Comunitatea islamică

Comunitatea islamică
O realitate, nu un vis!

Prof. Dr. Yusuf al-Qaradawi

În numele lui Allah cel Milostiv, Îndurător!

„Sunteţi cea mai bună comunitate care s-a ivit pentru oameni. Voi porunciţi ceea ce este drept şi opriţi ceea ce este nedrept şi credeţi în Allah. Dacă oamenii Scripturii ar fi crezut ar fi fost bine pentru ei. Printre ei sunt şi credincioşi, dar cei mai mulţi dintre ei sunt nelegiuiţi.” (Coran: 3 - 110)

„Şi ţineţi-vă cu toţii strâns de Frânghia lui Allah şi nu vă scindaţi!” (Coran: 3 - 103)

„Această comunitate a voastră este o singură comunitate, iar Eu sunt Domnul vostru. Deci fiţi cu frică de Mine!” (Coran: 23 - 52)

Comunitatea islamică reprezintă un adevăr din toate punctele de vedere.

1. Din punct de vedere religios
Coranul cel Sfânt vorbeşte despre musulmani numindu-i o comunitate, chiar „o singură comunitate”.
Legat de acest subiect există foarte multe relatări. De exemplu, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Comunitatea mea e asemenea ploii: nu se ştie dacă binele este la început sau la sfârşit.” (Imam Ahmed, Tirmidhi).

2. Din punct de vedere istoric
Comunitatea islamică s-a născut odată cu Islamul. S-a dezvoltat odată cu Islamul. A fost condusă de un singur calif şi uneori chiar de mai mulţi califi.

3. Din punct de vedere geografic
Comunitatea islamică a trăit pe un pământ islamic închegat. Se întindea de la Jakarta în Est până la Andaluz în Vest. Cu alte cuvinte, se întindea de la Oceanul Atlantic până la Oceanul Pacific.
Înainte de împărţirea teritoriilor, comunitatea islamică era un singur stat. Împărţirea acestui stat devenise cel mai mare ţel al celorlalţi.

4. Din punctul de vedere al situaţiei actuale
Eu nu vorbesc despre comunitatea care s-a rupt de rădăcini, care a devenit sclava ideilor occidentale, care s-a lăsat pradă colonizării culturale şi ideologiilor. Eu vorbesc despre comunitatea islamică ce aleargă în ajutorul fratelui său chiar dacă este învăţat sau nu, indiferent dacă este bogat sau nu.
Vedem şi oameni care suferă pentru ceea ce se întâmplă în Palestina. Un semn al unităţii noastre este şi faptul că imamii se roagă împreună cu restul populaţiei pentru ocrotirea comunităţii islamice. Una dintre aceste rugi sună astfel: „O, Allah! Ajută Islamul! Dă-le musulmanilor putere!”

5. Islamul este o comunitate şi din punctul de vedere al celorlalţi
Acest lucru este conştientizat foarte bine de către ceilalţi. Ei ne privesc ca pe un grup de oameni legaţi prin credinţă, filosofie de viaţă, idei, comportament şi dorinţa de a depune efort împreună. Ei nu prea cred în graniţele trasate de mâinile lor, pentru că ştiu că „sufletul comunităţii” e mult mai adânc.

6. Este un adevăr şi din perspectiva problemei actuale
Singura noastră şansă de supravieţuire este aceea de a ne uni; trebuie să ştim că acest lucru este fard (obligatoriu), mai ales în situaţia în care ne aflăm acum.
 
De ce musulmanii nu se unesc?


Musulmanii trebuie să se unească pentru că Domnul lor este Unul şi Acelaşi, pentru că au o singură Carte Sfântă, o singură Qibla, o singură legislaţie şi o singură ideologie. Toate acestea ar trebui să îi adune pe musulmani. Musulmanii sunt legaţi unul de altul. Allah a spus în Coran: „Drept-credincioşii sunt fraţi.” (Coran: 49 - 10).

Atunci când cineva nu simte durerea fratelui său, aceasta nu se poate numi frăţie. Într-un hadis convenit, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „… «Drept-credinciosul cu drept-credincios sunt precum cărămizile îmbinate ale unei clădiri.» Atunci când a spus aceasta, Profetul şi-a petrecut degetele unele între altele.” (Bukhari, Tirmidhi).
A mai spus: „Musulmanul este fratele musulmanului; el nu îl chinuie şi nu îl lasă – adică nu îl lasă la nevoie.” Profetul Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus în Predica de Adio: „Să nu fiţi după mine asemeni necredincioşilor care îşi taie gâtul unul altuia.”

Sursele puterii comunităţii islamice

Fără îndoială că Islamul deţine resurse de putere şi de bunuri. Allah Subhanehu we Teala a spus: „Sunteţi cea mai bună comunitate care s-a ivit pentru oameni.” (Coran: 3 - 110).

Putem identifica următoarele surse de putere ale comunităţii islamice:

1. Puterea datorată numărului mare al membrilor comunităţii
În diferite părţi ale lumii se află peste un miliard două sute cincizeci de milioane de musulmani. Spre deosebire de celelalte religii ale căror reprezentanţi se împuţinează, religia islamică este într-o permanentă creştere.
„Aduceţi-vă aminte că voi aţi fost puţini şi că El v-a înmulţit!” (Coran: 7 - 86).

Dar nu numărul este atât de important, ci calităţile musulmanilor. De aceea profetul Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„… «Este aproape ziua în care se vor năpusti asupra voastră asemeni unei cete de animale înfometate care se îndreaptă asupra unei mese pline cu bunătăţi.» L-au întrebat pe Profet: «Va fi aşa pentru că vom fi puţini?» «Nu, dimpotrivă: veţi fi mulţi, însă veţi fi asemeni paielor care plutesc pe suprafaţa apei (împrăştiaţi şi slabi); Allah va scoate frica faţă de voi din inimile duşmanilor şi va pune în inimile voastre wehn.» «Ce este wehn, o, Profet al lui Allah?» «Iubirea acestei vieţi şi frica de moarte. Veţi fi foarte temători să nu pierdeţi lucrurile pe care le aveţi şi veţi iubi foarte mult viaţa lumească.»” (Imam Ahmed, Ebu Daud).
Din acest motiv chemăm comunitatea islamică să acorde importanţă studiului şi să refacă legăturile cu ceilalţi musulmani.

2. Puterea materială
Această comunitate deţine şi resursele materiale de care are nevoie. Deţine pământuri arabile, deţine mări, oceane şi râuri care aduc şi ele bogăţii pe care alţii nu le pot avea. Cea mai mare parte din petrolul lumii vine din teritoriul musulmanilor.
Nu neg faptul că ne folosim de aceste avantaje, dar de cea mai mare parte din aceste resurse se folosesc alţii. Ar trebui să învăţăm să lucrăm în echipă. Unul dintre noi ar putea să se specializeze în agricultură, celălalt în tehnologie, iar un altul în textile. Dintr-un studiu făcut în anul 1993 de Banca de Dezvoltare Islamică s-a observat că tranzacţiile între ţările islamice nu depăşeau 8%.

3. Puterea spirituală
Noi avem o putere aparte dată de Allah Subhanehu we Teala: aceasta e Coranul. Aşa cum spune Allah: „Într-adevăr, Noi am pogorât Coranul şi Noi îi vom fi păzitori!” (Coran: 15 - 9).
Acest mesaj este valabil în toate timpurile şi cuprinde această viaţă, precum şi Viaţa de Apoi.
Acest Coran ne călăuzeşte pe drumul drept al adevărului, în limita posibilităţilor umane, fără să ne chinuie. Dacă nu respectăm poruncile lui Allah, vom ajunge la vorba lui Beşer. Beşer era un orb de la care a cerut ajutor un om normal pentru a-i arăta drumul, iar el a spus: „A rătăcit drumul cel care a cerut ajutor şi călăuzire de la un orb…”.

Dr. Aisen Gemaledin
membru al Consiliului de Conducere al Asociatiei Surori Musulmane

Custodia copilului conform Islamului

Mulţi oameni cred că mama musulmană nu are drept de custodie asupra copilului său. Aceasta e o părere falsă. Legea islamică, precum şi celelalte legislaţii, recunoaşte că în această situaţie primează interesul copilului.
Din punct de vedere islamic, copilăria are trei stadii:
1. perioada de înţărcare: durează de la naşterea copilului până când acesta împlineşte doi ani;

2. perioada de îngrijire / custodie sau în care copilul se află sub îngrijirea părinţilor: această perioadă începe de la vârsta de doi ani şi continuă până la vârsta de şapte sau opt ani;

3. ultima perioadă: de la opt ani până la majorat.

Situaţia ideală e cea în care copilul creşte alături de ambii săi părinţi. Dar dacă cuplul divorţează, interesul copilului primează. Şeikh Muhammad al Munajjid afirmă în legătură cu acest subiect: ,,Femeile sunt mai îndreptăţite la custodie decât bărbaţii; în principal, custodia le este acordată lor, deoarece ele sunt mult mai miloase şi, mai mult decât atât, ele ştiu cum să-şi crească micuţii şi sunt răbdătoare atunci când se confruntă cu dificultăţi. Mamele sunt mai îndreptăţite să primească custodia copilului lor, indiferent dacă acesta este băiat sau fată, atât timp cât ea nu se recăsătoreşte.”

Aceasta este părerea generală a teologilor. Dar cel mai bine este să se acorde atenţie interesului copiilor, deoarece dreptul lor primează. Şcoala de gândire malikită şi zahirită consideră că mama este mai îndreptăţită la custodie, indiferent de sexul copilului. Hanbaliţii susţin că băiatul poate fi lăsat să aleagă, dar tatăl are mai multe drepturi în cazul în care copilul este fată; hanefiţii susţin că tatăl are mai multe drepturi în cazul unui băiat şi mama în cazul unei fetiţe. Probabil cea mai corectă opinie este aceea prin care i se oferă copilului şansa de a alege, dacă părinţii sunt în dispută şi dacă ambii beneficiază de condiţii acceptabile de creştere a copilului.

Abdullah ibn Omar (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că o femeie i-a spus Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!):
,,O, trimis al lui Allah! Copilul meu a fost în uterul meu, genunchii mei l-au legănat şi sânul meu l-a alăptat, dar tatăl lui vrea să mi-l ia.” Atunci Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: ,,Tu eşti mai îndreptăţită la custodia copilului cât timp nu te recăsătoreşti.” (Hadis sahih relatat de Ahmad 2 / 182; Abu Dawud 2276; Al Hakim: 2/ 225).

Yahiya ibn Saiyd a spus că a auzit că Al Qasim ibn Muhammad a zis: „Omar ibn Khattab a avut o soţie dintre ansari şi ea i-a născut un băiat, Aasim ibn Umar; apoi el a divorţat de ea. Omar s-a dus la moscheea Quba şi şi-a văzut băiatul jucându-se în curtea moscheii, l-a luat în braţe şi l-a aşezat în faţa lui pe animalul pe care îl călărea, dar bunica copilului l-a prins şi s-a luptat cu el până i-a luat copilul, după care s-au dus la Abu Bakr As Siddiq. Omar a spus: «Este fiul meu!» Şi femeia a spus: «Este fiul meu!» Abu Bakr a spus: ,,Lasă-le în pace!», iar Omar a tăcut.” Conform altor relatări, Abu Bakr ar fi spus: „Mamele sunt mai milostive, mai amabile, mai iubitoare şi mai generoase, deci ele au mai multe drepturi asupra copilului cât timp nu se recăsătoresc.”

Condiţiile custodiei:

– să fie un adult responsabil (fără boli psihice etc);

– să fie liber;

– să aibă un caracter bun;

– să fie musulman, dacă copilul respectiv este musulman, şi să fie capabil să-şi îndeplinească obligaţiile pe care le are faţă de copil.
Nu există niciun verset coranic care să reglementeze această chestiune, dar următorul verset ar trebui să fie suficient pentru musulmani:

,,Ceea ce Allah a dăruit Trimisului Său ca pradă de la locuitorii cetăţilor, aceasta aparţine lui Allah şi Trimisului, rudelor, orfanilor, sărmanilor şi călătorului de pe drum, pentru ca să nu se schimbe doar între cei bogaţi dintre voi. Ceea ce vă dăruieşte Trimisul primiţi, iar cele de la care vă opreşte, de la acelea opriţi-vă şi fiţi cu frică de Allah, căci Allah este aspru la pedeapsă!” (Sura Al Haşr: 7).

În cazul în care mama nu beneficiază de dreptul de custodie asupra copilului, acest drept se transferă rudelor enumerate mai jos, exact în această ordine:

– bunicii materne

– bunicii paterne

– surorilor

– mătuşilor din partea mamei

– mătuşilor din partea tatălui

– tatălui

– bunicului patern

– fratelui tatălui

– fratelui din partea tatălui

– fratelui din partea mamei.

Cerasela Tutuianu

Datoria de a face dawah

Femeia musulmană cheamă oamenii la adevăr

O adevărată femeie musulmană înţelege că femeia nu a fost creată în van, ci pentru a împlini un scop nobil – acela de a-L adora pe Allah Preaînaltul:

„Eu nu i-am creat pe djinni şi oameni decât pentru ca ei să Mă adore.” (Sura Adh-Dharyat: 56).

Adorarea lui Allah se poate realiza prin multe acţiuni constructive care să aibă drept scop educarea oamenilor şi răspândirea cuvântului lui Allah peste tot în lume. Această obligaţie le revine atât femeilor, cât şi bărbaţilor.

Aşadar femeia musulmană este conştientă de îndatorirea ei de a chema cât mai mulţi oameni la adevărul în care ea crede, reuşind prin aceasta să obţină minunata răsplată pe care Allah Preaînaltul a promis-o acelora care îi cheamă cu sinceritate pe alţii la adevăr. Aşa cum profetul Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a spus lui Ali (Allah să fie mulţumit de el!):

„Pe Allah, dacă Allah ar îndruma măcar un om prin intermediul vostru, acest lucru ar fi mai bun pentru voi decât zece cămile roşii.”

Un cuvânt bun pe care o femeie musulmană îl spune altor femei care sunt nepăsătoare faţă de religie sau unei femei care s-a îndepărtat de la îndrumarea lui Allah va avea efect asupra lor şi acest cuvânt se va întoarce la ea aducând o răsplată ce valorează mai mult de zece cămile roşii – cea mai râvnită posesiune la arabi în acea vreme. În plus, îi va fi oferită o răsplată similară răsplăţii celor pe care ea i-a îndrumat, căci Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Cel care cheamă oamenii la adevăr va avea o răsplată precum a celor care îl urmează, fără să lipsească nimic din această răsplată.”

O femeie musulmană nu se lasă descurajată de gândul că ea nu ştie prea multe; atât cât ştie, împărtăşeşte şi celorlalte femei. Ea va povesti mai departe ceea ce aude în predicile altor învăţaţi, ce citeşte în articole şi cărţi sau fie şi doar un verset din Cartea lui Allah. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ne-a învăţat aceasta:

„Transmiteţi ceea ce v-am învăţat, chiar şi numai un verset…”.

Acest lucru se datorează faptului că dacă o persoană este îndrumată sau nu poate depinde şi doar de un singur cuvânt al unui verset care îi pătrunde în inimă şi îi aprinde flacăra credinţei, iar întreaga ei viaţă va fi luminată de această îndrumare.

Femeia musulmană depune orice efort pentru a le chema pe alte femei la adevăr (şi câtă nevoie este astăzi de acest apel!), făcându-le astfel conştiente de adevăr şi pe femeile care nu au fost atât de norocoase încât să primească învăţăturile şi îndrumarea mai devreme. Astfel o femeie dovedeşte că îi doreşte surorii ei binele de care ea se bucură. Acestea sunt caracteristicile celui care cheamă la calea lui Allah, aşa cum ne-a arătat Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!):

„Fie ca Allah să îi facă faţa strălucitoare celui care aude ceva de la noi şi îl transmite altora aşa cum l-a auzit, căci cel care aude poate înţelege mai bine decât cel care transmite.”

Femeia musulmană care este cu adevărat îndrumată de învăţăturile din Coran şi Sunnah este precum o lampă aprinsă care arată călătorilor drumul în cea mai întunecată noapte. Ea nu poate să ascundă lumina de surorile sale care bâjbâie în întuneric, după ce a văzut răsplata minunată pe care Allah Preaînaltul a pregătit-o pentru cei care cheamă la adevăr cu sinceritate.

Ea porunceşte binele şi opreşte de la rău

Obligaţia de a porunci ceea ce este bine şi de a interzice ceea ce este rău (al-amr bi’l-ma’ruf wa’l-nahy ‘an al-munkar) nu a fost încredinţată numai bărbaţilor. Ea se aplică în mod egal femeilor şi bărbaţilor, aşa cum se afirmă în Coranul cel Nobil:

„Drept-credincioşii şi drept-credincioasele îşi sunt aliaţi unii altora. Ei poruncesc ceea ce este cuvenit, opresc de la ceea ce este neîngăduit, plinesc Rugăciunea [As-Salat], aduc Dania [Az-Zakat] şi se supun lui Allah şi Trimisului Său. Cu aceştia Allah va fi îndurător, căci Allah este Puternic [şi] Înţelept ['Aziz, Hakim].” (Sura At-Tawba: 71).

Islamul i-a oferit femeii un statut social important atunci când i-a desemnat această responsabilitate socială de a porunci ceea ce este bun şi de a interzice altora să facă rău. Astfel, oriunde s-ar afla, în limita feminităţii sale, atunci când vede ceva greşit, femeia se opune hotărât, cu înţelepciune, în maniera cea mai potrivită. Ea va încerca să îndrepte răul cu mâna, dar dacă nu va reuşi, va încerca prin vorba sa. Dacă nici aşa nu va reuşi să oprească acel rău, i se va opune în sufletul său şi va începe să se gândească la o metodă de a-l opri. Ea nu va ezita să demaşte o minciună şi nici nu o va răspândi ea însăşi. Această obligaţie de a porunci binele şi a interzice răul va fi împlinită numai cu sinceritate, doar pentru a-L mulţumi pe Allah Preaînaltul.

Ea este elocventă şi înţeleaptă când face dawah

Femeia musulmană care încearcă să îi cheme pe alţii la Allah încercă să vorbească cât mai limpede şi mai înţelept, fără a-i forţa pe cei cărora le vorbeşte, luând în considerare nivelul lor intelectual şi poziţia socială. Cu o astfel de manieră de a vorbi, ea va putea pătrunde în sufletul şi mintea oamenilor.

Sora noastră care face dawah trebuie să nu uite că nu trebuie să ţină discursuri lungi sau plictisitoare şi că este bine să evite să le încarce cu prea multă informaţie pe cele care o ascultă. Ea nu vorbeşte prea mult şi nici nu spune ceva ce este mult prea greu de înţeles, ci va spune ce are de spus într-un mod simplu, direct, folosind metode care să capteze atenţia celor care o ascultă.

Una dintre cele mai importante calităţi ale unei da’iyah înţelepte este faptul că este blândă cu femeile pe care încearcă să le îndrume. Ea este răbdătoare atunci când unele informaţii transmise sunt greu de înţeles, când unele femei nu au o cultură islamică, când surorile ei repetă aceeaşi greşeală de multe ori, când o întrerup mereu cu întrebări sâcâitoare, urmând astfel cel mai nobil exemplu, acela al profetului Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).

Gabriela Pendelete

Dincolo de valul prejudecatilor

DINCOLO DE VALUL PREJUDECATILOR

A purta hijab a fost iniţial un simplu experiment; am intenţionat doar să îmi reconfirm „practic” convingerea că religia şi implicit islamul îşi află valoarea şi semnificaţia în primul rând prin trăirea şi transformarea interioară pe care o generează/incumbă. Rugăciunea, postul, cunoaşterea erau priorităţile mele; hijabul îl acceptam doar la nivel ideatic, dar practica sa mi se părea superfluă şi formala, inutil restrictivă (cât timp exista modestie, moralitate şi credinţă în suflet).

Totuşi, un an mai târziu, fiind într-o dispoziţie ludică, am hotărât să văd cum m-aş simţi purtând hijab în public - convinsă fiind însă de suficienţa realizărilor spirituale - şi am rămas uimită de "dezgolirea" sufletească produsă. Prima impresie - aproape fizică - care m-a izbit a fost că, deşi eram în mijlocul agitaţiei stradale obişnuite, în mine se lăsase pace şi linişte şi parcă o mie de mâini s-au retras de pe mine, lăsându-mă să mă reîntorc la mine şi să văd cu claritate ce este al meu, ce îmi aparţine şi ce este al altora. Strict psihologic, am realizat că, deşi intelectual mă credeam eliberată de dependenţa faţă de tiparele feminine modelate conform normelor masculine tributare concepţiilor patriarhal-misogine, de tendinţa de a încerca să impresionezi şi să fii acceptată social mai întâi prin înfăţişarea/apariţia/aparenţa ta, în intimitate condiţionările încă mă dominau. În mine încă mai era înrădăcinată o vulnerabilitate feminină construită prin care sentimentul identităţii şi respectului de sine se intersectau puternic cu percepţia celorlalţi asupra imaginii mele corporale, prin care eu, mai mult sau mai puţin conştient, mă modelam şi expuneam conform expectaţiilor şi normelor contingente validate de cultură şi societatea noastră doar pentru că trupul reprezintă intrarea /poarta în sfera valorii pentru o femeie. Sună banal aplicat unui studiu social, dar dezvăluit în propria fiinţă „emancipată” e destul de cutremurător şi înjositor.

Purtând hijab, am simţit că trupul meu a fost pus între paranteze şi scos din dialogul public, că am redobândit controlul asupra lui şi a redevenit strict „proprietatea” mea; trupul şi-a recăpătat caracterul privat şi implicit valoarea. Trupul meu, trupul femeii în islam, nu mai este pentru toţi şi cum vor toţi, nu mai este de „uz” comunitar prin accesibilitatea privirii şi permisivitatea comentariilor, ci redevine un element individual lipsit de orice semnificaţie în interacţiunea şi evaluarea socială. Pur şi simplu trupul nu contează pentru ceilalţi – acei ceilalţi nesemnificativi, „stradali”, din viaţa mea; în spaţiul public, trupul se retrage din prim-plan şi rămâne personalitatea mea. E o modalitate de a le „impune” celorlalţi să te trateze în primul rând ca pe o persoană şi nu ca femeie mai mult sau mai puţin atractivă. A purta hijab nu înseamnă că trebuie sa devii urâtă, ci doar ca trupul îşi pierde relevanţa şi devine indiferent celor oricum indiferenţi ţie cărora le-a fost interzis accesul la el. În spaţiul public mă interesează să fiu acceptată, apreciată, evaluată conform inteligenţei, cunoaşterii şi caracterului meu; aceasta nu înseamnă că mă identific cu un „eu" destrupat, ci doar că sunt o persoană cu un trup care nu vrea să spună nimic în acest context.

Unde are rost sa mă dezvălui şi sa las trupul sa se exprime? În familia mea, în fata soţului meu, în faţa celor pe care eu îi aleg, care înseamnă ceva pentru mine. În islam trupul este valorizat spiritual; şi prin trup îmi fac rugăciunea, iar rugăciunea coboară şi în trup; trupul este „amana”, dar inviolabil, sacru de la Dumnezeu de care trebuie să ai grijă şi pe care trebuie să îl respecţi, preţuieşti. Trupul în căsătorie nu este simplu instrument sexual, ci dar pentru soţul tău, dar care, în pofida corporalităţii sale, este investit cu valoare şi semnificaţie spirituală şi (dar nu doar) prin acest „management” selectiv operat asupra expunerii sale. Oamenii pe care îi iubesc şi care mă iubesc au acces la mine în integralitate; ceea ce e trăit şi asumat drept valoros şi personal nu e exhibat tuturor - altfel devine ignobil. Iar toată intensitatea erotică specifică dezvăluirii trupului nu se disipează nediscriminativ în privirile trecătorilor, ci se acumulează pentru singura persoană care cu adevărat contează. E dreptul meu de a avea control asupra trupului meu şi e un drept indubitabil necesar manifestării respectului de sine, valorizării pozitive autentice a propriei persoane şi a dezvoltării în condiţii de „libertate” a identităţii personale.

Revenind la experimentul meu: purtând hijab prima oară, dincolo de sentimentul general, limpede, de „uşurare", eliberare şi restaurare a demnităţii şi curajului de a fi ceea ce eşti, m-am simţit „atemporală”, deprivată de multe din determinările socio-culturale – şi de altă natură – care s-au alipit de mine în decursul devenirii personale, înceţoşându-mi percepţia propriului sine; m-am simţit liberă să văd ce este în mine fără interferenţa proiecţiilor celorlalţi, liberă să fiu eu şi să mă descopăr, liberă de a rămâne centrată în mine, nedusă de curentul în care toţi ceilalţi se agită. De aceea am continuat să port hijab atunci.

De ce port hijab astăzi? Pentru că atunci când mă acopăr cu hijabul pentru a ieşi afară îmi readuc aminte de Dumnezeu şi mă bucur că pot să îmi reafirm angajamentul supunerii (aslama); un simplu gest şi eşti conştientă din nou de ceea ce este esenţial în viaţă; lucrurile sunt repuse la locul lor şi îşi recapătă semnificaţia adecvată valorii proprii; îţi reaminteşti că puritatea, moralitatea, virtutea nu sunt concepte demodate şi perimate, ci realităţi şi cerinţe spirituale adânc înrădăcinate în natura ta originară în absenţa cărora nu poţi accede la plenitudinea fiinţei tale.

Hijabul şi alte „formalităţi” cărora le minimalizam relevanţa şi utilitatea anterior s-au dovedit a fi catalizatori esenţiali în disciplina spirituală islamică întrucât asigură continuitatea trăirilor religioase din timpul rugăciunii şi în afara încetării formale a acesteia, rezolvă clivajul - adesea prezent în religii – dintre sfera spirituală şi cea practică şi menţine constanta evoluţiei spirituale evitând scindarea interioară şi dihotomia cunoaştere – faptă. Cunoaşterea ajută trupul, se manifestă prin trup, iar trupul reaminteşte, reactivează şi reiterează cunoaşterea spirituală. Individul redevine unitar, iar pacea (islamul) infuzează sufletul, făcându-l capabil să transceandă frivolităţile, conflictele şi contradicţiile aparente mundane.

 

P.S: NU am fost forţată să port hijab de către soţul meu; dimpotrivă, el m-a făcut conştientă că a purta hijab de dragul lui sau fără a internaliza şi aprofunda spiritual semnificaţia acestui gest de acoperire (care nu se limitează la vestimentaţie, ci implică o anume atitudine şi viziune asupra femeii) este o ipocrizie – în consecinţă, e mai onest să nu port. Se pare că în anumite religii vălul a devenit un simbol al autorităţii bărbatului asupra femeii şi de aici ostilitatea şi aprehensiunea faţă de vălul islamic. Cu toate acestea – iar aici deschidem o discuţie mult mai lungă - în islam, vălul/hijabul este o exprimare a obedienţei faţă de divinitate; mai mult, autoritatea bărbatului nu are validitate decât în măsura în care coincide cu ceea ce presupun dictatele coranice, iar criteriul superiorităţii unei persoane, fie ea femeie sau bărbat, îl constituie doar evlavia.

 

Alina Isac Alak

Zeineb al Ghazali

ZEINEB AL GHAZALI


(2 ianuarie 1917 - 8 august 2005)


Zeineb al Ghazali (nascuta in 1917) este o personalitate proeminenta a Fratilor Musulmani si fondatoarea Asociatiei Femeilor Musulmane - Jamaa'at al-Sayyidaat al-Muslimaat (1936-1964). Tatal ei era un profesor de religie independenta, absolvent al Universitatii Al-Azhar si un renumit negustor de bumbac. El a incurajat-o sa devina un lider Islamic pornind de la exemplul lui Nusaybah bin Ke’ab al Maziniyyah, o companioana care a participat la lupta de la Uhud. La 18 ani ea a fondat asociatia Gema’at as-Seyyidat el-Muslimat (Asociatia Femeilor Musulmane), despre care ea sustinea la vremea la care a fost dizolvata din ordinul autoritatilor in 1964 ca avea mai mult de trei milioane de membre.

Desi se cunostea cu Imamul Hasan al Banna, fondatorul Ikhwan, si desi a participat activ la numeroase programe islamice in tot acest timp pana tarziu in anii ’30, ea s-a alaturat in mod oficial Fratilor Musulmani abia in 1948. Lectiile ei saptamanale cu femeile la Moscheea Ibn Tulum aveau parte de un numar foarte mare de participante care trecea de trei mii, numar care crestea la cinci mii in lunile sfinte ale anului. In afara de aceste lectii, Asociatia publica si o revista, intretinea un orfelinat, oferea asistenta si ajutor familiilor sarace si media dispute familiale. Asociatia a luat si o conotatie politica atunci cand a afirmat ca Egiptul ar trebui condus de Qur’an.

In istoria Islamului femeile nu au ramas in urma in lupta pentru stabilirea adevarului si in eradicarea neadevarului, in sustinerea valorilor si principiilor islamice si pentru aceasta sa faca din Islam un mod de viata, sa se dezvolte. Zeineb al Ghazali este una din aceste femei dinamice.

Dupa asasinarea lui Hasan al Benna in 1949, Gazali se ocupa de regruparea Fratilor Musulmani la inceputul anilor ’60. Inchisa pentru activitatile ei in 1965, ea a fost condamnata la 25 de ani de chinuri cumplite, insa a fost eliberata in 1971, sub conducerea lui Anwar Sadat. Ea descrie experienta ei din inchisoare, cu multe forme de suferinte si turturi inhumane intr-o carte intitulata “Eyyam min hayaty” (Zile din viata mea). Ea se descrie acolo indurand torturi greu de suportat chiar si pentru un barbat, ea supravietuind in mod miraculos prin puterea si ambitia ei. Ea spune ca a fost obiectul urii presedintelui Gamal Abd-ul Nasser impotriva sistemului Islamic.

Dupa eliberarea ei din inchisoare, Gazali s-a rezumat la a preda si a scrie pentru reinvierea revistei Fratilor Musulmani – „Al-Dawah“. Ea era editorul unei sectiuni dedicate femeilor si copiilor la revista „Al-Dawah“, in care le incuraja pe femei sa fie educate, dar sa fie supuse sotilor lor si sa stea acasa in perioada in care isi cresc copiii. Allah i-a dat si o „binecuvantare“ – pe care multi nu ar considera-o o binecuvantare – nu a avut copii. Acest lucru i-a oferit o mare „libertate“, in sensul ca a avut mult mai mult timp pentru a lupta pentru cauza ei. De asemenea, sotul ei era un om destul de instarit, astfel ca beneficia in treburile casnice de mai multe menajere si servitoare. Ea crede ca Islamul ii permite femeii sa fie activa in toate aspectele vietii publice, atat timp cat acestea nu interfereaza cu datoria ei sacra si primordiala. Al doilea sot al sau a murit pe perioada in care era ea intemnitata. Cu datoria casniciei implinita, ea se simte libera in a isi dedica intreaga ei energie cauzei Islamului.

In afara de faptul ca era foarte activa in munca ei de dawah (propovaduire), Zeineb al Ghazali este si o mare scriitoare; ea a contribuit in mod regulat cu articole si scrieri la ziarele si revistele islamice si la publicatiile dedicate femeilor.



AICI puteti gasi traducerea in limba engleza a cartii marii femei a lumii musulmane Zeineb al Ghazali - RETURN OF THE PHARAOH.

Pentru cei interesati, traducerea cartii in limba turca se numeste ZINDAN HATIRALARIM. InshaAllah sa gasim si varianta electronica a ei.


Va urma…


ASOCIATIA „SURORI MUSULMANE“, Bucuresti, 11 februarie 2009

ISLAMUL

Religia Islamului reprezinta acceptarea si ascultarea învataturilor lui Allah Preaînaltul, Cel care a revelat ultimului Sau Profet Muhammed (pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!).

Câteva credinte fundamentale ale Islamului

1) Credinta în Dumnezeu

Musulmanii cred în Unicul, incomparabilul Allah Preaînaltul, Cel care nu are parteneri, si care este Singurul demn de adorat. El este Dumnezeu adevarat, si toti ceilalti zei sunt falsi. Ale Lui sunt cele mai frumoase nume si cele mai sublime calitati. El nu are partasi si nimeni nu este egal cu El. În Coran, Allah Preaînaltul spune despre El:

“Spune: " (Sura Al-Ikhlas: 1-4).

Nimeni nu merita a fi adorat si invocat în afara Lui.

Allah Preaînaltul este Creatorul si Sustinatorul a tot ceea ce exista pe acest pământ. El nu are nevoie de nici una dintre creaturile Sale, ci creaturile Sale sunt cele care au nevoie de El si depind de El. El este Atotauzitorul, Atotvazatorul si Atotstiutorul. El stie toate lucrurile, atât cele care se vad cât si cele care nu se vad. El stie tot ceea ce s-a întâmplat, tot ceea ce se va întâmpla. Nimic din aceasta lume nu poate sa fie decât cu voia Lui. Tot ceea ce Îsi doreste, are loc cu voia Lui. El este deasupra tuturor celorlalti. Are putere asupra tuturor si este capabil sa faca orice. Este Cel mai Îndurator si Cel mai Milostiv.

Într-o relatare a Profetului (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui!) se spune ca "Allah Preaînaltul este mai Milostiv cu creaturile Sale, decât o mama cu copilul ei."Allah este departe de nedreptate si tiranie.

Este Cel mai Întelept în actiunile Sale. Daca cineva îl roaga pe Allah Preaînaltul ceva direct, fara intermediari, ruga lui va fi auzita de Allah Preaînaltul.

Dumnezeu nu este Isus si Isus nu este Dumnezeu. Chiar si Isus respinge acest lucru. Allah Preaînaltul spune în Coran:

"Necredinciosii sunt aceia care spun: Doar a zis Mesia: Pe cel care aseaza langa Allah pe altcineva, Allah îl va opri de la Rai, iar adapostul lui va fi Focul si cei nelegiuiti nu vor afla ajutor." (Sura Al-Maida:72).

Allah Preaînaltul nu este trinitatea, caci El spune în Coranul cel Sfânt: "Necredinciosii sunt aceia care spun:

,,Dumenzeu este al treilea din trei, caci nu exista Dumnezeu în afara de Allah Cel Unic si de nu vor înceta sa vorbeasca astfel, îi va atinge pe cei dintre necredinciosi, pedeapsa dureroasa./ Si, oare, nu vin ei sa se caiasca la Allah si sa-i ceara Lui iertare? Allah Preaînaltul doar este Iertator si Îndurator./ Mesia, fiul Mariei, nu este decât un trimis, asemenea celor de dinaintea de el..." (Sura Al-Maida: 73-75).

Islamul respinge ideea ca Dumnezeu s-a odihnit în a saptea zi de la crearea lumii, S-a luptat cu unul din îngerii Sai, ca a devenit invidios si a conspirat împotriva omenirii, sau ca este reîncarnarea unei fiinte umane. Islamul respinge, de asemenea ideea ca o fiinta umana ar poseda atribute specifice doar lui Allah . Toate acestea sunt considerate blasfamie. Allah este cel Maret. Este departe de orice imperfectiune. El nu oboseste niciodata. El nu va atipi niciodata si nici nu va dormi.

Cuvântul din limba araba "Allah" înseamna "Dumnezeu" (Unicul şi Adevăratul creator). Acest cuvânt este numele lui Dumnezeu, care este folosit de vorbitorii limbii arabe, atât cei musulmani cât si cei crestini. Acest cuvânt nu poate fi folosit decât pentru a-L numi pe Unicul Allah. Cuvântul "Allah" apare în Sfântul Coran de 2700 de ori. În ebraica limba înrudita cu araba si limba poporului lui Isus, Dumnezeu este numit tot cu numele de Allah.

2) Credinta în îngeri

Musulmanii cred în existenta îngerilor. Acestia îl adora pe Allah Unicul, se supun Lui si fac tot ceea ce le-a poruncit. Printre acesti ingeri este si Jibril (Gavril), cel care a transmis Coranul Profetului Muhammed (pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!).

3) Credinta în cartile revelate

Musulmanii cred ca Allah Preaînaltul este Cel care a revelat cartile Profetilor Sai ca dovada pentru omenire si îndrumare pentru ei. Printre aceste carti este si Coranul cel Sfant care a fost revelat Profetului Muhammed (pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!). Allah Preaînaltul a garantat protejarea Coranului intact, de la orice distrugere si modificare.

"Într-adevar, Noi am pogorât Coranul si Noi îi vom fi pazitori." (Sura Al-Hijr:9)

4) Credinta în profetii si trimisii lui Allah

Musulmanii cred în profetii si mesagerii lui Allah Preaînaltul, începând cu Adam, continuând cu Noe, Abraham, Ismail, Isaac, Iacob, Moise si Isus (pace asupra lor!). Dar ultimul trimis al lui Allah Preaînaltul pentru omenire, o reconfirmare a mesajului etern, a fost revelat Profetului Muhammed (pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!). Musulmanii cred ca Muhammed este ultimul trimis al lui Allah Preaînaltul, caci El spune:

“Muhammed nu este tata nici unuia dintre barbatii vostri, ci el este Trimisul lui Allah Preaînaltul si încheietorul profetilor, si Allah Preaînaltul este Atoatestiutor." (Sura Al-'Ahzab:40).

Musulmanii cred ca toti profetii si trimisii sunt fiinte umane create si nu au nici o calitate divina.

5) Credinta în Ziua Judecatii

Musulmanii cred în Ziua Judecatii când toti oamenii vor fi reînviati în fata lui Allah Preaînaltul pentru judecata conform credintei si faptelor lor.

6) Credinta în "Destin"

Musulmanii cred în "Al-Qadar" care înseamnă destin,predestinare divină, dar credinţa in destin nu ţnseamnă că rasa umană nu are liberul arbitru. Musulmanii cred ca Allah Preaînaltul le-a dat oamenilor libertatea de voinţă. Aceasta înseamna ca ei pot alege între binele si raul şi că ei vor fi responsabili pentru alegerile lor.

Credinta în destin include si credinta în 4 lucruri:

1.Allah este Atoatestiutor. El stie ce se întâmpla si ce se va întâmpla.

2.Allah este Cunoscatorul trecutului, prezentului si viitorului.

3.Daca Allah Preaînaltul vrea sa se întâmple ceva,să se întâmpla si daca El nu vrea ca ceva sa se întâmple ceva, nu se va întâmpla.

Allah Preaînaltul este Creatorul tuturor lucrurilor.

Exista o altă sursă sacră în afara Coranul?

Da. Sunna (traditia profetului), ceea ce a spus, a facut sau a aprobat este a doua sursa sacra a Islamului. Sunna este alcatuita din hadisuri, care au fost transmise de catre Profet iar credinta în sunna este o baza a credintei în Islam.

Exemple de hadisuri spuse de Profet (pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!)

"Credinciosii, în dragostea, mila si bunatatea lor cu un altul este asemenea unui corp, daca o parte din el este bolnavă, întreg coprul împarte febra şi insomnia.”

"Cel mai bun dintre credinciosii este cel cu un bun comportament. Şi cel mai bun dintre ei sunt cei care este buni cu sotiile lor.”

"Nimeni nu este credincios cu adevarat dacă nu-l iubeste pe fratele său ce iubeşte pentru el însuşi.”

"Cel milostiv îsi arata milostenia prin intermediul lui Allah Preaînaltul. Aratati-va milostivi fata de altii pe pamant, si Allah Preaînaltul va fi milostiv cu voi.”

"Zâmbetul adresat fratelui tau este milostenie.”

"Vorba buna este milostenie.”

"Cel care crede în Allah Preaînaltul si în Ziua de Apoi trebuie sa fie bun cu vecinul lui."

"Dumnezeu nu te va judeca dupa înfăţişarea sau sănatatea ta, dar El se va uita la inimile si la fapte voastre.”

”Un om care mergea pe o poteca şi îi era foarte sete. Ajungând la o fântîna, a coborat, si-a luat apa si a baut. Apoi a vazut un câine care îsi scosese limba afara de sete, încercând sa manînce noroi pentru a-si potoli setea. Atunci, omul a spus: "Acest câine a simtit aceeasi sete pe care o simteam si eu mai înaninte." Asa ca a coborât din nou în fântîna si a adus apa pentru câine. Asa ca Allah Preaînaltul l-a iertat pentru pacatele lui si a fost multumit de el. Profetul a fost intrebat: "O, Profet al lui Allah, vom fi rasplatiti daca suntem buni cu animalele?"El a spus: "Exista o rasplata pentru fiecare animal sau fiinta umana.”

Oricine crede în Allah şi în ultima zi(Ziua Judecăţi) ar trebui să fie bun cu vecinul său.

Plăteşte-l pe muncitor înainte de a se usca sudoarea.

Ziua Judecatii în Islamu ?

Asemenea crestinilor, musulmanii cred ca aceasta viata este o perioada de pregatire pentru urmatoarea experienta. Aceasta viata este un test pentru fiecare persoană pentru viata de dupa moarte. Aceasta zi va veni si tot universul va fi distrus si toti cei morti vor fi înviati pentru judecata. Aceasta zi va fi ziua Judecatii. În această zi va începe o viaţă care nu are sfarşit niciodată. În acea zi, toti oamenii vor fi rasplatiti de Allah Preaînaltul în functie de faptele si crezurile lor. Aceia care vor muri, crezând ca "Nu exista alt Dumnezeu în afara de Allah Preaînaltul, si ca Muhammed este Trimisul Sau" vor fi rasplatiti cu Paradisul în care vor salasui vesnic, caci Allah Preaînaltul spune:

"Iar acei care au crezut si au savarsit fapte bune, aceia sunt oaspetii Raiului si ei în el vor ramîne vesnic." (Sura Al-Baqara:82).

Dar cei care vor muri fără să creadă ca Profetul Muhammed (pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) este Trimisul Lui, vor pierde Paradisul si vor fi oaspetii Iadului, caci Allah Preaînaltul spune în Coranul cel Sfânt:

"Acela care doreste alta religie decât Islamul, nu-i va fi acceptata, si el se va afla în Lumea de Apoi printre cei pierduti." (Sura 'Al-'Imran:85).

Si tot El mai spune:

"De la aceia care nu cred si mor necredinciosi nu se va primi niciodata de la vreunul dintre ei nici chiar întreg pământul în aur, chiar daca ei vor sa se rascumpere cu el. Aceia vor avea parte de pedeapsa dureroasa si ei nu vor avea pe nimeni sa-i ajute." (Sura 'Al-'Imran:91).

Cineva poate sa se întrebe: "Cred ca Islamul este o religie toleranta, dar daca este sa ma convertesc la Islam, familia si rudele mele, ma vor persecuta si vor râde de mine. Deci, daca nu o sa ma convertesc la Islam, voi mai intra în Rai si voi fi salvat de Iad?"

Raspunsul este ca Allah Preaînaltul spune în urmatorul verset:

"Acela care doreste alta religie decat Islamul, nu-i va fi acceptata, si el se va afla în Lumea de Apoi printre cei pierduti." (Sura 'Al-'Imran:85).

Dupa ce Allah Preaînaltul l-a trimis pe Profetul Sau sa cheme oamenii la religia adevarata, nu li se va mai accepta aderanta la o alta religie decat Islamul. Allah Preaînaltul este Creatorul si Sustinatorul. El a creat pentru noi tot ce exista pe pâmînt. Toate binecuvântarile si lucrurile bune le avem de la El. Deci, dupa toate acestea, daca cineva refuza sa creada în Allah Preaînaltul, sau ca Profetul Muhammed (pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) este profetul Sau, va fi pedepsit sa salasuiasca vesnic în infern.

De fapt, cauza principala a crearii noastre a fost sa-L adoram pe Allah Unicul asa cum si Allah Preaînaltul a spus în Sfantul Coran:

"Eu nu i-am creat pe djini si pe oameni decât pentru ca ei sa Ma adore." (Sura Adh-Dhariyat:56).

Acesta viata pe care o traim acum este una foarte scurta. Necredinciosii, în Ziua Judecatii, vor crede ca au trait în acesta viata doar o zi sau o parte din zi, asa cum spune si Allah Preaînaltul:

"El va zice: / Vor raspunde ei: " (Sura Al-Mu'minun:112-113).

Si tot El a mai spus:

"Oare credeti ca v-am creat pe voi fara rost si ca nu va veti întoarce la Noi? / Preaînalt este Allah, Stapînul adevarat! Nu este dumnezeu în afara de El, Stapînul Tronului sublim." (Sura Al-Mu'minun: 115-116).

Viata de apoi este viata adevarata. Nu este doar spirituala, dar si fizica. Vom trai acolo atât cu sufletul cât si cu corpul.

Noi vom trăi acolo cu sufletele si truputile noastre. Comparand viaţa din aceasta lume cu viaţa de apoi Profetul Muhammad(s.a.s.) a spus:

,,Valoarea acestei lumi în comparaţie cu viaţa de apoi este asemenea unui deget scufundat in mare, cand tu îl introduci în apa mării si apoi îl scoţi.”

Aceasta este valoare acestei lumi comparată cu viaţa de apoi, ea este asemămănătoare cu cateva picături de apă comparate cu marea.

Cum poate cineva sa devina musulman?

Foarte simplu, doar spunând: "Eshedu en la ilahe illa Allah, we eshedu enne Muhammeden rasullullah." Ceea ce înseamna: "Marturisesc ca nu exista un alt dumnezeu în afara de Allah, si ca Muhammed este trimisul Sau.”

Prima parte a marturisirii de credinta: "Nu exista un alt dumnezeu în afara de Allah" înseamna ca nimeni nu merita adorat decât Allah si El nu are parteneri si nici fiu. Pentru a fi musulman cineva ar trebui să creadă că Sfantul Coran al lui Allah, revelat de el, să creadă că Ziua Judecăţi (Ziua Învieri) este reală şi va veni aşa cum Allah ne-a prevestit/făgăduit în Coran:

Acceptarea Islamului ca religie lui/ei (lui sau ei)şi adorarea doar a lui Allah preaînaltul sunt alte 2 condiţi pentru a fi ,musulman

Sa creada ca Nobilul Coran este Cuvântul lui Allah Preaînaltul care l-a revelat Profetului (pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!).

Sa creada în Ziua Judecatii si sa fie sigur ca aceasta va veni, asa cum Allah Preaînaltul a promis în Sfântul Coran.

Sa accepte Islamul ca pe propria religie.

Sa nu creada decât în Allah Preaînaltul.

Profetul (pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: "Allah se bucura asa de mult de cainta unuia dintre creaturile Sale, atunci când acesta se intoarce spre El, asa cum se bucura si un om, atunci când îsi regaseste camila încarcata cu provizii care disparuse si îl lasase singur în desert, fara nici o speranta. El ajunge lânga un copac, unde se rezema, asteptandu-si parca moartea, fara nici o speranta în gasirea camilei. Într-un moment de disperare, aceasta apare din senin. Aşadar el o apucă de căpăstru si plagand de bucurie spune: "O Doamne, Tu eşti servitorul meu si Eu sunt stapînul tău." Greşeala lui provine din intensitatea bucuriei sale.

Despre Coran

Coranul este ultimul cuvant revelat de Allah, sursă primară în materie de credinţă şi practică pentru toţi musulmanii. În el sunt tratate aspectele care preocupă pe oameni: înţelepciune, dognă, tranzacţii, legislaţie, adorare, etc, dar tema fundamentală este relatia între Allah si creaturile sale. În acelasi timp, asigura îndrumare si învataturi detaliate pentru a crea o societate dreapta, oameni cu un comportament corect si un sistem economic echitabil

Menţionam că Sfantul Coran a fost revelat Profetului Muhammad(s.a.s) doar în limba arabă. Deci, orice alta traducere a Coranului nu este o alta versiune a acestuia, ci este doar o traducere a sensurilor sale. Coranul exista si va exista doar in limba araba în care a fost revelat.

Cine este profetul Muhammed (pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!)?

Muhammed (pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) s-a nascut în Mekka în anul 570. Tatăl săua murit înainte de naşterea sa şi mama cand el avea 6 ani, profetul a fost crescut de unchiul sau care era unul dintre cei mai respectati oameni din tribul Qurais. Era analfabet si asa a ramas pâna cand a murit. Oamenii din tribul lui era ignoranti, nestiind nimic despre stiinta si multi dintre ei erau analfabeti. O data cu maturizarea lui, a devenit cunoscut pentru corectitudinea, cinstea, generozitatea si sinceritatea lui. Era atât de cinstit încât a fost "Cel Cinstit." Muhammed (pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) era foarte credincios si a urât înca de mic idolatria poporului sau.

La vârsta de 40 de ani, a primit prima revelatie de la Allah Preaînaltul prin intermediul îngerului Jibril. Revelatia a continuat timp de 23 de ani, ceea ce reprezinta astazi Coranul cel Sfânt.

În momentul în care a început sa recite din Coran si sa îndrume spre religia adevarului, el si un mic grup de credinciosi au fost persecutati de cei necredinciosi. Aceste persecutii au fost asa de dure, ca în anul 622, Allah Preaînaltul le-a poruncit sa emigreze. Emigrarea din Mekka spre Medina, un oras la 260 de km distanta, marcheaza începutul calendarului musulman.

Dupa mai multi ani, Muhammed (pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) si adeptii sai s-au întors la Mekka, unde i-au iertat pe cei necredinciosi. Înainte de moartea profetului, la vârsta de 63 de ani, o mare parte a Peninsulei Arabe devenise musulmana la un secol de la moartea sa, Islamul s-a raspândit din Spania la vest pâna în China la est. Printre motivele raspândirii rapide a Islamului sunt : pacea, dreptatea si claritatea doctrinelor sale. Islamul îndruma spre credinta în Allah Unicul, Singurul care merita adorat.

Profetul Muhammed (pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) era un exemplu perfect de onestitate, corectitudine, milostenie, generozitate şi curaj;a fost numit ,,Cel Demn de încredere”. Cu toate ca era un om, era aparat de toate relele diavolului si tot ceea ce facea era de dragul lui Allah Preaînaltul.

Modul în care islamul a influientat dezvoltarea stiintei

Islamul îl îndruma pe om sa-si foloseasca puterea mintii. Dupa câtiva ani de la raspîndirea Islamului,civilizatiile mari au început sa înfloreasca. Sinteza ideilor estice si vestice, amestecandu-le pe cele vechi cu unele noi, a adus mari avantaje în medicina, fizica, anatomie, astronomie, geografie, arhitectura, arta si literatura. Multe sisteme cruciale, cum ar fi algebra, numerele arabe si conceptul de zero (vital pentru avansarea matematicii) au fost tramsmise Europei medievale de catre lumea musulmana. Instrumente sofisticate au facut posibile expediti de cercetare, de exemplu astrolobul, cvadrantul şi hărţile, au fost create de musulmani.

cred musulmanii despre Isus?

Musulmanii îl respecta şi venerează pe Isus (pace asupra lui!). Ei îl considera unul dintre cei mai mari mesageri ai lui Allah Preaînaltul. Coranul confirma nasterea lui miraculoasa în capitolul "Mariyam". Coranul descrie nasterea lui Isus astfel:

"Adu-ti aminte când îngerii au spus: / Ea a zis: I-a raspuns El: <Întocmai asa!>. Allah creaza ceea ce voieste El. Cand El hotaraste un lucru, El spune doar si el este de îndata." (sura 'Al-'Imran:46-47).

Isus s-a nascut în mod miraculos, la comanda lui Allah Preaînaltul, asa cum si Adam a fost creat din pământ. Allah a spus:

Înaintea lui Allah, Isus este asemenea lui Adam, pe care El l-a facut din lut si apoi i-a zis lui si el a fost." (Sura 'Al-'Imran:59).

În timpul misiunii sale profetice, Isus a facut multe minuni. Allah Preaînaltul ne spune despre Isus:

"Si el va fi trimis la fiii lui Israel si le va zice: tamadui pe orb si pe lepros, si-i voi învia pe morti, cu voia lui Allah. Eu va voi spune ceea ce mâncati si ceea ce pastrati în casele voastre..." (Sura 'Al-'Imran:49).

Musulmanii cred ca Isus (pacea asupra lui!) nu a fost crucificat. Duşmanii lui Isus au plănuit să îl crucifice, dar Allah l-a salvat şi l-a ridicat la El. Dusmanii lui Isus au arestat un alt om si l-au crucificat, crezând ca era Isus. Allah Preaînaltul spune în Coran:

"Si din pricina vorbelor lor: , în vreme ce ei nu l-au omorât, nici nu l-au rastignit pe cruce, ci a fost facut cineva sa semene cu el!" (Sura An-Nisa:157).

Nici Muhammed (pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) si nici Isus nu au venit sa schimbe doctrinele de baza ale credintei în Unicitatea lui Allah Preaînaltul, ci au venit sa-l confirme si sa-l reînnoiasca.

Ce spune Islamul despre terorism?

Islamul este o religie a milosteniei, care nu permite terorismul. În Coran, Allah Preaînaltul spune:

“Allah nu va opreste sa faceti bine acelora care nu au luptat împotriva voastra, din pricina religiei, si nu v-au alungat din caminele voastre, ba din contra, sa fiti foarte buni si drepti, caci Allah îi iubeste pe cei drepti." (Sura Al-Mumtahana:8).

Profetul Muhammed (pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) obisnuia sa le amintesca soldatilor sai sa nu ucida femei si copii si îi sfatuia "sa nu tradeze, sa nu fie excesivi, si sa nu ucida noi-nascuti."

De asemenea, el mai spunea: "Oricine ucide un om care avea un pact cu musulmanii nu va mirosi parfumul Paradisului, cu toate ca parfumul lui se va simti de la o distanta de 40 de ani."

La fel, Profetul a oprit de la utilizarea pedepsei cu focul. Crima este considerată al doilea păcat major şi profetul(s.a.s.) ne-a avertizat că in yiua judecăţi primele cazuri care vor fi judecate între oameni vor fi acelea de vărsare de sange.

Musulmanii sunt de asemenea încurajati sa fie blânzi cu animalele si le este interzis sa le ucida. Odata, Profetul a spus: "O femeie a fost pedepsita pentru ca a închis o pisica pâna ce aceasta a murit de foame. Pentru aceasta fapta a ajuns în Iad. În timp ce era închisa femeia nu i-a dat pisicii sa mânînce si sa bea si nici nu a lasat-o sa mearga sa-si caute singura."

Tot Profetul a mai spus ca un om a fost rasplatit pentru ca i-a dat de baut unui câine caruia îi era foarte sete, asa ca Allah Preaînaltul l-a iertat pentru pacatele sale. Profetul a fost întrebat: "O, Profet al lui Allah, vom fi rasplatiti daca suntem buni cu animalele?" Si el a spus: "Exista o rasplata în fiecare animal sau fiinta umana."

Pe de alta parte, când un animal este sacrificat pentru mâncare, Profetul ne sfatuieste sa facem aceasta într-o maniera cat se poate de usoara. El a spus: "Când un animal este sacrificat, trebuie sa fie facut în cel mai usor mod. Cel care îl taie trebuie sa-si ascuta cutitul pentru ca animalul sa nu sufere.''

Privind acestea precum si alte legi islamice, incitarea la acte de terorism, distrugerea cladirilor şi proprietăţilor, bombardarea si mutilarea oamenilor nevinovati sunt acte detestabile si neacceptate de Islam si musulmani. Musulmanii urmeaza o religie a pacii, milosteniei, iertarii si toate acestea nu au de a face cu evenimentele violente care sunt asociate cu musulmanii. Daca un musulman face aceste acte atunci se face vinovat de violarea legilor islamice.

Drepturile omului si dreptatea în Islam

Islamul oferă multe drepturi individului. Iata câteva dintre ele:

Viata si proprietatea tuturor cetatenilor este sacra si inviolabila, fie el musulman sau nu.

Islamul protejează de asemenea dintr+un stat islamic onoarea. Deci, insultarea altor oameni, sau gluma pe seama lor nu este permisa. Profetul Muhammed (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: "Cu adevarat, sângele, proprietatea si onoarea ta sunt inviolabile.”

Rrasismul nu este permis in islam, pentru ca Sfântul Coranul vorbeste despre egalitatea dintre oameni în acest mod :

“O, voi oameni! Noi v-am creat pe voi dintr-un barbat si o muiere si v-am facut pe voi popoare si triburi, pentru ca voi sa va cunoasteti. Cel mai cinsit dintre voi la Allah este cel mai evlavios dintre voi. Allah este Atoatestiutor si Binestiutor." (sura Al-Hujurat:13).

Islamul respinge cu suguranţă ideea favorizarii unor cetateni sau natiuni din cauza puterii sau banilor. Allah Preaînaltul i-a creat pe oameni egali, ei se deosebesc doar prin credinta si piosenie. Profetul Muhammed (pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: "O, voi oameni! Allah este Unic si Adam (tatal oamenirii) este singur. Un arab nu este mai bun decât un ne-arab si un ne-arab nu este mai bun decât un arab, asa cum si un om alb nu este mai bun decât un om negru si invers decât în piosenie."

Una dintre problemele majore ale omenirii din zilele de astazi este rasisimul.Omul a inventat naveta spatiala care l- a ajutat sa ajunga pe luna dar nu a reusit sa-i opreasca pe oameni sa se urasca si sa se omoare între ei. Înca de pe vremea Profetului (pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), Islamul a dat un exemplu bun în combaterea rasismului. Pelerinajul anual (hajj) spre Mekka demostreaza o fratie între toate rasele si natiunile, atunci când aproape 2 milioane de oameni musulmani, de pe tot globul se întâlnesc pentru a face pelerinajul. Islamul este religia dreptatii.

Allah Preaînaltul spune:

"Allah va porunceste sa dati înapoi stapînilor lor lucrurile încredintate, iar daca judecati între oameni, sa judecati cu dreptate!" (Sura An-Nisa:58).

Si tot El mai spune:

"...si împacati-le pe ele cu dreptate si fiti nepartinitori, fiindca Allah îi iubeste pe cei drepti." (Sura Al-Hujurat:9).

Trebuie sa fim drepti chiar si cu cei pe care îi urâm, pentru ca Allah Preaînaltul spune:

"Sa nu va împinga ura împotriva unui neam sa fiti nedrepti! Fiti drepti, caci aceasta este mai aproape de evlavie!" (Sura Al-Ma'ida:8).

Profetul Muhammed (pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: "O, oameni buni! Aveti grija de nedreptate! Pentru ca nedreptatea vă va întuneca în Yiua Judecăţii”. şi cei care au privaţi de anumite drepturi(pe care ei chiar le pot pretinde) în această viaţă le vor primi în Ziua Judecăţii. Aşa cum şi profetul(s.a.s.) a spus: ,,În ziua Judecăţii drepturile vor fi date celor care le merită(şi greşelile vor fi îndreptate...)”

Care este statului femeii în Islam?

Islamul vede femeia, fie ca este casatorita sau nu, cu drepturi depline, inclusiv dreptul de a poseda proprietati si de a scoate câstig din ele. Are dreptul de a vinde si a cumpara aceste propritati fara acordul sotului, a face cadouri, sau a da milostenie, si sa îsi cheltuiasca banii asa cum îsi doreste. O suma de bani este data miresei de catre mire pentru folosul ei personal, si poate sa îsi pastreze propriul nume de familie chiar si dupa casatorie.

Islamul îl încurajeaza pe barbat sa îsi trateze sotia cu respect, pentru ca Profetul Muhammed (pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: "Cel mai bun dintre voi este cel care este bun cu sotia sa."

În Islam, mamele au un loc foarte important. Islamul ne recomanda sa le tratam cât mai bine. Odata, un om a venit la Profetul Muhammed (pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) si i-a spus: "O, mesager al lui Allah! Care persoana este mai demna de respect?" Profetul a spus: "Mama ta!" "Si apoi cine?", a întrebat omul. A spus: "Mama ta!" "Apoi?" "Mama ta si apoi tatal tau!”

Famila în Islam

Familia, care este unitatea de baza a civilizatiei trece acum la nivel mondial prin faza de dezintegrare. Sistemul familial islamic aduce drepturile sotului, sotiei si ale copiilor într-un echilibru perfect. Determina un comportament deschis, generozitate si dragoste într-un sistem familial organizat. Pacea si securitatea oferite de o familie stabila are o importanta deosebita si este esentiala pentru cresterea spirituala a membrilor sai.

Cum tratează musulmanii persoanele de vârsta a treia?

În lumea islamica, se gasesc cu greu "case de batrîni". Efortul de a-i ajuta pe parintii tai într-un moment dificil din viata lor este considerat o onoare si o binecuvântare. În Islam nu este de ajuns ca noi sa ne rugam pentru parintii nostri, dar trebuie sa fim foarte întelegatori, sa ne amintim ca si noi când am fost copii neajutorati ei s-au sacrificat pentru noi. Mamele sunt respectate în mod particular. Când parintii nostri ajung la o anumita vârsta, trebuie sa-i tratam cu respect si compasiune.

În Islam, ajutorul acordat parintilor este o îndatorire importanta, a doua dupa rugaciune. Nu este frumos sa îti arati iritarea fata de ei, când, fie cu voia sau fara voia lor, devin dificili la batrînete.Allah Preaînaltul spune:

“Si Domnul tau a orânduit sa nu-L adorati decât pe El si sa va purtati frumos cu parintii vostri, iar daca batrînetile îi ajung pe unul dintre ei sau pe amândoi lânga tine, nu le zice lor "Of!" si nu-i certa pe ei, ci spune-le lor vorbe cuviincioase./ Si din Îndurare coboara pentru ei aripa smereniei si îndurarii si spune: " (Sura Al-'Isra:23-24)

Care sunt cei cinci stâlpi de baza ai Islamului?

Cei cinci stâlpi de baza ai Islamului reprezinta temelia vietii unui musulman. Acestea sunt: declaratia de credinta, rugaciunea, dania, postul în luna Ramadan si pelerinajul la casa sfânta din Mekka (o data în viata daca este cu putinta).

1) Declaratia de credinta

Rostirea cu convingere a expresiei: "Eshedu en la ilahe illa Allah, we eshedu enne Muhammeden rasullullah." Ceea ce înseamna: "Marturisesc ca nu exista un alt dumnezeu în afara de Allah, si ca Muhammed este trimisul Sau."

Prima parte a marturisirii de credinta: "Nu exista un alt dumnezeu în afara de Allah" înseamna ca nimeni nu merita adorat decât Allah Preaînaltul si El nu are parteneri si nici fiu. Declaratia de credinta se numeste "Sahada", o simpla formula prin care oricine poate sa se converteasca la Islam si care reprezinta cel mai important stâlp al credintei.

2) Rugaciunea

Musulmanii fac zilnic 5 rugăciuni.

Rugaciunea se face de cinci ori pe zi. Fiecare rugaciune nu dureaza mai mult de câteva minute. Rugaciunea în Islam reprezinta legatura directa între Allah Preaînaltul si oameni. Nu exista intermediari între Allah si slujitorii Sai.

În rugaciune, o persoana simte o fericire interioara, pace si confort, si ca Allah este multumit de el.

Profetul (pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: "Bilal, striga pentru rugaciune ca sa ni se linisteasca sufletele." Bilal a fost unul dintre companionii Profetului care avea sarcina de a-i chema pe oameni la rugaciune.

Rugaciunile se fac dimineata, înainte de rasaritul soarelui, la prânz, dupa-amiaza, seara si noaptea. Un musulman poate sa se roage în orice loc, fie pe câmp, birou, fabrica, moschee sau la el acasa.

3) Dania

Sensul cuvantului "zakat" este"purificare" si "crestere, spor." Sa îti dai dania înseamna sa dai un anumit procent unor categorii de oameni defavorizati. Zakat se poate da fie în aur (cam 85 de grame), fie în argint, fie în bani .2,5% din suma dar sa treaca un an fara ca suma de bani sa se modifice.

Posesiuniile noastre vor fi "purificate" daca dam o parte din ele, sarmanilor, celor care au nevoie, orfanilor si calatorilor.

O persoana poate sa dea si milostenie benevola , sadaqa , atât cât doreste.

4) Postul obligatoriu din luna Ramadan

În fiecare an, în luna Ramadan, musulmanii postesc de la rasaritul soarelui si pâna la apusul lui, abtinându-se de la mâncare, bautura halal si relatii conjugale. Cu toate ca postul este benefic pentru sanatate el este si o metoda de purificare spirituala. Prin oprirea de la confortul acestei lumi, chiar si pentru putin timp, o persoana care tine post simte ea însasi ce inseamna foamea si setea însa învata sa îsi îmbunatateasca si comportamentul renuntand la minciuna , nervozitate etc.Îl apropie mai mult de Allah si religia sa.

5) Pelerinajul la Mekka

Pelerinajul anual la Mekka este obligatoriu o data în viata pentru cei care au posibilitatea fizica si financiara. În jur de 2 milioane de oameni se duc la Makka în fiecare an de pe întreg globul. Cu toate ca Mekka este întotdeauna plina de vizitatori, pelerinajul anual se face în a douasprazecea luna a calendarului islamic. Barbatii care fac acest ritual au o îmbracaminte speciala , ihram.

Ritualul pelerinajului include rotirea în jurul Kaabei de 7 ori apoi parcurgerea distantei dintre Safa si Marwa tot de 7 ori, asa cum si Hager a facut când a cautat apa. Apoi pelerinii stau pe muntele Arafat rugându-se la Allah Preaînaltul pentru iertarea pacatelor.

Sfârsitul pelerinajului este marcat de sarbatorirea bayramului, aiyd ul adha , în limba araba înseamna sarbatoarea jertfei, zi în care musulmanii fac rugaciunea de sarbatoare si apoi sacrifica un animal de regula un berbec