www.islamulpentrucopii.wordpress.com
Invață să citești din Coran
Cum pronunţăm literele în limba arabă?
ا Litera elif este o consoană oclusivă, glotală,sonoră care se pronunţă din cel mai
îndepărtat punct al gatului, este un sunet care se aseamănă cu literele”A” şi “E”, dar este mult mai apropiat de litera “E”, iar în cazul literelor groase se pronunţă “A”
ب Litera
be este o consoană oclusivă, labială, sonoră
care se pronunţă prin lipirea buzelor, se pronunţă precum litera B.
ت Litera Te este o consoană oclusivă, alveolară, surdă
care se pronunţă prin atingerea gingiilor dinţilor de sus cu partea
posterioară a limbi, se pronunţă
ca litera T
ث Litera Se este o consoană fricativă, interdentală,
surdă care se pronunţă prin atingerea vârfului dinţilor de
sus(incisivi) cu partea posterioară a limbi, se pronunţă S peltic.
ج Litera Gim este o consoană africată, prepalatală,
sonoră care se pronunţă prin ridicarea părţi posterioare a limbi
către cerul guri, se pronunţă precum literele GI din limba romană.
ح
Litera Ha este o consoană spirantă, faringală, surdă care se pronunţă
din mijlocul gatului prin strângerea lui, se pronunţă apropiat de litera H din
limba romana însoţit de un sunet gros
خ Litera Hî este o consoană spirantă, velară, surdă
care se pronunţă din partea cea mai
apropiata a gâtului de cerul guri, prin strângerea lui, se pronunţă H gros
însoţit de un sunet asemănător celui care vrea să elimine ceva care îl
deranjează în gat.
د Litera Dal este o consoană oclusivă, alveolară, sonoră
care se pronunţă prin atingerea gingiilor dinţilor de sus cu partea posterioară
a limbi, se pronunţă ca litera D.
ذ Litera Zel este o consoană fricativă, interdentală,
sonoră care se pronunţă prin atingerea vârfului dinţilor de
sus(incisivi) cu partea posterioară a limbi, se pronunţă Z normal peltic.
ر Litera Ra este o care consoană vibrantă, apicală, alveolară, sonoră
se pronunţă prin atingerea bazei dinţilor de sus cu vârful limbi, se pronunţă
un Rî Gros.
ز Litera Zel este o consoană siflantă, dentală, sonoră
care se pronunţă prin atingerea gingiilor dinţilor de jos cu vârful limbi, se
pronunţă ca litera Z subţire şi
ascuţit.
س Litera Sin este o consoană siflantă, dentală, surdă
care se pronunţă prin atingerea vârfului dinţilor de jos cu vârful limbi, se
pronunţă ca litera S subţire şi
ascuţit.
ش Litera Şin este o consoană şuierătoare, prepalatală,
surdă care se pronunţă prin ridicarea părţi posterioare a limbi
către cerul guri, se pronunţă precum literele Ş din limba romană.
ص Litera Sad este o consoană siflantă, dentală, surdă,
velarizată care se pronunţă prin atingerea vârfului dinţilor de jos cu vârful
limbi, se pronunţă ca litera S groasă.
ض Litera Dad este o consoană
oclusivă, alveolară, laterală, sonoră, velarizată care se pronunţă prin atingerea părţilor interioare ale măselelor
cu partea laterală a limbi, se pronunţă un D gros
ط Litera Ta este o consoană
oclusivă, alveolară, surdă, velarizată care se pronunţă prin atingerea
gingiilor dinţilor de sus cu partea posterioară a limbi, se pronunţă ca litera T groasă.
ظ Litera Zî este o consoană
fricativă, interdentală, sonoră, velarizată care se pronunţă prin atingerea
varfului dinţilor de sus(incisivi) cu partea posterioară a limbi, se pronunţă Z
gros şi peltic.
ع Litera Ayin este o consoană
fricativă, faringală, sonoră care se pronunţă din mijlocul gatului prin
strângerea lui, se pronunţă apropiat de litera A din limba romana însoţit de un
sunet gros
غ Litera Ghayn este o consoană
spirantă, velară, surdă care se pronunţă din partea cea mai apropiata a gatului
de cerul gurii, prin strângerea lui, se pronunţă Gh gros.
ف Litera F este o consoană fricativă, labială, surdă
care se pronunţă prin atingerea părţi interioare a buzei de joc cu vârful
dinţilor de sus, se pronunţă asemeni literei F.
ق Litera Kaf este o consoană
oclusivă, postpalatală, sonoră care se pronunţă prin ridicarea rădăcini limbi (
partea îndepărtată a limbi aproape de gat) către cerul gurii, se pronunţă gros
asemeni literei K.
ك Litera Kef este o consoană
oclusivă, postpalatală, surdă care se pronunţă prin ridicarea rădăcini limbi (
partea îndepărtată a limbi aproape de gat) către cerul gurii, se pronunţă normal
asemeni literei C.
ل Litera Lam este o consoană fricativă, laterală, sonoră
care se pronunţă prin atingerea gingiei dinţilor din faţă cu părţile laterale
apropiate de vârf ale limbi, se pronunţă precum litera L
م Litera Mim este o consoană oclusivă, labială, sonoră, nazală
care se pronunţă prin lipirea buzelor,
se pronunţă precum litera M
ن Litera Nun este o consoană oclusivă, alveolară, sonoră, nazală
care se pronunţă prin atingerea gingiei dinţilor din faţă cu vârful limbi, se
pronunţă precum litera N.
و Litera waw este o consoană constrictivă bilabio-velară, sonoră
care se pronunţă prin lipirea buzelor şi deschiderea lor către exterior atât
cat să încapă între ele vârful degetului mic, se pronunţă precum litera W sau
UE.
ه Litera He este o consoană spirantă, laringală, surdă
care se pronunţă din cel mai îndepărtat punct al gatului, este un sunet care se
aseamănă cu litera”H”
لا Este compusă din două litere;
Lam şi Elif, de aceea nu este considerată o literă aparte.
ي Litera Ye este o consoană constrictivă, medio-palatală, sonoră
care se pronunţă prin ridicarea părţi posterioare a limbi către cerul guri, se
pronunţă precum literele Y.
Schema propnuntiei literelor alfabetului
V-am atasat o schema in care se prezinta pronuntia literelor. Dupa cum vedeti avem cinci puncte:
Cavitatea bucala cu ajutorul caruia pronuntam trei litere
gatul cu ajutorul caruia pronuntam 6 litere
buzele cu ajutorul carora pronuntam 4 litere
Nari cu ajutorul caruia adaugam pronuntiei un sunet nazal care se numeste Ghunneh
Limba cu ajutorul careia pronuntam majoritatea literelor alfabetului arabesc.
Aici v-am atasat un tabel explicativ al pronuntiei literelor neexistente in alfabetul roman. Celelalte litere in general sunt asemanatoare.
Trebuie sa practicati pronuntia literelor alfabetului incercand sa puneti in aplicare cele mentionate. Literele nu sunt greu de pronuntat dar la inceput se poate sa aveti ceva probleme pana cand va veti invata.
ا Litera Elif sau Alif, este prima litera din alfabet se scrie ca un bat perpendicular, elif sau alif este numele literei si nu felul cum se citeste asa cum vom vedea vocala este cea care decide cum se siteste litera, acest lucru este valabil si pentru celelalte litere. Literele au un nume care difera de modul cum se pronunta deoarece vocalele sunt cele care decid cum se citeste litera in cuvant.
Litera “ba” este a doua litera a alfabetului, iar “ba” este numele ei. Vocala care o insoteste decide cum se pronunta .
Litera Te este o consoană oclusivă, alveolară, surdă care se pronunţă prin atingerea gingiilor dinţilor de sus cu partea posterioară a limbi, se pronunţă ca litera T
ث Litera Se este o consoană fricativă, interdentală, surdă care se pronunţă prin atingerea vârfului dinţilor de sus(incisivi) cu partea posterioară a limbi, se pronunţă S peltic.
ج Litera Gim este o consoană africată, prepalatală, sonoră care se pronunţă prin ridicarea părţi posterioare a limbi către cerul guri, se pronunţă precum literele GI din limba romană.
ح Litera Ha este o consoană spirantă, faringală, surdă care se pronunţă din mijlocul gatului prin strângerea lui, se pronunţă apropiat de litera H din limba romana însoţit de un sunet gros
خ Litera Hî este o consoană spirantă, velară, surdă care se pronunţă din partea cea mai apropiata a gâtului de cerul guri, prin strângerea lui, se pronunţă H gros însoţit de un sunet asemănător celui care vrea să elimine ceva care îl deranjează în gat.
د Litera Dal este o consoană oclusivă, alveolară, sonoră care se pronunţă prin atingerea gingiilor dinţilor de sus cu partea posterioară a limbi, se pronunţă ca litera D.
ذ Litera Zel este o consoană fricativă, interdentală, sonoră care se pronunţă prin atingerea vârfului dinţilor de sus(incisivi) cu partea posterioară a limbi, se pronunţă Z normal peltic.
ر Litera Ra este o care consoană vibrantă, apicală, alveolară, sonoră se pronunţă prin atingerea bazei dinţilor de sus cu vârful limbi, se pronunţă un Rî Gros.
ز Litera Zel este o consoană siflantă, dentală, sonoră care se pronunţă prin atingerea gingiilor dinţilor de jos cu vârful limbi, se pronunţă ca litera Z subţire şi ascuţit.
س Litera Sin este o consoană siflantă, dentală, surdă care se pronunţă prin atingerea vârfului dinţilor de jos cu vârful limbi, se pronunţă ca litera S subţire şi ascuţit.
ش Litera Şin este o consoană şuierătoare, prepalatală, surdă care se pronunţă prin ridicarea părţi posterioare a limbi către cerul guri, se pronunţă precum literele Ş din limba romană.
ص Litera Sad este o consoană siflantă, dentală, surdă, velarizată care se pronunţă prin atingerea vârfului dinţilor de jos cu vârful limbi, se pronunţă ca litera S groasă.
ض Litera Dad este o consoană oclusivă, alveolară, laterală, sonoră, velarizată care se pronunţă prin atingerea părţilor interioare ale măselelor cu partea laterală a limbi, se pronunţă un D gros
ط Litera Ta este o consoană oclusivă, alveolară, surdă, velarizată care se pronunţă prin atingerea gingiilor dinţilor de sus cu partea posterioară a limbi, se pronunţă ca litera T groasă.
ظ Litera Zî este o consoană fricativă, interdentală, sonoră, velarizată care se pronunţă prin atingerea
varfului dinţilor de sus(incisivi) cu partea posterioară a limbi, se pronunţă Z gros şi peltic.
ع Litera Ayin este o consoană fricativă, faringală, sonoră care se pronunţă din mijlocul gatului prin
strângerea lui, se pronunţă apropiat de litera A din limba romana însoţit de un sunet gros
غ Litera Ghayn este o consoană spirantă, velară, surdă care se pronunţă din partea cea mai apropiata a gatului de cerul gurii, prin strângerea lui, se pronunţă Gh gros.
ف Litera F este o consoană fricativă, labială, surdă care se pronunţă prin atingerea părţi interioare a buzei de joc cu vârful dinţilor de sus, se pronunţă asemeni literei F.
ق Litera Kaf este o consoană oclusivă, postpalatală, sonoră care se pronunţă prin ridicarea rădăcini limbi (partea îndepărtată a limbi aproape de gat) către cerul gurii, se pronunţă gros asemeni literei K.
ك Litera Kef este o consoană oclusivă, postpalatală, surdă care se pronunţă prin ridicarea rădăcini limbi (partea îndepărtată a limbi aproape de gat) către cerul gurii, se pronunţă normal asemeni literei C.
ل Litera Lam este o consoană fricativă, laterală, sonoră care se pronunţă prin atingerea gingiei dinţilor din faţă cu părţile laterale apropiate de vârf ale limbi, se pronunţă precum litera L
م Litera Mim este o consoană oclusivă, labială, sonoră, nazală care se pronunţă prin lipirea buzelor,
se pronunţă precum litera M
ن Litera Nun este o consoană oclusivă, alveolară, sonoră, nazală care se pronunţă prin atingerea gingiei dinţilor din faţă cu vârful limbi, se pronunţă precum litera N.
و Litera waw este o consoană constrictivă bilabio-velară, sonoră care se pronunţă prin lipirea buzelor şi deschiderea lor către exterior atât cat să încapă între ele vârful degetului mic, se pronunţă precum litera W sau Ua.
ه Litera He este o consoană spirantă, laringală, surdă care se pronunţă din cel mai îndepărtat punct al gatului, este un sunet care se aseamănă cu litera”H”
ي Litera Ye este o consoană constrictivă, medio-palatală, sonoră care se pronunţă prin ridicarea părţi posterioare a limbi către cerul guri, se pronunţă precum literele Y.
Copiii nostri si rugaciunea
Slavă lui Allah, Stăpânul Lumilor. Pacea și binecuvântarea fie asupra onorabilului mesager, Muhammed, asupra familiei sale și asupra companionilor săi!
Dragi tați blânzi, dragi mame iubitoare,
Copiii noștri sunt o speranță dăruită nouă de Allah Preaînaltul. Este firesc ca noi să dorim pentru ei o viață cinstită și ca ei să obțină, cu ajutorul lui Allah, succese atât în chestiunile de viață, cât și în cele religioase.
Să ne amintim cuvintele Profetului (s.a.s.), când a spus:
„Toți sunteți asemenea păstorilor și fiecare păstor este responsabil pentru turma sa.”[1]
Acest lucru înseamnă că noi vom fi întrebați despre copiii noștri. De asemenea, să ne amintim rugile dreptcredincioșilor, în Gloriosul Coran:
„Doamne, dă-ne nouă de la soațele noastre și de la vlăstarele noastre mângâiere pentru ochi…..” (Sura Al-Furqan:74)
în ceea ce privește modul de a ne purta cu copiii noștri, cuvintele Profetului semnifică următoarele:
„Jucați-vă cu copiii voștri până la vârsta de 7 ani, educați-i timp de încă șapte și fiți prietenii lor încă șapte.”[2]
Copiii noștri au nevoie de atât de multe lucruri de la noi! Au nevoie de dragoste, de apreciere, de libertate și de succes.
Dragi tați blânzi…..Dragi mame iubitoare….
Voi sunteți modelul pentru copiii voștri și să se amintim cuvintele Profetului (s.a.s.), care a spus:
„Când un om moare, faptele sale ajung la un sfârșit; dar trei dintre ele rămân…”
Printre cele menționate:
„...un copil pios, care se roagă (lui Allah) pentru el (pentru cel decedat).”[3]
Prin urmare, scopul nostru ar trebui să fie dorința de a-i face pe copiii noștri să fie drepți; amintiți-vă cuvintele Profetului (s.a.s.):
„Niciodată unei familii nu i se dă bunătate fără a beneficia de ea sau nu este lipsită de ceva fără a fi rănită (datorită lipsei).”[4]
RUGĂCIUNEA ESTE LUMINĂ
Să ascultăm cu inimile noastre cuvintele Profetului (s.a.s.), înainte de a le asculta cu urechile:
„Odihna ochiului meu este în rugăciune.”[5]
El a explicat pentru noi:
„Esența problemelor este Islamul și vaza sa este rugăciunea.”[6]
De asemenea, el ne-a arătat că rugăciunea este primul lucru de care va fi întrebat dreptcredinciosul în Ziua Judecății. Profetul (s.a.s.) ne confirmă poziția importantă a rugăciunii, spunând:
„….Rugăciunea este lumină…..”[7]
Deci, rugăciunea este lumină în suflet, lumină în mormânt și lumină în Ziua Judecății. Este legătura dintre rob și Stăpânul său. Să ne amintim sfatul Profetului pentru întreaga Ummah, înainte de moartea sa, sfat care spune: „(Păstrați) rugăciunile și (aveți grijă de) ceea ce posedă mâinile voastre drepte.” Suntem cu toții de acord că rugăciunea, care a fost direct atribuită Profetului (s.a.s.) în timpul ascensiunii Mi’raj[8], ocupă o poziție importantă în Islam. Prin urmare, noi – tați, mame și educatori – trebui să se străduim să implementăm importanța sa în inimile copiilor noștri. Trebuie să ne străduim să-i facem să fie legați de tăria și principiile rugăciunii și să simtă plăcerea unui dialog intim cu Allah, în timp ce sunt în Mâinile Sale. Gloriosul Coran ne spune povestea lui Luqman, care își sfătuiește fiul:
„O, fiul Meu! Împlinește Rugăciunea [As-Salat], poruncește fapta bună și oprește de la ceea ce este urât….” (Sura Luqman:17)
De asemenea, Profetul (s.a.s.) a spus:
„Șapte (persoane) sunt cei cărora Allah le va da apărare cu Umbra Sa în Ziua în care nu va exista nici o umbră în afară de a Lui…”
Și menționează printre aceștia:
„….un copil care a crescut cu adorarea lui Allah.”[9]
Trebuie să știm: copilul de ieri este tânărul de azi și tânărul de azi este tânărul de mâine,așa că, să vedem cum îi putem obișnui pe copii noștri cu îndeplinirea rugăciunii.
Cum să-i obișnuim pe copiii noștri să îndeplinească rugăciunea
Allah Preaînaltul spune:
„Și poruncește neamului tău Rugăciunea [As-Salat] și fii statornic în ea!” (Sura Ta Ha:132)
Dragi tați blânzi, dragi mame iubitoare…,
Înțelegând poziția importantă pe care o ocupă rugăciunea în Islam, trebuie să ne dăm seama că a-l obișnui pe copil cu rugăciunea, este un obiectiv vital în procesul dezvoltării copiilor noștri, prin intermediul credinței.
Ne amintim că perioada copilăriei nu este o etapă de impunere, ci mai degrabă o etapă de pregătire și de formare, care duce la cea de impunere, de obligare, care este etapa pubertății. Este mai ușor pentru copil să-și îndeplinească datoriile și obligațiile.
ETAPELE RUGĂCIUNII
Prima etapă: încurajarea copilului de a îndeplini rugăciunea
În momentul în care copilul devine conștient de mediul înconjurător, părinții trebui să îi ceară să stea alături de ei, în timpul îndeplinirii rugăciunii. Este relatat că Profetul (s.a.s.) a spus:
„Atunci când un copil face deosebire între mâna sa dreaptă și mâna sa stângă, porunciți-i să îndeplinească rugăciunea.”
În perioada copilăriei timpurii, copiii pot trece în fața celor care se roagă, pot chiar sta în față lor sau pot plânge. În acest caz, este în regulă ca tatăl sau mama să-l țină pe copil în brațe în timp ce se roagă, dacă sunt îngrijorați, mai ales dacă nu este nimeni acasă care să se ocupe de el.[10] Tații trebuie să-și amintească faptul că îndeplinirea rugăciunii în grup,la moschee, este mai bună pentru ei. Trimisul lui Allah (s.a.s.) a spus:
„Rugăciunea în grup este de 27 de ori mai bună decât cea oferită de unul singur.”[11]
Cu toate acestea, Profetul (s.a.s.) ne sfătuiește să îndeplinim rugăciunile Nawafil (rugăciunile suplimentare) acasă, astfel încât copilul să-și poată vedea părinții rugându-se. Profetul (s.a.s.) a spus:
„Faceți unele rugăciuni acasă (Nawafil) și nu faceți din casele voastre morminte!”[12]
De asemenea, el a mai spus:
„Dacă unul dintre voi îndeplinește o rugăciune (obligatorie) în moschee, să îndeplinească rugăciunile (suplimentare) în casa sa, pentru că Allah îi va face, prin rugăciunile sale, bunăstare în casa sa.”[13]
De asemenea, este de preferat pentru mame să-și organizeze timpul de rugăciune; atunci când îndeplinește rugăciunea, ar trebui să fie acolo un membru al familiei sau o vecină, care să se ocupe de copil. Trebuie să știm de asemenea, că la această vârstă, nu trebuie să fim aspri cu copilul, pentru orice face cuiva care se roagă.
A doua etapă: înainte de vârsta de 7 ani
Este etapa pregătirii copilului pentru îndeplinirea rugăciunii. Această etapă cuprinde următoarele:
1. Educarea copilului despre unele reguli simple cu privire la purificare, ca de exemplu, să fie atenți la murdării, cum să se spele după necesitățile fiziologice, cum să folosească toaleta și necesitatea păstrării trupului și a hainelor lor curate. Aceste categorii sunt după cum urmează:
a. să nu intre în baie cu ceva pe care apare numele lui Allah;
b. să intre pășind cu piciorul stâng, spunând așa cum ne-a învățat Profetul (s.a.s.):
„În numele lui Allah. O, Allah! Caută adăpost la Tine de necuraţi şi necurate!”[14]
c. să nu vorbească în baie;
d. să nu folosească mâna dreapta când se curăță sau să nu își atingă părțile intime cu mâna dreaptă, pentru că Profetul (s.a.s.) a spus:
„Nici unul dintre voi să nu își atingă organul genital cu mâna sa dreaptă, atunci când urinează sau când se curăță de murdărie.”[15]
e. să iasă din baie pășind cu piciorul drept și spunând: „O, Allah! Iartă-mă!”
Aceste lucruri trebuie să meargă împreună cu explicarea modului în care purificarea este strâns legată de rugăciune, așa cum menționează versetele Coranului:
„O, voi cei care credeți! Atunci când vă gătiți pentru Rugăciune [As-Salat], spălați-vă fețele voastre și mâinile voastre, până la coate, treceți-vă mâinile voastre ude peste capetele voastre și [spălați-vă] picioarele voastre până la glezne!” ( Sura Al Ma’ida:6)
De asemenea, Profetul (s.a.s.) a spus:
„Allah nu acceptă rugăciunea îndeplinită fără purificare (abluțiune).”[16]
2. Învățarea Surei Al-Fatihah (prima sură din Gloriosului Coran) și unele sure scurte, pentru a-l pregăti pentru îndeplinirea rugăciunii.
3. Învățarea modului de îndeplinire a abluţiunii (Wudu, abdest) și îndemnarea de a o practica, la fel cum companionii îi învățau pe copiii lor.
4. Înainte de vârsta de 7 ani, începem să-i învățăm cum să se roage. Îi încurajăm să îndeplinească zilnic una sau mai multe rugăciuni obligatorii, de exemplu, Rugăciunea de Dimineață, înainte de a pleca la școală și Rugăciunea de Prânz. Cu toate acestea, nu e nevoie să-i cerem ca la vârsta de 7 ani să îndeplinească toate cele cinci rugăciuni zilnice obligatorii.
5. Este de asemenea foarte important să recompensăm copilul pentru orice face în această privință, spunându-i „Allah să te binecuvânteze!” sau oferindu-i daruri.
6. Din nou, este important să-l ducem pe copil la Rugăciunea de Vineri[17], după ce îl învățăm bunele maniere referitoare la mersul și statul în moschee[18], astfel încât copilul să se obișnuiască cu ceea ce este Sunan și să înceapă să simtă că face parte din comunitate.
A treia etapă: între vârsta de 7 ani și 10 ani
Într-un hadis, Profetul Muhammed (s.a.s.) spune:
„Porunciţi copiilor voștri să îndeplinească rugăciunea când au împlinit 7 ani și loviţi-i pentru neîndeplinirea ei când au împlinit 10 ani și faceți-le paturile separat.”[19]
Copilul învață din acest hadith că a început etapa îndeplinirii consecvente a rugăciunilor. Din acest motiv, unii educatori îi sfătuiesc pe părinți să facă din ziua în care copilul împlinește 7 ani, un eveniment special din viața sa (a copilului).
Profetul (s.a.s.) a dedicat trei ani consecutivi pentru implementarea a ceea ce ține de rugăciune în sufletele copiilor și din nou spunem că, solicitarea părintelui de a se ruga copilul trebuie făcută într-o manieră blândă și iubitoare. Dacă vrem să calculăm de câte ori cerem unui copil să se roage, într-o perioadă de trei ani (lunari), obținem un rezultat de 5.310 ori.
Înseamnă că părinții le reamintesc și îi cheamă pe copiii lor la rugăciunea de nenumărate ori, în această perioadă timpurie a vieții. Acest lucru subliniază importanța repetiției în procesul de educație și, cu toate acestea, această repetiție trebuie să fie făcută cu un chip zâmbitor și cu vorba bună. Marele companion Abdullah Ibn Mes’ud a spus: „Feriți-vă copiii prin rugăciune (obișnuindu-i) și obișnuiți-i cu bunătatea, pentru că bunătatea este un obicei.”[20] Astfel, bunătatea este obținută prin obișnuință.
În timpul acestei perioade, copilul învață regulile purificării, cum să facă binecuvântări pentru Profet (s.a.s.)[21] și unele rugi[22] care sunt în legătură cu rugăciunea propriu-zisă. Trebuie să ținem minte că părinții vor rămâne pentru totdeauna un model pentru copil.
A patra etapă: impunerea îndeplinirii rugăciunii și bătaia dacă nu se roagă
Este important ca la vârsta de 7 ani, copilul să repete hadithul Profetului (s.a.s.) care subliniază principiul bătăii copilului după vârsta de 10 ani, ca avertisment împotriva ademenirii diavolului. Dacă după aceasta, copilul continuă să nu-și îndeplinească rugăciunile, atunci trebuie pedepsit prin bătaie. Cu toate acestea, bătaia trebuie administrată în limitele prescrise de Profet (s.a.s.).
Deci, când copilul crește într-un mediu drept, cinstit, în care părinții sunt atenți la tot ceea ce am menționat anterior și stabilesc un exemplu viu pentru el, îndeplinindu-și rugăciunile, va fi foarte dificil ca acest copil să nu se atașeze de rugăciune sau să nu o îndeplinească, mai ales când există și încurajarea materială și spirituală a părinților.
În această etapă (după 10 ani), tatăl și mama și oricine se ocupă de educația copiilor, trebuie să-i învețe regulile rugăciunii în grup[23], regulile rugăciunilor suplimentare și a rugăciunii Witr. Profetul (s.a.s.) l-a învățat pe Enes ibn Malik (r.a.) rugăciunea Istikhara[24], în ciuda vârstei lui fragede.
Este de asemenea important ca în această etapă să fim atenți la rugăciunile din zori și de seara [25] și este important să obișnuim copilul cu îndeplinirea rugăciunilor obligatorii în orice situație, mai ales în timpul examenelor:
„Iar acela care cinstește rânduielile lui Allah [să știe] că aceasta este din cuvioșia inimii!” (Sura Al-Hajj:32)
În cazul în care copilul nu îndeplinește vreo rugăciune pentru că a uitat, lăsați-l să o îndeplinească oricând își aduce aminte. Dar dacă nu o îndeplinește pentru că îi este lene, trebuie învăţat să ceară iertare lui Allah și să facă fapte bune, cum ar fi milostenia din banii lui de buzunar sau să îndeplinească alte fapte caritabile, în speranța că Allah îl va ierta. Profetul (s.a.s.) a spus:
„…Și îndepliniți o faptă dreaptă după comiterea unei fapte rele, astfel încât ea să fie îndepărtată!”[26]
Apoi subliniem necesitatea ca părinții să fie amândoi de acord asupra următorilor pași anteriori și asupra necesității ca ei să coopereze. Ei trebuie să fie un model pentru copilul lor, în fiecare clipă și trebuie să recite des aceste rugi:
„Doamne, dă-ne nouă de la soațele noastre și de la vlăstarele noastre mângâiere pentru ochi…..” (Sura Al-Furqan:74)
„Doamne, fă ca eu să împlinesc Rugăciunea [As-Salat] cu sârguință, ca și o parte din urmașii mei! Și primește ruga mea, Doamne!”(Sura Ibrahim: 40)
RECOMANDĂRI PENTRU PĂRINȚI
1. Părinții trebuie întotdeauna să le arate copiilor lor cât sunt de atenți în a-și îndeplini rugăciunile. Iată câteva exemple:
a. Atunci când copilul vrea să doarmă înainte de rugăciunea de seară, trebuie să îi spuneți fără ezitare: „Au mai rămas doar cinci minute până la rugăciunea de seară, hai să ne rugăm împreună, iar apoi poți dormi, cu Voia lui Allah.”
b. Când copilul cere să meargă într-un loc în jurul orei rugăciunii de apus, trebuie să îi spuneți: „Vom îndeplini rugăciunea de apus mai întâi și apoi putem pleca.”
c. Un alt mod de a spori simțul rugăciunii pentru copil este să vă audă făcând planuri în jurul orei de rugăciune, spunând: „Ne vom întâlni la rugăciunea de după-amiază sau ne va vizita după rugăciunea de seară.”
2. Islamul încurajează sporturile care dezvoltă și întăresc trupul, pentru că un dreptcredincios puternic este mai bun și mai iubit de Allah decât unul slab. Cu toate acestea, a iubi sportul și a-l practica nu înseamnă neglijarea îndeplinirii rugăciunilor la timpul cuvenit.
3. Trebuie să cerem iertare lui Allah și sănătate, atunci când copilul se îmbolnăvește, mai ales după vârsta de 10 ani. Trebuie să-l ajutăm să se obișnuiască să îndeplinească rugăciunile după posibilitățile sale, iar acest lucru va continua până crește și știe că nu are nici o scuză în neglijarea rugăciunilor, chiar și în starea de boală.
4. Dacă sunteți în călătorie, trebuie să îi învățați pe copiii voștri deosebirea dintre Qasr și Jam (scurtarea și combinarea rugăciunilor) și trebuie să îi învățați că Allah ne binecuvântează cu scurtarea rugăciunilor și că Islamul este o religiei a iertării.
5. Trebuie să-l învățați gradual pe copilul vostru să îndeplinească rugăciunile suplimentare, după ce l-ați învățat să le îndeplinească pe cele obligatorii.
6. Insuflați-i copilului curajul de a-i chema la rugăciune pe colegii lor și învățați-l să nu simtă nici cea mai mică rușine dacă trebuie să termine o convorbire telefonică sau o discuție cu cineva la școală sau într-un club, pentru a îndeplini rugăciunea în grup, la moschee; învățați-l de asemenea să nu fie nepăsător față de colegii care nu îndeplinesc rugăciunea, ci să-i cheme și să-i sfătuiască să înceapă îndeplinirea lor împreună.
Ziua de Vineri
Este benefic pentru toate familiile să fie împreună Vinerea, pentru a îndeplini obligațiile zilei, cum ar fi recitarea Surei Al-Kehf și pomenirile pentru Profet (s.a.s.). Astfel, copiii vor crește participând intens la îndeplinirea acestor fapte bune, alături de voi.
Cele două sărbători, Istisqa și alte rugăciuni
Fiți atenți ca ei, copiii voștri, să îndeplinească aceste rugăciuni cu voi, astfel ca sufletele lor să se atașeze de rugăciune. Repetați, în fața lor, rugăciunea Istikharah[27]și rugăciunea la nevoie și să îndepliniți prosternarea de mulțumire.[28]
Dragi tați blânzi, dragi mame iubitoare!
Folosiți toate mijloacele care sunt permise pentru a implementa rugăciunea în inimile copiilor voștri. Unele dintre aceste mijloace sunt:
1. Rigle pe care este desenat modul de îndeplinire al abluțiunii și a rugăciunii.
2. Orarele școlare care încurajează rugăciunea.
3. Dacă îi învățați pe copiii voștri matematică și tabla înmulțirii, folosiți rugăciuni pentru a face acest lucru. De exemplu, puteți spune: „Dacă un om a îndeplinit doua unităţi de rugăciune (Rak’at) în zori și 4 Rak’at-uri la prânz, atunci câte Rak’at-uri a îndeplinit el?” În cazul în care copiii voștri sunt mai mari, puteți spune: „Dacă între casa unui om și moschee sunt 500 m și dacă el face un pas de 40 de cm, câți pași face el ca să ajungă la moschee și apoi de la moschee înapoi acasă? Iar dacă știm că Allah ne dă 10 recompense pentru fiecare pas, atunci câte recompense vom primi?”
4. Folosiți casete și benzi video care învață cum să îndeplinim abluțiunea și rugăciunea, cât și alte lucruri permise.
O mamă iubitoare
Iată că fiica ta cea dragă a crescut. Arată-i cum ești tu atentă în faptele și acțiunile tale, față de Allah. Arată-i că atunci când auzi chemarea la rugăciune, te grăbești să termini ceea ce faci, pentru a nu pierde din timpul destinat rugăciunii.
Amintește-ți că Profetul (s.a.s.) a spus:
„Allah nu primește rugăciunea unei fete care a ajuns la vârsta ciclului menstrual, decât dacă poartă văl.”[29]
Acest lucru înseamnă că Allah nu acceptă rugăciunea unei fete care este matură, decât dacă ea poartă văl. Tu însăți trebuie să simți necesitatea acestui văl și trebuie să știi că este o obligație, la fel ca rugăciunea. Astfel, te vei proteja pe tine purtând văl și o vei învăța și pe fata ta, pentru a o îndrepta spre ceea ce este bine, încă de timpuriu. Astfel, dacă ea începe să se dezvolte, se va înfățișa fără văl numai rudelor cu care nu se poate căsători; va fi acoperită, cu excepția feței și a mâinilor.
Tu, tată blând! Tu, mamă iubitoare!
Când îi învățăm pe copii rugăciunea, baza noastră să fie porunca lui Allah:
„Și poruncește neamului tău Rugăciunea [As-Salat] și fii statornic în ea!” (Sura Ta Ha:132)
Această statornicie este necesară fie că ei sunt tineri sau bătrâni. Așa că, să ne grăbim chiar acum să-i învățăm, pentru că a-i învăța, a-i educa de la o vârstă fragedă este ca și cum a-i sculpta o piatră.
Când îi învățăm pe copii cum să se roage, trebuie să ținem seama de următoarele:
1. Repetarea cuvintelor care compun Adhanul (chemarea la rugăciune) și apoi rostirea unei Du’a cunoscute. Trimisul lui Allah (s.a.s.) a spus:
„Ori de câte ori auziți Adhanul, spuneți ceea ce spune muezinul.”[30]
De asemenea, Al-Bukhari relatează că Profetul (s.a.s.) a spus:
„Oricine spune după ce a auzit Adhanul: ʺO, Allah! Stăpânul acestei chemări unice (prin a nu atribui asociați Ție) și a rugăciunii precise care va fi îndeplinită, dă-i lui Muhammed dreptul de a mijloci (interveni) și de a străluci și învie-l în cel mai bun și mai înalt loc din Paradis, pe care i l-ai promisʺ, atunci mijlocirea mea pentru el va fi primită în Ziua Învierii.”
2. Rostirea unei Du’a la ieșirea din casă pentru îndeplinirea rugăciunii din zori. Du’a care trebuie rostită când cineva iese din casă este: „În numele lui Allah, depind și mă încred în Allah, pentru că nu există nici o voință și nici o putere în afară de Allah”. Apoi i se spune: „Vei fi îndrumat, apărat și protejat.”[31]
3. Rostirea unei Du’a la intrarea în moschee și la ieșirea din moschee. Profetul (s.a.s.) a spus:
„Când cineva dintre voi intră în moschee, să spună: ʺO, Allah! Deschide pentru mine porțile Milei Taleʺ, și când ieșiți, să spuneți: ʺO, Allah! Mă rog pentru Îndurarea Ta.ʺ”[32]
4. Rostirea unei Du’a la intrarea în baie și la ieșirea din baie. Când intrăm în baie, trebuie să spunem: „O, Allah, caut adăpost la Tine de necuraţi și necurate.”[33]
Iar la ieșirea din baie, trebuie să spunem: „O, Allah, Iartă-mă!”[34]
5. Tesbih (slăvirea lui Allah) după fiecare rugăciune și îndeplinirea altor lucruri care sunt explicate în cărți, legate de rugăciune, de obligativitatea ei, de rugăciunile suplimentare și acțiunile lor asupra sufletului. Mai jos sunt prezentate câteva Du’a ale Profetului (s.a.s.). care se rostesc după rugăciune:
ü După ce-și termina rugăciunea, Profetul (s.a.s.) obișnuia să spună de trei ori: „Astaghfirullah! (Caut iertarea lui Allah!).”
ü De asemenea, obișnuia să spună: „O, Allah! Tu ești Pacea, izvorul Păcii, fii binecuvântat, tu, Deținătorul Măreției și a Generozității.”
ü Profetul (s.a.s.) a spus:
„Există anumite expresii de preamărire a lui Allah, a căror repetare sau a căror îndeplinire după fiecare rugăciune (obligatorie), nu va aduce niciodată dezamăgire: ʺSubhanAllah (Slavă lui Allah)ʺ de 33 de ori, ʺAl-Hamdulillah (Laudă lui Allah)ʺ de 33 de ori, ʺAllahu Akbar (Allah este Mare)ʺ de 34 de ori.”[35]
6. Copilul trebuie de asemenea avertizat să nu îndeplinească rugăciunea cu repeziciune, fără atenția cuvenită, pentru că făcând acest lucru, el va fura din rugăciunea lui. Se relatează că Profetul (s.a.s.) a spus: „Cel mai rău dintre hoți este cel care fură din rugăciunile lui.” Ei (companionii) au spus: „Cum își fură el rugăciunea, Trimis al lui Allah?” El (s.a.s.) a spus: „Nu îndeplinește Ruku (plecaciune din timpul rugaciunii) sau Sujud (prosternare) așa cum se cuvine.”[36] În plus, copilul trebuie să știe ce înseamnă interzicerea neglijenței față de rugăciune și pedepsirea acestei neglijențe. Profetul Muhammed (s.a.s.) a spus:
„Cu adevărat, între om și între politeism și necredință stă neglijarea rugăciunii.”[37]
„Oricui lasă rugăciunea de prânz, toate faptele bune îi vor fi anulate.”[38]
„Oricine pierde intenționat rugăciunea de prânz, atunci este ca și cum și-a pierdut familia și bunurile.”[39]
CUM SE NE COMPORTĂM CU COPIII NOȘTRI
1. Profetul (s.a.s.) ne-a determinat să fim îngăduitori, spunând: „Atotputernicul este milostiv cu persoanele milostive, așa că fiți milostivi cu cei de pe pământ, pentru că Cel Unic din ceruri va fi Milostiv cu voi.”[40] Așa că, moto-ul nostru să fie: „îngăduință și milă”.
2. Cei care îi îndrumă pe copii trebuie să evite emiterea mai multor porunci.
3. Copilul trebuie recompensat pentru comportamentul său bun, prin recompense spirituale, cum ar fi manifestarea satisfacției sau prin recompense materiale.
4. În cazul în care copilul face o greșeală, el trebuie atenționat cu îngăduință și trebuie să-l corectăm, explicându-i ceea ce a greșit.
5. Atunci când copilul repetă aceeași greșeală de mai multe ori, trebuie să-i deposedăm de ceva ce îi place. Dacă și atunci continuă, trebuie să-l certăm, dar fără a-l insulta, mai ales în fața rudelor sau a prietenilor, pentru că acest lucru poate să-i inducă un sentiment de inferioritate.
Pedeapsa fizică
Pedeapsa fizică are rezultate rapide ce duc la o stare aparentă și superficială, stare care îi amăgește pe tați, făcându-i să acționeze în grabă. Cu toate acestea, este o mare greșeală.
Pedeapsa fizică trebuie folosită cu anumite condiții, precum:
1. Bătaia trebuie să fie ușoară, pentru a nu-și pierde efectul.
2. Nu trebuie să fie aspră și să rănească.
3. Nu îți bate fiul doar pentru că ești furios, ca nu cumva să îl rănești.
4. Evită părțile sensibile ale corpului, precum capul, față, pieptul și abdomenul.
5. Nu îl lovi pe copil cu mai mult de trei lovituri, dacă nu este încă matur.
6. Fă-o tu însuți și nu lăsa pe nimeni altcineva să o facă.
7. Este greșit să nu îl pedepsești pe copil, dacă l-ai amenințat că vei face acest lucru.
8. Trebuie să uiți greșeala copilului,imediat după ce ai aplicat pedeapsa.
9. Nu îl obliga pe copil să-și ceară iertare imediat după pedepsirea sa, pentru că va fi umilitor pentru el.
10. Nu trebuie să îl împiedicăm pe copil să plângă după pedepsire, pentru că poate fi dureros pentru el.
Dragi tați blânzi, dragi mame iubitoare,
Să ne amintim întotdeauna ce a spus Allah Preaînaltul:
„Doamne, dă-ne nouă de la soațele noastre și de la vlăstarele noastre mângâiere pentru ochi…..” (Sura Al-Furqan:74)
„Doamne, fă ca eu să împlinesc Rugăciunea [As-Salat] cu sârguință, ca și o parte din urmașii mei! Și primește ruga mea, Doamne!”(Sura Ibrahim: 40)
SFATURI SINCERE
Dragi tați blânzi, dragi mame iubitoare!
Vă recomand să faceți următoarele lucruri și să le implementați în inimile copiilor voștri:
1. Învățați-i că vor sta în fața lui Allah Atoateștiutorul, Care nu doarme niciodată.
2. Ajutați-vă copiii să fie supuși față de Allah și să se teamă de El.
3. Îndrumați-i să facă toate lucrurile de dragul lui Allah, Care nu acceptă nimic decât dacă este făcut pentru El.
4. Purificați-vă existența și nu îi hrăniți pe copiii voștri decât cu ceea ce este permis, pentru că trupul care se dezvoltă din ceea ce este nepermis, nu merită decât Focul Iadului.
5. Citiți Gloriosul Coran și învățați-l pe fiul vostru să-l citească și explicați-i semnificațiile lui.
6. Amintiți-i fiului vostru de binecuvântările lui Allah și faceți-l să se gândească la minunile lui Allah din ceruri, de pe pământ, din suflet și din tot ceea ce îl înconjoară.
7. Învățați-l pe fiul vostru principiile morale, pentru că Profetul (s.a.s.) a spus: „Am fost trimis doar pentru a desăvârşi principiile morale nobile.”. În special credința, onestitatea, ținerea unei promisiuni și apărarea demnității.
Invocați-l pe Allah de multe ori, de dragul fiului vostru, dar nu-L invocați împotriva lui; temeți-vă că Allah ar putea răspunde invocațiilor voastre. Allah să-i păzească și să-i purifice pe copiii noștri, pe copiii voștri și pe copiii tuturor musulmanilor, Amin!
[1] Convenit.
[2] Acesta este athar.
[3] Relatat de Muslim.
[4] Relatat de At-Tabarani.
[6] Relatat de At-Tirmidhi.
[7] Relatat de Muslim.
[8] Ascensiunea Profetului la ceruri.
[9] Convenit. Acest hadith subliniază importanța Tarbiyah (insuflarea principiilor morale și a virtuților) pentru un tânăr, încă din perioada copilăriei. Este important, pentru că cu ceea ce se obișnuiește în copilărie, cu siguranță va continua de-a lungul întregii vieți.
[10] A fost relatat că Profetul (s.a.s.) obișnuia să o țină în brațe pe Umamah bin Al-As în timpul îndeplinirii rugăciunii, iar când ajungea să facă Ruku, o punea jos.
[11] Convenit.
[12] Convenit.
[13] Relatat de Muslim.
[14] Relatat de Al-Bukhari.
[15] Relatat de Al-Bukhari.
[16] Relatat de Muslim.
[17]Allah spune: „O, voi cei care credeți! Când se cheamă la Rugăciune [As-Salat], în ziua de vineri, grăbiți-vă la pomenirea lui Allah și lăsați negoțul! Aceasta este mai bine pentru voi, dacă [voiți să] știți.” (Sura Al-Jumu’a:9). Rugăciunea de Vineri este o obligație pentru fiecare bărbat matur, sănătos din punct de vedere mental, musulman liber, capabil să meargă la moschee. Această rugăciune o înlocuiește pe cea de la prânz și este o sărbătoare săptămânală pentru musulmani, așa cum Profetul (s.a.s.) a spus: „Vinerea este cea mai bună zi în care răsare soarele (cea mai bună zi din săptămână)”. Câteva dintre Sunan de Vineri sunt:
a. rostirea de mai multe ori : „Binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra Mesagerului Său”;
b. îmbăierea și folosirea siwak (băț pentru dinți), folosirea parfumului;
c. mersul la rugăciune devreme;
d. citirea Surei Al-Kahf;
e. ascultarea predicii de Vineri – Khutbah – la moschee;
f. purtarea celor mai bune haine.
Profetul (s.a.s.) îi avertizează pe cei care nu participă la Rugăciunea de Vineri, spunând: „Celui care abandonează intenționat Rugăciunea de Vineri de trei ori, Allah îi va închide inima.” (Relatat de At-Tirmidhi.)
[18] Allah Preaînaltul spune: „O, fii ai lui Adam! Luați-vă gătelile voastre la toate locurile de Rugăciune!” (Sura Al-A’raf:31). Moscheile sunt locurile favorite ale lui Allah și de aceea trebuie să le păstrăm curate.
[19] Relatat de Abu Dawud. Este important ca la vârsta aceasta să separam copii în paturi diferite, din cauza schimbărilor fizice care au loc.
[20] Relatat de At-Tabarani
[21] Binecuvântarea Profetului este următoarea: „O, Allah, miluiește-l pe Muhammed și pe familia lui Muhammed, așa cum l-ai miluit pe Ibrahim și pe familia lui Ibrahim! Binecuvântează-l pe Muhammed și pe familia lui Muhammed, așa cum ai binecuvântat pe Ibrahim și pe familia lui Ibrahim! Tu ești Demn de Laudă și Glorios!”
[22] Tatăl trebuie să-l facă pe copil să memoreze următoarele câteva rugi:
a. ruga de început dintre Takbir și recitarea Coranului: „Îmi întorc fața spre El, Cel Care își este creatorul cerurilor și al pământului, un adevărat credincios și musulman și nu unul dintre politeiști.” „Cu siguranță, rugăciunea mea, sacrificiul meu, viața mea și moartea mea sunt poruncite de dragul lui Allah, Stăpânul lumilor, Care nu are asociat. Astfel mi se poruncește și prin urmare mă supun. O, Allah! Îndrumă-mă spre cea mai bună morală, așa cum nimeni în afară de Tine nu mă poate îndruma. Îndepărtează de mine ce este mai rău, așa cum nimeni nu poate îndepărta răul, în afară de Tine.”
b. În timpul îndeplinirii Ruku: „Preaslăvite, Preasfinte, Stăpân al îngerilor și al duhurilor.”
„O, Stăpâne, pentru Tine am îndeplinit Ruku și în Tine mi-am pus credința și Ție m-am încredințat. Urechile mele, ochii mei, mintea mea și simțurile mele sunt smerite în fața Ta.”
„O, Stăpâne, Slava Ta să umple cerurile și pământul și să umple tot ceea ce rămâne de umplut după asta. Numai Tu meriți laudă și mărire. Cel mai adevărat lucru pe care l-a spus un rob (și noi toți suntem robii Tăi) este: Nu există cineva care să oprească ceea ce dai Tu și nimeni care să dea ceea ce Tu oprești. Și averea nici unui bogat nu-i va fi de folos fără Tine.”
c. la ridicarea capului din Ruku: „O, Stăpâne, Slava Ta să umple cerurile și pământul și să umple tot ceea ce rămâne de umplut după asta. Numai Tu meriți laudă și mărire. Cel mai adevărat lucru pe care l-a spus un rob (și noi toți suntem robii Tăi) este: Nu există cineva care să oprească ceea ce dai Tu și nimeni care să dea ceea ce Tu oprești. Și averea nici unui bogat nu-i va fi de folos fără Tine.”
d. În timpul prosternării: „Slavă Stăpânului meu, preaînaltul. Stăpâne al nostru, pentru tine m-am prosternat și în Tine mi-am pus credința și Ție m-am încredințat. Fața mea rămâne prosternată înaintea celui Care a creat-o, a modelat-o și a deschis-o dându-i auz și celelalte simțuri. Slăvit fie Allah, Cel Mai Bun dintre creatori.”
e. După Tashahhud:„O, Allah! Caut adăpost la Tine de pedeapsa mormântului. Caut adăpost la Tine de încercarea lui Masih Ad-Dajjal. Caut adăpost de încercarea vieții și a morții. O, Stăpâne, caut adăpost de păcat și de datorie.”
[23] Cum ar fi îmbrăcarea celor mai bune haine, folosirea parfumului, mersul liniștit, meritul și importanța rugăciunii în grup, în primele rânduri. Profetul (s.a.s.) a explicat meritul îndeplinirii rugăciunii din zori și a rugăciunii de seară în grup, spunând: „Pentru cel care îndeplinește rugăciunea de seară în grup, va fi ca și cum se va ruga până la miezul nopții și pentru cel care îndeplinește rugăciunea de dimineață în grup, va fi ca și cum s-ar fi rugat toată noaptea..” (Relatat de Muslim)
[24] O rugăciune constând în două rak’at, în care cel care se roagă cere lui Allah să-l îndrume pe calea cea bună, referitor la o anumită faptă sau situație.
[25] Mesagerul lui Allah (s.a.s.) a spus: „Cele mai grele rugăciuni pentru ipocriți sunt cele de seara și de dimineața. Dacă ar cunoaște ei binecuvântările pe care le-ar primi, ar veni la ele (la rugăciuni), chiar și târându-se.” (Relatat de Al-Bukhari și Muslim).
[26] Relatat de At-Tirmidhi.
[27] Despre rugăciunea Istikharah, Profetul (s.a.s.) a spus: „Dacă vreunul dintre voi se gândește să facă ceva, să îndeplinească două rak’ah, altele decât rugăciunile obligatorii și să spună (după rugăciune): ʺO, Allah! Caut îndrumarea Ta în știința Ta și caut forța în puterea Ta și îți cer din favorurile Tale nepieritoare, căci cu adevărat, tu poți, în timp ce eu nu pot; și cu adevărat, Tu știi, în timp ce eu nu știu și Tu ești cunoscătorul celor nevăzute. O, Allah!Dacă știi că acest lucru este bun pentru mine în religia mea, în viața mea și în sfârșitul ei, atunci poruncește-l și ușurează pentru mine. Și dacă știi că acest lucru nu este bun pentru mine, în religia mea, în viața mea și în sfârșitul ei, atunci îndepărtează-l de mine și îndepărtează-mă de el și hotărăște pentru mine ceea ce este bine, oricare ar fi acesta și fă-mă mulțumit de aceasta.ʺ” (Relatat de Al-Bukhari)
[28] At-Tirmidhi a relatat: „Era obiceiul Profetului (s.a.s.) ca atunci când primea vești bune, să se aplece în prosternare, exprimându-și mulțumirea față de Allah.”
[29] Relatat de Abu Dawud și At-Tirmidhi.
[30] Relatat de Al-Bukhari și Muslim.
[31] Relatat de Abu Dawud.
[32] Relatat de Muslim.
[33] Relatat de Al-Bukhari și Muslim.
[34] Relatat de At-Tirmidhi.
[35] Relatat de Muslim.
[36] Relatat de Ahmad.
[37] Relatat de Muslim.
[38] Relatat de Al-Bukhari și Muslim.
[39] Relatat de Al-Bukhari și Muslim.
[40] Relatat de At-Tirmidhi și Abu Dawud.
Sărbătorile musulmanilor
Musulmanii au două sărbători pe an. Nici una dintre ele nu poate fi asemănată cu Paştele sau Crăciunul pentru că semnificaţia lor este alta. Una dintre sărbători se numeşte Sărbătoarea Postului şi se sărbătoreşte la sfârşitul lunii de post Ramadan şi cealaltă sărbătoare se numeşte Sărbătoarea Sacrificiului, când mulţi dintre musulmani se află în pelerinaj la Mecca. Cu ocazia Sărbătorii Sacrificiului musulmanii sacrifică un animal în numele lui Dumnezeu, Cel Unic (o oaie sau un berbec sau o vacă sau o capră). Ei fac aceasta aşa cum a făcut şi Profetul Avraam atunci când Dumnezeu i-a cerut lui să îşi sacrifice fiul Ismail. Credinţa lui Avraam a fost atunci încercată, iar Dumnezeu nu a lăsat ca Ismail să fie jertfit, ci a trimis lui Avraam un berbec pe care să îl sacrifice. Urmând exemplul profetului Avraam, şi musulmanii fac acest lucru. O parte din carnea animalului este oferită celor nevoiaşi, o parte este împărţită vecinilor şi rudelor, iar o parte a ei este gătită şi servită musafirilor veniţi în zilele de sărbătoare. În dimineaţa primei zile de sărbătoare musulmanii merg la moschee, unde împlinesc o rugăciune specială de sărbătoare şi se felicită cu întreaga comunitate. După care merg în vizită la părinţi, bunici, rude, profesori, cunoştinţe cărora le urează sărbători fericite.
Musulmanii din România servesc musafirii şi cunoscuţii cu tradiţionalele baclavale – prăjituri însiropate făcute acasă, dar şi cu alte dulciuri şi prăjituri.
Copiii sărută în semn de respect şi apreciere mâinile părinţilor, bunicilor, profesorilor şi învăţătorilor lor, ale rudelor mai în vârstă.
Fiecare dintre aceste două sărbători sunt ocazii în care credinciosul să mulţumească lui Dumnezeu pentru toate binecuvântările oferite de El, să fie mai aproape de El şi mai aproape de cei săraci, nevoiaşi şi neajutoraţi.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Profetul Ismail
(Pacea fie asupra lui!)
Profetul nostru Ibrahim (Pacea fie asupra lui!) s-a căsătorit cu Sara, alături de care a trăit mulţi ani fericiţi, însă, deşi ajunseseră la o vârstă înaintată, nu aveau încă niciun copil. Sara avea o sclavă pe nume Hager. Ea i-a spus soţului ei astfel:
- Noi am îmbătrânit de tot şi nu avem niciun copil, pentru că eu sunt stearpă, nu pot zămisli. Ia-o în căsătorie pe această sclavă! Poate că Allah îţi va da un copil de la ea şi ne vom veseli restul vieţii noastre cu el.
Ibrahim i-a răspuns:
- Nu, Sara. Mă tem că, din cauză că tu nu ai copii, vei fi geloasă pe Hager. Dacă Allah ar fi vrut să ne dea un copil, ni l-ar fi dat.
Sara l-a asigurat pe soţul ei că, dimpotrivă, ea va fi fericită la naşterea copilului lui Hager şi astfel se vor putea bucura cu toţii de acel copil.
Aşadar Ibrahim s-a căsătorit cu Hager, iar Hager a rămas însărcinată cu Ismail, însă Ibrahim nu ştia despre aceasta. Într-o noapte, pe când Ibrahim stătea în faţa cortului, iar soţia lui, Sara, înăuntrul lui, au venit trei tineri la el care i-au spus:
- Pacea fie asupra ta, Ibrahim!
- Şi asupra voastră! Poftiţi, le-a răspuns Ibrahim arătându-le cu mâna loc pentru a se aşeza.
Profetul Ibrahim vroia să îi ospăteze pe musafirii lui, aşa că l-a pus pe unul dintre oamenii lui să sacrifice o vită. S-a pregătit mâncarea, iar Ibrahim i-a invitat la masă, însă ei nu au venit. Ibrahim s-a speriat. El a crezut că nu au mâncat pentru că sunt hoţi, că vor să îi fure bunurile sau pentru că au de gând să-i facă vreun rău.
El i-a întrebat cine sunt, la care aceştia au răspuns că sunt îngeri şi că au venit pentru a-i vesti că va avea un copil. Ibrahim le-a răspuns că nu se poate aşa ceva, deoarece el este foarte bătrân, însă îngerii i-au spus că aceasta este Voia lui Allah. Când a auzit Sara acestea a fost surprinsă, a râs, iar îngerii i-au spus:
- Sara, şi tu vei avea un copil pe nume Ishak, iar el va avea un fiu pe nume Iaqub.
După câteva luni, Hager a născut un copil pe care tatăl lui l-a numit Ismail. Ibrahim s-a bucurat foarte mult la naşterea lui Ismail. Sara a început să fie foarte geloasă şi i-a cerut lui Ibrahim să îi ducă undeva departe pe Hager şi pe fiul său – Ismail.
Încrezându-se în Allah, Ibrahim i-a luat pe cei doi şi i-a dus într-un loc îndepărtat, în apropierea locului în care astăzi se află Kaba, şi le-a făcut acolo un cort. S-a rugat la Allah şi i-a încredinţat Lui.
După puţin timp de la întoarcerea lui Ibrahim acasă, Sara a născut un copil pe care l-au numit Ishaq şi pe care l-au iubit foarte mult.
Hager trăia împreună cu fiul ei, Ismail. Într-o zi, pentru că li se terminase apa, ea nu a mai putut să-l alăpteze pe Ismail, nu mai avea lapte. Lui Ismail îi era tare sete şi foame, însă nu ştiau de unde puteau face rost de apă în deşert.
Hager, lăsând copilul în cort, a început să caute apă în deşert şi a alergat de şapte ori între colinele Safa şi Marwa. Dezamăgită că nu a putut găsi apă, s-a întors în cort, crezând că fiul ei deja murise de sete. Însă, spre marea ei surprindere, l-a găsit pe Ismail jucându-se şi arătând cu degeţelele spre apa ţâşnită din nisip. Ea a băut pe săturate şi I-a mulţumit lui Allah, slăvindu-L.
Oamenii din caravanele care treceau pe acolo au fost foarte miraţi când au văzut acea apă, deoarece cunoşteau deşertul locului. Atunci oamenii au înţeles că Ismail era un copil ales, binecuvântat.
După un timp, Ibrahim a venit să-şi vadă soţia şi fiul, însă a fost foarte surprins când a văzut în locul acela foarte multe corturi. Atunci a înţeles că Allah îi acceptase ruga în care ceruse ca El să „deschidă inima oamenilor spre ei” şi a împlinit două unităţi de rugăciune în locul în care până astăzi pelerinii Casei lui Allah se roagă precum el.
El venea aici în fiecare an, se îngrijea de soţia lui – Hager, de fiul său – Ismail şi se ruga în Casa lui Allah.
Au trecut ani şi Ismail crescuse. Acum era un tânăr chipeş care credea în Allah şi ÎL adora numai pe EL. Tatăl lui îl învăţase încă de mic cum şi cui să se roage.
Pe când Ibrahim (Pacea fie asupra lui!) dormea într-o noapte, a auzit o voce care îi spunea că Allah Preaînaltul îi cere să-şi sacrifice fiul. Auzind aceasta, el a împlinit două unităţi de rugăciune şi a plecat la fiul său, l-a trezit, s-au îndepărtat de corturi şi i-a spus despre vocea pe care a auzit-o, despre porunca divină.
În timp ce Ibrahim (aleyhi-s selam) se îndrepta spre cortul fiului său, Şeytan a încercat să îl facă să se răzgândească amintindu-i că Ismail este fiul cel mult dorit al său, fiul cel mult iubit. Însă Ibrahim aleyhi-s selam s-a întors şi a spus „Allah este Cel mai Mare!“ şi a aruncat o piatră în direcţia în care se afla Şeytan. Acesta a continuat să încerce să îl facă să renunţe la supunerea în faţa voii lui Allah, însă Ibrahim a făcut de fiecare dată acelaşi lucru şi s-a rugat la Allah să-i întărească credinţa şi să îi dea putere. Atunci când merg la pelerinaj, musulmanii fac precum Ibrahim aleyhi-s selam şi aruncă şi ei cu pietricele în aceleaşi locuri.
Ismail l-a asigurat pe tatăl său de răbdarea sa şi l-a încurajat să facă ce i s-a cerut. Ibrahim nu a vrut ca fiul său să vadă cuţitul. I-a legat mâinile la spate, i-a pus capul pe stânca din faţa lui şi a scos cuţitul cel mare, ascuţit. Însă, din porunca lui Allah, cuţitul nu a tăiat gâtul lui Ismail, iar EL a trimis un berbec pentru a fi sacrificat în locul fiului lui Ibrahim care a fost mulţumit pentru că împlinise întocmai porunca. Ibrahim l-a dezlegat pe Ismail şi a sacrificat în locul lui berbecul, s-a rugat două unităţi de rugăciune şi I-a mulţumit lui Allah pentru slobozirea fiului său.
Din acea zi, noi sacrificăm animale şi dăruim carnea săracilor pentru a-I mulţumi lui Allah pentru eliberarea lui Ismail.
Allah le-a poruncit lui Ibrahim şi Ismail să construiască Kaba. Ei tăiau împreună pietrele şi ridicau construcţia. Erau foarte fericiţi că pot împlini porunca lui Allah şi se rugau să fie dintre robii Lui. Când au terminat construcţia, Allah i-a spus lui Ibrahim că aceasta este Casa Lui şi i-a poruncit să nu Îi facă asociaţi, să ţină această Casă curată pentru ca oamenii să facă tawaf acolo, să facă rugăciuni în ea şi, cu frică de EL, să I se prosterneze Lui. I-a poruncit să cheme oamenii să vină călare sau pe jos să Îi viziteze Casa.
Ibrahim (Pacea fie asupra lui!) a făcut întocmai, iar oameni din toate părţile lumii au început să vină. Allah l-a învăţat pe Ibrahim cum să facă pelerinajul, iar el i-a învăţat la rândul lui pe ceilalţi.
Din neamul lui Ismail a venit profetul Muhammed, iar din neamul profetului Ishak au venit profeţii Yaqub, Yusuf, Musa, Dawud şi Suleyman – Pacea fie asupra fiecăruia dintre ei!
_______________________________
Ascultă acum istorisiri împreună cu micuțul tău!
