Islamul - Muhammed Al-Ghazali

Islamul este religia firii

Islamul s-a numit pe sine o "religie fireasca", care este lipsita de toate aceste impuritati:

"Ridica-ti fata ta spre Religia cea adevarata! Aceasta [religie] este firea [creata de] Allah, dupa care El i-a creat pe oameni. Nu exista schimbare in creatia lui Allah. Aceasta este Religia cea dreapta, dar cei mai multi oameni nu stiu." - Surat Ar-Rum:30

Functia ochiului este de a vedea, pana cand apare o tulburare in el. Urechea aude sunetul pana devine surda. Functia firii este de a urma calea corecta, si de a alerga spre ea cu aceeasi vioiciune cu care apa se scurge de pe o inaltime, atat timp cat nu este coplesita de stricaciune si josnicie, care s-ar putea sa-i ia fraiele in mana si sa o intoarca de la calea dreptatii si a binecuvantarilor.

Lucrurile care tulbura, care corup firea sunt uneori rezultatul ultimelor secole sau alteori reprezinta creatia anturajului josnic, a obisnuintelor si a obiceiurilor, sau ambele sunt responsabile pentru perturbari. Aceste lucruri reprezinta un pericol foarte mare pentru natura omului. Ele cauzeaza o diversitate de maladii in ea. Adevaratul gihad al unui reformator este de a lupta impotriva acestor inhibitii si obiceiuri si de a le slabi puterea. El incearca sa-si elibereze firea de aceste pericole pentru ca puritatea sa originala sa poata fi recastigata si sa fie capabila sa-si indeplineasca adevarata sa responsabilitate. Islamul a dat o clarificare deplina a acestei metode.

Dupa ce a explicat religia fireasca in versetul citat mai sus, Sfantul Quran spune imediat mai departe:

"Intoarceti-va la El caindu-va! Fiti cu frica de El si impliniti Rugaciunea [As-Salat] si nu fiti dintre politeisti,

Dintre cei care au divizat religia lor si au devenit secte, fiecare ceata bucurandu-se pentru ceea ce are ea!" - Surat Ar-Rum:31,32

A incuraja credinta in locul necredintei, dreptatea in locul rautatii, a adopta metoda fricii de Dumnezeu, in locul gandurilor tulburi cu privire la Allah, unitatea in gandire si actiune a oamenilor drepti - acestea sunt manifestarile care arata ca omul a ramas la natura sa integra. Acest lucru a fost clarificat in urmatorul verset din Quran:

"Noi l-am creat pe om cu cea mai frumoasa infatisare,

Apoi il intoarcem pe el in locul cel mai de jos,

Fara de aceia care cred si implinesc fapte bune, caci ei vor avea parte de rasplata neintrerupta." - Surat At-Tin: 4-6

Care este cel mai bun tipar sau model pentru om? Intelegerea Adevarului si adoptarea acestuia, indeplinirea cerintelor lui si intrunirea revendicarilor sale. Aceasta se numeste atasament fata de virtuozitate si decenta iar consideratia pentru aceste doua calitati in viata individuala a omului si in viata sa in colectivitate reprezinta adevarata realizare. Iar incercarile de a le face active in toate aspectele vietii este adevaratul tipar si model.

Dar exista un numar foarte mare de oameni care nu ajung la acest nivel inalt. Ei raman atasati doar de viata de pe acest pamant. Ei isi urmeaza propriile dorinte, aratand neascultare fata de poruncile lui Allah. Ei cad astfel la cel mai de jos nivel, pe care Qur'an-ul il numeste "Esfele saafiliyn" (cel mai de jos dintre cei de jos), nivel la care Allah i-a aruncat pe astfel de oameni.

A-i arunca pe oamenii cu o astfel de fire la cel mai de jos nivel este potrivit legii divine, o chestiune de calauzire sau de ratacire. Iar aceste legi sunt drepte si se bazeaza pe dreptate. Sfantul Qur'an le mentioneaza astfel:

"Allah nu duce in ratacire un neam, dupa ce l-a calauzit, pana ce nu-i arata limpede, de ce trebuie sa-i fie frica. Allah este peste toate stiutor!" -Surat At-Tawba: 115

Îndepărtaţi sărăcia

Îndepărtaţi sărăcia

Omul este lacom după avere, fiindcă vrea să lase în ruma sa avere şi bunăstare pentru copiii săi, pentru ca aceştia să trăiască să trăiască în linişte şi siguranţă după moartea lui. Aceasta este o intenţie bună şi cinstită. Islamul consideră de datoria fiecărui musulman să aibă grijă de familia sa şi de rudele sale şi să-i ferească de lipsuri şi nevoi. Islamul doreşte să contribuiţi la îndepărtarea sărăciei şi nevoilor din casele altora, însă nu este de acord ca voi să aduceţi sărăcia şi nevoile în casa voastră.

Într-un Hadis se menţionează: „Să-ţi laşi moştenitorii bogaţi şi în bunăstare este mult mai bine decât să-i laşi săraci şi în nevoi, obligaţi să cerşească de la alţii.” (consemnat de Bukhari)

Rezervele pentru copii şi o garanţie pentru viitorul lor sunt datorii foarte importante. Dar cum poate fi corect ca omul să-şi pună în balanţă religia şi caracterul său pentru aceste lucruri? Este curată prostie ca omul să-şi sacrifice poziţia, buna cuviinţă şi mulţumirea lui Allah doar pentru a lăsa un venit copiilor săi.

Islamul arată că, la fel ca toate celelalte lucruri bune, averea şi copii unui om sunt o încercare pentru el. Dacă el este copleşit de dragoste pentru ei, işi uită îndatoririle şi nu le oferă sacrificiile aşteptate, atunci aceste daruri şi lucruri bune devin o problemă pentru el, ba devin chiar periculoase şi distructive:
„O, voi cei care credeţi! Voi aveţi printre soaţele voastre şi printre copiii voştri un vrăjmaş! Deci, fiţi cu grijă de ei! Însă dacă voi sunteţi îngăduitori şi treceţi peste [greşelile lor] şi îi iertaţi pe ei, să ştiţi că şi Allah este Iertător şi Îndurător. / Averile voastre şi copiii voştri sunt numai o ispită şi la Allah se află o mare răsplată.”
[Coran 64:14, 15]

Da, cel ce nu merge la jihad, fiindcă vrea să fie aproape de nevasta sa, sau cel ce nu-şi întinde mâna să dea de pomană, fiindcă vrea să-şi strângă averea pentru a avea tot mai mult pentru copiii săi, arată nerecunoştinţă lui Allah pentru lucrurile bune pe care El le-a asigurat în viaţă şi crede că acestea sunt într-adevăr „daruri”, când de fapt sunt doar o ispită pentru el.
Khaula bint Hakim spune: „Într-o zi Profetul a ieşit purtându-şi în braţe nepotul şi a zis: „Voi (copii) deveniţi un motiv de zgârcenie, laşitate, ignoranţă şi prostie. Dar sunteţi totodată şi mireasma lui Allah.”.” (consemnat de Tirmizi)

Înseamnă că persoana ce a preferat să fie avară, laşă şi proastă pe seama propriilor copii, a avut de pierdut, iar cel ce şi-a plătit datoriile faţă de Allah şi supuşii Săi, a avut parte de reuşită.
Oricum, chiar dacă este zgârcit în a-şi plăti datoriile şi avar să agonisească pentru copii, sărăcia şi nevoile omului nu se sfârşesc şi aceasta nici nu este o garanţie că va deveni bogat. Şi acest om nu va fi în stare să dea nici o scuză acceptabilă.

Abdullah bin Mes'ud relateaza că Profetul a spus: „Allah a binecuvântat două tipuri de persoane cu o mulţime de averi, proprietăţi şi copii. El va întreba unul din aceste grupuri: „O, Cutare şi Cutare!” Ei vor răspunde: „Aici suntem, o, Stăpân al nostru! Aici suntem.” El va întreba: „Ce aţi făcut cu averea şi cu lucrurile cu care v-am binecuvântat?” Supuşii vor răspunde: „Le-am lăsat fiilor noştri de teamă să nu sărăcească.” Domnul va zice: „Dacă cunoşti adevărul, vei râde mai puţin şi vei jeli mai mult. Lucrul de care te temi, Eu l-am trimis asupra lor.”

El va întreba pe altul: „O, Cutare şi Cutare persoană!” Acela va răspunde: „Aici sunt, o, Doamne al meu! Aici sunt.” El va întreba: „Nu te-am binecuvântat eu cu averi şi bunăstare?” Supusul va răspunde: „Aşa este, Doamne al meu.” El va întreba: „Ce ai făcut cu acele binecuvântări?” Şi acela va răspunde: „Le-am cheltuit pe calea supunerii Tale şi mi-am lăsat copii la Mila, Bunătatea şi Bunăvoinţa Ta.” Atunci Domnul va zice: „Iată, de cunoşti adevărul, vei râde mai mult şi vei plânge mai puţin. Lucrurile pe care te-ai bazat, le-am trimis lor”.” (consemnat de At-Tabarani)

Islamul sfătuieşte ca omul să fie mai întâi bun cu el însuşi, apoi cu cei ai casei lui, cu rudele sale şi apoi cu ceilalţi oameni.

Omul ce este bun cu el însuşi înseamnă că-şi satisface toate nevoile permise şi cuviincioase prin mijloace permise (helaal) şi evită lucrurile interzise (haram). El se fereşte de manifestările sărăciei şi foamei, fiindcă omul îşi pierde demnitatea din pricina acestor condiţii. Standardul necesar al onoarei unui musulman nu se poate menţine. Toate aceste lucruri trebuie făcute cu măsură, fără zgârcenie şi cheltuială risipitoare. Musulmanii au îngăduinţa să păstreze atâta avere cât le este necesară pentru nevoile lor, iar dacă nu au aceste mijloace, înseamnă atunci că sunt săraci şi nevoiaşi.

Abu Said Al-Khudri relateaza: „Un sărac a intrat în Moscheea Profetului (Mesgid-in-Nabaui). În momentul acela, Profetul recomanda oamenilor să facă milostenii. După ce oamenii au strâns donaţiile, el a dat săracului două piese de îmbrăcăminte. Când Profetul a sfătuit oamenii a doua oară să facă milostenie, omul care arăta ca trestia a aruncat o piesă de îmbrăcăminte. Profetul a zis cu ciudă: „Uitaţi-vă la omul acesta zdrenţăros, i-am dat două piese de îmbrăcăminte şi, când am sfătuit iarăşi lumea să facă milostenie, el a aruncat una dintre ele”. Profetul l-a certat multă vreme.” (consemnat de Abu Daud)

Nobilul Profet a dorit să elimine sărăcia, lipsurile şi obscenitatea din societate, în vreme ce unora nu le păsa nici dacă umblau fără haine sau fără încălţări. Nu este bine ca oamenii de acest fel consideră o astfel de înfăţişare drept o manifestare a învăţăturilor religioase, deoarece islamul consideră de datoria fiecărui musulman să muncească pentru a dobândi atâta bunăstare cât să-i permită să umble cu demnitate în societate.

Geabir a relatat: „Un om a venit la Profet cu o bucată de aur la el. I-a spus Profetului că o avea dintr-o mină şi l-a rugat să o accepte, că aceasta era o milostenie şi că nu avea altceva să dea de pomană. Profetul şi-a întors capul într-o parte. Aşa că omul a venit pe partea dreaptă şi a făcut din nou aceeaşi rugăminte. Şi de această dată, Profetul şi-a întors capul. Şi omul a venit pe partea stângă şi s-a rugat. Nici de această dată profetul nu i-a dat atenţie. Atunci el a venit din spate şi a aruncat-o spre el cu atâta forţă, încât de l-ar fi atins, ar fi fost dureros pentru el. Apoi a zis: „Unii dintre voi vin să dea de pomană întreaga lor avere. După care merg să cerşească de la alţii, dar cea mai bună pomană este aceea care provine de la un om bogat”.

______________________________
Extras din cartea Caracterul musulmanului, Şeikh Muhammed Al-Ghazali
Asociaţia Surori Musulmane, 2010

Profetul Muhammed (s.a.s.) - محمّد

Loading...