Prima sărbătoare a sacrificiului

Prima sărbătoare a sacrificiului a profetului Muhammed

 (Conform relatărilor autentice)

Aysen Emirsali

Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui!) îi anunţase pe companionii săi că sărbătoarea începe prin rugăciune, şi aratase ca loc de rugăciune Musallah (spaţiul care înconjoară Moscheea din Medina). El trimise vorbă să se adune acolo toţi musulmanii – copii, bătrâni, femei (chiar şi cele aflate în perioada de menstruaţie, pentru a simţi şi ele bucuria sărbătorii, desi ele aveau sa nu participe la rugăciune).
Profetul s.a.s. atrasese atenţia asupra zilelor care preced Sărbătoarea Sacrificiului, spunând că nu există răsplată mai mare pentru faptele bune ca în primele zece zile din luna Dhul Hijjah si postul face parte dintre acestea. Profetul s.a.s. nu a pierdut niciodată postul acestor zile, a dat milostenie şi s-a căit mult. El a accentuat postul zilei ce precede sărbătoarea (ziua a 9-a din luna  Dhul Hijjah), menţionând că şterge păcatele anului trecut şi a celui ce urmează. Acestea fiind valabile doar pentrut cei care nu au plecat în pelerinaj.

În dimineaţa sărbătorii, Profetul s.a.s. s-a îmbrăcat cu cele mai frumoase haine şi a pornit spre Musallah salutându-i pe toţi cei din drum. A văzut că unii îşi sacrificaseră deja animalul.  Aceasta era prima sărbătoare a sacrificiului, iar companionii erau curioşi în legătură cu ce urma să se întâmple. Profetul s-a rezemat pe un toiag şi a spus următoarele „Azi, prima dată ne vom face rugăciunea, după care ne vom sacrifica animalele, iar cel care face astfel, implineste tradiţia noastra”, după care a condus rugăciunea de sărbătoare precum implinise rugăciunea Sărbătorii Postului. Dupa aceasta, s-a aşezat pe un loc special amenajat pt khutba, aflat la o înălţime mai mare fata de  nivelul celorlalţi. A început khutba lăudându-l pe Allah, apoi a adus vorba la sacrificiul animalelor şi a spus astfel: „Fiul lui Adam nu face o faptă mai plăcută lui Allah în ziua de sacrificiu decât prin sacrificare. Coarnele animalului sacrificat, blana, copitele şi toate i se vor inturna [celui care sacrifica] drept fapte bune. Allah îi acceptă sacrificiul înainte ca săngele să atingă pământul. De aceea, acest lucru să va fie drag. Cat priveste animalul taiat înainte de rugăciune, [sa stie ca] acela nu este sacrificiu; el să se ducă şi să sacrifice un alt animal.” Unul dintre companioni se ridică şi spune că el a intenţionat să-l taie mai repede penrtu a-l împărţi sărmanilor. Profetul i-a răspuns astfel: ”Animalul tău nu este acceptat ca sacrificiu.” Companionul a ramas tacut in legatura cu aceasta, insa a intrebat apoi daca poate sacrifica un taur care, deşi are 6 luni, arată ca de 1 an. Profetul s.a.s. i-a raspuns astfel: „Bine, sacrifică-l, dar asta e valabil doar pentru tine.” Profetul a coborat de la amvon în timp ce companionii îl pomeneau pe Allah. După terminarea predicii, companionii s-au îndreaptat să-şi sacrifice animalele, aşa cum fusesera învăţaţi. Profetul s.a.s.  alesese pentru aceea zi doi berbeci frumoşi care îi fusesera aduşi acolo. Animalul trebuia să fie frumos, sănătos, întreg, pentru că urma să-i fie dăruit Celui mai Frumos. Profetul s.a.s.  incepe sa le spuna companionilor să nu chinuie animalele, să îşi ascuta bine cuţitele si să fie atenti sa nu fie vazute de animale, să actioeze rapid pentru ca ele sa nu se chinuie. Profetul a luat primul berbec, l-a aşezat cu capul orientat spre qiblah, a verificat cuţitul fără să i-l arate animalului. Apoi s-a aplecat, şi spunând În numele lui Allah, Allah este cel mai Mare a taiat gâtul animalelor. După unele relatări, intenţia facuta la primul sacrificiu a fost pentru Muhammed şi familia lui, iar intentia la cel de-al doilea a fost  pentru cei din comunitate care nu au putut să sacrifice.
Profetul a specificat că acest obicei este din tradiţia parintelui nostru Ibrahim.
Tot atunci le-a spus ca în maximum trei zile ei ar trebui să termine de împărţit carnea animalului. Dar în anii următori a revenit asupra acestei reguli şi le-a spus companilonilor că pot împărţi carnea oricând vor ei şi că pot să-şi şi oprească o parte din ea pentru că atunci musulmanii nu mai erau atât de sărmani. Cel mai potrivit ar fi ca acea carne a animalului să fie împărţită în 3 părţi, una pentru cei nevoiasi, una sa fie servita musafirilor veniti in vizita de sarbatoare, iar una poate fi păstrată pentru locuitorii casei.