Profetul (Pacea şi binecuvântarea Lui Allah fie asupra lui!) a spus:
„Allah mi-a poruncit să mă căsătoresc numai cu femei ale Paradisului.”
Ea este femeia cunoscută ca „Mama celor necăjiţi şi nevoiaşi” pentru că făcea binefaceri oamenilor care meritau.
Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus că Allah
i-a predestinat că se putea căsători numai cu acele femei care meritau Paradisul. Şi Zeineb (Allah să fie mulţumit de ea!) a fost o femeie care era cunoscută ca „Mama săracilor şi nevoiaşilor”, pentru că a fost cea mai generoasă dintre femeile familiei.
Ea s-a născut cu 13 ani înainte ca Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) să fie ales ca Trimis al lui Allah. Când s-a autodeclarat Profet al lui Allah, a generat furori în Mekka. Chiar şi cei care-l iubeau şi-l respectau, cei care-l numeau „Cel Sincer” şi „Cel Demn de Încredere”, s-au transformat în duşmanii care voiau să-l omoare.Însă au fost şi câţiva care au fost destul de norocoşi să aibăraţiunea de a răspundeimediat chemării lui, cu obligaţia supunerii faţă de Allah Preaînaltul şi faţă de el.Şi-au mărturisit credinţa şi faptul că Muhammed(Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era robul și Trimisul lui Allah.Printregrupurile de oameni cinstiţi care i-au proclamat prima oară veridicitatea, a fost şi Zeineb bint Khaziymah (Allah să fie mulţumit de ea!). Ea fusese căsătorită cu ’Abdullah bin Geahş (Allah să fie mulţumit de ea!). Acest Companion foarte respectat a atins martiriul în timpul Bătăliei de la Uhud.Văduvele şi copiii orfani ai Companionilor martiri şi-au găsit protecţie din partea celorlalţi Companioni,care s-au căsătoritcu acestea şi au luat copiii sub protecţia lor.Astfel, Zeineb bint Khaziymah (Allah să fie mulţumit de ea!) carede abia suferise pierderea soţului ei, a obţinut poziţia de invidiat de a deveni soţie a Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!).
Soţul lui Hamnah bint Geahş (Allah să fie mulţumit de ea!) a fost şi el martir în timpul bătăliei de la Uhud şi ea a fost de asemenea lovită de durere.Văzând aceasta, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus:
„Locul pe care un soţ l-a avut în inima soţiei lui nu poate fi luat de nimeni altul”.
Hamnah i-a spus, suspinând adânc, că gândul copiilor orfani o tulbura cel mai mult şi l-a rugat să se roage pentru ca Allah Preaînaltul să-i dea răbdare şi putere. Rugile Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) pentru ea au fost ascultate şi ea s-a căsătorit cu Talhah bin ’Abdullah (Allah să fie mulţumit de el!). El a fost un soţ ideal şi un tată iubitor pentru copiii orfani ai primului ei soţ.
Zeineb (Allah să fie mulţumit de ea!) se afla în aceeaşi situaţie ca şi Hamnah (Allah să fie mulţumit de ea!), dar ea nu a apelat la nici o persoană. Ea şi-a încredinţat toate problemele în totalitate lui Allah şi s-a dedicat rugăciunii şi meditaţiei.Astfel că, atunci când a primit o cerere în căsătorie de la cel mai bun bărbat posibil, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), a fost copleşită de bucuria şansei pe care Allah i-o dăruise. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a luat-o în căsătorie cu un mehr[1] de 400 de dirhami şi s-a construit o locuinţă pentru ea aproape de cea a lui Hafsahşi de cea a ‘Aişhei (Allah să fie mulţumit de ele!). Astfel, s-a alăturat grupului de femei pure şi virtuoase ale familiei Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!). Allah vorbeşte în Nobilul Qur’an despre aceste femei ale familei Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!):
„Allah voieşte să ţină departe de voi, o, neam al [Profetului], ruşinea şi să vă curăţească pe voi întru totul.”(Surat Al-‘Ahzab:33)
Şi de asemenea:
„O, voi soţii ale Profetului! Voi nu sunteţi ca nici una dintre femei.” (Surat Al-‘Ahzab:32)
Zeineb bint Khaziymah (Allah să fie mulţumit de ea!), încă înainte de apariţia Islamului a fost cunoscută ca „Mamă a săracilor şi nevoiaşilor”. Aceasta pentru că nu suporta să vadă o persoană înfometată sau în nevoi mari. Eaa fost elogiată în versuri de câţiva poeţi renumiţi ai timpului.
Ibn Kesiyr a scris că ea şi-a câştigat titlul datorită faptelor sale de caritate şi generozitate.
Qastalani scrie că era cunoscută cu acest nume chiar şiîn vremurile preislamice.
Această mare calitate a generozităţii a devenit chiar mult mai pronunţată şi intensă, când s-a convertit la Islam, întotdeauna susţinând cu tărie caritatea.
Cele două femei care făceau deja parte din familie – ‘Aişah şi Hafsah (Allah să fie mulţumit de ele!) – i-au urat bun venit acestei noi prietene şi s-au străduit să-i ofere compania lor sinceră şi înţelegătoare. Ştiau că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) se căsătorise cu Zeineb pentru că era foarte afectată de moartea primului ei soţ.Datorită comportamentului blând al acestor două nobile femei, durerea ei s-a mai domolit şi se simţea mai liniştită. Însă a trăit doar opt luni după căsătoria ei cu Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!). Aceasta avea doar 30 de ani când a murit. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a condus rugăciunile funerare şi a fost înmormântată în Gennet-ul Baqi’. Khadijah (Allah să fie mulţumit de ea!) a fostprima soţie care murise în timpul vieţii lui Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), iar Zeineb (Allah să fie mulţumit de ea!) fusese a doua.
Hafsah (Allah să fie mulţumit de ea!) a fost fiica lui ‘Umar Faruq (Allah să fie mulţumit de el!) şi nepoata unui alt sahabi (companion) faimos – ‘Osman bin Maz’un (Allah să fie mulţumit de el!), cel care a avut norocul de a-l fi avut pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) la conducerea rugăciunii funerare şi de a fi fost îngropat chiar de către acesta în Jannatul Baqi, fiind primul sahabi care a fost înmormântat acolo. Unchiul ei din partea tatălui, martir şi general al armatei musulmane, a fost Zeid bin Al-Khattab. ‘Umar Faruq (Allah să fie mulţumit de el!) a recunoscut superioritatea fratelui său, afirmând că Zeid (Allah să fie mulţumit de el!) a acceptat Islamul şi a devenit martir înaintea lui. ’Abdullah bin ‘Umar (Allah să fie mulţumit de el!), cel despre care Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a declarat că este un om extraordinar, era fratele ei.
Hafsah (Allah să fie mulţumit de ea!) a fost o femeie foarte religioasă care obişnuia să-şi petreacă timpul în rugăciune şi post. O excelentă scriitoare şi oratoare, o adeptă înfocată a Islamului, ea număra şapte membri ai familiei printre războinicii de la Badr: tatăl ei – ‘Umar bin Al-Khattab, unchiul din partea tatălui – Zeid bin Al-Khattab, soţul ei– Khanis bin Hathafah, trei dintre fraţii mamei ei – ‘Osman bin Maz’un, Qudamah bin Maz’un şi ’Abdullah bin Maz’un şi Sa’ib bin ’Abdullah bin Maz’un (Allah să fie mulţumit de ei!). Toţi au participat la bătălia de la Badr şi au luptat atât de curajos pentru cauza Islamului, încât Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) le-a vestit că vor intra în Paradis cu siguranţă.
Hafsah (Allah să fie mulţumit de ea!) avea calităţi atât de nobile şi o fire aşa de prietenoasă, încât ‘A’işah (Allah să fie mulţumit de ea!), a remarcat că, printre soţiile Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), era singura care se putea compara cu ea. Viaţa ei este exemplară, crescută fiind de un companion de talia lui ‘Umar bin Al-Khattab (Allah să fie mulţumit de el!).
Cu cinci ani înainte ca Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) să fie ales Trimis al lui Allah Preaînaltul, a avut loc renovarea Ka’bei. Atunci când Piatra Neagră a trebuit să fie reaşezată în pereţii Ka’bei, a izbucnit o dispută. Aceasta ar fi putut foarte bine degenera într-o lungă serie de lupte între triburi, fiecare dorind să aibă onoarea de a o reinsera în pereţii Ka’bei. În cele din urmă s-a decis ca problema să fie rezolvată de întâmplare. Oricine ar fi intrat primul în Casa lui Allah Preaînaltul, dimineaţa, ar fi avut dreptul de a insera Piatra Neagră.
Încă dinainte de a deveni profet, din tinereţe, Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost cunoscut pentru onestitatea, integritatea şi înţelepciunea sa. Astfel, când el a intrat primul, conducătorii triburilor au fost bucuroşi şi au căzut de acord ca el să aibă onoarea de a reinsera Piatra Neagră. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost prea înţelept pentru a accepta însă o decizie spontană ce ar fi putut să genereze în viitor complicaţii serioase şi rivalităţi. El i-a uimit pe oameni, cerând un cearşaf mare; apoi a luat Piatra Neagră, a aşezat-o în mijlocul cearşafului şi i-a cerut fiecărui şef de trib să ţină marginile şi să-l ridice. Luând Piatra Neagră, a aşezat-o în nişa peretelui. Un subiect spinos a fost rezolvat foarte simplu şi inteligent. Vestea înţeleptei şi simplei decizii luate de Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a devenit peste tot subiectul discuţiilor. În această perioadă, o fetiţă numită Hafsah (Allah să fie mulţumit de ea!) s-a născut în familia marelui războinic şi luptător – ‘Umar bin Al-Khattab (Allah să fie mulţumit de el!), companion foarte cunoscut pentru aptitudinile sale războinice. Fetiţa a crescut şi a fost educată într-un mediu complet islamic, ambii părinţi, dar şi mătuşile şi unchii săi fiind deja convertiţi la noua religie. Când a fost suficient de mare, a fost căsătorită cu Khanis bin Hazafah Sehmi. El a fost influenţat de învăţătura lui Abu Bekr As-Siddiyq (Allah să fie mulţumit de el!) şi a acceptat Islamul.
Când conducătorii Quraişilor au aflat prima dată că Khanis bin Hazafah a devenit musulman, s-au înfuriat şi l-au supus celei mai rele cruzimi şi asupriri posibile. Din acest motiv, el s-a alăturat caravanei celor persecutaţi, a celor care emigrau spre Abisinia. Se spune că aceasta se întâmpla pe vremea când Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu începuse încă educarea noilor convertiţi. Însă lui Khanis bin Hazafah Sehmi (Allah să fie mulţumit de el!) îi era foarte dor de casă şi pur şi simplu nu se putea adapta. Îi lipsea îngrozitor Mekka, locul în care îşi petrecuse copilăria şi tinereţea; astfel, a decis să se întoarcă. Din nou s-a confruntat cu suferinţele care erau impuse adepţilor noii religii. După un timp, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), a propus emigrarea la Medina. Khanis (Allah să fie mulţumit de el!), a răspuns chemării, devenind astfel unul dintre puţinii credincioşi care au trecut de două ori prin rigorile emigrării în semn de ascultare faţă de îndemnul Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). În această perioadă, el era împreună cu soţia lui, Hafsah (Allah să fie mulţumit de ea!). Aici el a fost întâmpinat de Rafa’h bin ’Abdul Manzar (Allah să fie mulţumit de el!) şi a locuit în casa lui, ca oaspete. După ce toţi musulmanii au ajuns în Medina, a emigrat şi Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a încredinţat spre păstrare toate lucrurile pe care oamenii i le lăsaseră, lui ‘Ali (Allah să fie mulţumit de el!). Scăpând de ochii atenţi ai duşmanului care-i înconjurase casa, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a ajuns la locuinţa lui Abu Bekr Siddiq (Allah să fie mulţumit de el!); însoţit de acesta, a pornit în călătoria sa istorică. Prima oprire pe care au făcut-o a fost pentru trei zile la peştera Thour; apoi şi-au continuat a doua parte a călătoriei. Necredincioşii au făcut tot posibilul pentru a-l prinde însă au eşuat. Abu Jahl, unul dintre cei mai mari duşmani ai săi, a pus o recompensă foarte mare pe capul său – o sută de cămile, însă fără rezultat. Dacă Allah Atotputernicul vrea să protejeze pe cineva, niciun duşman pământean nu-i poate face vreun rău.
Ajungând la Medina, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a întărit legăturile de fraternitate între emigranţi şi gazdele lor, Ansarii. De exemplu, Abu ’Abbas bin Jaber Ansai şi Khanis bin Hazafah Sehmi (Allah să fie mulţumit de ei!) au fost declaraţi fraţi în Islam. Ambii erau studenţi la cea mai bună şcoală dintre toate – şcoala Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) – şi ambii erau călăreţi desăvârşiţi pe câmpul de luptă. Atât Khanis, cât şi Hafsah (Allah să fie mulţumit de ei!) iubeau noua viaţă din Medina. Hafsah (Allah să fie mulţumit de ea!) a făcut pregătiri speciale pentru a memora versetele din Coran şi, de asemenea, contextul în care au fost revelate. Ea medita profund şi acorda atenţie sporită sensului şi interpretării versetelor. Între timp, soţul ei se pregătea entuziasmat de jihad şi îşi îmbunătăţea abilităţile războinice. Era în permanenţă atent la mişcările inamicului şi era mereu pregătit să-i înfrunte.
Au sosit veşti că tribul Quraiş din Mekka – după ce au făcut pregătiri minuţioase pentru un război de nimicire a musulmanilor – se îndrepta către Medina. Abu Gehl jurase să ajungă pe câmpiile din Badr, să stabilească tabăra acolo trei zile, să sacrifice cămile şi să facă o orgie de dans şi muzică, înainte de a ataca micul grup de soldaţi musulmani. Credea că o dată ce oamenii auzeau de forţele sale imense, niciun trib arab nu ar fi avut curaj să-i înfrunte. Chiar dacă firava armată musulmană ar fi îndrăznit să-l înfrunte, le-ar fi dat o lecţie pe care nu ar fi uitat-o niciodată.
Forţele puternic înarmate a le lui Abu Gehl au pornit; musulmanii, sub conducrerea Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), practic neînarmaţi, au ajuns la Badr şi au aşezat tabăra, preluând controlul singurei surse de apă. Tot ce aveau cu ei era încredere puternica în Allah. Când armata lui Abu Gehl a fost zărită, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a rugat Celui Atotputernic, că dacă acest mic grup de credincioşi ar fi nimicită, nu ar mai rămâne nimeni pe faţa pământului pentru a i se ruga Lui. Khanis bin Hazafah, ‘Umar Faruq (Allah să fie mulţumit de ei!) şi unchii din partea mamei şi ai tatălui lui Hafsah (Allah să fie mulţumit de ea!), precum şi vărul ei, făceau parte din acest grup curajoas. Soţul ei a fost hotărât să câştige bătălia pentru Allah şi să facă una cu pământul strălucirea şi grandoarea forţelor lui Abu Jahl. În cele din urmă, forţele s-au întâlnit şi Khanis bin Hazafah (Allah să fie mulţumit de el!) a pornit să sfâşie rândurile de inamici. El a fost rănit grav, dar marea majoritate a liderilor necredincioşilor au fost ucişi şi Islamul a triumfat. Este una dintre cele mai mari bătălii purtate în istorie, în care o mână de oameni neînarmaţi şi în inferioritate numerică, a pus pe fugă o armată puternică şi bine echipată. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a rămas în Badr trei zile, timp în care răniţii au fost îngrijiţi; apoi el a condus forţele musulmane victorioase şi jubilând înapoi la Medina. Când Hafsah (Allah să fie mulţumit de ea!) a auzit de faptele eroice ale soţului ei, a fost foarte fericită i-a lăudat vitejia în luptă; dar totodată a realizat că în starea lui, avea nevoie de cea mai bună îngrijire posibilă. Imediat a recitat versetele din Sura Al-Anfal, care fuseseră revelate în legătură cu Bătălia de la Badr:
„Allah nu l-a făcut decât pentru a fi buna vestire, pentru ca inimile voastre să-şi găsească liniştea cu ea. Şi nu este victorie decât numai de la Allah. Allah este Puternic [şi] Înţelept [Aziz, Hakim].” (8:10)
Aceste cuvinte ale lui Allah Cel Atotputernic ce promiteau victoria au inspirat-o şi s-a întors fericită la datoria ei de a-şi îngriji soţul pentru a se reface. Dar nu a fost să fie, pentru că el urma să fie binecuvântat cu o poziţie înaltă. Câteva zile mai târziu a murit datorită rănilor şi a intrat în rândurile celor ce sunt binecuvântaţi cu viaţa eternă. Când Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a auzit de moartea lui, a aranjat să să fie înmormântat în Jannatul Baqi, alături de unchiul lui Hafsah (Allah să fie mulţumit de ea!) şi a condus personal rugăciunea funerară. Hafsah (Allah să fie mulţumit de ea!) a fost bineînţeles răpusă de durere, dar având o credinţă puternică, s-a supus cu respect Voinţei lui Allah. S-a întors către Creatorul ei şi s-a dedicat curajoasă, chiar mai mult decât înainte, rugăciunii şi meditaţiei. La acel moment, avea doar 21 de ani.
***
Pentru tatăl ei a fost foarte dureros să-şi vadă fiica în acea stare. Curajul ei mut în aceste circumstanţe, rugăciunile ei perseverente şi studiul Qur’anului i-a luminat chipul cu o frumuseţe spirituală şi inocentă, dar exista totuşi şi o tristeţe datorată asprei singurătăţi care devenise parte din viaţa ei. După o gândire profundă, ‘Umar Faruq (Allah să fie mulţumit de el!) a decis să-l abordeze pe ‘Osman bin Affan (Allah să fie mulţumit de el!), a cărui soţie, Ruqayyah (Allah să fie mulţumit de ea!), fiica Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), murise. A crezut că împărtăşind o legătură comună, aceasta îi va ajuta să-şi aline durerea pierderii onorabilelor soţii. Astfel, luând această decizie, s-a dus direct la ‘Osman (Allah să fie mulţumit de el!). După salutul oficial şi exprimarea condoleanţelor pentru moartea soţiei lui, a deschis subiectul cât mai aproape de sufletul său. ‘Osman (Allah să fie mulţumit de el!) şi-a plecat ochii şi după câteva clipe de tăcere, a spuse că avea nevoie de timp pentru a se gândi. ‘Umar Faruq l-a întâlnit din nou după câteva zile şi l-a întrebat dacă se gândise la propunerea lui. ‘Osman (Allah să fie mulţumit de el!) i-a răspuns că momentan nu se gândea la căsătorie. De aici, el s-a dus la Abu Bekr As-Siddiyq (Allah să fie mulţumit de el!) şi i-a oferit-o pe fiica sa de soţie. Şi el şi-a plecat privirea şi nu i-a răspuns. Imam Bukhari, în cartea lui de Hadituri, ‚,As-Sahih Al-Bukhari”, a dedicat un întreg capitol despre subiectul unui om respectabil oferindu-şi sora ori fiica spre căsătorie.
‘Umar Faruq (Allah să fie mulţumit de el!) a fost foarte trist pentru că ambii bărbaţi de care se apropiase fie au ezitat, fie au refuzat căsătoria cu fiica lui. A fost încrezător într-o dorinţă şi o acceptare plină de bucurie, însă lucrurile s-au dovedit contrare. A fost foarte trist şi îngrijorat de întorsătura evenimentelor; într-un fel, a fost un afront pentru el şi poziţia lui de apărător fidel al credinţei. Oamenii, s-a gândit el, ar considera o onoare să aibă cu el o alianţă prin căsătorie. Cu această supărare, el s-a dus la Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi i-a explicat situaţia în care se afla. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a spus zâmbind, că n-ar trebui nici să se întristeze şi nici să se îngrijoreze, şi că Allah va găsi un om mai bun decât ‘Osman (Allah să fie mulţumit de el!) pentru Hafsah (Allah să fie mulţumit de ea!), iar ‘Osman (Allah să fie mulţumit de el!) în schimb, va găsi pentru el o femeie mai bună decât Hafsah (Allah să fie mulţumit de ea!).
‘Umar Faruq (Allah să fie mulţumit de el!) a fost mulţumit să audă aceasta chiar de la Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), dar şi nedumerit de cine putea fi acest om. Câteva zile mai târziu, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi-a căsătorit fiica, pe Umm Kulthom (Allah să fie mulţumit de ea!) cu ‘Osman (Allah să fie mulţumit de ela!). ‘Umar Faruq (Allah să fie mulţumit de el!) şi-a dat seama că o parte din prevestire se adeverise, dar continua să se întrebe asupra celei de-a două părţi a afirmaţie. Cine putea fi un om mai bun decât ’Utman (Allah să fie mulţumit de el!)? Într-o zi, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a cerut-o în căsătorie pe Hafsah (Allah să fie mulţumit de ea!). ‘Umar Faruq (Allah să fie mulţumit de ea!) nu-şi putea crede urechilor; fiica sa avea onoarea de a se alătura grupului ales al femeilor care erau cunoscute „Mame ale credincioşilor”! ‘Aişah şi Saudah (Allah să fie mulţumit de ele!) făceau deja parte din familiei Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Părea prea bun să fie adevărat. Astfel, Hafsah (Allah să fie mulţumit de ea!) se alăturase prin căsătorie Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) în al treilea an după Hijrah, înaintea Bătăliei de la Uhud. Ea avea în jur de 22 de ani la acea vreme. Când a însoţit-o la casa soţului ei, ‘Umar Faruq (Allah să fie mulţumit de el!) i-a spus că nu trebuia să încerce să concureze vreodată cu ‘Aişah (Allah să fie mulţumit de ea!), care era preferata Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi mai bună decât ea în multe privinţe. I-a spus că trebuie s-o respecte sincer şi să trăiască fericită ca membră a celei dintâi familii.
Sa’yid bin Musayyab, un savant învăţat, mărturiseşte că previziunea Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) că el era un soţ mai bun pentru Hafsah (Allah să fie mulţumit de ea!) decât ‘Osman (Allah să fie mulţumit de el!) s-a dovedit adevărată, ca şi afirmaţia că Umm Kulthom (Allah să fie mulţumit de ea!) era o soţie mai bună pentru ‘Osman (Allah să fie mulţumit de el!) decât Hafsah (Allah să fie mulţumit de ea!). După căsătorie, Abu Bekr As-Siddiyq (Allah să fie mulţumit de el!) s-a întâlnit cu ‘Umar Faruq (Allah să fie mulţumit de el!) şi i-a spus că adevărul era că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) îi spusese că a plănuit să se căsătorească cu Hafsah (Allah să fie mulţumit de ea!). Acesta a fost motivul pentru care a nu i-a răspuns, întrucât nu ar fi fost corect să-i trădeze încrederea. Dacă lucrurile ar fi fost altfel, ar fi fost mai mult decât bucuros să-i accepte propunerea în căsătorie. ‘Umar Faruq (Allah să fie mulţumit de el!) şi-a exprimat fericirea, citând următoarele versete:
„ Aceasta este graţia Domnului meu!, ca să mă încerce dacă eu sunt mulţumitor sau sunt nemulţumitor. Însă acela care este mulţumitor este mulţumitor pentru sine însuşi, cât despre acela care este nemulţumitor, Domnul meu Îşi este Deajuns pentru Sine şi El este Înstărit [şi] Mărinimos [Al-Ghaniy, Al-Kerim].” (Surat An-Neml:40)
După ce a obţinut poziţia de Mamă a Credincioşilor, Hafsah (Allah să fie mulţumit de ea!) a devenit şi mai dedicată studierii celor mai delicate subiecte ale religiei. A memorat diferite versete şi locul unde au fost ele revelate. Ea ţinea minte conversaţii ale lui Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) care ar fi fost pentru o mai bună înţelegere a Islamului. Deseori obişnuia să discute orice subiect care-i venea în minte despre Shari’ah. Jaber bin ’Abdullah Al-Ansari (Allah să fie mulţumit de el!) relatează o întâmplare care i-a fost povestită de Umm Mubasher (Allah să fie mulţumit de ea!). Ea, Hafsah (Allah să fie mulţumit de ele!) şi Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) stăteau împreună şi vorbeau. El spunea că toţi oamenii care s-au angajat la supunere la Hudaybiyah sub copac vor merge în Paradis, şi nu în Iad. Ea a întrebat cum era acest lucru posibil. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a supărat, dar însă Hafsah (Allah să fie mulţumit de ea!) nu a renunţat şi a citat un verset din Surah Maryam:
„Şi nu se află nimeni printre voi care să nu treacă pe acolo. Aceasta este o hotărâre nestrămutată a Domnului tău." (19:71)
Ca răspuns, el i-a citat versetul următor, tot din Surah Maryam:
„După aceea, îi vom mântui Noi pe cei care au fost cu frică, iar pe cei nelegiuiţi îi vom lăsa acolo în genunchi.” (19:72)
Această veste că Hafsah (Allah să fie mulţumit de ea!) se contrazicea cu Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a răspândit în Medina. În acea zi, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost foarte tulburat; iar când ‘Umar Faruq a auzit despre acest lucru, şi-a mustrat fiica. Ea i-a răspuns că şi ‘Aişah (Allah să fie mulţumit de ea!) vorbea în acelaşi mod cu el. Tatăl ei a avertizat-o din nou să nu concureze cu ‘Aişah (Allah să fie mulţumit de ea!) şi să menţină o anumită decenţă, ori altfel îşi va cauza probleme. Dintre Mamele Drept-credincioşilor, ‘Aişah, Umm Habibah, Saudah şi Hafsah (Allah să fie mulţumit de ele!), toate aparţineau tribului Quraişh. Celelalte veneau din alte triburi. Zilnic, după rugăciunea ’Asr, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) le vizita pe toate pentru puţin timp, pentru a vedea dacă au nevoie de ceva; momentul vizitelor era obişnuit, şi fiecare aştepta cu nerăbdare sosirea lui. De câteva ori, s-a întâmplat să petreacă mai mult timp cu Zeineb (Allah să fie mulţumit de ea!). Acest lucru a supărat-o pe ‘Aişah (Allah să fie mulţumit de ea!) şi ea le-a vorbit despre aceasta lui Hafsah şi Saudah (Allah să fie mulţumit de ele!). Ele s-au întâlnit şi au aflat că o anumită rudă îi trimisese lui Zeineb (Allah să fie mulţumit de ea!) o fel special de miere şi ea obişnuia să i-o ofere zilnic Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Această miere era preferata lui şi obişnuia să mai întârzie în locuinţa ei, bucurându-se de ea. ‘Aişah (Allah să fie mulţumit de ea!) era atât de ataşată de Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), încât nu putea suporta ca el să întârzie venirea la casa ei. Datorită respectului faţă de el, nu putea obiecta în mod direct. Astfel că s-a consultat cu celelelate două – Hafsah şi Saudah (Allah să fie mulţumit de ele!) – şi au hotărât ca atunci când el va sosi la fiecare din ele pe rând, să-i spună că gura lui ar emana un miros ciudat. Când el a auzit acelaşi lucru de la toate trei, a crezut că este datorită mierii pe care o luase, şi a hotărât să renunţe definitiv la ea. Dacă aceasta ar fi fost o întâmplare din viaţa unei persoane obişnuite, nu ar fi avut nici o importanţă. Însă aceasta s-a întâmplat ultimului Profet al lui Allah Preaînaltul şi fiecare cuvânt al său şi fiecare acţiune a sa urma să devină lege sau Shari’ah, pentru toţi musulmanii, din toate timpurile ce urmau să vină. De aceea a avut o semnificaţie deosebită.
Şi astfel Allah Preaînaltul l-a mustrat în versetul din Surat At-Tahrim:
„ O, Profetule! De ce îţi opreşti tu ceea ce Allah ţi-a îngăduit, căutând mulţumirea soaţelor tale? Allah, doară, este Iertător [şi] Îndurător [Ghafur, Rahim].” (66:1)
Era cam în aceeaşi perioadă când Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a încredinţat un secret lui Hafsah (Allah să fie mulţumit de ea!) şi a averrtizat-o să nu vorbească nimănui despre acesta. Însă ea i-a spuse ’Aishei (Allah să fie mulţumit de ea!). Allah i-a revelat apoi Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) ceea ce s-a întâmplat. Allah Preaînaltul a revelat acest lucru în următorul verset din Surat At-Tahrim:
„Când Profetul i-a încrediţat o taină uneia dintre soaţele lui, iar ea a povestit-o şi Allah i-a vestit lui aceasta, atunci el a înştiinţat despre o parte şi a neglijat o altă parte. Şi când el i-a spus, atunci ea a zis: “Cine te-a înştiinţat despre aceasta?” A răspuns el: “M-a înştiinţat Atoateştiutorul [şi] Bineştiutorul [Al-Alim, Al-Khabir]!”.” (66:3)
Până în al nouălea an după Hijrah, marea parte a Peninsulei era sub guvernul Islamic de la Medina; toate hambarele erau pline şi toate bogăţiile ajungeau în centru din diferite regiuni ale Arabiei. Multe dintre femeile din casa Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) fuseseră crescute în mijlocul luxului; astfel, când au văzut acest regat al prosperităţii, au formulat cereri de creştere a alocaţiilor gospodăriei. Când ‘Umar Faruq (Allah să fie mulţumit de el!) a auzit despre aceasta, a fost foarte supărat; i-a spus fiicei sale Hafsah (Allah să fie mulţumit de ea!) că ar trebui să-şi întrebe tatăl dacă ar avea nevoie de ceva şi să nu facă nici o cerere Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). De asemenea, le sfătui pe toate Mamele Drept-credincioşilor să nu facă nici o cerere. Lui Umm Selemeh (Allah să fie mulţumit de ea!) nu prea i-a plăcut acest lucru şi a simţit că el avea obiceiul să se amestece în orice problemă. I-a spus deschis că ar trebui să se abţină de la a se amesteca în afacerile soţiilor Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).
Era în perioada în care Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) căzuse de pe cal şi fusese rănit; având în vedere toate acestea, el a hotărât să se izoleze şi s-a mutat într-o cameră de mai sus, alăturată locuinţei ’Aishei (Allah să fie mulţumit de ea!). Tot oraşul forfotea de bârfa pe care ipocriţii au împrăştiau, spunând că Profeul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) divorţase de soţiile lui. Dar, de fapt, nici un asemenea lucru nu s-a întâmplat. Toţi Companionii au fost deranjaţi de această situaţie, dar niciunul nu a avut curajul de a se apropia de Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi de a vorbi cu el direct. În cele din urmă, ‘Umar Faruq, cunoscut pentru sinceritatea sa, s-a dus la el şi l-a întrebat dacă zvonul era adevărat. Când a negat, Faruq a fost încântat. Apoi l-a întrebat dacă putea să anunţe această veste bună celorlalţi musulmani. Când a primit permisiunea, el a informat fericit comunitatea că totul era în ordine cu familia Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Tot oraşul a răsuflat uşurat că Trimisul lui Allah Preaînaltul nu a fost ofensat în vreun fel. În a 29-a zi, el a coborât în locuinţa ’Aishei (Allah să fie mulţumit de ea!). Ea l-a întrebat zâmbind de ce coboră înainte de a se încheia luna. El a răspuns că uneori luna calendaristică consta în numai 29 de zile. Hafsah (Allah să fie mulţumit de ea!) i-a promis tatălui ei că nu-i va mai cere vreodată o mărire de alocaţie şi s-a ţinut de cuvânt până la finalul vieţii.
***
Hafsah (Allah să fie mulţumit de ea!) a murit în anul 41 după Hijra, la 59 de ani. La momentul morţii, postea. Rugăciunile funerare au fost conduse de guvernatorul Medinei, Marwan bin Hakam. Abu Hurairahh şi Abu Sa’yid Khudri (Allah să fie mulţumit de ei!), distinşi Companioni ai Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) au fost dintre cei ce au purtat giulgiul la Jannatul Baqi’. Cei doi fraţi ai ei, ’Abdullah bin ‘Umar şi ’Asim bin ‘Umar (Allah să fie mulţumit de ei!), au aşezat-o cu blândeţe în ultimul ei loc de odihnă. Salem bin ’Abdullah, ’Abdur-Rahman bin ’Abdullah şi Hamza bin ’Abdullah, toţi fiii lui ’Abdullah bin ‘Umar (Allah să fie mulţumit de el!) au fost prezenţi, de asemenea, la funerarii. Astfel, un corect şi învăţat scriitor şi recitator al Nobilului Qur’an, care s-a dedicat din tinereţe rugăciunii, postului şi meditaţiei, a trecut în istorie. Versete din Surat Al-Qamar exprimă un omagiu vrednic acestei mari Mame a Credincioşilor:
„ Cei care se tem vor fi în grădini şi [printre] pâraie. Într-un loc al adevărului, lângă un Stăpânitor Atotputernic.” (Surat Al-Qamar:54-55)
Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Allah mi-a poruncit să mă căsătoresc numai cu femei ale Paradisului.”
‘A’işah (Allah să fie mulţumit de ea!) a spus: „Nu am dorit să văd nicio femeie cu excepţia Saudei bint Zam’ah (Allah să fie mulţumit de ea!), dacă as putea fi în pielea ei.”
Prima femeie care a intrat în familia Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) după moartea Khadijei (Allah să fie mulţumit de ea!) a fost Saudah (Allah să fie mulţumit de ea!) – ascultătoare şi generoasă, loială, cu spirit de sacrificiu. ‘A’işah (Allah să fie mulţumit de ea!) a fost foarte impresionată de felul ei simplu de a fi. Ea a fost printre primii care au acceptat Islamul şi, de asemenea, a avut onoarea de a emigra de două ori, prima dată în Abyssiniah şi apoi la Medina. Viaţa ei este un exemplu pentru toate femeile musulmane.
Mama ei, Şammus, era din tribul Banu Nejjar, o ramură a quraişilor; tatăl ei era tot din ramura Quraiş, Banu ’Amer bin Loii. Ea a fost căsătorită cu vărul ei, Sakran bin Amar; apoi, după moartea lui, s-a căsătorit cu Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Toţi fraţii soţului ei, Suheil, Sahel, Hatib şi Salit au avut onoarea de a fi companionii Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Atât ea, cât şi soţul ei au acceptat Islamul de la început şi amândoi au avut onoarea de a emigra în Abyssiniah pentru cauza lui Allah Preaînaltul, alăturându-se celui de-al doilea grup de emigranţi. Ei au fost binecuvântaţi cu un băieţel minunat pe care l-au numit ’Abdur-Rahman. Înainte de a se întoarce la Mekka, au locuit în Abyssiniah pentru o lungă perioadă de timp.
Într-o zi, Saudah (Allah să fie mulţumit de ea!) a visat că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a intrat la ea în casă şi a prins-o de ceafă. Când i-a povestit soţului ei visul, acesta l-a interpretat ca însemnând că, după moartea lui, ea se va căsători cu Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Mai târziu, ea a avut un alt vis;a văzut luna coborându-i în poală. I-a povestit lui Sakran şi visul acesta; din nou, el l-a interpretat.I-a spus că moartea sa era iminentă, iar ea se va căsători cu Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Câteva zile mai târziu, el s-a îmbolnăvit şi a murit. Ea rămăsese singură şi părea că este pierduta.
Una dintre prietenele ei era Khawlah bint Hakim, soţia lui Osman bin Madh’aon. Într-o zi, ea l-a vizitat pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi a remarcat că ducea o viaţă singuratică şi tristă, împovărat de responsabilitatea creşterii celor patru fiice şi lipsindu-i foarte mult soţia sa, Khadijah (Allah să fie mulţumit de ea!). El i-a spus că are dreptate şi că Khadijah (Allah să fie mulţumit de ea!) fusese o femeie remarcabilă şi o mare doamnă. Ea i-a sugerat că ar trebui să se însoare.Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a întrebat-o cu cine ar putea să se căsătorească, cine ar dori să-şi asume responsabilitatea familiei sale şi a fiicelor lui. Ea i-a răspuns că se gândise la o anumită femeie, iar dacă el ar accepta, ar aborda-o pe acea persoană. Aflând identitatea acestei femei, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost de acord. Khawlah (Allah să fie mulţumit de ea!) a fost foarte fericită că sugestia ei fusese acceptată şi s-a dus imediat s-o vadă pe Saudah (Allah să fie mulţumit de ea!). I-a spus că are nişte veşti bune pentru ea. Când a auzit propunerea, Saudah a fost copleşită de onoarea care i s-a acordat. I-a spus Khawlei (Allah să fie mulţumit de ea!) că ar trebui să discute acest subiect şi cu tatăl său care era bătrân şi care începuse să orbească. Bineînţeles că tatăl ei a fost foarte fericit că fiica sa văduvă fusese aleasă pentru a fi companioana şi soţia Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).
Khawlah (Allah să fie mulţumit de ea!) l-a vizitat apoi pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi i-a adus veştile bune. Curând a avut loc şi nunta, iar Zam’ah a ţinut ceremonia. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), cu ocazia căsătoriei, i-a oferit soţiei sale Saudah (Allah să fie mulţumit de ea!) un mehr[1] de patru sute de dirhami. Fratele ei, ’Abdullah, nu se convertise încă la Islam şi era foarte supărat şi întristat de veşti;el şi-a exprimat mânia într-un mod barbar şi necivilizat, aruncând cu praf în capul lui. Mai târziu, când s-a convertit la Islam, şi-a dat seama de greşeală şi de cât de necorespunzător a primit cea mai mare onoare posibilă făcută lui şi familiei sale.
***
Saudah (Allah să fie mulţumit de ea!) a fost, bineînţeles, foarte fericită mutându-se în casa Khadijei (Allah să fie mulţumit de ea!), locul în care Profetul Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) locuia împreună cu fiicele lui: Umm Kulsum şi Fatimah (Allah să fie mulţumit de ele!). Se simţea foarte norocoasă că acum viitorul ei era asigurat. Deseori povestea experienţele memorabile petrecute în Abyssiniah şi vorbea în special despre fiica ei, Ruqiyyah (Allah să fie mulţumit de ea!), şi de soţul ei, Osman bin Affan, iar Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) o asculta cu mare interes.
Odată, Ruqayyah (Allah să fie mulţumit de ea!) a vizitat Mekka. Surorile au primit-o cu emoţii amestecate, de fericire şi de tristeţe, fericire, pentru că o vedeau după atâţia ani, şi durere – pentru că se întâlniseră pentru prima oară după moartea mamei lor. Saudah a înaintat şi a îmbrăţişat-o pe Ruqayyah (Allah să fie mulţumit de ele!).Ruqayyah şi Saudah (Allah să fie mulţumit de ele!) nu se aşteptau să se întâlnească din nou după zilele din Abyssiniah, acum ca mamă şi ca fiică vitregă. Era o relaţie foarte prietenoasă, iar Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost foarte încântat să-şi întâlnească fiica şi ginerele.
Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a primit veşti despre ultimele progrese, despre cum o duceau refugiaţii sahabah şi despre poziţia conducătorului Najaşi. Condiţiile sociale în Mekka continuau să fie rele, musulmanii erau în trataţi cu cruzime şi asupriţi, iar necredincioşii nu erau pregătiţi să-şi schimbe politica. Fiecare zi aducea noi poveşti despre tortura şi tratamentul aspru al musulmanilor, iar singura alternativă părea să fie emigrarea.
Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), având în vedere toate aceste împrejurări, a decis ca musulmanii să emigreze la Medina.
Câteva zile mai târziu, Allah Preaînaltul i-a ordonat şi lui, de asemenea, să emigreze. Astfel, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a stabilit plecarea în această călătorie sfântă, alături de cel mai de încredere companion, Abu Bekr As-Siddiq (Allah să fie mulţumit de el!). Ajungând la Medina, ei au fost găzduiţi de către Abu Ayyub Al-Ansari. Odată ce s-a instalat, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a trimis pe Zeid bin Harithah şi pe Abu Rafi’a la Mekka cu câteva cămile şi cinci sute de dirhami pentru a-i aduce pe toţi membrii familiei sale. Aceşti doi companioni de încredereau ajuns acolo şi imediat au plecat spre Medina împreună cu Saudah, Ruqayyah, Umm Kulthum şi Fatimah (Allah să fie mulţumit de ele!). Umm Aiman (Allah să fie mulţumit de ea!), soţia lui Zaid bin Harithah, şi fiul lor, Osamah, făceau parte, de asemenea, din caravana ce a fost aranjată acasa la Harithah bin No’aman Al-Ansari (Allah să fie mulţumit de el!) pentru a ajunge la Medina. În timpul şederii în Mekka, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a căsătorit cu ‘A’işah (Allah să fie mulţumit de ea!) care venise acum să locuiască împreună cu el, în gospodăria sa.
Mai târziu, în diferite perioade ale vieţii sale, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a căsătorit cu Hafsah bint ’Umar, Zainab bint Jahş, Umm Salamah (Allah să fie mulţumit de ea!), precum şi cu alte femei care au avut norocul de a fi împreună cu el.Era o perioadă în care deşertul Medinei înflorise într-o grădină ale cărei ameţitoare parfumuri păreau că au fermecat lumea. Străzile pietruite ale Medinei au devenit punctul central al tuturor credincioşilor musulmani şi axa în jurul căreia se învârtea întreaga lume islamică. Activitatea plină de viaţă şi antrenantă care a cuprins acest oraş-stat era sporită de prezenţa carismatică a lui Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!). Până şi îngerii păreau invidioşi pe aceşti primi musulmani şi pe rolul pe care-l jucau în răspândirea Islamul în întreaga lume, iar îngerul Gibriil (Pacea fie asupra lui!) a vizitat acest măreţ oraş de multe ori.
***
Când Saudah bint Zam’ah (Allah să fie mulţumit de ea!) a îmbătrânit, s-a temut că Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) va divorţa de ea şi a făcut un aranjament. Dorinţa ei a fost ca, în Ziua Judecăţii, să fie înălţată alături de celelalte soţii ale Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!);astfel, ea i-a spus că îi încredinţează ‘A’işei (Allah să fie mulţumit de ea!) timpul destinat ei. Acesta a fost momentul în care versetul Surei An-Nisa’ a fost revelat Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!):
„Dacă o femeie se teme de nepăsarea sau îndepărtarea bărbatului ei, atunci nicio vină nu va fi asupra lor dacă ajung la o împăcare, căci împăcarea este mai bună, iar sufletele sunt înclinate spre zgârcenie. Dar dacă vă purtaţi bine şi vă temeţi [de Allah], Allah este Bineştiutor [Al-Khabir] a ceea ce faceţi voi.”(Coran 4: 128).
‘A’işah (Allah să fie mulţumit de ea!) a fost foarte emoţionată de gestul ei şi au devenit chiar mult mai apropiate decât înainte. Sufletul ei era atât de curat, încât era absolut străină de orice gelozie sau răutate.
Saudah (Allah să fie mulţumit de ea!) era o femeie înaltă, sănătoasă şi cu simţul umorului. Ibn Sa’ad ne povesteşte cum, într-o noapte, ea făcea rugăciuni
opţionale în spatele Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).În dimineaţa următoare i-a spus acestuia cum rugăciunea lui lungă a făcut-o să se teamă că vasele ei de sânge vor ceda şi că nasul îi va sângera! I-a spus că, în
timpul plecăciunii, se ţinea de nas! Această imagine comică pe care ea însăşi o
relata îl făcu pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) să
izbucnească în râs. Era o persoană simplă şi foarte caldă.
Avea un mers greoi datorită constituţiei sale şi, când s-a dus cu Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) la Hajj, a primit permisiunea specială de a pleca din Muzdelifeh mai devreme, pentru a evita mulţimea. ‘A’işah (Allah să fie mulţumit de ea!), care de asemenea făcea parte din grup, şi-a dorit mai apoi să fi plecat şi ea cu Saudah, de vreme ce îi plăcea mult compania ei şi-i lipsea vioiciunea ei.
Când Saudah (Allah să fie mulţumit de ea!) a auzit pentru prima oară
despre Dejjal[2] de la Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), a fost îngrozită. Fiind femeia simplă care era, a devenit un obicei pentru ceilalţi să vorbească despre acest subiect şi să o sperie, pentru ca mai apoi să râdă de ea. Odată, ‘A’işah (Allah să fie mulţumit de ea!) şi mama credincioşilor, Hafsah (Allah să fie mulţumit de ea!), au început să vorbească despre Dajjal în faţa ei. A fost atât de speriată, încât imediat s-a retras într-o cameră întunecată, plină de pânză de păianjen, pentru a se ascunde de monstru. Când Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a intrat înăuntru, le-a găsit pe cele două savurând gluma. Le-a întrebat ce era atât de amuzant. Spunându-i-se ce s-a întâmplat, a chemat-o afară pe Saudah (Allah să fie mulţumit de ea!), pentru că nu era niciun monstru în jur. Ea a ieşit râzând, ruşinată.
Cu o altă ocazie, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), ‘A’işah şi Saudah (Allah să fie mulţumit de ele!) erau împreună şi vorbeau. Prima dintre ele a gătit o mâncare specială şi i-a oferit-o Saudei mai târziu. Dar ea a refuzat. ‘A’işah (Allah să fie mulţumit de ea!) era o persoană plină de viaţă şi a ameninţat-o pe Saudah că o va forţa să mănânce. Când ea a continuat să rămână serioasă, ‘A’işah (Allah să fie mulţumit de ea!) a murdărit-o pe toată faţa!O astfel de veselie naivăşi spiritul de camaraderie se manifestau în gospodăria Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Nu exista niciun fel de răutate sau gelozie în această atmosferă pură. Acesta era rezultatul relaţiilor plăcute ce existau în familia Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), întotdeauna manifestându-se dragoste şi afecţiune. Însă când se făcea chemarea la rugăciune, athan-ul, de cătremuezin,Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)se ridica imediat şi pleca la moschee ca şi cum nu ar fi ştiut că toţi membrii familiei se aflau în jurul său.
Relatările lui At-Tabari, Kamil a lui Ibn Athir şi Sirah lui Ibn Haşim au reţinut o întâmplare ce a avut loc după victoria bătăliei de la Badr. Armata musulmană triumfătoare era pe drumul de întoarcere către Medina cu mulţi
prizonieri; printre aceştia se afla Sohail bin Amr, fratele lui Sakran bin Amr,
primul soţ al Saudei (Allah să fie mulţumit de ea!). El se afla în grija lui Malik bin Dakhtham.
Pe drum, el i-a spus paznicului său că ar fi vrut să îl elibereze şi a reuşit să scape. Când Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost informat, a cerut armatei să se oprească şi a ordonat ca prizonierul evadat să fie prins sau omorât, dacă va fi găsit. Mujahidinii[3]s-au răspânditpentru a-l căuta şi curând l-au găsit, ascuns după un copac. Mâinile i-au fost legate de gât; în această postură a intrat în oraş.
Când Saudah (Allah să fie mulţumit de ea!) l-a văzut, a exclamat involuntar că mai bine murea de o moarte nobilă decât să trăiască o asemenea zi ruşinoasă. Ea nu şi-a dat seama că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) o auzise. El i-a spus că îl stârneşte pe prizonier împotriva lui Allah Preaînaltul şi a Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!); cum putea moartea unui om care luptă împotriva forţelor lui Allah Preaînaltul să fie nobilă? Saudei (Allah să fie mulţumit de ea!) i-a fost ruşine de acest lucru şi imediat şi-a cerut scuze, spunând că nu a putut să accepte ceea ce a văzut şi că a rostit cuvintele fără să judece, sub impulsul primului gând ce i-a apărut. A spus că era cu adevărat loială şi ascultătoare Voinţei lui Allah Preaînaltul şi a Trimisului Lui (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi că îi părea rău dacă a jignit în vreun fel.Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a înduplecat, zâmbind, şi a proclamatcă paznicii ar trebui să-i trateze pe toţi prizonierii cu respect. Rezultatul a fost că mujahidinii, pentru prima dată, au hrănit prizonierii care erau în răspunderea lor şi abia după aceea au mâncat şi ei. În cele din urmă, datorită acestui tratament îngăduitor, mulţi necredincioşi, printre care Sohail bin ’Amr şi fraţii săi, s-au convertit la Islam.
***
După hajj-ul de rămas-bun al Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), el le-a spus soţiilor lui că ar trebui să rămână în casele lor, pentru că aceasta era dorinţa lui Allah Preaînaltul.
„Şedeţi în casele voastre…” (Coran 33: 33).
Astfel, Saudah şi Zainab bint Jahaş (Allah să fie mulţumit de ele!) nu au mai călătorit după moartea profetului Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi au rămas la casele lor din Medina, spunând că ele au îndeplinit hajj-ul şi ’umrah în compania Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi vor respecta cerinţa lui Allah Preaînaltul.
Saudah (Allah să fie mulţumit de ea!) a fost foarte generoasă. În timpul conducerii lui ’Omar bin Al-Khattab (Allah să fie mulţumit de el!), acesta i-a trimis Saudei (Allah să fie mulţumit de ea!) un sac plin cu dirhami. Ea a întrebat despre ce era vorba şi, aflând că erau bani, a fost foarte surprinsă şi a spus că erau ca şi curmalele dintr-un sac! Ea a împărţit apoi banii celor săraci şi nevoiaşi.
Există cinci hadisuri autentice atribuite ei,după spusele Imamului Zehebi.Ea a relatat că, atunci când una dintre caprele ei a murit, i-au folosit pielea până când aceasta s-a uzat. Astfel se demonstrează că este permisă folosirea pieii unui animal mort. În mod similar, în Musned-ul Imamului Ahmed, următorul hadis îi este atribuit Saudei (Allah să fie mulţumit de ea!). Un om a venit la Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi l-a întrebat dacă poate îndeplini hajj-ulpentru tatăl său bătrân care nu mai putea respecta rigorile pelerinajului. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) l-a întrebat dacă i-ar plăti datoriile tatălui său, în caz că ar avea, şi dacă acest lucru ar fi acceptabil. Omul i-a răspuns că ar face acest lucru. Atunci Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a spus că Allah Preaînaltul este Cel Iertător şi Cel mai Îndurător şi că poate să îndeplinească hajj-ul în locul tatălui său.
Califii ce au urmat după moartea Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui
Allah fie asupra lui!) au considerat o mare onoare să aibă grijă de bunăstarea Mamelor Drept-credincioşilor şi şi-au făcut datoria sârguincioşi faţă de acestea.[4] Saudah (Allah să fie mulţumit de ea!) a trăit până la înaintata vârstă de optzeci de ani. A murit în timpul califatului lui ’Omar bin Khattab (Allah să fie mulţumit de ea!) şi a fost înmormântată în Gennetul-Baqi’.
Aşa cum Allah Preaînaltul ne spune în Surat Al-Fejr din nobilul Coran, celor credincioşi le va fi spus:
„O, tu, suflet liniştit! Întoarce-te la Domnul tău mulţumit şi împăcat şi intră între robii Mei şi intră în Raiul Meu!”(Coran 89: 27-30).
[1]Zestre oferită la căsătorie, plătibilă fie în momentul căsătoriei, fie la o dată stabilită în comun.
[2]Bărbat cu un singur ochi; Anticristul care va apărea chiar înaintea Zilei Judecăţii.
[4] Mama Credincioşilor, Saudah (Allah să fie mulţumit de ea!), cu maturitatea, simplitatea şi
natura ei prietenoasă a apărut într-un moment oportun în viaţa Profetului (Pacea şi
binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), asigurând sprijin soţului ei, dragoste maternă fetelor şi o atmosferă lipsită de griji şi plăcută în casă. (Nota traducătorului).
