Respectarea promisiunii
trasatură esenţială a comportamentului musulman
Când un musulman îşi asumă o responsabilitate el trebuie să o ducă la îndeplinire. Dacă încheie un contract el trebuie să îl onoreze până la sfârşit. Aceasta este o cerinţă a credinţei, ca atunci când un om vorbeşte de vreo afacere, trebuie să aibă intenţia de a o duce la îndeplinire, ca şi apa care nu-şi găseşte odihna până ce nu ajunge la nivelul cel mai scăzut. El trebuie să fie cunoscut printre oameni ca o persoană de cuvant, de care să nu-ţi fie teamă că-şi va încălca promisiunile sau că va face vreo afacere necurată.
Respectarea promisiunii este necesară. La fel şi când se face un legământ, acesta trebuie respectat. Dar împlinirea promisiunii şi respectarea jurământului sunt necesare când afacerea este legală şi priveşte adevărul, altfel, onorarea promisiunii legată de ceva păcătos şi nesupunerea faţă de Allah nu are nici o valoare şi legământul în păcat nu are nici o importanţă.
Trimisul lui Allah a spus: "Dacă cineva a făcut un legământ, dar a observat un aspect benefic la alt lucru, poate să-şi încalce legământul şi să plătească răscumpărarea şi apoi să se apuce de lucrul care este mai avantajos şi benefic." (Muslim) Nu este potrivit ca un om să insiste să-şi împlinească legământul. În astfel de ocazii este mai bine să-şi încalce legământul. Într-o relatare se spune:
"Este păcat ca unul dintre voi să meargă la nevasta sa cu legământul nerăscumpărat, dacă nu plateşte compensaţia pe care El a stabilit-o pentru încălcarea legământului." (Bukhari)
Din această pricină nici o promisiune sau convenţie nu este corectă decât dacă se referă la aspecte cinstite. Dacă cineva a promis să facă un anumit lucru bun, atunci trebuie să se străduiască sa-l realizeze, atâta vreme cât i se pare bun. Să fie conştient că trebuie să se menţină în limitele unei discuţii ferme, a încrederii şi credinţei. Nu se admite încălcarea promisiunilor şi nu există loc de îndoială sau şovaială.
Anas bin Malik spune că unchiul său, Anas bin Nadar, n-a putut participa la bătălia de la Bedr şi i-a spus Profetului: "O, Mesager al lui Allah! La prima bătălie în care ai luptat împotriva politeiştilor n-am putut lua parte. Dacă Allah m-a păstrat lângă Profet, atunci vor vedea ei cu siguranţă isprăvile mele în a doua bătălie împotriva politeiştilor.” În timpul bătăliei de la Uhud a avut loc o încleştare aprigă şi musulmanii se retrageau. El s-a rugat lui Allah: "O, Allah! Îţi cer iertare pentru greşeala pe care ei au făcut-o şi mă declar nevinovat de păcatele politeiştilor." Spunând acestea, s-a repezit în luptă. În cale i-a iesit Sa'ad bin Ma'az, căruia i-a spus: "O, Sa'ad bin Ma'az! Pe Dumnezeul lui Nadar, mă îndrept spre Paradis. Pot să-i simt parfumul în valea de la Uhud " Sa'ad a spus: "O, Mesager al lui Allah! Dragostea de martiriu pe care a arătat-o nu poate fi exprimată în cuvinte. Apoi a pornit."
Anas spune că s-au găsit mai mult de optzeci de răni pe corpul lui, generate de săbii, vârfuri de lăncii şi de ploaia de săgeti. Politeiştii i-au ciopârţit trupul şi a fost greu de identificat. Sora lui l-a recunoscut cu foarte mare greutate după o alunita pe care o avea pe vârful degetului.
Anas spune că el crede că următoarele versete au fost revelate cu referinţă la el sau la alte persoane asemănătoare lui:
"Între dreptcredincioşi sunt oameni care au fost sinceri în legământul pe care l-au făcut faţă de Allah, unii dintre ei au pierit, iar alţii dintre ei asteaptă fără să schimbe nimic [din legământul lor].
[Coran 33:23]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu