Exemplul desăvârşit
Felul în care Profetul l-a ignorat pe Abdullah bin 'Ubei, blândeţea pe care i-a arătat-o, maniera în care i-a trecut cu vederea crimele, sunt exemple ce nu se pot găsi în intreaga istorie a omenirii. Abdullah bin 'Ubei a fost cel mai înverşunat duşman al musulmanilor.
Abdullah bin 'Ubei căuta întotdeauna căi pentru a face rău şi pentru a aduce daune musulmanilor. Nu scăpa nici o ocazie de a-i lovi pe musulmani, de a-i înfrânge şi de a complota împotriva lor. El a ponegrit castitatea „mamei drept-credincioşilor”, A’işa, şi i-a aţâţat pe oameni să bârfească la adresa ei, încercând să slăbească astfel temeliile societăţii islamice, deoarece încă din timpuri străvechi, tradiţiile orientale au acordat femeilor o înaltă poziţie de decenţă şi nobleţe.
Din acest motiv, Trimisul lui Allah şi iubiţii lui companioni erau foarte neliniştiţi şi tulburaţi. Ei se aflau într-o mare încurcătură din cauza acestei minciuni sfruntate, până când în final au fost revelate versetele din Surat An-Nur, care respingeau acuzaţiile ipocriţilor, apărau castitatea şi puritatea A’işei şi dădeau în vileag maşinaţiile duşmanilor:
„Cei care au venit cu minciuna sunt un grup dintre voi. Nu o socotiţi a fi un rău pentru voi, ci mai degrabă ea este un bine pentru voi! Fiecare om dintre ei are păcatul ce şi l-a agonisit, iar aceluia căruia îi revine cea mai mare parte din ea, va avea parte de mare chin.”
[Coran 24:11]
În această tragedie, cei care au acuzat-o deschis pe „mama drept-credincioşilor” au fost pedepsiţi, dar germenele ce a răspândit această boală nu a fost atins, astfel că a putut continua în activităţile lui infame de a-i vătăma pe musulmani.
Allah binecuvântează pe profetul său şi armatele sale cu victorie şi glorie. Islamul a purificat guvernarea dezordonată ce a avut loc secole întregi şi a reformat societatea coruptă. Duşmanii islamului au fost atunci descoperiţi în interiorul societăţii islamice. Abdullah bin 'Ubei s-a măcinat în sufletul său până ce s-a îmbolnăvit şi a murit, după ce a lăsat în urma sa mireasma ucigaşă a distrugerii.
Fiii săi au mers la Profest să ceară iertare pentru faptele tatălui lor. El a iertat. Apoi fiii au cerut cămaşa Profetului, ca giulgiu pentru tatăl lor. El le-a dat-o. L-au rugat apoi să conducă rugăciunea de înmormântare şi să se roage pentru tatăl lor. Milostivul Profet nu a refuzat nici această rugăminte a lor. El s-a ridicat să se roage pentru salvarea celui care în trecut i-a atacat onoarea şi reputaţia.
Dar Allah a refuzat să dăruiască toate aceste concesii şi a revelat acest verset:
„Roagă-te de iertare pentru ei sau nu te ruga de iertare pentru ei! Chiar de te vei ruga de iertare pentru ei de şaptezeci de ori, Allah tot nu-i va ierta! Şi aceasta pentru că ei nu cred în Allah şi în Trimisul său, iar Allah nu-i călăuzeşte pe cei nelegiuiţi.”
[Coran 9:80]
În acest tragic eveniment al calomniei a fost implicată şi o rudă apropiată a lui Abu Bekr, care trăia din mila sa. Omul acesta nu a şovăit să o acuze pe nedrept pe femeia castă şi pură, al cărei tată i-a dat ajutor şi l-a sprijinit. El a uitat dreptul islamic şi nu i-a păsat de rudenie şi a sfâşiat în bucăţi străvechiul obicei. Abu Bekr a fost foarte revoltat şi a jurat că nu-i va mai da nimic acestei rude apropiate a lui şi nu-i va mai arăta bunătatea din trecut. Atunci a fost revelată următoarea poruncă a lui Allah:
„Să nu jure cei înzestraţi cu belşug şi cu bogăţie dintre voi că ei nu vor mai da [nimic] rudelor, sărmanilor şi celor care purced pe calea lui Allah! Ci să ierte şi să miluiască. Oare nu voiţi ca Allah să vă ierte vouă? Iar Allah este Iertător şi Îndurător.”
[Coran 24:22]
Prin urmare, Abu Bekr a început din nou să-şi ajute ruda, spunând: „Aş dori ca Allah să mă ierte.”
