a fost scris in acel moment de ratacire
O, suferinta ce mi-a ramas in inima ma arde
Lasati-ma sa ma jelesc
si sa-mi trec orele in tristete si aducere aminte
Nu ma invinovatiti
De ati sti prin ce trec, m-ati ierta
Lasati-ma sa pling lacrimi fara scop
Pentru ca e prea tirziu de invatatura
Parca sint cu familia, intins
Iar miinile lor ma intorc
Si mi-au adus un doctor sa ma vindece,
dar de azi nici un leac nu-mi mai e de folos
Imi creste suferinta, iar moartea ma apuca
de toate madularele, fara mila
Mi-a smuls sufletul in ultima suflare,
iar in gura mi-a ramas numai amaraciune
Imi inchid ochii si ma lasa
Se grabesc sa ia giulgiul
Iar cel ce mi-a fost asa drag se grabeste
sa tocmeasca pe cineva care sa ma spele
Si spune: o oameni, am gasit un om ce-l va spala
Care e bun, priceput si destept
Apoi un barbat a venit si mi-a scos hainele,
lasindu-ma dezgolit
M-au pus apoi pe o scindura
si auzeam clipocitul apei ce ma curata
A turnat apa peste mine si m-a spalat
de trei ori, apoi i-a chemat pe cei cu giulgiul
M-au infasurat intr-un vesmint fara mineci
iar singurele mele provizii au ramas parfumurile cu care m-au parfumat
M-au luat spre cararea de iesire din lumea aceasta
O ce durere, caci nu am merinde la drum
Pe umeri m-au dus patru oameni,
iar in urma veneau altii sa-si ia ramas bun
M-au pus in fata mihrab-ului si au plecat
in spatele imam-ului, iar el s-a rugat peste mine
Au facut rugaciune fara rukoo sau sujood,
cerind pentru mine indurare de la Allah
Apoi m-au coborit incet in mormint
si unul dintre ei s-a apropiat sa ma aseze in lahd
A ridicat cearsaful de pe fata mea si m-a privit,
iar lacrimi siroiau din ochii lui peste mine
Apoi s-a ridicat drept, aratindu-si respectul,
a asezat caramizi peste trupul meu si a plecat
Si a zis: aruncati pamint peste el si culegeti
rasplata de la Cel Milostiv
In intunecimea mormintului nu am mama,
nici tata duios, nici frate sa ma aline
Singur. Unicul locuitor in mormint, cit de dureros
sa plec din lume fara fapte care sa-mi fie merinde la drum
Si mi s-au infatisat deodata imagini
dintr-un loc al terorii ce m-a inspaimintat
Munkar si Nakeer, ce sa le spun?
Gindul la ei imi da fiori reci de spaima
M-au asezat si au inceput sa ma intrebe
Numai pe Tine te am acum, Doamne, sa ma salvezi
Arata-mi din Indurarea Ta, o Doamne, cit sper in Tine!
Caci sint inconjurat de pacatele mele, ce ma string
Rudele mi-au impartit averea dupa ce m-au lasat,
iar pacatele mele imi indoaie spatele
Nevasta si-a luat alt barbat in locul meu
si l-a numit ocrotitor peste averea si casa mea
Mi-a transformat copiii in supusi ai dorintelor ei,
iar averea mea e pentru ei bucurie neinsemnata de-o clipa
Nu lasati asadar lumea asta si podoabele ei sa va amageasca
si vedeti-i urmarile in familia si comunitatea voastra
Priviti-l pe cel ce aduna bogatii fara seaman in dunya
Cind va pleca din lume, va avea cu el mai mult decit giulgiul si parfumurile?
Luati din dunya doar ce va e necesar si fiti multumiti,
chiar de nu aveti decit sanatate
O voi ce ati facut bine, veti culege fructele faptelor voastre
O voi ce ati facut rau, veti fi cuprinsi de suferinta
Suflete al meu, tine-te departe de pacate si dedica-te faptelor
ce sint frumoase si pentru care Allah poate va fi cu mila pentru mine
Suflete al meu, vai de tine!
Intoarce-te la Dumnezeul tau cu umilinta si fa bine
Ca sa primesti dupa moarte rasplata ce aduce bucurie
Iar la sfirsit trimit binecuvintari asupra Celui ales, Sayyid al nostru
Toata slava se cuvinte lui Allah
Fie ca El sa ne umple zilele si noptile cu ceea ce este bun
Cu iertare, Ihsaan si mila.
[youtube][/youtube]
[youtube][/youtube]
joi, 11 februarie 2010
miercuri, 10 februarie 2010
20 de sfaturi
20 de sfaturi ale Imamului Benna
1 – Indiferent de conditii, ridicati-va pentru rugaciune la auzirea ezanului. 2- Cititi Coranul cel Sfant, analizati-l si ascultati-l. Nu pierdeti din timpul vostru catusi de putin.
3- Incercati sa va folositi limba pentru a vorbi adevarat pentru ca aceasta este o dovada a faptului ca sunteti musulmani.
4- Nu dezbateti in mod exagerat pe nicio tema pentru ca niciodata nu veti gasi beneficii in expunerea fatarnica.
5- Nu exagerati cu râsul pentru ca inima ce se afla in legatura cu Allah este linistita si aleasa. 6- Nu va expuneti in mod prostesc pentru ca un popor care se straduie pe Calea lui Allah nu cunoaste altceva afara de seriozitate.
7- Nu ridicati tonul vocii voastre mai mult decat trebuie sa va auda ascultatorul, pentru ca acest lucru este o sursa de zgarcenie si chin,
8- Feriti-va de carcoteala si de a injosi actiunile cuiva. Nu vorbiti altceva in afara lucrurilor bune.
9- Incercati sa cunoasteti persoanele pe care le intalniti.
11- Acordati importanta curateniei in orice imprejurare – acasa la voi, la locul de munca, imbracamintei voastre, corpului vostru.
12- Respectati-va legamantul, cuvantul si promisiunea voastra. Nu le incalcati indiferent de conditii.
14- Nu insistati pe indatoririle fata de stat, insa nu le refuzati atunci cand va sunt date. Nu va indepartati de la aceste indatoriri odata ce acestea nu se ciocnesc cu obligatiile misiunii islamice.
15- Alaturati-va propovaduirii islamice cu averile voastre si dati dania. Oricat de mic ar fi venitul vostru , opriti din acesta dreptul saracilor si al nevoiasilor.
16- Oricat de mic ar fi venitul vostru, opriti o parte din el pentru probleme neprevazute si nu ravniti niciodata la lucruri si viata luxoasa.
17- Cereti iertare de la Allah si caiti-va neincetat. Separati-va zilnic cateva momente inainte de culcare pentru a va contabiliza faptele din acea zi. Feriti-va de lucrurile indoielnice pentru a nu cadea in pacat (in lucrurile interzise).
18- Stati departe de locurile de distractii, de confort si relaxare maxima.
19- Incercati sa va raspanditi mesajul peste tot. Luptati cu sarguinta impotriva sufletului vostru pentru a prelua controlul asupra lui; luati-va ochii de la ceea ce este interzis si fiti stapani pe emotiile voastre. 20- Fiti intotdeauna in legatura sufleteasca si fizica cu miscarea islamica si fiti intotdeauna precum soldatii care asteapta un ordin gata de a-l executa.
Nu rupeţi relaţiile - Dr. Muhammed Al-Gazali
Nu rupeţi relaţiile
Islamul acordă o atenţie sporită cauzelor distructive ale agresiunii, ale exceselor şi încearcă să le remedieze înainte ca acestea să depăşească limita. Este bine cunoscut faptul că oamenii diferă unii de alţii ca fire şi temperament. Dacă legătura lor reciprocă dă naştere la ciocniri şi înstrăinare, inevitabil vor apărea tulburări. Din această pricină, islamul a formulat astfel de principii care să-i ferească pe musulmani de dezbinare şi nelegiuire şi care să genereze în inimile lor sentimente de dragoste şi prietenie. Islamul a interzis musulmanilor să-şi strice relaţiile şi să se urască reciproc.
Dacă în viaţă se întâmplă să suferim din cauza altor persoane, acest lucru ne îndurerează şi imediat rupem legăturile cu acestea. Allah nu doreşte însă ca relaţiile dintre musulmani să fie supuse unor astfel de consecinţe negative.
Trimisul lui Allah a spus: „Nu rupeţi legăturile. Nu vă dedaţi la duşmănie reciprocă. Nu întreţineţi ranchiuna şi gelozia unul împotriva celuilalt şi nu fiţi geloşi pe alţii. Aveţi-vă între voi ca fraţii şi fiţi supuşi lui Allah! Nu este îngăduit ca omul să-şi întrerupă ralaţiile cu nici unul dintre fraţii săi mai mult de trei zile” (relatat de Bukhari).
Într-o altă versiune se menţionează: „Unui credincios nu-i este îngăduit să nu ţină legătura cu un alt credincios mai mult de trei zile. Dacă au trecut trei zile şi se întâmplă ca el să-l întâlnască pe fratele său, atunci amândoi vor împărţi răsplata (Ajr), iar dacă cealaltă persoană nu răspunde la salut, păcatul va fi al lui şi musulmanul va fi absolvit de păcatul de a fi rupt relaţiile” (Abu Daud).
În această relatare se menţionează perioada de trei zile pentru ca în acest răstimp să se stingă mânia şi să se răcorească. După aceea, va fi responsabilitatea fiecărui musulman să-şi reia legăturile cu fraţii săi şi să se întoarcă la vechea rutină, ca şi când întreruperea legăturii a fost un nor care s-a îngrămădit din anumite motive, până ce a suflat vântul şi a risipit norul, purificând aerul. În orice dispută sau ceartă, omul aflat într-o stare sau alta, el este ori asupritor, ori asuprit. Dacă este asupritor, înseamnă că a incălcat drepturile celorlalţi şi atunci trebuie să renunţe la această politică greşită şi să-şi schimbe caracterul. Trebuie să înţeleagă că potrivnicul său va renunţa la ostilitate şi ranchiună la adresa lui, dar numai dacă face un pas îaninte în această privinţă. În acest sens, islamul a poruncit ca el să-şi roage potrivnicul să ajungă la o înţelegere paşnică şi astfel să-i dea satisfacţie.
Profetul a spus: „Cel care a încălcat drepturile fratelui său sau i-a ştirbit onoarea, să-i dea satisfacţie astăzi, înainte să vină ziua când nu va mai avea nici dirhami, nici dinari. Dacă are calităţi, atunci acestea trebuie considerate proporţional cu agresiunea pe care a comis-o. Dacă nu are calităţi, atunci faptele rele ale celui oprimat vor fi aruncate în cârca sa (a asupritorului).” (consemnat de Bukhari).
Acesta este sfatul islamului pentru asupritori, dar cei care sunt oprimaţi şi ale căror drepturi au fost ştirbite, trebuie ca în momentul în care asupritorul îşi cere scuze şi caută iertarea Domnului, să le acorde iertarea şi să le arate blândeţe. În astfel de circumstanţe, să refuzi iertarea este un mare păcat.
În Sunnah se menţionează: „Dacă un frate musulman se scuză faţă de alt musulman şi acesta din urmă nu-i acceptă scuzele, atunci el va avea acelaşi păcat ca şi persoana care adună o taxă ce nu se cuvine.” (consemnat de Ibn Mageh).
„Dacă o persoană îşi pledează nevinovăţia faţă de alta şi aceasta o respinge, atunci nu va fi adusă la izvorul de apă.” (consemnat de At-Tabarani).
Prin această călăuzire limpede a celor două părţi, islamul combate ranchiuna şi ura şi îi distruge germenii încă din faşă, aducând astfel socitatea musulmană la nivelul cel mai înalt al unei vieţi pline de dragoste, prietenie şi dreptate.
Islamul consideră o meschinărie şi o josnicie a firii omeneşti faptul că ura prinde rădăcini în inimi şi nu poate să iasă la suprafaţă, continuând să mocnească în interior, ca un vulcan.Cei care nutresc ranchiuna şi ura în inimile lor împotriva altora, caută întotdeauna ocazia să-şi reverse ura ascunsă. Se declară mulţumiţi doar atunci când urlă de furie şi împroaşcă cu insulte. Ei jignesc sentimentele altora şi răspândesc corupţia şi nelegiuirea pe pământ.
Ibn Abbas povesteşte că Trimisul lui Allah a spus: „Să nu vă arăt eu oare semnul oamenilor vicioşi?”. Oamenii au zis: „Te rugăm să ne spui!”. El a zis: „Cel mai vicios este cel ce stă retras de ceilalţi, este dur cu sclavii săi şi nu oferă nici un dar altora. Pot să vă povestesc şi despre un altul mai vicios decât acesta?”. Oamenii au răspuns: „Cu singuranţă, o, Trimis al lui Allah! Dacă eşti atât de bun, spune-ne”. El a zis: „Cel care ţine ranchiună împotriva oamenilor şi oamenii ţin ranchiună împotriva lui”. Apoi a întrebat: „Vreţi să vă povestesc şi despre un alt om şi mai vicios decât acesta?”. Oamenii au zis: „Cum de nu, o, Trimis al lui Allah! Dacă-ţi face plăcere”. El a zis: „Cel care nu iartă greşelile altora, nu le acceptă scuzele şi nu le iartă crimele”. Apoi a întrebat din nou: „Dar pot să vă povestesc despre o persoană şi mai vicioasă decât acesta?”. Oamenii au răspuns: „Desigur, o, Trimis al lui Allah! Dacă eşti atât de bun, spune-ne.” El a zis: „Cel de la care nu poţi aştepta nimic bun şi de la a cărui răutate nu ai scăpare” (relatat de At-Tabarani).
Tendinţele vicioase subliniate de această relatare reprezintă etape diferite ale ranchiunei şi urii, dar apar proporţional cu boala sau cusurul omului. Acesta nu este un lucru ciudat, deoarece şi omaneii din timpurile străvechi aveau cunoştinţă de el. Încă din perioada pre-islamică (Geajiliiah), ranchiuna era considerată cea mai joasă treaptă a comportării vicioase, iar oamenii cuviincioşi o ocoleau întotdeuna. Un poet din acea perioadă, Antara, spune: „Oamneii de seamă nu poartă-n inimi ranchiună, iar cel mânios din fire nu atinge rang înalt vreodată”.
Ranchiuna şi gelozia – surse ale răului
Există numeroase nelegiuiri în societate asupra cărora islamul a tras atenţia. Dacă ne gândim serios, nu va fi dificil să descoperim care este sursa lor.
Deşi toate aceste nelegiuri au forme şi exprimări diferite, ele se învârt în jurul unui singur nucleu, care este ranchiuna şi duşmănia.
Să acuzi pe nedrept oameni nevinovaţi este o crimă şi aceasta este adevărata cauză a urii şi resentimentelor. Deoarece aceasta este extrem de eficace în mutilarea realităţilor şi în condamnarea oamenilor nevinovaţi, islamul a declarat-o cel mai groaznic tip de minciună.A’işah relateaza că Trimisul lui Allah şi-a întrebat companionii: „Ştiţi care este cea mai mare agresiune?”. Ei au spus: „Allah şi Trimisul lui ştiu mai bine”. El a zis: „Dinaintea lui Allah, cea mai mare agresiune este să faci helal (permisă ) pentru tine onoarea altui musulman”. Apoi el a recitat următorul verset din Coran:
„Iar aceia care îi vor necăji pe drept-credincioşi şi pe drept-credincioase, fără ca ei să fi agonisit [ceva pentru care să merite aceasta], aceia vor avea parte de ponegrire şi de păcat învederat”.
[Coran 33:58]
Fără îndoială, tendinţa de a căuta cu tot dinadinsul cusururi la ceilalţi oameni şi a le pune pe seama lor, este o dovadă de josnicie şi răutate. Islamul a decretat şi în lumea aceasta o pedeapsă pentru cei care se fac vinovaţi de acuzaţii mincinoase asupra altor persoane şi este greu de imaginat pedeapsa pe care păcătosul o va primi pe lumea cealaltă.
Trimisul lui Allah a spus: „Pe cel care vrea să găsească vină cuiva şi spune lucruri despre o persoană, care nu se află de faţă, Allah îl va arunca în iad ca să guste pe săturate din ceea ce a scornit”.
Într-o altă relatare profetică (Sunnah) se menţionează: „Dacă un om răspândeşte un zvon despre o persoană care este nevinovată, doar pentru a-i ştirbi reputaţia, atunci, în Ziua Judecăţii, Allah îl va arde în foc ca să se sature de bârfe”.
Dr. Yusuf al-Qardawi
Sheikh Dr. Yusuf al Qardawi
Sheikh-ul Yusuf Abdullah Al-Qaradawi este unul dintre proeminentii savanti musulmani ai timpurilor noastre care detine un palmares impresionant de carti traduse si publicate in cele mai multe locuri din lume.
Sheikh-ul Yusuf Al-Qaradawi s-a nascut in 1926 intr-un sat mic din vestul Egiptului. El a memorat Sfantul Coran inainte de a implini varsta de zece ani.
In 1953 a absolvit Facultatea de Fundamente Religioase in cadrul celei mai vechi si renumite universitati islamice, Al-Azhar.
In 1954, Sheikh-ul Al-Qaradawi a primit certificatul de absolvire al Departamentului de Limba Araba unde, din 500 de studenti, el a iesit pe primul loc, dupa care a condus Institutul de Imami la Ministerul Egiptean Waquf. Mai apoi, sheikh-ul Al-Qaradawi a lucrat la Departamentul de Cultura Islamica in cadrul Universitatii Al-Azhar.
In 1961 Yusuf Al-Qaradawi a condus Institutul Religios din capitala Qatar-ului, Doha. In 1973 el a infiintat si condus Departamentul de Cercetari Islamice la Universitatea din Qatar. In acelasi an el si-a sustinut intr-un mod stralucit lucrarea de doctorat intitulata „Rolul Zekeat-ului in Solutionarea Problemelor Sociale”.
In 1989 Sheikh-ul Yusuf a fondat Centrul de cercetare a traditiei si biografiei Profetului in cadrul Universitatii din Qatar, si a carui rector este si astazi. A fondat Consiliului European de Verdicte Islamice si Cercetare, cu sediul in Dublin, iar din 1997 Sheikh-ul Qaradawi a fost la conducerea lui.
Sheikh-ul Al-Qaradawi este un mare orator, un scriitor proeminent, poet, avocat si cu o expertiza profesionala in diverse domenii ale stiintelor islamice. Sheikh-ul Yusuf Al-Qaradawi este autorul a peste 8o de monografii fundamentale faimoase in toata lumea. Multe din cartile sale au devenit adevarate bestseller-uri ale gandirii islamice moderne. Ele au fost publicate in zeci de randuri si traduse in multe limbi pentru a ajunge peste tot in lume.
Yusuf Al-Qardawi are reputatia unui eminent predicator si savant islamic care nu accepta nici o extrema. In opiniile sale el combina traditiile si timpurile moderne, in acelasi timp punand accent pe perceptia rationala asupra obiectivelor si prioritatilor Shari’ei (Legea Divina), pastrand o armonie intre invariabilitatea islamului si schimbarile aduse de era moderna. Sheikh-ul Al-Qaradawi se inspira din istoria islamului; el coexista cu prezentul si priveste in viitor.
Sheikh-ul Yusuf Al-Qaradawi s-a aflat printre savantii care au afirmat despre conflictul din Cecenia ca este intr-adevar Jihad (lupta de dragul islamului). Oricum, este clar pentru musulmanii din cecenia si pentru musulmanii din toata lumea ca lupta lor impotriva agresorilor rusi este legitima si indreaptatita. Dar fara indoiala fatwa Sheikh-ului Yusuf Al-Qardawi are o mare insemnatate psihologica si politica. Nu este doar o aducere aminte, pentru natiunile musulmane persecutate de rusi, asupra obligatiei lor, dar este si un semnal de alarma pentru musulmanii care mai cauta inca scuze pentru inertia si lasitatea lor prin dezbateri inutile daca sa considere sau nu Jihad in Cecenia.
Insa sheikh-ul Al-Qaradawi este impotriva uciderii nevinovatilor. El a denuntat atacurile impotriva civililor din SUA de la 11 septembrie si a facut apel la musulmanii din intraga lume sa doneze sange pentru victime. El a fost citat spunand: „Inimile noastre sangereaza pentru atacurile care au avut ca tinta World Trade Center, precum si alte institutii din Statele Unite in pofida puternicei noastre opozitii legate de politica americana partinitoare fata de Israel cu privire la frontul militar, politic si economic.”.
Libertatea de a alege se afla printre ideile sale. Allah cel Inalt nu restrictioneaza libertatea de a alege a nimanui, insa, fiecare este responsabili pentru alegerea facuta.
marți, 9 februarie 2010
Feriţi-vă de duşmănia reciprocă - Muhammed Al-Ghazali
Feriţi-vă de duşmănia reciprocă
Când cearta se intensifică, rădăcinile ei se adâncesc, spinii ei se transformă în ramuri, iar ramurile se înmulţesc şi atunci prospeţimea roadelor credinţei este afectată într-un mod negativ. Blândeţea, mila, mulţumirea şi pacea pe care învăţăturile islamice le susţin se diminuează. Rugăciunea îşi pierde virtutea şi sufletul nu mai beneficiază de pe urma ei. De multe ori, certurile reciproce tulbură persoanele ce pretind că sunt înţelepte. Prin aceasta, se întorc la lucrurile josnice şi superficiale şi uneori se implică în asemenea fapte periculoase, care nu fac decât să înmulţească necazurile şi să aducă probleme. Când omul este nemulţumit, vederea i se tulbură şi el nu mai vede esenta şi se opune unor fleacuri. O astfel de vedere nu apreciază frumuseţea păunului, ochii tulburaţi observă doar picioarele şi ghearele dizgraţioase. Dacă apare un uşor cusur, acesta face din ţânţat armăsar. Iar uneori, ranchiuna şi gelozia interioară afectează ochii atât de puternic, încât omul nu ezită să născocească poveşti. Islamul dezaprobă toate aceste manifestări negative şi ne îndeamnă să ne ferim de ele, de asemenea, consideră că a le evita reprezintă cea mai virtuoasă formă de smerenie.
Profetul a spus: „Iată, aţi vrea să vă povestesc despre un lucru mai important decât rugăciunea, postul şi milostenia?”. Oamenii l-au rugat să le spună. El a zis: „Păstraţi legăturile reciproce în bune relaţii, căci neînţelegerea ce intervine în legăturile reciproce este un lucru care roade suprafaţa unui lucru curat, adică nu rade părul, ci rade (îndepărtează) religia” (consemnat de At-Tirmizi).
Adeseori Satana nu reuşeşte să-i convingă pe înţelepţi să se închine idolilor, dar fiindcă abia aşteaptă să-i înşele şi să-i distrugă pe oameni, el reuşeşte să-i îndepărteze de Allah, astfel că aceşti înţelepţi devin mai nepăsători faţă de legile Domnului, decât chiar idolatrii înşişi. Cea mai bună metodă pe care o adoptă Şeytan în acest scop este să semene seminţele discordiei în inimile oamenilor. Când această discordie se transformă într-un foc ce arde la suprafaţă, el se bucură de rezultat. Focul acesta mistuie până la cenuşă prezentul şi viitorul omului şi distruge complet relaţiile şi calităţile sale. Trimisul lui Allah a spus: „Şeytan este dezamăgit că oamenii din Peninsula Arabică nu se închină lui, dar continuă să aţâţe focul luptei dintre oameni”.
Aceasta înseamnă că, atunci când răutatea prinde rădăcini în inimile oamenilor, aceştia încep să urască dragostea şi spiritul de fraternitate şi unitate, şi când toate acestea sunt distruse, oamenii se întoc la cruzime şi duşmănie şi întrerup toate acele legături şi conexiuni pe care le-a poruncit Allah. În felul acesta, răspândesc ei corupţia pe faţa pamântului.
luni, 8 februarie 2010
Marinimia - Muhammed Al-Gazali
Mărinimia
Ce cale poate fi mai bună pentru a linişti inimile, a îndepărta tristeţea şi a răcori ochii, decât ca omul să-şi trăiască viaţa cu sufletul împăcat şi curat. Sufletul lui trebuie eliberat de chinul ranchiunei, geloziei şi resentimentelor faţă de ceilalţi. El ar trebui să fie fericit văzându-i pe ceilalţi că se bucură de o binecuvântare de la Allah şi să fie conştient că toţi slujitorii depind de mila Sa. Să-şi amintească de vorba Trimisului lui Allah: „O, Allah! Darurile cu care m-ai binecuvântat pe mine sau pe celelalte fiinţe sunt doar din mila Ta şi nimeni nu se compară cu Tine. Toate laudele şi mulţumirile Ţie ţi se cuvin.” (relatat de Abu Dawud).
Şi când omul îşi vede seamănul în durere şi suferinţă, să-i fie milă de el şi să se roage lui Allah să-i îndepărteze necazul, să-i ierte păcatele şi să-şi amintească aceea rugăciunea pe care Profetul a înălţat-o lui Allah: „O, Allah! Dacă eşti iertător, atunci iartă păcatele tuturor fiinţelor. Şi nici un rob al Tău să nu se afle în necaz.”
Un musulman trebuie să trăiască în aşa fel încât să fie iubitor de oameni şi să ia parte la suferinţele omenirii. Să fie mulţumit şi recunoscător pentru viaţa lui şi fericit cu orice lucru pe care Allah i l-a dăruit. Sufletul său să fie curat de gelozie şi ranchiună. Inima cotropită de ranchiună şi gelozie nu mai are leac, dintr-o astfel de inimă credinţa dispare pe loc, ca şi lichidul care se scurge dintr-un recipient găurit.
Islamul acordă inimii o atenţie deosebită, fiindcă o inimă pervertită mânjeşte faptele bune, desfigurează frumuseţea, pătează şi murdăreşte strălucirea. Şi dacă inima străluceşte, atunci Allah dăruieşte prosperitatea, chiar în urma unui fapt neînsemnat de credinţă şi în acea inimă îşi găsesc locul toate însuşirile bune.Abdullah bin A’mar povesteşte: „Trimisul lui Allah a fost întrebat care sunt oamenii importanţi (ca virtute)”. Profetul a răspuns: „Cel a cărui inimă este curată şi pură şi a cărui limbă grăieşte adevărul”. Atunci i s-a spus: „Ştim ce înseamnă limba care spune adevărul, dar care este sensul pentru inimă curată şi pură?”. El a răspuns: „Inima care se teme de Domnul este curăţată de rău, nu adăposteşte în ea nici un păcat, nesupunere, gelozie sau ranchiună” (consemnat de Ibn Mageh).
Din acest motiv, în realitate, adevărata societate musulmană este aceea care se bazează pe dragoste reciprocă, pe prietenie şi fraternitate, pe sentimentul de cooperare şi afaceri cinstite. În această societate nu există loc pentru o persoană nerecunoscătoare sau care-şi hrăneşte sufletul cu gelozie şi ranchiună. În Coran se spune:
„Şi acelora care au venit după ei şi au zis: Doamne, iartă-ne nouă şi fraţilor noştri care ne-au luat-o înainte întru credinţă şi nu ne lăsa în sufletele noastre nici un fel de pizmă faţă de aceia care au crezut! Tu eşti Iertător, Îndurător!”
[Coran 59:10]
Extras din traducerea cartii in limba romana "Caracterul musulmanului" de Şeikhul Muhammed Al-Ghazali.
___________________________________
Asociaţia "Surori Musulmane"
http://groups.yahoo.com/group/surorimusulmane/
vineri, 5 februarie 2010
Nu te intrista! - Aid al-Qarni
Vremea ce a trecut nu se mai intoarce
Intorcandu-ne mereu in trecut si gandindu-ne la toate suferintele ce le-am avut, suferim de o forma de nebunie – un fel de boala care ne distruge dorinta de a trai in present. Aceia care si-au stabilit niste scopuri clare de urmat in viata sunt cei care au uitat de tot raul ce li s-a intamplat si la care nu se vor mai gandi vreodata deoarece isi incarca sufletul cu lucruri triste si in felul acesta nu mai pot merge mai departe. Nu mai putem da timpul inapoi, tristetea nu mai poate salva nimic, melancolia nu mai poate imbunatati lucrurile, iar depresia nu poate reinvia trecutul. Toate acestea pentru ca trecutul este non-existent.
Nu trebuie sa ne incatusam in cosmarurile timpurilor trecute sau sa traim in umbra amintirii a ceea ce ar fi putut sa fie. Trebuie sa ne indepartam de fantomele trecutului. Crezi ca poti face ca soarele sa rasara in exact acelasi loc in care a rasarit si ieri, copilul sa se intoarca in pantecele mamei lui, laptele inapoi in uger sau lacrimile in ochi? Daca ne zbatem constant intre trecut si prezent, riscam sa avem o stare a sanatatii psihice precara. Traind in trecut irosim prezentul. Cand Allah a mentionat poporele ce au fost inaintea noastra, a facut aceasta precizare :
“Acest neam a trecut”
[Qur’an 2:134]
Nu mai putem intoarce trecutul, nu avem nimic de castigat daca il rascolim la nesfarsit sau daca incercam sa descifram ce s-a intamplat.
Persoana care traieste in trecut este precum cineva care incearca sa tese folosind fire de praf. Este o veche zicala care zice “ce nu te lasa sa traiesti, nu te lasa nici sa mori”.
Tragedia este ca noi, oameni, suntem incapabili sa traim in prezent, neapreciind frumusetile vietii. Daca toti oamenii de pe Pamant ar incerca sa reconstruiasca trecutul in mod sigur ar esua. Totul merge inainte, precum a fost lasat de Allah si asa ar trebui sa facem cu toti.
Pretuieste clipa
Nu te trezi cu gandul ca vei apuca apusul soarelui - traieste ca si cand aceasta ar fi ultima zi din viata ta. Ziua de ieri a trecut cu tot ce a fost bun sau rau in ea, iar ziua de Organizeaza-ti ziua in asa fel incat orele sa fie ani si minutele – luni. Cauta iertate de la Domnul Dumnezeul Tau, aminteste-ti-L mereu, pregateste-te pentru ultimle tale clipe petrecute pe Pamant si fi impacat cu tine insuti. Fi multumit de hrana ta, de sotia si copii tai, locul tau de munca si unde te situezi in acest punctu al vietii tale:
“Deci primeste ceea ce-ti dau si fii dintre cei multumitori.”
[Qur’an 7:144]
Azi trebuie sa traiesti liber de orice urma de regret, deranj, manie, gelozie,si rautate..
Ar trebui sa ne gravam pe inimi inscriptia “Asta este singura mea zi”. Ce mai conteaza regretele zilei de ieri sau sperantele zilei ce va veni, daca ne indeplinim dorintele in aceasta zi?
Daca esti deschis fata de tine insuti si iti faci o promisiune ferma si sigura, atunci te vei convinge fara niciun dubiu de fapul ca asta ar putea fi ultima ta zi pe Pamant. Cand vei ajunge sa gandesti in felul acesta, vei incerca sa profiti de fiecare secunda pe care o traiesti, sa iti exploaezi abilitatile si sa iti purifici faptele. In fiecare dimineata iti vei spune asa:
Astazi voi vorbi civilizat si nu voi spune nici rautati, nici blasfemii. De asemenea, nu voi barfi.
Astazi voi face curatenia atat in casa, cat si la locul de munca. Ecestea nu vor fi in dezordine si haos, ci curate si in ordine.
Astazi voi fi drastic in legatura cu curatenia si aspectul meu fizic. Voi fi meticulous in aranjarea mea si echilibrat in discurs, mers si fapte.
Astazi voi incerca sa fiu cat mai ascultator intru Domnul meu, sa ma rog in cel mai evlavios mod posibil, sa fac mai multe acte de voluntariat pentru binele aproapelui, sa citesc Qur’an-ul si alte carti religioase. Voi sadi binele in inima mea si voi extrage orice urma de rau, precum mandria, gelozia si ipocrizia.
Astazi voi incerca sa ii ajut si pe ceilalti, sa ii vizitez pe cei blonavi, sa ma duc la o inmormantare, sa incerc sa il aduc pe calea cea buna pe cel care este ratacit si sa ii hranesc pe cei flamanzi. Voi incerca sa fiu aproape pentru cei ce au nevoie de ajutor si voi arata respect pentru cei invatati, voi fi ingaduitor cu cel care greseste si supus celor batrani.
Nu voi plange dupa trecut, nu il voi rememora la nesfarsit deoarece nu il voi mai putea aduce inapoi
Viitorul- ceva ce nu il pot lua ca sigur asa ca nu imi voi face iluzii desarte. Nu voi fi preocupat de ziua de maine deoarece maine
“Asta este singura mea zi” este una dintre propozitiile fundamentale din dictionarul fericirii pentru aceia care doresc sa isi traiasca viata din plin, cu toata splendoarea ei.
Asteapta viitorul la timpul potrivit
“Porunca lui Allah vine, deci nu o grabiti! Marire Lui! El este mai inalt decat ceea ce Ii asociaza Lui”
[Qur’an 16:1]
Nu fi grabit sau repezit in ceea ce priveste viitorul. Crezi ca este intelept sa culegi poamele inainte de a se fi copt? Ziua de Cel mai important lucru de stiut este acela ca ziua de maine
A fi absorbiti de speculatii in privinta viitorului sta in credinta noastra deoarece ne-am inradacinat destul de mult in acest pamant, un atasament pe care ni l-am asumat neintentionat. Prea multi oameni se tem intr-un mod nejustificat de o viitoare saracie, foamete, boala sau dezastre: o asemenea gandire este data de Şeitan:
“Şeitan va ameninta cu saracia si va porunceste lucruri urate, in vreme ce Allah va fagaduieste iertare si har, caci Allah este Cel cu Har Nemarginit, Atoatestiutor(Wasi’, ‘Alim).”
[Qur’an 2:268]
Noi, cei care nu avem de unde sa stim cand vom muri, nu ar trebui sa ne gandim daca vom muri de foame maine
Pentru ca suntem absorbiti de sarcinile zilnice, ar trebuii sa lasam ziua de maine
vineri, 22 ianuarie 2010
Munca si arta
In ziua de azi suntem tentati sa cumparam lucruri fara valoare, insa pe sume insemnate de bani... Desi lucrurile realizate manual presupun munca si efort foarte mare, ele sunt vandute la preturi care in niciun caz nu compenseaza lumina ochilor si imaginatia fascinanta exprimata prin dibacia mainilor in mod unic de fiecare data.
Creativitatea surorii noastre, doamna Tatiana Motlej, se materializeaza in accesorii, obiecte de ornament, personalizarea cadourilor dumneavoastra pentru cei dragi, si multe altele, toate realizate manual. Aici aveti fotografii cu cateva dintre cele lucrate de ea: ghivece pentru flori ornate frumos, posete realizate din nuci de cocos, tablouri realizate prin diferite tehnici, ceasuri de perete personalizate, inscriptionate manual in limba araba, sticlute pentru parfum pictate, vaze si alte ornamente...
.
Puteti comanda din cele dorite de dumneavoastra, personalizate sau dupa cerintele proprii, contactand-o la numarul de telefon 0722651510 - D-na Tatiana Motlej.
.Puteti comanda din cele dorite de dumneavoastra, personalizate sau dupa cerintele proprii, contactand-o la numarul de telefon 0722651510 - D-na Tatiana Motlej.
Cele douăzeci de principii - الأصول العشرون
Înţelegerea Islamului trebuie să se realizeze în cadrul următoarelor douăzeci de principii expuse succint:
الأصول العشرون
1. Islamul este un sistem atotcuprinzător care implică toate sferele vieţii. Reprezintă o ţară, o patrie sau un guvern şi o naţiune. Reprezintă un tip de conducere şi putere sau îndurare şi dreptate. Reprezintă o cultură şi o lege sau cunoaştere şi jurisprudenţă. Reprezintă resurse şi avere sau câştig şi prosperitate. Este jihad şi chemare sau o armată şi o cauză. În final, Islamul reprezintă credinţa adevărată şi adorarea corectă.
الإسلام نظام شامل يتناول مظاهر الحياة جميعا فهو دولة ووطن أو حكومة وأمة ، وهو خلق وقوة أو رحمة وعدالة ، وهو ثقافة وقانون أو علم وقضاء ، وهو مادة أو كسب وغنى ، وهو جهاد ودعوة أو جيش وفكرة ، كما هو عقيدة صادقة وعبادة صحيحة سواء بسواء
.
2. Coranul cel glorios şi tradiţia pură (sunnah) a Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) constituie puncte de referinţă pentru fiecare musulman în procesul de cunoaştere a regulilor islamice. Coranul poate fi înţeles prin aplicarea regulilor limbii arabe fără constrângeri sau controverse, iar sunnah poate fi cunoscută apelând la relatatorii de încredere ai spuselor Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) – ai hadisurilor.
· والقرآن الكريم والسنة المطهرة مرجع كل مسلم في تعرف أحكام الإسلام ، ويفهم القرآن طبقا لقواعد اللغة العربية من غير تكلف ولا تعسف ، ويرجع في فهم السنة المطهرة إلى رجال الحديث الثقات .
3. Credinţa adevărată, adorarea adecvată şi jihad-ul pe calea lui Allah răspândesc lumină şi căldură. Allah le trimite în inima celui pe care El îl alege dintre slujitorii Săi. Deşi pot fi binecuvântate, viziunile, noţiunile, inspiraţiile şi visele nu reprezintă referinţe autentice pentru legea islamică şi de aceea nu trebuie luate în considerare, cu excepţia cazului în care nu intră în contradicţie cu sursele şi principiile deja stabilite, autentice ale Islamului.
وللإيمان الصادق والعبادة الصحيحة والمجاهدة نور وحلاوة يقذفهما الله في قلب من يشاء من عباده ، ولكن الإلهام والخواطر والكشف والرؤى ليست من أدلة الأحكام الشرعية ، ولا تعتبر إلا بشرط عدم اصطدامها بأحكام الدين ونصوصه
4. Talismanele, incantaţiile, plasarea scoicilor în jurul gâtului, ghicitul prin trasarea de linii pe nisip sau prin astrologie, farmecele, a pretinde că te afli în posesia cunoaşterii Nevăzutului şi toate practicile similare sunt aspecte malefice ce trebuie să fie combătute, cu excepţia a ceea ce este menţionat în Coran sau transmis prin relatările autentice ale Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).
والتمائم والرقي والودع والرمل والمعرفة والكهانة وادعاء معرفة الغيب ، وكل ما كان من هذا الباب منكر تجب محاربته إلا ما كان آية من قرآن أو رقية مأثورة
5. Opinia unui imam este acceptabilă în chestiuni care sunt în mod indiscutabil benefice publicului, dacă opinia sa nu intră în conflict cu orice principiu islamic deja stabilit. Ea poate varia în funcţie de circumstanţe, obiceiuri şi cutume. Fundamentul adorării este pur devoţional, fără a se întreba „de ce”. Totuşi, în alte domenii, poţi continua investigarea prin „de ce”-urile şi descrierile chestiunii respective.
ورأي الإمام ونائبه فيما لا نص فيه ، وفيما يحتمل وجوها عدة وفي المصالح المرسلة معمول به ما لم يصطدم بقاعدة شرعية ، وقد يتغير بحسب الظروف والعرف والعادات ، و الأصل في العبادات التعبد دون الالتفات إلى المعاني ، وفي العاديات الالتفات إلى الأسرار و الحكم و المقاصد
6. Opinia oricărei persoane, cu excepţia celei a credinciosului nostru Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), poate fi supusă schimbărilor şi modificărilor. Acceptăm toate opiniile şi verdictele ce ne-au parvenit de la pioşii predecesori atât timp cât sunt în concordanţă cu Coranul şi sunnah. În caz contrar, Cartea lui Allah şi practica Trimisului Său au prioritate. Totuşi nu le dispreţuim şi nu le atacăm pe acele persoane care au avut opinii diferite, dat fiind că nu le cunoaştem intenţiile şi nici circumstanţele ce le-au condiţionat verdictul.
وكل أحد يؤخذ من كلامه ويترك إلا المعصوم صلى الله عليه وسلم ، وكل ما جاء عن السلف رضوان الله عليهم موافقا للكتاب والسنة قبلناه ، و إلا فكتاب الله وسنة رسوله أولى بالإتباع ، ولكنا لا نعرض للأشخاص ـ فيما اختلف فيه ـ بطعن أو تجريح ، ونكلهم إلى نياتهم وقد أفضوا إلى ما قدموا
7. Orice musulman care nu a atins nivelul la care este capabil să înţeleagă diferitele ramuri ale jurisprudenţei islamice poate să îl urmeze pe unul dintre cei patru imami redutabili ai acestei religii. Procedând astfel, el ar trebui să facă tot posibilul să cunoască dovezile ce îi sunt prezentate, rămânând în acelaşi timp deschis în faţa opiniilor (susţinute de dovezi) aparţinând oamenilor demni de încredere. Astfel va avea acces la o cunoaştere suficientă pentru a fi în stare să găsească soluţii islamice la problemele contemporane ale societăţii. Acei musulmani care nu sunt în stare să procedeze în acest mod sunt sfătuiţi să se străduiască să atingă un astfel de nivel de înţelegere.
· ولكل مسلم لم يبلغ درجة النظر في أدلة الأحكام الفرعية أن يتبع إماما من أئمة الدين ، ويحسن به مع هذا الإتباع أن يجتهد ما استطاع في تعرف أدلته ، وان يتقبل كل إرشاد مصحوب بالدليل متى صح عنده صلاح من أرشده وكفايته ، وأن يستكمل نقصه العلمي إن كان من أهل العلم حتى يبلغ درجة النظر
8. Diferenţele dintre ramurile jurisprudenţei islamice nu trebuie să genereze divizare, ceartă sau ură printre musulmani. Pentru fiecare căutător de cunoaştere există o răsplată. Atunci când există neînţelegeri, nu este nicio problemă dacă se realizează o cercetare ştiinţifică obiectivă, într-o atmosferă plină de iubire (de dragul lui Allah) şi cooperare, dominată de scopul de a descoperi adevărul. Fanatismul, încăpăţânarea şi controversele nu-şi au locul printre adevăraţii musulmani.
والخلاف الفقهي في الفروع لا يكون سببا للتفرق في الدين ، ولا يؤدي إلى خصومة ولا بغضاء ولكل مجتهد أجره ، ولا مانع من التحقيق العلمي النزيه في مسائل الخلاف في ظل الحب في الله والتعاون على الوصول إلى الحقيقة ، من غير أن يجر ذلك إلى المراء المذموم والتعصب.
9. A pierde timp şi efort pentru a investiga chestiuni triviale ce nu vor conduce la acţiune este interzis în Islam. Această categorie include dezbaterea unor aspecte nesemnificative ale verdictelor prin raportare la cazuri ce nu au avut loc niciodată, investigarea semnificaţiei versetelor coranice care se află dincolo de limitele cunoaşterii (versetele muteşabihaat), precum şi a face diferenţe între companionii (sahaaba) Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi a investiga neînţelegerile ce au avut loc între ei. Orice sahabi (Allah să fie mulţumit de ei toţi!) deţine onoarea şi distincţia de a fi fost un companion al Trimisului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi pentru fiecare există o recompensă conform motivelor sale.
وكل مسألة لا ينبني عليها عمل فالخوض فيها من التكلف الذي نهينا عنه شرعا ، ومن ذلك كثرة التفريعات للأحكام التي لم تقع ، والخوض في معاني الآيات القرآنية الكريمة التي لم يصل إليها العلم بعد ، والكلام في المفاضلة بين الأصحاب رضوان الله عليهم وما شجر بينهم من خلاف ، ولكل منهم فضل صحبته وجزاء نيته وفي التأول مندوحة .
10. Recunoaşterea credinţei în Allah (Slăvit fie El!), credinţa în Unicitatea Sa şi slăvirea Sa reprezintă credinţele sublime ale Islamului. Noi credem în versetele coranice şi tradiţiile autentice ale Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) care descriu atributele sacre ale lui Allah şi care Îi slăvesc numele. De asemenea, noi credem în versetele coranice alegorice (muteşaabihat), care servesc aceluiaşi scop, fără a respinge nicio parte din ele şi fără a încerca să le interpretăm pe cont propriu. Noi ne ţinem deoparte de neînţelegerile care există printre savanţi referitor la aceste versete; este suficient să adoptăm atitudinea Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi a companionilor săi: „Noi credem în Carte; toată Cartea este de la Domnul nostru.”
ومعرفة الله تبارك وتعالى وتوحيده وتنزيهه أسمى عقائد الإسلام ، وآيات الصفات وأحاديثها الصحيحة وما يليق بذلك من التشابه ، نؤمن بها كما جاءت من غير تأويل ولا تعطيل ، ولا نتعرض لما جاء فيها من خلاف بين العلماء ، ويسعنا ما وسع رسول الله صلى الله عليه وسلم وأصحابه (وَالرَّاسِخُونَ فِي الْعِلْمِ يَقُولُونَ آمَنَّا بِهِ كُلٌّ مِنْ عِنْدِ رَبِّنَا) (آل عمران:7) .
11. Orice inovaţie introdusă de către oameni în religia lui Allah în baza poftelor lor şi fără un fundament autentic, indiferent dacă este vorba despre adăugarea unor principii islamice sau despre îndepărtarea unora dintre ele, reprezintă o deviere gravă ce trebuie combătută şi desfiinţată prin cele mai bune metode, atât timp cât aceasta nu conduce la un rău mai mare.
وكل بدعة في دين الله لا أصل لها ـ استحسنها الناس بأهوائهم سواء بالزيادة فيه أو بالنقص منه ـ ضلالة تجب محاربتها والقضاء عليها بأفضل الوسائل التي لا تؤدي إلى ما هو شر منها
.
12. Există diferite opinii referitoare la inovaţiile care nu contrazic principiile islamice deja stabilite, cum ar fi elogierea imamilor şi a personalităţilor religioase prin declararea credibilităţii lor sau constrângerea oamenilor la acte de adorare ce rămân deschise alegerii individuale. Noi adoptăm ceea ce poate fi confirmat prin dovezi valide.
· والبدعة الإضافية والتَّركِية والالتزام في العبادات المطلقة خلاف فقهي ، لكل فيه رأيه ، ولا بأس بتمحيص الحقيقة بالدليل والبرهان .
13. A iubi oamenii evlavioşi, a-i respecta şi a le onora realizările îl apropie pe om de Allah (Slăvit fie El!). Aceştia (cei care sunt aproape de Allah) au fost menţionaţi de către Allah în versetul coranic: „Cei care au crezut şi au avut teamă de Allah.” Lor li se cuvine onoarea şi prestigiul, în limitele condiţiilor prescrise de legea islamică, dar trebuie să credem cu fermitate că ei (Allah să fie mulţumit de ei!) nu au nicio putere asupra propriei soarte şi, deci, nu pot fi de folos, nici nu pot vătăma pe nimeni după ce au murit.
ومحبة الصالحين و احترامهم والثناء عليهم بما عرف من طيب أعمالهم قربة إلى الله تبارك وتعالى ، والأولياء هم المذكورون بقوله تعالى (الَّذِينَ آمَنُوا وَكَانُوا يَتَّقُونَ) ، والكرامة ثابتة بشرائطها الشرعية ، مع اعتقاد أنهم رضوان الله عليهم لا يملكون لأنفسهم نفعا ولا ضرا في حياتهم أو بعد مماتهم فضلا عن أن يهبوا شيئا من ذلك لغيرهم
.
14. A vizita cimitirele şi mormintele reprezintă o sunnah autentică dacă vizita este realizată în maniera prescrisă de Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). A căuta ajutorul morţilor, oricine ar fi ei, a-i chema, a le cere să le îndeplinească anumite cerinţe, făcând legământ cu ei, jurând pe numele lor în loc de numele lui Allah, construind morminte înalte, acoperindu-le cu draperii, luminându-le, sunt inovaţii malefice ce sunt interzise. Nu trebuie să interpretăm asemenea acţiuni pentru a le scuza.
وزيارة القبور أيا كانت سنة مشروعة بالكيفية المأثورة ، ولكن الاستعانة بالمقبورين أيا كانوا ونداؤهم لذلك وطلب قضاء الحاجات منهم عن قرب أو بعد والنذر لهم وتشيد القبور وسترها وأضاءتها والتمسح بها والحلف بغير الله وما يلحق بذلك من المبتدعات كبائر تجب محاربتها، ولا نتأول لهذه الأعمال سدا للذريعة .
15. A te ruga la Allah printr-un intermediar cunoaşte o diferenţă minoră de opinie ce are mai mult de a face cu metoda îndeplinirii rugii decât cu o chestiune de credinţă (‘Aqideh).
والدعاء إذا قرن بالتوسل إلى الله تعالى بأحد من خلقه خلاف فرعي في كيفية الدعاء وليس من مسائل العقيدة
.
16. Faptul că practicile greşite sunt răspândite printre oameni nu schimbă verdictul ce le-a fost desemnat în şeri'ah. Noi trebuie să definim înţelesul intenţionat. De asemenea, trebuie să fim vigilenţi în ceea ce priveşte cuvintele înşelătoare referitoare la chestiuni lumeşti şi religioase. Merită să luăm în considerare nu numele, ci realitatea la care fac referire aceste nume.
والعرف الخاطئ لا يغير حقائق الألفاظ الشرعية ، بل يجب التأكد من حدود المعاني المقصود بها ، والوقوف عندها ، كما يجب الاحتراز من الخداع اللفظي في كل نواحي الدنيا والدين ، فالعبرة المسميات لا بالأسماء
.
17. Credinţa este fundamentul acţiunii. Intenţiile sincere sunt mai importante decât acţiunile exterioare. Totuşi musulmanului i se cere să se perfecţioneze în ambele sensuri: să-şi purifice inima şi să îndeplinească fapte drepte.
والعقيدة أساس العمل ، وعمل القلب أهم من عمل الجارحة ، وتحصيل الكمال في كليهما مطلوب شرعاّ وإن اختلفت مرتبتا الطلب
.
18. Islamul eliberează mintea, îndeamnă la contemplarea universului, onorează ştiinţa şi pe oamenii de ştiinţă şi acceptă tot ceea ce este bun şi benefic omenirii: „Înţelepciunea este proprietatea pierdută a credinciosului. Oriunde o găseşte, el o merită mai mult.”
والإسلام يحرر العقل ، ويحث على النظر في الكون ، ويرفع قدر العلم والعلماء ، ويرحب بالصالح والنافع من كل شيء ، والحكمة ضالة المؤمن أنى وجدها فهو أحق الناس بها .
19. Principiile islamice pot fi evidente sau incerte, aşa cum sunt principiile ştiinţifice pure. Principiile evidente ale celor două categorii nu vor intra niciodată în conflict, adică este imposibil ca un fapt ştiinţific recunoscut să contrazică un principiu islamic autentic. Totuşi aceasta se poate întâmpla dacă unul sau două dintre ele sunt incerte. Dacă unul dintre ele este incert, atunci ar trebui reinterpretat astfel încât să fie eliminată contradicţia. Dacă ambele sunt incerte, atunci principiul islamic incert va prevala în raport cu cel ştiinţific incert până când ultimul va fi demonstrat.
· وقد يتناول كل من النظر الشرعي والنظر العقلي ما لا يدخل في دائرة الآخر ، ولكنهما لن يختلفا في القطعي ، فلن تصطدم حقيقة علمية صحيحة بقاعدة شرعية ثابتة ، ويؤول الظني منهما ليتفق مع القطعي ، فإن كانا ظنيين فالنظر الشرعي أولى بالإتباع حتى يثبت العقلي أو ينهار
.
20. Niciodată nu cataloga drept necredincios (kafir) vreun musulman care a făcut cele două declaraţii de credinţă (şehadetein), care acţionează în consecinţă şi îşi îndeplineşte datoriile islamice obligatorii (fard), cu excepţia cazului în care în mod clar declară necredinţa, refuză să recunoască un principiu islamic fundamental, neagă puritatea Coranului sau comite un act clar de necredinţă.
ولا نكفر مسلما أقر بالشهادتين وعمل بمقتضاهما وأدى الفرائض ـ برأي أو بمعصية ـ إلا إن أقر بكلمة الكفر ، أو أنكر معلوما من الدين بالضرورة ، أو كذب صريح القرآن ، أو فسره على وجه لا تحتمله أساليب اللغة العربية بحال ، أو عمل عملا لا يحتمل تأويلا غير الكفر
.
Dacă voi, dragi fraţi, vă înţelegeţi religia conform acestor douăzeci de principii, atunci veţi fi înţeles semnificaţia sloganului: „Coranul este constituţia noastră şi Profetul este exemplul nostru!”
"و إذا علم الأخ المسلم دينه في هذه الأصول ، فقد عرف معنى هتافه دائما (القرآن دستورنا و الرسول قدوتنا)" .
Abonați-vă la:
Postări (Atom)