Luni pelerinii poposesc pe Arafat

Luni, 15 noiembrie 2010 va coincide cu ziua a 9-a a lunii Zu-l Hijjah, ziua în care pelerinii împlinesc unul dintre stâlpii pelerinajului: poposirea la Arafat.

Aişa (Allah să fie mulţumit de ea!) a relatat că Profetul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Nu există nicio altă zi în afară de ziua de ‘Arafah când Allah îi eliberează pe cei mai mulţi dintre slujitorii Săi din Iad. Într-adevăr, El se apropie şi îi laudă pe pelerini îngerilor Lui. Apoi, El întreabă: «Ce caută aceşti slujitori ai Mei?». ( Aşa că El îi iartă)”.

Acest hadis este autentic (sahih) şi a fost consemnat de Muslim.

Treceţi la versiunea superioară Flash Player 10, pentru o experienţă de redare îmbunătăţită. Treceţi acum la o versiune superioară sau Mai multe informaţii.

Poposirea la Arafat

1. Odată ajuns la Arafat, este bine să se stea la Moscheea Nemira până la amiază, însă nu este păcat dacă stă până la apus.

2. La amiază, așa cum se spune în „Tradiția Profetului”, este bine ca imamul să țină o predică, prin care să îi încurajeze pe oamenii să înfăptuiască fapte bune și să se teamă de Allah.

3. Cine nu a făcut rugăciunea de amiază și de după-amiază împreună cu imamul poate să le facă împreună cu un alt grup care se roagă, însă să nu se uite că aceste două rugăciuni se fac împreună.

4. Pelerinul va rămâne apoi în perimetrul zonei Arafat și nu în afara acesteia, iar muntele Rahma este bine să fie între el și Qiblah, iar dacă nu reușește se îndreaptă spre munte.

5. Este bine ca în timpul șederii la Arafat pelerinul să-L pomenească pe Allah, să facă rugăciuni, ridicând mâinile, până la apusul soarelui. Una dintre pomenirile spuse de Profet - Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui! - și cea mai plăcută este aceasta:

„La ilahe illa allahu, uahdehu, la șerike lehu, lehul-mulku ue lehul-hamdu ue hua ’ala kulli șei-in qadir.”

„Nu există altă divinitate în afară de Allah, Unicul, care nu are pe nimeni asociat. A Lui este împărăția și a Lui este mulțumirea și El este peste toate Atotputernic.”

6. După ce soarele apune, se pleacă spre Muzdalifa în liniște, rostind talbia.

Jabir (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Nu există zile mai bune pentru Allah decât primele zece zile din luna Hajj”. Naratorul a spus: „Un bărbat a întrebat: «O, Profet al lui Allah! Sunt aceste zile mai bune sau sunt la fel cu acelaşi număr de zile petrecute în luptă, pe calea lui Allah?». Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Aceste zile sunt mai bune decât acelaşi număr de zile petrecute în luptă, de dragul lui Allah. Şi nicio altă zi nu este mai bună pentru Allah decât ziua de ‘Arafah, când Allah Atotputernicul şi Gloriosul coboară la cel mai de jos cer (cerul lumii) şi se laudă cu oamenii de pe pământ locuitorilor Raiului (îngerilor) şi spune: ´Uitaţi-vă la slujitorii Mei care vin cu părul lung, prăfuiţi şi îndeplinesc pelerinajul. Ei au venit din toate direcţiile, cu speranţă în Îndurarea Mea, deşi ei nu au văzut pedeapsa Mea. Deci nu există nicio altă zi în afară de ziua de ‘Arafah când atât de mulţi oameni sunt scăpaţi de Foc´»”.

Acest hadis este autentic datorită altor hadisuri sahih (sahih li ghairihi) şi a fost consemnat de Ibn Hibban.

După apusul Soarelui în Ziua de Arafat, pelerirnii se îndreaptă către Muzdelifeh.

Înnoptarea la Muzdelifeh

1. Odată ajuns, pelerinul va face rugăciunea de apus (Maghrib/akșam) și rugăciunea de noapte (va face însă doar două ra’ka în loc de patru). Se va face chemarea la rugăciune (azan) o singură dată, iar chemarea de începere a rugăciunii (iqamah) se va face la fiecare rugăciune în parte. Dacă din anumite motive nu poate ajunge la Muzdalifa până la miezul nopții, pelerinul poate face oriunde altundeva rugăciunea.

2. Este bine să se meargă la culcare devreme pentru ca a doua zi să se poată efectua celelalte ritualuri ale pelerinajului.

3. Cei slabi, femeile și copiii pot părăsi Muzdalifah după miezul nopții și dispariția lunii.

4. Se face rugăciunea de dimineață devreme, după care, îndreptat spre Qiblah, pelerinul se roagă la Allah și continuă astfel până la ivirea zorilor.

5. După ce se ivesc zorii, pelerinul pleacă de la Muzdalifa, îndreptându-se spre Mina. În drum spre Mina se strâng șapte pietricele.

6. În drum spre Mina este bine ca pelerinul să spună telbia și, dacă poate, să meargă mai repede când ajunge în locul Mahsir (n.t. denumirea unei văi situată între Muzdalifa și Mina).

7. Poposirea la Arafat nu se termină decât a doua zi dimineața, după ce a răsărit soarele (în ziua în care se sacrifică animale - ziua Nahr).

8. Dacă soarele a răsărit în ziua Nahr, iar pelerinul nu s-a aflat la Arafat, el a pierdut pelerinajul, însă dacă a condiționat la intenție acest lucru, atunci pelerinajul e primit. Dacă nu a pus această condiție, atunci el face ’umrah (adică face tauaf, sa’i și își taie părul). În anul următor el trebuie să facă din nou pelerinajul.

_____________________________

Urmăriți în direct HAJJ 1431 / PELERINAJ 2010 :

http://www.kure.tv/kure-tv-mekke/Canli-yayin-izle/65/

Fiqh-us Sunnah despre primele zece zile din Zu-l Hijjah

Marele savant in jurisprudenta islamica, Seyyid Sabiq scrie urmatoarele despre primele zece zile din Luna Zu-l Hijjah:

"Jabir (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Cele zece zile ale lunii Dhul Hijjah sunt cele mai bune zile la Allah.” Un bărbat a întrebat: „Sunt aceste zece zile mai bune decât acelaşi număr de zile petrecute luptând pentru Allah?” Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Sunt mai bune decât acelaşi număr de zile petrecute luptând pentru Allah. Dar nu există o zi mai bună în faţa lui Allah decât ziua de Arafah. În această zi Allah Preaînaltul coboară în cel mai apropiat cer şi este mândru de robii Săi de pe pământ şi le spune celor din ceruri: „Priviţi robii Mei. Au venit de departe sau din împrejurimi, cu părul răvăşit şi fetele prăfuite, spre a căuta Mila Mea, deşi nu au văzut încă pedeapsa Mea. Cu mult mai mulţi oameni sunt eliberaţi din Focul Iadului decât în orice altă zi.” Al-Munzhri a spus că acest hadis a fost relatat de Abu Ya’ala, Al-Bazzar, Ibn Khuzaimah şi Ibn Hibban, ale carui exprimare a fost dată aici.

Ibn al-Mubarak a relatat de la Sufyan Ath-Thauri, care a relatat de la Az-Zuabir bin Ali, care la rândul său a relatat de la Anas bin Malik: „Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a petrecut ziua la Arafah până aproape de apusul soarelui. Apoi a spus: «Bilal, cere oamenilor să facă linişte şi să mă asculte.» Bilal s-a ridicat şi a cerut oamenilor să facă linişte şi să îl asculte pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Când oamenii au făcut linişte, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Oameni, Acum puţină vreme îngerul Gibril / Gavril a venit la mine, mi-a transmis salutări din partea lui Allah şi mi-a spus că Allah i-a iertat pe toţi cei care îşi petrec ziua la Arafah, toţi cei care se opresc la Mash’ar al-Haram şi că le-a garantat datoriile.» Atunci ’Umar bin al-Khattab (Allah să fie mulţumit de el!) s-a ridicat şi a întrebat: «Trimis al lui Allah, acestea sunt numai pentru noi?» Profetul a răspuns: «Acestea sunt pentru voi şi toţi cei care vor veni după voi până în Ziua de Apoi.» ’Umar a exclamat: «Cât de îndestulătoare sunt binecuvântările lui Allah!»”

Muslim şi alţii au relatat de la Aişah că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: "Allah eliberează din Focul Iadului în ziua de Arafah mai mulţi oameni decât în orice altă zi şi Allah vine mai aproape în acea zi şi spune cu mândrie către îngeri: «Ce-şi doresc şi ce caută aceşti oameni?»”

Abu Darda a relatat că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „În nicio altă zi nu se simte Şeitan atât de neînsemnat, umilit şi furios precum în ziua de Arafah.” Motivul pentru acest lucru este mila pe care Allah o pogoară şi iertarea pe care o oferă oamenilor pentru păcatele majore. O singură zi a fost mai binecuvântată decît aceasta, ziua Bătăliei de la Badr, când mult mai multe binecuvântări au coborât asupra oamenilor, cauzându-i lui Şeitan o tristete şi mai mare. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost întrebat: „Trimis al lui Allah, ce a văzut Şeitan în ziua Bătăliei de la Badr?” „El l-a văzut pe îngerul Gibril conducând armata de îngeri”, a răspuns el.

’Amr bin Shu’aib a relatat de la tatăl şi bunicul său, care a spus că în Ziua de Arafah Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) cel mai mult s-a rugat cu aceste cuvinte:

La ilaha illallahu wahdahu la sharika lahu, lahul mulk wa lahul hamd, biyadihil khair wa huwa 'ala kulli sha'in qadir.

Nu există altă divinitate în afară de Allah. El nu are asociaţi. Doar Lui îi aparţine împărăţia şi toată slava. În Mâna Lui este tot binele şi toată puterea.”

A fost relatat de Ahmad şi Tirmidhi (şi aceasta este exprimarea lui Tirmidhi) că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Cele mai bune rugi în ziua de Arafah, cel mai bun lucru pe care eu şi ceilalţi profeţi înaintea mea au spus:

La ilaha illallahu wahdahu la sharika lahu lahul mulk wa lahul hamd wa huwa 'ala kuli sha'in qadir.

Nu există altă divinitate în afară de Allah, El nu are asociaţi. Doar Lui îi aparţine împărăţia şi toată slava. El este cu putere peste toate.”

Al-Hussain bin Al-Hasan Al-Maruzi a relatat: „L-am întrebat pe Sufyan bin ’Uyainah: «Care este cea mai bună rugă pentru ziua de Arafah?» El a răspuns: « La ilaha illallahu wahdahu la sharika lahu lahul mulk wa lahul hamd wa huwa 'ala kuli sha'in qadir / Nu există altă divinitate în afară de Allah, El nu are asociaţi. Doar Lui îi aparţine împărăţia şi toată slava. El este cu putere peste toate.» I-am spus: «Dar aceasta este o preamărire a lui Allah şi slava Sa, nu este o rugă.» Atunci Sufyan a întrebat: «Nu ştii relatarea lui Malik bin Al-Harith care o explică?» I-am răspuns: «Spune-mi despre ea.» El a spus: «Mansur a relatat că Malik bin al-Harith: «Allah Preaînaltul spune: ‹Dacă un rob al Meu îşi petrece timpul slăvindu-Mă şi preamărindu-Mă, în loc să Îmi ceară ceva din ce are nevoie, îi dau ceva mai bun decât dau celor care Îmi cer ceva din nevoile lor.› Apoi a adăugat: «Aceasta explică spusele Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) Nu ai auzit ce Ummaya bin Abi-Salt i-a spus lui Abdullah bin Jad’an când a cerut mâna lui Na’ilah în căsătorie?» I-am răspuns că nu. Atunci el mi-a spus: «Ummaya i-a recitat (aceste versuri) lui Abdullah bin Jad’an:

Trebuie să îşi spun nevoile mele sau modestia ta este suficientă (pentru a pleda cauza mea), căci modestia este natura ta,
Tu eşti un bun cunoscător al drepturilor (şi obligaţiilor) şi vii dintr-o familie distinsă şi respectabilă,
Când cineva îţi aduce laude, nu trebuie să o repete.»

Apoi Sufyan a spus: «Husain, ai văzut cum oamenii sunt încântaţi de laude şi sunt dispuşi să împlinească cereri, fără să fie măcar rugaţi. Ce putem să mai spunem de Creatorul lor?»”
Al-Baihaqi a relatat de la Ali (cu un lanţ de relatatori slab) că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Cea mai des rostită rugă de profeţii de dinaintea mea şi de mine, în Ziua de Arafah este aceasta:

La ilaha illallahu wahdahu la sharika lahu, lahul mulk wa lahul hamd wa huwa 'ala kuli sha'in qadir. Allahumma 'ij'al fi basri nuran wa fi sam'i nuran wafi qalbi nuran. Allahumma ashrah li sadri wa yassir li amri. Allahumma 'uzhubika min waswasis sadri wa shatatil amr wa sharri fitnatil qabr wa sharri ma yaliju fil lail wa sharri ma yaliju fin naharwa sharri ma tahubu bihi riyah wa sharri bawa'iqid dahr.

Nu există altă divinitate în afară de Allah. El nu are asociaţi. Lui îi aparţine împărăţia şi are putere peste toate. O, Allah, pune lumină (înfrumare) în privirea mea, în auzul meu, în inima mea. O, Allah, Deschide-mi pieptul şi uşurează-mi munca. O, Allah, caut refugiu la Tine de şoaptele rele, de confuzie, de încercările mormântului, de răul ce are loc ziua şi noaptea, de răul purtat de vânturi şi de năpastele lumii.”

Tirmidhi a relatat de la Ali că rugile cele mai folosite de Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) în timpul şederii sale la Arafah a fost:

Allahumma lakal hamdu kallazhi naqulu wa khairam mimma naqulu, Allahumma laka salati wa nusuki wa mahyaya wa mamati wa ilaika ma'abi wa laka rabbi turathi allahumma inni a'uzhubika min 'azhabil qabri wa waswasatis sadri wa shatatil amri allahumma inni a'uzhubika min sharri ma tahubbu bihi riyhu.


Toată lauda Îţi aparţine, o, Allah, aşa cum spunem şi mai bine decât putem spune. O, Allah, rugile, adorarea, viaţa şi moartea mea sunt pentru tine. O, Allah! La Tine este întoarcerea mea, Ţie îţi aparţine tot ce am. O, Allah, caut adăpost la Tine de chinurile mormântului, şoaptele rele, confuzia şi de orice aduce vântul.”

Ţinerea postului în ziua de Arafah

S-a confirmat faptul că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu a ţinut post în Ziua de Arafah. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Ziua de Arafah, Ziua de Sacrificiu (Yawm an-Nahr) şi Ayam Tashriq (zilele de 10, 11 şi 12 Dhul-Hijjah) sunt zilele noastre de sărbătoare. Sunt zile pentru a mânca şi a bea.” A fost de asemenea stabilit că Profetul a interzis să se ţină post în Ziua de Arafah, dacă se stă la Arafah (pentru pelerinaj).

Acest lucru a determinat ca majoritatea savanţilor să ajungă la concluzia că de fapt este recomandat să nu se ţină post în ziua de Arafah, astfel ca un pelerin să fie suficient de puternic pentru a se dedica în întregime actelor de adorare şi rugilor.

Unele relatări care încurajează postul în Ziua de Arafah se referă la persoanele care nu se află la Arafah, împlinind pelerinajul.

Tot ce am postat este traducere din vol V din Fiqh Us Sunnah, Sayyid Sabiq.

LUNA ZU-L HIJJAH - Luna pelerinajului

Mărire lui Allah!
Astăzi 7 noiembrie 2010 coincide cu prima zi a lunii sacre ذو الحجة Zu-l Hijjah, luna pelerinajului cel mare. Despre virtutiile primelor zece zile din Zul Hijjah şi despre faptele bune care sunt recomandate a se împlini putem citi în cele ce urmează:

Ibn Abbas spune despre Ayah "Pomeniti-L pe Allah in citeva zile statornicite!" (Quran, traducerea sensurilor 2:203) ca face referire la primele zece zile din Dhul Hijjah (relatat Bukhari).

Allah jura pe ele, iar a jura pe ceva este un indiciu despre importanta acelui lucru. Allah spune: "Pe zori; si pe cele zece nopti" (Quran, traducerea sensurilor 89:1-2). Ibn Abbas, Ibn al-Zubayr, Mujjahid si altii din generatii anterioare sau de dupa au spus ca se refera la primele zece zile din Dhul Hijjah. Ibn Katheer a spus: "Aceasta este opinia corecta" (Tafseer Ibn Katheer, 8/413).

Lauda lui Allah care a facut unele vremuri mai bune decit altele, unele luni si zile si nopti mai bune decit altele, cind rasplata este inmultita de multe ori, ca o dovada a marei Lui Mile catre robii Sai. Asta ii incurajeaza pe acestia sa faca mai multe fapte bune si ii fac si mai dornici sa Il slaveasca, asa ca musulmanul isi mareste eforturile pentru a cistiga mai mare rasplata, pentru a se pregati pentru moarte si a fi gata pentru Ziua Judecatii.

Aceasta perioada de adorare aduce multe beneficii, ca de exemplu ocazia de a ne corecta greselile si a recupera din ceea ce am pierdut. Fiecare dintre aceste ocazii implica un fel de adorare prin care robii se pot apropia de Allah si un fel de binecuvintare prin care Allah isi trimite Mila asupra cui doreste. Omul fericit este cel care profita la maxim de aceste luni, zile si ore speciale si se apropie de Domnul sau in timpul actelor de adorare. Va fi cel mai probabil atins de binecuvintarea lui Allah si va simti bucuria de fi protejat de flacarile Iadului (Ibn Rajab, al-Lataaif, p. 8).

Ibn Abbas a relatat ca Mesagerul lui Allah (sallallaahu 'alaihi wa sallam) a spus: "Nici o fapta buna facuta in alte zile nu este mai presus decit fapta buna facuta in aceste zile (primele zece din Dhul Hijjah)". Companionii au intrebat: "O Mesagerule al lui Allah, nici macar jihad pe calea lui Allah?". El a raspuns: "Nici macar jihad, cu exceptia omului care isi pune viata si averea in pericol (de dragul lui Allah) si se intoarce fara ele" (relatat de un grup de relatatori, cu exceptia lui Muslim si An-Nasa'i).

Ahmad si At-Tabarani au relatat de la Ibn 'Umar ca Mesagerul lui Allah (sallallaahu 'alaihi wa sallam) a spus: "Nu este nici o zi mai importanta pentru Allah si nici o fapta mai iubita de Allah decit cea facuta in aceste zece zile. Asa ca spuneti Tahlil (nu este nici o zeitate demna de slava in afara de Allah: La ilaha ila Allah), Takbir (Allah este cel mai mare: Allahu akbar) si Tahmid (Toata slava se cuvine lui Allah: Alhamdulillah) de multe ori (in aceste zile) (relatat de Ahmad, 7/224; Ahmad Shaakir l-a clasat sahih).

Abu Hurairah a relatat ca Trimisul lui Allah (sallallaahu 'alaihi wa sallam) a spus: "Nu sint alte zile mai iubite de Allah in care sa-L adorati in afara celor zece zile din Dhul Hijjah. Postul in oricare dintre aceste zile este echivalent cu a posti un an si a face Salat-ul Tahajjud (rugaciunea de noapte) in timpul noptilor acestor zile este asemenea rugaciunii de noapte in Noaptea Puterii (Lailat-ul Qadr) (relatat de at-Tirmidhi, Ibn Majah si al-Baihaqi).

Ibn Umar a relatat ca la Mina, Mesagerul lui Allah (sallallaahu 'alaihi wa sallam) a spus: "Stiti ce zi e astazi?" Oamenii au raspuns: "Allah si mesagerul Sau stiu cel mai bine". El a spus: "Este ziua interzisa (sacra). Si stiti ce oras este acesta?" Ei au raspuns: "Allah si mesagerul Sau stiu cel mai bine". El a spus: "Este orasul interzis (sacru) Mecca. Si stiti ce luna este asta?". Oamenii au raspuns: "Allah si mesagerul Sau stiu cel mai bine". El a spus: "Este luna cea interzisa (sacra)". Trimisul lui Allah a adaugat: "Fara indoiala, Allah v-a facut singele, proprietatile si onoarea sacra unul pentru altul, la fel ca sanctitatea acestei zile a voastre in aceasta luna a voastra in acest oras al vostru".

Relatat Ibn 'Umar: In ziua de Nahr (a zecea zi din Dhul Hijjah), Mesagerul (sallallaahu 'alaihi wa sallam) a stat intre Jamrat in timpul Hajj-ului pe care l-a implinit si a spus: "Aceasta este cea mai importanta zi (a zecea zi a Dhul Hijjah)". Apoi a inceput sa repete: "O Allah, fii martor (ca am trimis mesajul Tau)". Apoi si-a luat ramas bun de la oameni. Oamenii au spus ca acesta este Hajjat-ul-Wada (Bukhari 2798).



Postul in ziua de Arafat

Abu Qatadah a relatat ca Mesagerul lui Allah (sallallaahu 'alaihi wa sallam) a spus: "Postul in Ziua de Arafat este iertare pentru doi ani: cel dinainte si cel ce urmeaza. Postul in ziua de Aşura este iertare pentru anul ce a trecut" (relatat de un grup de relatatori, cu exceptia lui Bukhari si at-Tirmidhi).

Hafsah a relatat: "Cinci sint lucrurile pe care Mesagerul (sallallaahu 'alaihi wa sallam) nu le-a abandonat niciodata: postul in ziua de Ashurah, postul in primele zece zile din Dhul Hijjah, postul trei zile in fiecare luna si doua raka inainte de rugaciunea de dimineata" (relatat de Ahmad si An-Nasai).

'Uqbah ibn 'Amr a relatat ca Mesagerul lui Allah (sallallaahu 'alaihi wa sallam) a spus: "Ziua de Arafat, ziua sacrificiului si zilele taşriq sint 'id pentru noi - oamenii Islamului - si sint zile de mincat si baut" (relatat de "cei cinci", cu exceptia lui Ibn Majah. At-Tirmidhi l-a clasat sahih).

Abu Hurairah a spus "Mesagerul lui Allah (sallallaahu 'alaihi wa sallam) a interzis postul in ziua de Arafat pentru cel care se afla pe Arafat" (relatat de Ahmad, Abu Dawud, An-Nasai si Ibn Majah).

At-Tirmidhi a comentat: "Savantii spun ca e preferat ca ziua de Arafat sa fie de post, cu exceptia celui care se afla pe Arafat".



Takbir

Este Sunnah sa spunem Takbir (Allahu akbar), Tahmid (Alhamdulillah), Tahlil (La ilahe ila Allah) si Tasbih (SubhanAllah) in timpul primelor zece zile din Dhul Hijjah si sa le spunem cu voce tare in moschei, acasa, pe strada si in orice loc unde este permisa amintirea lui Allah si mentionarea numelui Sau cu voce tare, ca act de venerare si ca proclamare a maretiei lui Allah swt. Barbatii trebuie sa le spuna cu voce tare, iar femeile incet.

Allah spune: "Pentru a vedea unele avantaje ale lor si pentru a pomeni numele lui Allah in zile hotarite asupra vitelor cu care El i-a inzestrat" (Quran, traducerea sensurilor 22:28)

Majoritatea savantilor sint de acord ca "zilele hotarite" sint primele zece zile din Dhul Hijjah, datorita cuvintelor lui Ibn Abbas (Allah sa fie multumit de el si de tatal sau): "Zilele numite sint primele zece zile (ale Dhul Hijjah)".

Takbir poate include cuvintele الله أكبر الله أكبر لا إله إلا الله ، ولله الحمد "Allahu akbar, Allahu akbar, la ilaaha ill-Allah; wa Allahu akbar wa Lillaahil-hamd (Allah este cel mai mare, Allah este cel mai mare, nu este nici o zeitate demna de slava in afara de Allah, Allah este cel mai mare si Lui i se cuvine toata slava", dar si alte cuvinte.

Takbir in aceasta perioada este o parte din Sunnah care a fost uitata, in special la inceputul acestei perioade, astfel incit abia se aude in zilele noastre Takbir, cu exceptia citorva oameni. Acest Takbir ar trebui pronuntat cu voce tare pentru a reinvia Sunnah si ca o reamintire pentru cei ce au uitat. Exista dovezi clare ca Ibn 'Umar si Abu Hurairah (Alllah sa fie multumit de ei) obisnuiau sa mearga in piete in primele zece zile de Dhul Hijjah si recitau Tekbir, iar oamenii incepeau sa recite si ei cind ii auzeau. Ideea de a reaminti oamenilor sa recite Tekbir este ca fiecare trebuie sa recite individual, nu la unison, nefiind nici o dovada in Şeri'ah pentru aceasta din urma.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Despre sacrificarea legală în Islam puteţi citi în cele ce urmează (extract din cartea "Permis şi Interzis în Islam", autor Dr. Yusuf Al-Qardawi, cap. II "Lucrurile permise si interzise in viata credinciosului musulman", Editura Islam, 1999, Liga Islamică şi Culturală din România)

Toate animalele marine sunt îngăduite ( halal )

Prin animalele marine avem în vedere toate animalele care trăiesc numai în apă. Toate sunt considerate îngăduite ( halal ), indiferent cum ar fi obţinute: fie că sunt luate din apă vii, fie că sunt luate moarte, fie că plutesc. Aceste criterii sunt valabile atăt pentru peşti, cât şi pentru mamiferele marine, atât pentru câinele de mare, cât şi pentru porcul de mare şi celealte animale de mare, fără să aibă importanţă faptul dacă cel care le prinde sau le vânează este musulman sau nemusulman. Allah a fost îndurător cu robii Săi şi le-a îngăduit lor să mănânce toate soiurile de vieţuitoare care trăiesc în mare, fără nicio oprelişte şi fără să pună condiţia junghierii lor, aşa cum a pus pentru animalele de uscat. El i-a lăsat omului posibilitatea de a le ucide pe acelea dintre ele, evitând chinuirea lor în măsura în care este cu putinţă.

Allah Preaînaltul a grăit, arătându-se cu bunăvoinţă faţă de robii Săi:

’’ El[1] este Cel care a supus marea, pentru ca voi să mâncaţi din ea carne proaspătă[2] ’’ ( Al-Nahl: 14 )

Şi tot El a grăit:

’’Vânatul pe mare[3] vă este îngăduit, iar mâncarea lui este pentru voi, ca şi pentru călătoi, merindă ’’ ( Al-Ma’ida : 96 ).

Şi Allah Preaslăvitul şi Preaînaltul a avut încredere toate vieţuitoarele de mare, fără excepţie, căci a grăit:

’’ Şi Domnul tău nu uită niciodată! ’’ ( Maryam: 64 )

Animalele de uscat oprite

În ceea ce priveşte animalele de uscat, Coranul nu a declarat interzicerea a nimic dintre ele, cu excepţia cărnii de porc, a mortăciunii, a sângelui şi a tuturor animalelor asupra cărora s-a rostit numele altcuiva decât al lui Allah – aşa cum s-a văzut în versetele care le delimitează foarte clar de cele interzise, în număr de patru în rezumat şi în număr de zece în detaliu.

Însă Coranul cel Sfânt a zis despre Profetul Muhammed -Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!- :

’’[ El ] le îngăduie lor bunătăţile şi le opreşte lor pe cele necurate ’’ ( Al-’A’raf : 157 ).

’’Cele necurate’’ sunt cele pe care gustul general al oamenilor în ansamblu lor le socoteşte murdare, chiar dacă unii indivizi dintre ei le suportă.

În aceasta se află faptul că ’’[Trimisul lui Allah] - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! - a interzis să se mănânce carnea de măgar domestic’’[4].

De asemenea, în cele două Sahih-uri se reletază că El ’’A oprit mâncarea fiarelor cu colţi şi a păsărilor cu ghiare’’. Prin ’’fiare’’ a avut în vedere animalele de pradă care răpesc alte animale şi le devorează aşa cum sunt leul, tigrul, lupul etc., iar prin ’’păsările cu ghiare’’ a avut în vedere păsările cu gheare care sfâşie carnea, aşa cum sunt vulturul, şoimul, uluiul etc.

După părerea lui Ibn Abbas, nu sunt interzise decât cele patru interzise în Coran, ca şi cum el ar considera că hadisurile referitoare la fiare şi la altele ar avea în vedere faptul că ele sunt nerecomandabile şi nu faptul că ele sunt interzise, sau probabil că el nu a cunoscut aceste hadisuri. El a zis: Oamenii din perioada anterioară Islamului mâncau unele lucruri şi evitau alte lucruri, socotindu-le murdare. De aceea, Allah l-a trimis pe Profetul Său şi a revelat Cartea Sa, îngăduind ceea ce a socotit că trebuie să fie îngăduit şi oprind de la ceea ce a socotit că trebuie să fie oprit. Ceea ce a îngăduit Allah este permis şi ceea ce a oprit este interzis, iar lucrurile despre care nu a spus nimic înseamnă că sunt acceptate. Şi a citit ( Allah ):

’’ Spune: <<>>’’ etc.[5] ( Al-’An’am: 145 ).

Pornind de la acest verset, Ibn Abbas a apreciat că este permisă ( halal ) carnea de măgar domestic.

Imamul Malik înclină şi el să accepte părerea lui Ibn Abbas, întrucât nici el nu pomeneşte de interzicerea fiarelor şi celor asemenea lor, ci se mulţumeşte să le socotească nerecomandabile.

Este limpede că sacrificarea legală nu are influenţă asupra animalelor interzise în sensul permiterii consumării cărnii lor, dar ea are influenţă asupra considerării pieii ca fiind curată fără condiţia tăbăcirii.

Sacrificarea legală a animalelor domestice este o condiţie necesară

Animalele de uscat a căror carne este îngăduită se împart în două categorii:

1.- Categoria celor aflate în stăpânirea omului, cum sunt cămilele, bovinele, ovinele şi alte animale domestice, precum şi păsările crescute în gospodărie şi cele asemenea lor.

2.- Categoria celor care nu se află în stăpânirea omului.

În privinţa acestei categorii, Islamul a condiţionat îngăduirea acestor animale şi păsări de sacrificarea lor legală.

Condiţiile sacrificării legale

Sacrificarea legală presupune întrunirea următoarelor condiţii:

1. Animalul să fie junghiat cu un obiect ascuţit care să facă sângele să ţâşnească şi să despice venele jugulare, chiar dacă este vorba de piatră sau de lemn ascuţit. Se relatează că ’Udai bin Hatim at-Ta’i a spus: Am zis: “O, Trimis al lui Allah, noi prindem un vânat şi nu găsim niciun cuţit, afară de o piatră sau de o aşchie.[6] Atunci, el a răspuns: ’’Fă să curgă sângele, cu ce voieşti şi pomeneşte numele lui Allah asupra lui ’’[7].

2. Animalul să fie junghiat printr-o tăietură la gât cauzatoare de moarte sau printr-o lovitură pătrunzătoare în gât cauzatoare de moarte.

Junghierea ideală constă în tăierea gâtlejului, împreună cu esofagul şi traheea, şi a celor două vene jugulare[8] ( cele două vene groase de pe cele două părţi ale gâtlejului ).

Această condiţie este anulată dacă nu este posibilă junghiarea animalului în locul indicat, ca urmare a prăbuşirii lui într-un puţ cu capul în jos, încât nu se poate ajunge la gâtul lui, sau ca urmare a scăpării animalului supus sacrificării. În asemenea cazuri el este tratat asemenea vânatului şi este suficientă tăierea lui cu un obiect ascuţit în orice zonă la care se poate ajunge.

În cele două Sahih-uri se relatează că Rafi’ bin Khadij a zis: Eram împreună cu Profetul -Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!- într-o călătorie şi a fugit o cămilă, iar ei nu aveau cai ca să o prindă. Atunci, un bărbat a slobozit o săgeată care a lovit-o şi a oprit-o. Trimisul lui Allah -Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!- a zis: ’’ Aceste dobitoace se poartă uneori ca animalele sălbatice. Aceluia dintre ele care face aşa ceva, faceţi-i aşa!’’[9].

3. Să nu fie rostit asupra animalului care este junghiat decât numele lui Allah. Există un consens în această privinţă, întrucât în perioada anterioară Islamului, păgânii se apropiau de zeii sau idolii lor când le aduceau ofrande, fie rostind numele lor la sacrificarea animalelor, fie junghiindu-le pe altarele monumentelor, în vreme ce Coranul a interzis toate lucrurile acestea, aşa după cum am menţionat.

’’Cele asupra cărora a fost pomenit numele altcuiva decât al lui Allah (...) – ca şi vitele junghiate pe pietrele înălţate [ale idolilor] ’’ ( Al-Ma’ida: 3 ).

4. Să fie folosit numele lui Allah asupra animalului sacrificat, acest lucru fiind exprimat explicit în textul Coranului:

’’Mâncaţi [numai] din cele peste care s-a pomenit numele lui Allah, dacă voi sunteţi încrezători în versetele Lui. ’’ ( Al-’An’am: 118 ).

Şi mai departe adaugă:

’’ Şi nu mâncaţi din cel peste care nu s-a pomenit numele lui Allah, căci aceasta este nelegiuire! ’’ ( Al-’An’am: 121 ).

Trimisul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! - a zis: ’’Mâncaţi din cele din care a curs sângele şi asupra cărora a fost rostit numele lui Allah!’’[10]

Hadisurile considerate atunci autentice referitoare la condiţia rostirii numelui lui Allah asupra vânatului, la slobozirea săgeţii sau la trimiterea câinelui dresat – aşa cum se va arăta – confirmă obligativitatea acestei condiţii.

Unii erudiţi au exprimat părerea că pomenirea numelui lui Allah este necesară, dar acest lucru nu trebuie să se întâmple în mod obligatoriu în momentul junghierii, ci se poate şi la consumarea cărnii. Dacă musulmanul rosteşte numele lui Allah asupra cărnii mâncate, în momentul în care se consumă carnea, atunci el nu va fi un consumator de carne asupra căreia nu a fost numele lui Allah. În Sahih-ul lui Al-Bukhari se relatează că ’A’işa a spus că nişte oameni de curând convertiţi la Islam i-au zis Profetului - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! - : „Nişte oameni ne aduc carne şi noi nu ştim dacă a rostit numele lui Allah asupra ei sau nu... Mâncăm din ea sau nu? Trimisul lui Allah -Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!- le-a răspuns: ’’ Rostiţi voi numele lui Allah şi mâncaţi! ’’.

Secretul acestei junghieri şi explicaţia ei

Secretul acestei junghieri, din câte se pare, este uciderea animalului cât mai repede şi cu cât mai mici chinuri. De aceea s-a pus condiţia existenţei unui instrument ascuţit, care este mai eficient, şi condiţia junghierii în gât – locul cel mai apropiat de inimă , pentru a se pune capăt vieţii cât mai uşor. A fost respinsă sacrificarea cu ajutorul dinţilor şi a unghiilor, fiindcă acestea provoacă chinuri animalului şi conduce în cele mai multe cazuri la asfixiere. Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! - a poruncit ca lama să fie ascuţită şi ca animalul sacrificat să fie ferit de chinuri: ’’Allah a prescris buna împlinire a oricărui lucru. Dacă omorâţi, faceţi în aşa fel încât omorârea să fie cât mai bună! Dacă junghiaţi, faceţi astfel încât junghierea să fie cât mai bună! Unul dintre voi să ascută lama sa şi să ferească animalul sacrificat de chinuri!’’[11].

Ibn Omar, la rândul său, a relatat că Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! - a poruncit ca lamele să fie ascuţite şi să fie ascunse de animale, zicând: ’’Când unul din voi se prăgăteşte de junghiere, să o facă astfel încât animalul să moară!’’ [12].

Ibn Abbas a relatat că un bărbat a trântit o oaie la pământ şi apoi s-a apucat să-şi ascută cuţitul. Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! - i-a zis: ’’Vrei să o omori de mai multe ori? De ce nu ţi-ai ascuţit cuţitul înainte de a o trânti la pământ?’’ [13] .

Omar a văzut un bărbat târând o oaie de picior pentru a o înjunghia şi i-a zis lui: „De ce faci asta? Condu-o pe ea către moarte frumos!”[14].

Ideea generală care se degajă din aceste relatări, este aceea a necesităţii recurgerii la blândeţe faţă de animalul necuvântător şi a feririi lui de chinuri, în măsura în care omul poate face acest lucru.

În perioada anterioară Islamului, păgânii tăiau cocoaşele cămilelor şi cozile groase ale oilor, păstrând animalele în viaţă, ceea ce le provoca mari chinuri. Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! - a interzis această practică, spunând: ’’Ceea ce este tăiat de la vita vie este mortăciune!’’ [15].

Explicaţia rostirii numelui lui Allah la junghierea animalului

Cererea de a se rosti numele lui Allah la junghierea unui animal are o semnificaţie adâncă, ce merită toată atenţia. Pe de o parte, acest lucru este contrar practicii păgânilor din perioada anterioară Islamului, care pomeneau numele pretinselor lor divinităţi la sacrificarea animalelor. Dacă poleteistul rostea numele idolului său în acest loc, atunci cum să nu rostească dreptcredinciosul numele Domnului său?

Pe de altă parte, aceste animale au în comun împreună cu omul faptul că ele sunt create de Allah şi că sunt fiinţe vii care au suflet. De ce ar fi omul stăpânul lor absolut şi ar avea dreptul de a lua sufletele, dacă acest lucru nu i-ar fi îngăduit lui de Creatorul său şi Creatorul lor, care este Stăpân peste toate cele de pe pământ? Rostirea numelui lui Allah în această situaţie înseamnă anunţarea acestei îngăduinţe venite de la Allah şi este ca şi cum omul ar zice: Eu nu săvârşesc aceasta pentru a nedreptăţi aceste fiinţe, nici pentru că le-aş socoti pe ele slabe, ci junghii în numele lui Allah, vânez în numele lui Allah, mănânc în numele lui Allah.

[1] Allah (N.T.)

[2] Adică peştele (N.T.)

[3] Peştele şi celelalte vieţuitoare marine (N.T.)

[4] Al Bukhari. S-a mai spus că interzicerea cărnii de măgar s-a datorat unui motiv temporar, întrucât ei aveau nevoie de măgari pentru a-I călări, după cum unele guverne interzic sacrificarea viţeilor mici deoarece au nevoie de carnea lor când se fac mai mari etc (N.A.)

[5] Relatat de Abu Dawud care l-a preluat de la Ibn Abbas, socotindu-l mawquf, adică al cărui lanţ de transmiţători nu urcă până la Profetul Mohammed, ci numai până la companionii săi. (N.A.)

[6] Adică o bucată de trestie (N.A.)

[7] Relatat de Ahmad, Abu Dawud, An-Nasa’i, Ibn Maja, Al-Hakim şi Ibn Habban (N.A.)

[8] Unii legişti (fuqaha’) pun şi alte condiţii în legatură cu chestiunea junghierii pe care le-am mai menţionat întrucât nu există un text clar referitor la ele şi întrucât junghierea le este cunoscută prin obişnuinţă tuturor oamenilor. Nu mai este nevoie de alte insistenţe care nu sunt în concordanţă cu uşurinţa şi simplitatea islamului. De aceea, au existat şi numeroase deosebiri în privinţa lor. Este obligatorie tăierea gâtlejului şi a venelor jugulare în totalitatea lor sau este sufiecientă tăierea numai a unei părţi din ele? Este obligatoriu ca cele tăiate să fie retezate în întregime sau în cea mai mare parte a lor? Gâtlejul trebuie tăiat în partea de jos sau în partea de sus? Una din condiţiile jughierii este aceea ca omul să nu ridice cuţitul până ce nu este încheiată sacrificarea? Legiştii au avut păreri diferite în legătură cu toate întrebările menţionate. (N.A.)

[9] Relatat de Al Bukhari şi alţii (N.A.)

[10] Menţionat în cele două Sahih-uri (N.A.)

[11] Relatat de Muslim, care a preluat de la Şaddad bin’Aws (N.A.)

[12] Relatat de Ibn Maja (N.A.)

[13] Relatat de Al-Hakim, care a spus că este autentic, după condiţia pusă de către Al-Bukhari (N.A.)

[14] Relatat de Abd ar-Rayyaq (N.A.)

[15] Relatat de Ahmad, Abu Dawud, At-Tirmizi şi Al-Hakim (N.A.)

___________________________________________________________

Despre primele zece zile din luna sfântă Zu-l Hijjeh

Printre perioadele foarte bune pentru acte de adorare sint primele zece zile din Dhu’l-Hijjal, pe care Allah le-a favorizat fata de alte zile. A fost relatat de la Ibn ‘Abbaas ra ca Profetul saws a spus: “Nu exista alte zile in care faptele bune sint mai pe placul lui Allah decit aceste zece zile”. I s-a raspuns: “Nici macar jihad de dragul lui Allah?”. El a raspuns: “Nici macar jihad de dragul lui Allah, decit daca un om pleaca din proprie initiativa la jihad luindu-si toata averea si nu se mai intoarce cu nimic” (relatat de al-Bukhaari 2/457).
A fost relatat de la Anas ra ca Profetul saws a spus: „Nici o fapta nu este mai buna pentru Allah sau mai mult rasplatita decit o fapta buna in primele zece zile de al-Adha”. I s-a raspuns: „Nici macar jihad de dragul lui Allah?”. El a raspuns: „Nici macar jihad de dragul lui Allah, decit daca un om pleaca din proprie initiativa la jihad luindu-si toata averea si nu se mai intoarce cu nimic” (relatat de al-Daarimi 1/357, isnaad-ul a fost clasat hasan in al-Irwa’ 3/398).
Aceste texte si altele indica faptul ca aceste zece zile sint mai bune decit toate celelalte zile din timpul anului, fara exceptie, chiar si decit ultimele zece zile din Ramadan. Insa ultimele zece nopti din Ramadan sint mai bune decit primele zece nopti din Dhu’l-Hijjah, pentru ca includ Laylat al-Qadr, care este mai buna decit o mie de nopti (vezi Tafseer Ibn Katheer 5/412).
Musulmanul trebuie sa inceapa aceste zile cu cainta sincera catre Allah, apoi ar trebui sa faca multe fapte bune, apoi ar trebui sa fie atent la a face urmatoarele fapte:

1. Post

Este Sunnah pentru musulmani sa posteasca in primele noua zile din Dhu’l-Hijjah, pentru ca Profetul saws ne-a incurajat sa facem fapte bune in primele zece zile din Dhu’l-Hijjah, iar postul este una dintre cele mai bune fapte, pe care Allah a ales-o pentru El Insusi, cum spune hadith-ul qudsi: „Allah spune: ‚Toate faptele fiului lui Adam sint pentru el, cu exceptia postului, care este pentru Mine si voi da rasplata pentru el” (relatat de al-Bukhaari 1805).
Profetul saws obisnuia sa posteasca in primele noua zile din Dhu’l-Hijjah. A fost relatat de la Hunaydah ibn Khaalid de la sotia lui ca una dintre sotiile Profetului saws a spus: Profetul saws obisnuia sa posteasca in primele noua zile din Dhu’l-Hijjah si ziua de ‘Ashoora’ si trei zile in fiecare luna, prima luni din luna si doua zile de joi (relatat de al-Nasaa’i 4/205 si de Abu Dawood, clasificat drept saheeh de catre al-Albaani in Saheeh Abi Dawood 2/462).

2. Multa recitare de tahmeed, tahleel si takbeer

Este Sunnah sa recitam takbeer (Allahu Akbar), tahmeed (Al-hamdu Lillah), tahleel (La ilaha illa Allah) si tasbeeh (Subhan-Allah) in primele zece zile din Dhu’l-Hijjah, spunind aceste cuvinte cu voce tare in moschei, case, pe strada si in orice loc este permis sa ne amintim de Allah, sa facem aceste acte de adorare deschis si sa proclamam maretia lui Allah.
Barbatii ar trebui sa recite cu voce tare, iar femeile incet.
Allah spune (interpretarea sensurilor):
“Pentru a vedea unele avantaje ale lor si pentru a pomeni numele lui Allah in zile hotarite asupra vitelor cu care El i-a inzestrat” (Al-Hajj 22:28)
Majoritatea invatatilor sint de parere ca „zilele hotarite” sint primele zece zile din Dhu’l-Hijjah, pentru ca a fost relatat de la Ibn ‘Abbaas ra ca zilele hotarite sint primele zece zile din Dhu’l-Hijjah.
A fost relatat de la ‘Abd-Allah ibn ‘Umar ra ca Profetul saws a spus: “Nu exista alte zile mai importante in fata lui Allah sau in care faptele bune sint mai pe placul Lui decit aceste zece zile, asa ca recitati mult tahleel, takbeer si tahmeed pe parcursul lor” (relatat de Ahmad 7/224, isnaad-ul a fost clasat saheeh de catre Ahmad Shaakir).
Takbeer este urmatorul:
Allahu akbar, Allahu akbar, la ilaha illa-Allaah, Allahu akbar, wa Lillaah il-hamd(Allah este cel mai mare, Allah este cel mai mare, nu exista alt dumnezeu in afara de Allah, Allah este cel mai mare, si toata slava se cuvine lui Allah)
Si exista si alte variante.
Acest takbeer a fost abandonat in zilele noastre, in special la inceputul acestor zece zile. Numai in foarte putine locuri mai poate fi auzit. Ar trebui sa fie recitat cu voce tare, pentru a reimprospata Sunnah si a le reaminti celor nepasatori. A fost dovedit ca Ibn 'Umar si Abu Hurayrah ra obisnuiau sa mearga in piata in primele zece zile ale Dhu’l-Hijjah, recitind takbeer-ul cu voce tare, iar oamenii recitau si ei cind ii auzeau; de exemplu oamenii isi aduceau aminte de takbeer si fiecare recita apoi individual; nu e neaparat sa fie recitat la unison – asta nu e prevazut in sharee’ah.
Reimprospatarea Sunnah ce au fost uitate aduce rasplata mare, asa cum insusi Profetul saws a spus: „Cel care reinvie o sunnah care a fost uitata cind eu nu voi mai fi va primi rasplata egala cu cel care o face, rasplata lui nefiind deloc micsorata”.

3. Hajj si 'Umrah

Una dintre cele mai bune fapte ce poate fi facuta in aceste zece zile este Hajj la Casa sfinta a lui Allah. Celui pe care Allah il ajuta sa mearga in Hajj la Casa Lui si face ritualurile asa cum trebuie va fi inclus in sha Allah printre cei carora li se adreseaza urmatoarele cuvinte ale Profetului saws: „Un Hajj acceptat aduce o rasplata nu mai mica decit Paradisul”.

4. Udhiyah (sacrificiu)

Una dintre faptele bune care aduce o persoana mai aproape de Allah in aceste zece zile este sa faca un sacrificiu, cautind un animal bun si gras si sa cheltuiasca pe acesta de dragul lui Allah.

Sa ne straduim sa beneficiem cit mai mult de aceste zece zile, inainte ca neglijentul sa regrete ce a facut si sa ceara sa se intoarca, insa chemarea lui sa fie fara raspuns.

Raspunsul dat unui articol din New York Times

Knowledge Test on Religion
10/23/2010 - Interfaith Opinion - Article Ref: IV1010-4325
Number of comments: 2
Opinion Summary: Agree:0 Disagree:0 Neutral:2
By: Dr. Habib Siddiqui
Iviews* -

ShareThis

In the New York Times, Nicholas Kristof asked 13 questions to test knowledge of his readers on religion ("Test Your Savvy on Religion," October 9, 2010). The questions are:

1. Which holy book stipulates that a girl who does not bleed on her wedding night should be stoned to death?
a. Koran
b. Old Testament
c. (Hindu) Upanishads

2. Which holy text declares: "Let there be no compulsion in religion"?
a. Koran
b. Gospel of Matthew
c. Letter of Paul to the Romans

3. The terrorists who pioneered the suicide vest in modern times, and the use of women in terror attacks, were affiliated with which major religion?
a. Islam
b. Christianity
c. Hinduism

4. "Every child is touched by the devil as soon as he is born and this contact makes him cry. Excepted are Mary and her Son." This verse is from:
a. Letters of Paul to the Corinthians
b. The Book of Revelation
c. An Islamic hadith, or religious tale

5. Which holy text is sympathetic to slavery?
a. Old Testament
b. New Testament
c. Koran

6. In the New Testament, Jesus' views of homosexuality are:
a. strongly condemnatory
b. forgiving
c. never mentioned

7. Which holy text urges responding to evil with kindness, saying: "repel the evil deed with one which is better."
a. Gospel of Luke
b. Book of Isaiah
c. Koran

8. Which religious figure preaches tolerance by suggesting that God looks after all peoples and leads them all to their promised lands?
a. Muhammad
b. Amos
c. Jesus

9. Which of these religious leaders was a polygamist?
a. Jacob
b. King David
c. Muhammad

10. What characterizes Muhammad's behavior toward the Jews of his time?
a. He killed them.
b. He married one.
c. He praised them as a chosen people.

11. Which holy scripture urges that the "little ones" of the enemy be dashed against the stones?
a. Book of Psalms
b. Koran
c. Leviticus

12. Which holy scripture suggests beating wives who misbehave?
a. Koran
b. Letters of Paul to the Corinthians
c. Book of Judges

13. Which religious leader is quoted as commanding women to be silent during services?
a. The first Dalai Lama
b. St. Paul
c. Muhammad

His answers are:
1. b. Deuteronomy 22:21.
2. a. Koran, 2:256. But other sections of the Koran do describe coercion.
3. c. Most early suicide bombings were by Tamil Hindus (some secular) in Sri Lanka and India.
4. c. Hadith. Islam teaches that Jesus was a prophet to be revered.
5. All of the above.
6. c. Other parts of the New and Old Testaments object to homosexuality, but there's no indication of Jesus' views.
7. c. Koran, 41:34. Jesus says much the same thing in different words.
8. b. Amos 9:7
9. all of them
10. all of these. Muhammad's Jewish wife was seized in battle, which undermines the spirit of the gesture. By some accounts he had a second Jewish wife as well.
11. a. Psalm 137
12. a. Koran 4:34
13. b. St. Paul, both in 1 Corinthians 14 and 1 Timothy 2, but many scholars believe that neither section was actually written by Paul.

While I am appreciative of Kristof's attempt to clear many such commonly held misconceptions, especially about Islam, he made some errors with his answers. Here are my corrections:

1. Muslims pronounce their Holy Scripture as the Qur'an, which should have been used by the author for better accuracy.

2. Contrary to his opinion about Q. 2 there is not a single verse in the Qur'an that prescribes coercion in matters of religion. Allah (God of the Qur'an) leaves the choice to either accept or reject Islam to human beings, although He warns those that reject Islam as the final revelation with dire consequences in the Hereafter.

3. Kristof's remarks on Q. 5 vis-a-vis Islam are not accurate. While the Qur'an, like both the so-called Old and New Testament, does not explicitly abolish slavery, it is unique in providing the basis for emancipation from and elimination of slavery. See, for instance, the Surah al-Balad (ch. 90), verses 12-18, in which Allah says, "Ah, what will convey unto thee what the Ascent (rising to higher status in Islam, a sure recipe for entering Paradise) is: It is to free a slave, and to feed in the day of hunger an orphan near of kin or some poor wretch in misery, and to be of those who believe and exhort one another to perseverance and exhort one another to the deeds of kindness and compassion." And there are many such verses (see, e.g., 4:92, 5:89, 58:3.) and prophetic hadith (sayings) that required believing Muslims to freeing slave as a remission of their sins. The verse 24:33 says, "And if any of your slaves ask for a deed in writing (for emancipation) give them such a deed if you know any good in them; yea, give them something yourselves out of the means which Allah has given to you."

Ads by Google: Advertisements not controlled by IslamiCit

What is more revealing is that the Qur'an unequivocally makes it clear that no man, irrespective of his status (including a prophet), can enslave any other human being: "It is not (possible) for any human being unto whom Allah had given him the Scripture and wisdom and 'Nabuwah' (Prophethood) that he should afterwards have said unto mankind: Be slaves of me instead of Allah ..." [3:79] It is not difficult to understand why the Prophet of Islam, Muhammad (S), not only freed his slaves from his wife's side (Khadija) but also encouraged his companions to win their freedom. Muhammad (S) bought freedom of 63 former slaves, A'isha (RA) 67, Abbas (RA) 70, Abdullah ibn Umar (RA) 1000 and Abdur Rahman ibn Awf 30,000. It was these freed slaves of Islam that became the flag-bearers of Islam. Bilal, the Abyssinian, became the first Mu'addhin (caller to prayer) in Islam, a position next only to the Imam during the salat, one of the most important pillars of Islam. To break the aristocratic arrogance of the pagan time the Prophet's own cousin sister, born to Quraysh aristocracy, was married to his freed slave, Zaid ibn Haritha (RA). In his deathbed, Muhammad (S) appointed Usama (RA), the son of Zaid (RA), to become the leader of the expedition against the Byzantine Empire that had gathered a large army to attack Muslim territories to the north in Syria. Muslim history is replete with examples of freed slaves that became the rulers and marrying into kings' daughters and sisters.

The interested reader may like to read my articles "Anatomy of Racism" and "Islam and the question of slavery" that were posted elsewhere in 2005 and 2006, respectively.

As to Kristof's answer to Q. 10, many scholars have dwelt upon the subject of Muhammad's (S) treatment of Jews. It is a highly controversial subject. Suffice it to say that the prophet Muhammad (S) was more merciful to the Jews of Madinah than the prophet Moses (AS) was to his own community when they rebelled against him and committed blasphemous activities. The interested reader may like to read Dr. Rafiq Zakaria's book - Muhammad and the Quran, Penguin Books (1992).

Kristof's answer to Q. 12 also shows his misreading of the Qur'anic verse. No, the Qur'an does not endorse beating wife for insubordination. If the wife shows disloyalty and ill-conduct towards her husband, the recommended steps in sequence are - (1) verbal advice or admonition, (2) separating bed so as to suspend sexual relation, (3) have sexual intercourse (so as to win her over), and if that too fails to reconcile, then (4) a family council that is comprised of two arbiters, one from each family with the intention of setting things aright (4:34-35). [See, e.g., Al-Qur'an: a Contemporary Translation by Ahmed Ali, Princeton University Press, 1993] [Note also: The Arabic root word "daraba" being taken from the prosaic example "the stud-camel covered the she-camel." (Raghib, Al-Mufridat fi Gharib Al-Qur'an)] These verses were revealed in relation to the wife of a Muslim who complained to the Prophet (S) that her husband had beaten her, and she wanted retaliation. If beating of wives were allowed in the Qur'an then it could not have prohibited it by saying, "If a wife fears cruelty or desertion on her husband's part, there is no blame on them if they arrange an amicable settlement between themselves; and such settlement is best; even though men's souls are swayed by greed. But if ye do good and practise self-restraint, God is well-acquainted with all that ye do." (Qur'an, 4:128) See also the verse: "Do not retain them (i.e., your wives) to harm them..." (Qur'an, 2:231)

I am, however, aware of the fact that because of a misinterpretation with the Arabic word Adribu in the Qur'an (derived from the word 'Daraba' which has multiple meanings, depending on the context) some translators have mistakenly assumed that the third option means scourge, or light beating.

This discussion once again demonstrates that relying on a mistranslation in English or other languages rather than the classical Arabic of the Qur'an, in which the Islamic scripture was revealed, can distort the actual meanings intended for the verse. This problem is also quite acute with many old scriptures that are open to so many interpretations. Little knowledge on religion can actually be dangerous!

Credința mea

Pe data de 30 iulie 2006, cu voia lui Allah Preainaltul, mi-am marturisit credinta. Si cred ca acesta este destinul meu, acela de a deveni musulman, de a reveni la religia mea adevarata. Povestea mea sta, asadar, in fata ochilor vostri, pentru a mi-o citi.

Nu am prea multe sa spun in legatura cu mediul religios in care am crescut. Desi am fost botezata ca si crestin ortodoxa, rar se intampla sa intru intr-o biserica. In Romania, in vremea cand eram mica, religia era mai mult un subiect tabuu si aceasta din cauza regulilor comuniste stricte. Dar in ciuda prabusirii acestui regim totalitar cand implinisem 11 ani si a faptului ca multi oameni si-au reintors fetele spre religie, parintii mei continuau sa nu-i ofere nicio o atentie. Si toate acestea in contextul mentinerii Secularismului in aproape toata tara.

Singurele momente cand mama frecventa biserica erau cele cand se oficia fie vreo casatorie religioasa, fie o slujba funerara, fie cand avea loc botezul unui nou-nascut. Se mai intampla sa ma ia la biserica pentru a aprinde o lumanare in memoria celor morti sau pentru cei vii. Poate sa va para ciudat, insa niciodata nu am suportat mirosul de lumanari arse, dar in general "atmosfera" dintr-o biserica ortodoxa imi displacea.

Intr-o biserica ortodoxa tipica, comuna, din tara mea, nu exista niciun paravan de protectie si cand sosea timpul predicii, enoriasii obisnuiau sa se ingramadeasca pentru a ocupa un loc cat mai aproape de altar. In perioada predicii, picioarele iti puteau fi ranite atat de mult, pana cand puteai sa ajungi in acel punct cand concentrarea asupra predicii devenea mai mult o chestiune de vointa. Pe scurt, niciodata nu mi-a placut cum suna predica; cei mai in varsta aveau obiceiul de a incepe sa barfeasca, toate pe fondul unei imbulzeli generale, atmosfera care nu m-a determinat vreodata sa simt cat de putin vreo "chemare" religioasa inspre Crestinism.

Acasa, doua dintre cele mai bune prietene ale mele erau musulmance, chiar daca nici ele nu erau practicante. Am mai luat parte si la cateva casatorii de-ale musulmanilor si, la una dintre ele, am fost chiar martorul din partea unei mirese musulmance ! Am trait atunci o experienta interesanta. Au urmat studiile universitare in Regatul Unit al Marii Britanii, unde am avut parte de colegi de pe toate meridianele Globului, cativa dintre ei fiind musulmani.

Si printr-o coincidenta, am fost atrasa mai mult de unul din Maroc si doi din Indonezia. Motivul era simplu : ei erau calmi, fericiti, cu picioarele pe pamant, aveau alte preocupari interesante si nu obisnuiau sa consume alcool, cum faceau majoritatea studentilor. Eu personal, rar am baut. Pot chiar sa numar pe degetele de la maini de cate ori am consumat alcool in cantitati infime.

In ultimele luni de master, am intalnit, printr-o pura coincidenta un barbat musulman minunat, care mai tarziu mi-a devenit si sot. Desigur, acum imi imaginez ca toti cei care vor citi acest aspect isi vor spune in sinea lor ca optiunea mea pentru Islam se datoreaza sotului meu. Eu nu as spune asta, ci mai degraba cred ca este vorba aici de caile nevazute ale lui Allah Preainaltul, Cel Care mi l-a scos pe acest om in viata mea pentru a ma ghida pe calea cea dreapta.

Sotul meu niciodata nu a facut vreo referire la Islam si niciodata nu a pus presiune pe mine in sensul de a ma converti. Odata chiar l-am intrebat care sunt motivele pentru care nu vorbeste despre Islam si mi-a raspuns ca alegerea religioasa a unei persoane trebuie sa vina din inima, nu sa fie convinsa sau fortata de altii. Si atat timp cat eu apartineam "Neamului Cartii" (cum sunt numiti crestinii si evreii in Coran), el se declara fericit.

In perioada cand ma simteam nesatisfacuta de Crestinism, cu precadere de ceea ce-mi oferea biserica ortodoxa, am continuat sa cred ca exista un Dumnezeu. Si am fost atrasa inspre Islam tocmai ca invataturile sale mi-au creionat un sens al directiei, mi-au oferit sentimentul apartenentei la ceva originar, la ceva pe care il simteam de multa vreme in adancul inimii. Pur si simplu am avut sentimentul ca Islamul era ceea ce lipsea vietii mele.

Ma aflam intr-un centru islamic local, o cladire cu un frumos minaret, chiar langa mare ! Si, in mod surprinzator, de cand ma mutasem in Qatar (unde locuiesc in prezent), mereu admirasem aceasta cladire; imi aduce atat de multa liniste. La inceput credeam ca este vorba de o singura moschee, dar mai tarziu am aflat ca ma aflam in prezenta unui centru islamic care era prezidat de o curte de jurisprudenta (Sharia) si mi-am facut o promisiune, ca daca vreodata voi rosti marturisirea de credinta (Shahada), acest lucru se va petrece in aceasta constructie minunata. Si Allah Preainaltul mi-a indeplinit dorinta.

In dimineata zilei de 30 iulie, fara a sta pe ganduri, mi-am luat masina si nu m-am oprit decat la centrul islamic, unde am spus Shahada. In tot acest timp, sotul meu nu aflase absolu nimic. A aflat mai tarziu, dupa ce l-am invitat in oras tocmai pentru a-i impartasi marea veste. La auzul ei, a ramas faca cuvinte.

Pot spune ca reactia familiei sotului m-a luat pe nepregatite. Ceea ce doream sa impartasesc cu sotul meu a ajuns mai departe la tata socru si la restul familiei. Fericirea si lacrimile de bucurie au constituit reactia lor spontana. In ceea ce priveste proprii parintii, in sha Allah, indiferent cand merg acasa, voi avea un timp alocat doar lor si nimanui altcineva, fara a-i neglija.

Imi doresc ca tot mai multi si mai multi oameni din tara mea sa poata vedea dincolo de zidul pe care mass-media il construieste zilnic in fata Islamului, imi doresc ca acesti oameni sa inceapa sa citeasca Sfantul Coran si sa inteleaga profunzimea acestei frumoase religii, numita Islam.

Pe Allah, daca vor face asta, vor inceta sa mai caute modalitati ilegale de a face tot mai multi si mai multi bani (uneori chiar in detrimentul prieteniei si integritatii morale). Pe Allah, daca vor face asta vor inceta sa se mai lupte si atunci va reveni pacea in lume. Pe Allah, oamenii trebuie sa inceapa sa caute ori sa continue sa raspunda chemarii lor launtrice catre religie.


readingislam.com