PERMIS SI INTERZIS IN ISLAM - Prof. Dr. Yusuf Al-Qaradawi

În numele lui Allah Cel Milostiv, Îndurător

PRINCIPIILE ISLAMULUI ÎN LEGĂTURĂ CU CEEA CE ESTE
PERMIS ( HALAL ) ŞI CU CEEA CE ESTE INTERZIS ( HARAM )

Continuare: Principiul numarul 8, 9 si 10

8.BUNA INTENŢIE NU JUSTIFICĂ SĂVÂRŞIREA A CEEA CE ESTE OPRIT ( HARAM)

Islamul apreciază în toate răndurile şi îndrumările sale motivele nobile, scopul cinstit şi buna intenţie. Profetul -Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!- a zis:¸¸ Faptele bune sunt după intenţii şi fiecare om va avea parte de ceea ce intenţioneaz㸸3. Datorită bunei intenţii lucrurile permise şi obiceiurile se preschimbă în faptele evlavioase şi în motive de apropiere de Allah. Acela care mănâncă şi bea din cele îngăduite cu intenţia de a-şi păstra viaţa şi a-şi întări trupul pentru a-şi putea înfăptui îndatoririle sale faţă de Domnul său şi faţă de comunitatea sa, harana sa şi ceea ce bea el vor fi socotite venerate şi apropiere de Domnul său.
Plăcerea aceluia care se împreună cu soţia sa cu gândul de a avea urmaşi sau cu gândul ca această împreunare să-l dispenseze pe el şi pe soţia sa de preacurvie este socotită venerare pentru care lui i se cuvine răsplată. Profetul –-Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!- a spus în această privinţă adresându-se tovarăşilor lui: ¸¸ Împreunarea cu femeile voastre este un act de devoţiune ce merită să fie bine răsplătit¸¸ Au zis ei: ¸¸ Se poate ca unul dintre noi care-şi satisface pofta lui să fie şi bine răsplătit, o, Trimis al lui Allah?¸¸ Iar el a răspuns :¸¸ Dacă unul îşi satisface pofta lui acolo unde nu este permis, el va avea parte de păcat. Tot aşa, dacă o satisface unde este permis, el va avea parte de bună răsplată.¸¸1
S-a relatat şi un alt hadis în care spune Trimisul: ’’ Acela care caută avere, din cele îngăduite, pentru a se reţine de la cerşetorie şi pentru a asigura cele de trebuinţă pentru cei aflaţi în îngrijirea sa şi pentru a fi binevoitor cu vecinii lui Îl va întilni pe Domnul lui cu faţa lui strălucind asemenea lunii pline’’2.
Aşadar, în orice faptă permisă pe care o săvârşeşte drepcredinciosul intră elementul intenţiei şi o transformă în venerare. Cât despre lucrul care este interzis ( haram ), acesta este oprit oricât de bună ar fi intenţia făptaşului lui şi oricât de nobil ar fi ţelul său. Islamul nu acceptă în niciun caz ca ceea ce este oprit (haram), acesta este oprit să fie folosit ca mijloc pentru înfăptuirea unui ţel vrednic de laudă, căci Islamul ţine atât la ţelul nobil cât şi la puritatea mijloacelor, deopotrivă, iar rânduiala sa nu acceptă în niciun caz principiul ’’ Scopul scuză mijloacele ’’ sau principiul ’’ajungerii la adevăr intrând în multe neadevăruri’’, ci impune ajungerea la adevăr numai prin intermediul adevărului.
Cine adună bani din camăta, din lucruri ilicite, din distracţii oprite, din jocuri de noroc sau din orice altă activitate interzisă pentru a construi din ei o moschee sau pentru a realiza un proiect de binefaceri sau altceva de acest gen nu găseşte justificare în ţelul său nobil pentru a fi scutit de păcatul săvârşirii lucrului interzis, căci ţelurile şi intenţiile nu au influenţă în Islam asupra lucrurilor oprite ( haram ).
Acest lucru ni l-a transmis Trimisul lui Allah--Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!- când a zis:<<>> ( Al-Mu’minun: 51 )
Şi tot El a grăit:
’’O, voi cei care credeţi! Mâncaţi din bunătăţile pe care vi le-am dăruit’’ ( Al-Baqara: 172 )
Şi a zis profetul Muhammed: ’’Omul călătoreşte îndelung, cu părul nepieptănat şi plin de praf, pentru împlinirea Pelerinajul mare ( Hajj ) sau a Pelerinajului mic ( ’Umra ) sau pentru altceva de acest fel, ridicând mâinile către cer şi zicând: O, Doamne! O, Doamne! Dar mâncarea lui este din cele oprite, băutura lui este din cele oprite, veşmintele sale sunt din cele oprite şi se hrăneşte din cele oprite!... Atunci cum să se răspundă chemării sale?!’’1
Şi a mai zis:’’ Cel care a strâns bani din ceea ce este oprit şi a făcut milostenie din ei, acela nu va avea răsplată pentru aceasta, iar povara lor va apăsa asupra lui’’2.
Şi tot profetul Muhammed a zis:’’ Niciunui rob care va dobândi avere din ceea ce este oprit şi nu face milostenie din ea nu i se va primi lui şi nu va fi binecuvâtat pentru că cheltuieşte din ea şi dacă o va lăsa moştenire în urma lui, o va găsi pe aceasta la proviziile lui în Foc. Allah Preaînaltul nu şterge răul cu rău, ci şterge răul cu bine, căci răul nu şterge răul’’3.


9.EVITAREA LUCRURILOR ÎNDOIELNICE DE TEAMA DE A NU CĂDEA ÎN CEEA CE ESTE INTERZIS

Allah Preaînaltul din mare mila Sa pentru oameni, nu le-a lăsat lor nimic neclar în privinţa a ceea ce este permis ( halal ) şi a ceea ce este interzis ( haram ), ci le-a lămurit cu toată limpezimea atât ceea ce este permis ( halal ) cât şi ceea ce este interzis ( haram ), căci Allah Preaînaltul a grăit:
’’ El doară v-a lămurit vouă limpede ceea ce v-a oprit’’ ( Al’-’An’am: 119 ).
Nu există nicio restricţie în săvârşirea a ceea ce este permis în mod limpede şi nu este nicio îngăduinţă pentru apropierea de ceea ce este interzis în mod clar, în czul în care omul este silit.
Dar există o zonă între ceea ce este permis în mod clar şi ceea ce este oprit în mod clar şi ceea ce oprit în mod clar. Aceasta este zona lucrurilor în legătură cu care există îndoieli din partea unor oameni, fie din pricina dovezilor care li se par neclare, fie din pricina neclarităţii în aplicarea textului la o astfel de situaţie sau la un astfel de lucru.
Islamul a apreciat că este mai potrivit ca musulmanul să evite lucrurile asupra cărora are îndoieli, pentru a nu ajunge în situaţia săvârşirii a ceea ce este oprit ( haram ). Acesta este un fel de împiedicare a pretextelor şi un fel de educaţie clarvăzătoare, care dovedeşte cunoaşterea bună a realităţii vieţii şi a omului.
Baza acestui principiu se constitue hadisul relatat despre Trimisul lui Allah -Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!-în care se spune :’’Ceea ce este îngăduit este limpede şi ceea ce este oprit este limpede, dar între cele două sunt şi lucruri îndoielnice despre care mulţi oameni nu le cunosc dacă ele fac parte din cele îngăduite sau din cele oprite. Acela care se abţine de la cele îndoielnice pentru a păstra nepătate credinţa şi onoarea sa, acela se află în siguranţă, iar acela care săvârşeşte una dintre cele îndoielnice, el aproape că se angajează să săvârşească un păcat. Ca pilda unui păstor care păşunează în jurul unei rezervaţii1 : el este aproape gata să păşuneze şi în ea. De bună seamă că fiecare cârmuitor are propia lui rezervaţie, dar Rezervaţia lui Allah este ceea ce El a interzis’’2.


10.UN LUCRU INTERZIS ESTE OPRIT PENTRU TOATĂ OMENIREA


Lucrul interzis ( haram ) de legea Islamului se distinge prin natura sa cuprinzătoare, general valabilă. Nu există nimic oprit celui ce nu este arab şi permis arabului, nu există nimic oprit negrului şi îngăduit albului, nu eistă nicio permisiune acordată unei pături sociale sau unui grup de oameni, care să săvârşească ceea ce poftesc sub pretextul că ei ar fi preoţi, apostoli, regi sau nobili. Un musulamn nu se deosebeşte de ceilalţi şi nu-şi poate îngădui să transforme ceea ce le este oprit celorlalţi într-un lucru îngăduit pentru sine. Dimpotrivă! Allah este Stăpânul tuturor, Legea divină ( şari’a ) este suverană pentru toţi; ceea ce Allah a îngăduit prin legea Sa ( şari’a ) este permis tuturor oamenilor, după cum ceea ce este oprit le este interzis tuturor oamenilor până în Ziua Învierii.
Furtul, de exemplu, este interzis atât musulmanului, indiferent dacă victima furtului este musulman sau nemusulman. Hoţul trebuie să fie pedepsit, indiferent de originea sau poziţia sa. Astfel a procedat şi Profetul când a zis:’’ Jur pe Allah că dacă Fatima, fiica lui Muhammed, ar fura, i-aş tăia mâna’’1.
În vremea Profetului a fost săvârşit un furt şi bănuielile au planat asupra unui evreu şi asupra unui musulman. Câţiva apropiaţi ai musulmanului au adus unele dovezi împotriva evreului, străduindu-se să risipească bănuielile ce planau asupra prietenului lor musulman, care era autorul real al furtului. Atunci Profetul -Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!- a fost aproape gata să îi ia apărarea musulmanului, fiind convins de nevinovîţia lui, dar a fost trimisă atunci o revelaţie divină care-i demască pe trădători şi-l declară pe evreu nevinovat, restabilind astfel adevărul. Iată cuvintele lui Allah Preaslăvitul:
’’Noi ţi-am trimis Cartea cu Adevărul, ca să judeci între oameni aşa cum ţi-a arătat Allah. Şi nu fi apărător al celor haini! / Şi roagă-L pe Allah pentru iertare, căci Allah este Iertător şi Îndurător! / Şi nu te certa în folosul acelora care se hainesc pe ei înşişi! Allah nu-L iubeşte pe cel care este hain şi păcătos! / Ei încearcă să se ascundă de oameni, dar ei nu se pot ascunde de Allah, căci El este cu ei atunci când născocesc în timpul nopţii vorbe ce Lui Allah nu-I plac şi Allah este ştiutor a toate câte se fac./ Iată că voi le-aţi luat apărarea în această lume. Dar cine le va lua apărarea înaintea lui Allah în Ziua Învierii sau cine le va fi lor ocrotitor?’’ ( An-Nisa’: 105-109 )
Iudaismul deformat a pretins că evreilor le este interzis să obţină camătă pentru banii pe care îi împrumută semenilor lor evrei, însă celor ce nu sunt evrei le pot împrumuta bani cu camătă. Astfel, în Deuteronom -33: 19 se relatează:
’’ Să nu ceri nicio dobândă de la fratele tău: nici pentru argint, nici pentru merinde, pentru nimic care se împrumută cu dobândă’’; 20: ’’ De la străin vei putea să iei dobândă, dar de la fratele tău să nu iei.’’
Coranul s-a referit la această înclinare a lor, la faptul că au socotit îngăduită viclenirea celor care nu aprţineau neamului şi religiei lor, fără să vadă în aceasta vreo interdicţie sau vreun păcat.
<<’’ Dar printre ei sunt şi alţii care, dacă le-ai încredinţat un dinar2 nu ţi-l dau înapoi decât dacă tu stărui fără încetare. Şi toate astea pentru că ei zic:’’ Noi nu avem datorniţă faţă de aceşti neînvăţaţi’’. Şi ei spun minciuni împotriva lui Allah cu bună ştiinţă>>. ( Al ’Imran: 75 )
Într-adevăr, ei spun pe seama lui Allah, pentru că Legea Sa ( şari’a ) nu face deosebire între un neam şi altul, interzicând viclenia sau hainia prin intermediul tutuor trimişilor şi profeţilor Săi.
Regretăm că această înclinare nu se cuvine se cuvine să fie atribuită unei religii divine. Doar virtuţile alese, adevărate, au un caracter general, atotcuprinzător. Nu se cuvine să permiţi ceva cuiva şi să interzici lucrul respectiv altcuiva. Deosebirea între noi şi primitivi constă în extensia sferei morale şi nu în existenţa sau inexistenţa ei. Încrederea, de pildă, era pentru ei o calitate de laudă, dar ea se limita doar la membrii tribului între ei, dincolo de trib sau de clan trădarea fiind admisă, ba chiar preferabilă sau obligatorie.
Autorul lucrării ’’ Povestea civilizaţiei '' spune:’’ Aproape toate comunităţile umane consideră că celelalte comunităţi le sunt inferioare. Indienii americani se consideră poporul ales al lui Dumnezeu, şi socotesc că ei au fost creaţi de duhul suprem pentru a fi exemplul către care se ridică ceilalţi oameni. Un neam de indieni şi-a dat numele de ’’ oameni în afara cărora nu există alţi oameni’’ iar altul îşi spune ’’oamenii dintre oameni’’. Carabienii spun:’’ numai noi suntem oameni’’. Eschimoşii, de asemenea, au crezut că europenii au venit în Groelanda pentru a învăţa bunele moravuri şi virtuţi de la ei. Ca urmare a acestei situaţii, omului primitiv nu i-a trecut prin minte să trateze celelalte triburi respectând aceleaşi criterii morale pe care le respectă în relaţiile cu membrii tribului său. El consideră că funcţia moralei este de a întări comunitatea sa şi de a susţine în relaţiile cu celelalte comunităţi. Dispoziţiile moralei şi interdicţiile nu se aplică decât la membrii tribului său. Cât despre ceilalţi, dacă nu sunt oaspeţii lui, îi este îngăduit să li se opună atât cât îi stă în putinţă.’’

inshaallah vom continua!

___________________________________________

Extras din Permis si Interzis in Islam - Prof. Dr. Yusuf Al-Qaradawi

Traducerea si editarea au fost realizate de catre Liga Islamica si Culturala din Romania

PERMIS SI INTERZIS IN ISLAM - Prof. Dr. Yusuf Al-Qaradawi

În numele lui Allah Cel Milostiv, Îndurător

PRINCIPIILE ISLAMULUI (nr.5, 6 si 7) ÎN LEGĂTURĂ CU CEEA CE ESTE
PERMIS (HALAL) ŞI CU CEEA CE ESTE INTERZIS (HARAM)

5.CEEA CE ESTE ÎNGĂDUIT (HALAL) PERMITE DISPENSAREA DE CEEA CE ESTE OPRIT (HARAM)

Unul dintre avantajele Islamului, precum şi una dintre facilităţile pe care le-a adus oamenilor este aceea că El nu le-a interzis nimic fără să le dea, în schimb , ceva mai bun care să facă posibilă dispensarea de ceea ce le-a fost oprit, aşa cum arată Ibn al-Qayyim1 – Allah să fie îndurător cu el!
Allah a interzis tragerea la sorţi cu ajutorul săgeţilor2 şi le-a dat în compensare posibilitatea de a cere lui Allah să-i îndrume către ceea ce se cuvine3, le-a interzis camăta şi le-a dat în compensare negoţul aducător de câştig.
Le-a interzis jocurilor de noroc şi le-a dat în compensare pentru aceasta câştigurile provenite din întrecerea cu caii, cămilele şi săgeţile.
Le-a interzis mătasea şi le-a dat în compensare multe alte veşminte alese, din lână, in, bumbac şi altele.
Le-a interzis destrăbălarea şi sodomia şi le-a dăruit în compensare căsătoria legală.
Le-a interzis băuturile îmbătătoare şi le-a dăruit în schimb băuturi dulci, folositoare atât sufletului cât şi trupului.
Le-a interzis mâncărurile cu efecte dăunătoare şi le-a dăruit în schimb mâncăruri bune şi plăcute.
Această observaţie este aplicabilă tuturor prescripţiilor Islamului, astfel că Allah Preamăritul nu le-a oprit robilor Săi ceva fără să le dea cu generozitate ceva în schimb, fiindcă Allah Preaslăvitul nu voieşte ca robii Săi să aibă parte de poveri şi greutăţi, ci dimpotrivă, voieşte ca ei să aibă parte de lucruri uşoare, de bine, de bună călăuzire şi de îndurare. Allah Preaînaltul a grăit în această privinţă:
¸¸ Allah voieşte să vă facă vouă limpezi ( poruncile Sale ) şi să vă arate rânduielile acelora de dinainte de voi ( cei bine călăuziţi ) şi El vă iartă pe voi. Şi Allah este Atoateştiutor şi Înţelept. / Şi Allah voieşte să vă ierte pe voi, în vreme ce acela care urmează poftele lor râvnesc ca voi să vă abateţi cât mai mult ( de la El). / Allah voieşte să vă uşureze ( dorinţele ), căci omul a fost creat slab.¸¸ ( An-Nisa’: 26-28 )

6.CEEA CE CONDUCE SPRE INTERZIS ESTE INTERZIS

Unul dintre principiile orânduite de Islam este acela că atunci când a oprit un lucru el a interzis şi mijloacele care conduc la el.
Atunci când a interzis preacurvia ( zina ), de pildă, el a interzis şi toate situaţiile care o preced şi motivele ei, aşa cum sunt îmbracămintea şi acţiunile ispititoare, întâlnirile în singurătate ale unui bărbat cu o femeie, întâlnirile mixte excitante, pornografia, cântecul obscen etc.
Pornind de la acesta, legiştii au stabilit ormătoarea regulă: Ceea ce conduce la ceea ce este oprit este interzis.
Acesta are unele similitudini cu ceea ce a stabilit Islamul şi în legătură cu faptul că păcatul pentru ceea ce este oprit nu se limitează doar la cel care-l săvârşeşte în mod nemijlocit, ci are o sferă mai largă, cuprizându-i pe toţi aceia care au concurat la săvârşirea lui, moral sau material, fiecare având partea sa de vină în funcţie de măsura participării la săvârşirea lui. În ceea ce priveşte vinul ( khamr ), Profetul -Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!- îi blesteamă atât pe aceia care îl bea, cât şi pe acela care a stors strugurii, pe acela îl aduce, pe acela care beneficiază de preţul vânzării lui etc., aşa cum se va arăta şi mai jos. În ceea ce priveşte camăta, îl blesteamă atât pe acela care şi-o însuşeşte, cât şi pe acela care o dă, pe cel care o consemnează şi pe cei care sunt martori la stabilrea ei.
Aşadar, tot ceea ce favorizează lucrul oprit este socotit interzis ( haram ), după cum toţi aceia care favorizează ceea ce este oprit sunt participanţi la păcat.

7.RECURGEREA LA VICLEŞUGURI PENTRU A SĂVÂRŞI CEEA CE ESTE OPRIT ESTE SOCOTITĂ INTERZISĂ

Aşa cum Islamul interzice toate mijloacele vizibile care conduc la lucrurile oprite, tot astfel el interzice şi recuegerea la vicleşuguri pentru săvârşirea a ceea ce este oprit şi interzice şi trucurile ascunse care conduc la aceasta. El i-a mustrat pe iudeii care au recurs la vicleşuguri pentru a considera îngăduit ceea ce Allah a interzis. Profetul –-Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!- a zis în această privinţă: ¸¸ Nu săvârşiţi ceea ce au săvârşit iudeii socotind îngăduit ceea ce a oprit Allah prin folosirea celor mai simple vicleşuguri!¸¸1.
El s-a referit la evreii cărora Allah le-a interzis pescuitul în ziua de sâmbătă, dar ei au viclenit împotriva acestei interdicţii săpând şanţuri în ziua de vineri pentru ca peştii să cadă în ele în ziua de sâmbătă şi să-i prindă în ziua de duminică. Acest lucru este admisibil pentru cei vicleni, însă legiştii musulmani l-au socotit a fi oprit ( haram ) pentru că interdicţia a avut în vedere abţinerea de la ceea ce conduce la obţinerea vânatului fie într-un mod direct, fie într-un mod indirect.
Un alt vicleşug socotit păcat constă în recurgerea la denumirea lucrului interzis altfel decât este numele său sau în modificarea înfăţişării lui, păstrându-i adevărata esenţă. Fără îndoială că modificarea numelui nu are importanţă dacă rămâne conţinutul neschimbat.
Dacă oamenii au născocit diverse tertipuri pentru a obţine cu ajutorul lor camătă sau au născocit nume diferite pentru vin ( khamr ), astfel încât să socotească consumarea lui a fi permisă, păcatul cametei sau consumării vinului rămâne în mod obligatoriu. Într-un hadis se relatează:
¸¸O parte din comunitatea mea va socoti vinul ( khamr ), a fi îngăduit, dându-i alt nume¸¸1
Într-un alt hadis se relatează:
¸¸ Vine o vreme când oamenii socotesc camăta a fi îngăduită, numind-o negoţ¸¸2..
Şi printre ciudăţeniile epocii noastre menţionăm că dansul depravat este numit artă, alcoolul este numit băutură spirtoasă, camăta este numită dobândă etc.

________________________________________________________

Extras din Permis si Interzis in Islam - Prof. Dr. Yusuf Al-Qaradawi
Traducerea si editarea au fost realizate de catre Liga Islamica si Culturala din Romania

PERMIS SI INTERZIS IN ISLAM - Prof. Dr. Yusuf Al-Qaradawi

În numele lui Allah Cel Milostiv, Îndurător

AL III - lea PRINCIPIU ISLAMIC ÎN LEGĂTURĂ CU CEEA CE ESTE PERMIS ( HALAL ) ŞI CU CEEA CE ESTE INTERZIS ( HARAM )

3.INTERZICEREA LUCRURILOR PERMISE ŞI PERMITEREA CELOR INTERZISE SUNT ASEMĂNĂTOARE CU ASOCIAŢIONISMUL ( ŞIRK )

Dacă Islamul i-a blamat pe cei care opresc de la anumite lucruri şi pe cei care îngăduie anumite lucruri după bunul lor plac, în totalitatea lor, el se referă în mod special la cei care opresc pe un ton mult mai violent, având în vedere gravitatea tendinţei de a le opri oamenilor fără niciun moti lucrurile pe care Allah li le-a hărăzit din belşug şi venirea acestei tendinţe în întâmpinarea dorinţelor unor oameni ai religiei înclinaţi spre exagerare şi fanatism. Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – s-a opus acestei tendinţe spre exagerare şi fanatism cu toată forţa şi i-a blamat pe fanatici, vestind pieirea lor prin cuvintele: ’’Să piară cei neîduplecaţi! Să piară cei neînduplecaţi!
El şi-a anunţat mesajul spunând: ’’ Am fost trimis cu religia cea adevărată şi tolerantă’’. Aceasta este adevărată în ceea ce priveşte dogma şi unicitatea lui Allah, dar este tolerantă în ceea ce priveşte practica şi legislaţia iar în partea opusă stă politeismul şi oprirea de la ceea ce este permis. Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a menţionat aceste ultime ascpecte atunci când a relatat că Domnul Său Cel Binecuvântat şi Preaînalt a grăit stfel: ’’Eu i-am creat pe robii Mei întru credinţa cea adevărată, dar au venit peste ei şeitanii care i-au dus în rătăcire, îndepărtându-i de la credinţa lor, şi le-au oprit lor ceea ce Eu le-am îngăduit şi le-au poruncit să-Mi facă Mie semeni în privinţa cărora Eu nu le-am pogogrât nicio dovadă ( că îmi sunt semeni )’’.
Oprirea de la ceea ce este permis este asemănătoare cu facerea de semeni lui Allah, adică politeismul. De aceea, Coranul i-a dezaprobat cu tărie pe arabii politeişti pentru facerea de semeni lui Allah, pentru idolii lor şi penru că şi-au oprit diverse mâncăruri vegetale şi animale pe care nu le-a oprit Allah. Aşa de pildă, oprirea obţinerii de foloase de la Al-Bahira, As-Sa’iba, Al-Wasila şi Al-Ham. Înainte de venirea Islamului, în perioada Al-Jahiliyya, exista obiceiul ca după ce o cămilă năştea cinci pui, ultimul dintre ei fiind mascul, să i se cresteze urechea şi să se interzică folosirea ei pentru călărie, fiind dedicată zeilor. Ea nu putea fi nici sacrificată, nici folosită la căratul poverilor şi nici nu putea fi alungată de la resursele de apă sau de la locurile pentru păşunat. Acestei cămile i-au dat numele de Al-Bahira, adică cea cu urechea crestată. Exista, de asemenea, obiceiul ca un bărbat care se întorcea dintr-o călătorie sau se lecuia după o boală sau ăn alte situaţii să lase cămila slobodă, aceasta primind un tratament asemănător cu cel de care avea parte Al-Bahira, ea primind numele de As-Sa’iba, adică cea slobodă. Dacă o oaie făta o mieluşică, aceasta era a lor, dar dacă făta un mascul, acesta era dedicat zeilor. Dacă făta doi miei – un mascul şi o femelă -, atunci ei ziceau că mieluşica este legată de fratele ei şi nu-l mai sacrificau pentru zeii lor. Aceasta se numea A-Wasila. Când un armăsar fecunda o iapă ce fusese adusă pe lume de unul din puii lui, atunci spuneau că el şi-a apărat spinarea şi nu mai era călărit sau folosit la căratul poverilor şi era numit Al-Hami. Există interpretări variate pentru aceste patru situaţii, dar în jurul aceleiaşi idei.
Coranul a respins aceste interdicţii, iar necredincioşilor nu le-a găsit nicio justificare pentru imitarea strămoşilor lor şi persistenţa în rătăcire: ’’ N-a statornicit Allah nimic despre Bahira, nici despre Sa’iba, nici despre Wasila şi nici despre Ham. Însă cei care nu cred au născocit minciuni împotriva lui Allah şi cei mai mulţi dintre ei nu au judecată. / Când li se spune: ’’ Veniţi la ceea ce v-a pogorât Allah şi la Trimis!’’ , ei zic: ’’ Pentru noi sunt de ajuns cele cu care i-am găsit pe părinţii noştri!’’ . Dar dacă părinţii lor nu ştiau nimic şi nu erau călăuziţi ( pe calea cea bună )?’’ ( Al-Ma’ida: 103-104 ).
Surat al-’An’am cuprinde o discuţie amănunţită în legătură cu vitele – cămile, bovine, ovine, caprine – despre care au pretins că ar fi oprite, prezentată de Coran într-o manieră ironică, dar convingătoare:
’’(El a creat ) opt suflete în perechi: două ovine şi două caprine. Spune: ’’ Pe cei doi bărbătuşi i-a oprit El sau pe cele două femeiuşe, ori ce este cuprins în pântecele celor două femeiuşe? Spuneţi-Mi Mie cu ştiinţă, dacă voi aveţi dreptate cu adevărat?’’ / Două cămile şi două bovine. Spune: ’’ Cei doi bărbătuşi i-a oprit El sau cele două femeiuşe, ori ce este cuprins în pântecele celor două femeiuşe? Sau aţi fost voi, cumva, martori când v-a poruncit Allah aceasta?!’’>> ( Al-’An’am: 143-144 ).
Surat al-’A’raf cuprinde o altă discuţie în care Allah îi dezaprobă pe cei care opresc ( de la anumite lucruri ) şi care înfăţişează pricipiile de bază permanente ale lucrurilor interzise: <> (Al-’A’raf: 33)
Aceste discuţii din surele mekkane care se ocupă de confirmarea dogmei, a unicităţii lui Allah şi a existenţei Vieţii de Apoi, ne demonstrează că acest lucru – din punct de vedere al Coranului – nu face parte din lucrurile secundare sau amănunte, ci dintre principiile de bază şi conceptele generale.
La Medina au apărut printre musulmani unii care erau înclinaţi către rigoare şi exagerare, către abţinerea de la lucrurile bune şi plăcute. Allah Preaînaltul a relevat versete în care ei sunt opriţi la limitele stabilite de El şi întorşi pe calea cea dreaptă a Islamului, cum este şi acesta: ’’ O, voi cei care credeţi! Nu opriţi bunătăţile pe care Allah vi le-a îngăduit şi nu călcaţi ( poruncile ), căci Allah nu-i iubeşte pe cei ce încalcă ( poruncile )! / Mâncaţi din ceea ce Allah v-a dăruit, ca fiind îngăduit şi bun, şi fiţi cu frică de Allah în care voi credeţi!’’ ( Al-Ma’ida: 87-88 ).

inshaallah vom continua!

____________________________________________________________

Extras din Permis si Interzis in Islam - Prof. Dr. Yusuf Al-Qaradawi

Traducerea si editarea au fost realizate de catre Liga Islamica si Culturala din Romania

PERMIS SI INTERZIS IN ISLAM - Dr. Yusuf Al-Qaradawi

În numele lui Allah Cel Milostiv, Îndurător

PRINCIPIILE ISLAMULUI ÎN LEGĂTURĂ CU CEEA CE ESTE
PERMIS ( HALAL ) ŞI CU CEEA CE ESTE INTERZIS ( HARAM )

Continuare: Princiul nr.11

11.NEVOILE PERMIT LUCRURI OPRITE


Islamul a restrâns sfera lucrurilo interzise, însă în acelaşi timp a insistat asupra acestora şi a barat căile care conduc la ele, fie ele aparente, fie ascunse; ceea ce conduce la lucrul oprit este interzis, ceea ce ajută la săvârşirea lucrului oprit este interzis şi celelalte principii şi orientări pe care le-am menţionat. Însă Islamul nu a negijat necesităţile vieţii şi slăbiciunea omului în faţa lor, ci a apreciat necesitatea neprevăzută, a apreciat slăbiciunea umană şi i-a permis musulmanului – în caz de nevoie să ia din lucrurile oprite atâta cât să îndepărteze răul de la el şi să-l apere de pieire.
De aceea, după ce a menţionat mâncărurile interzise, adică mortăciunea, sângele scurs şi carnea de porc, Allah Preaînaltul a grăit:
’’ Dar cel care a fost silit, fără să poftească şi fără să întreacă măsura, acela nu se încarcă de păcat, căci Allah este Iertător şi Îndurător’’ ( Al-Baqara:173 ).
Acest sens este repetat în patru sure din Coran, când sunt pomenit mâncărurile interzise. Pornind de la aceste versete şi de la altele asemănătoare cu ele, legiştii musulmani au extras un principiu important, respectiv că ’’ nevoile permit lucrurile interzise’’.
Dar aşa cum se observă, versele respective îl restrâng pe cel nevoit prin expresia ’’ fără să poftească şi fără să întreacă măsura’’, ceea ce înseamnă că nu trebuie să se caute plăcerea în unele şi nu trebuie să fie depăşită limita necesităţii, căutându-se saturarea. Şi pornind de la această restricţie, legiştii au extras un alt principiu:’’ ceea ce a fost admis din necesitate trebuie să fie pe măsura ei’’. Omul, chiar dacă se supune presiunilor necesităţii, nu trebuie să se lase dominat cu totul de ele, ci trebuie să rămână înclinat spre cele îngăduite ( halal ) şi să le caute, astfel încât să nu găsească plăcut ceea ce este oprit şi să-l considere uşor, sub pretextul necesităţii.
Islamul, prin îngăduirea lucrurilor oprite, la nevoie, ţine pasul cu spiritul său general şi cu normele sale generale. Acesta este spiritul uşurinţei care tinde întotdeauna spre a face viaţa oamenilor mai uşoară, fără a le-o îngereuna şi spre a elibera comunitatea de poverile şi restricţiile ca apăsau comunităţile anterioare. Şi adevăr a grăit Allah Preaputernicul:
’’ Allah vă voieşte uşurarea, nu vă voieşte împovărarea’’ ( Al-Baqara: 185)
’’ Allah nu voieşte să vă facă vouă greutăţi, ci doreşte să vă curăţească şi să vă desăvârşească binefacerea Sa. Poate că voi veţi fi mulţumitori!’’ ( Al-Ma’ida: 6 )
’’ Allah voieşte să vă uşureze ( datorinţele, ) căci omul a fost creat slab.’’ ( An- Nisa’: 28 )

____________________________________________________________________

Extras din Permis si Interzis in Islam - Prof. Dr. Yusuf Al-Qaradawi
Traducerea si editarea a fost realizata de catre Liga Islamica si Culturala din Romania